M’Cheyne Bible Reading Plan
Absalom este ucis
18 David a numărat oştirea care se afla cu el şi a numit căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute. 2 A pus o treime din oştire sub comanda lui Ioab, o altă treime sub comanda lui Abişai, fiul Ţeruiei şi fratele lui Ioab, iar cealaltă treime a pus-o sub comanda ghititului Itai. Apoi le-a zis oamenilor:
– Bineînţeles că voi veni şi eu cu voi.
3 – Să nu ieşi! i-au răspuns cei din oştire. Dacă noi vom fugi, duşmanilor nu le va păsa atât de mult de noi şi chiar dacă jumătate dintre noi ar muri, nici chiar atunci nu le va păsa de noi. Tu însă faci cât zece mii dintre noi. Prin urmare, ar fi mai bine să ne sprijini din cetate.
4 – Voi face cum credeţi voi că este mai bine, le-a răspuns regele.
Apoi regele a stat lângă poartă, în timp ce toată oştirea ieşea cu sutele şi miile. 5 Regele le-a poruncit lui Ioab, lui Abişai şi lui Itai: „De dragul meu, purtaţi-vă blând cu tânărul Absalom!“ Şi întreaga oştire a auzit această poruncă, pe care regele a dat-o fiecărui conducător cu privire la Absalom.
6 Oştirea a ieşit în câmp ca să lupte împotriva lui Israel, iar lupta s-a dat în pădurea lui Efraim. 7 Oştirea lui Israel a fost învinsă acolo de slujitorii lui David. A avut loc acolo un mare măcel în acea zi – douăzeci de mii de oameni au fost ucişi. 8 Lupta s-a întins pe întreg teritoriul şi în ziua aceea, pădurea a mistuit mai mulţi oameni decât a mistuit sabia. 9 Absalom, călare pe un catâr, s-a pomenit deodată în faţa slujitorilor lui David. Încercând să scape, a intrat cu catârul pe sub ramurile încâlcite ale unui stejar mare. Capul lui Absalom s-a prins însă între ramurile stejarului şi el a rămas astfel atârnat între cer şi pământ, în timp ce catârul său a plecat mai departe. 10 Unul dintre luptători a văzut acest lucru şi i-a spus lui Ioab:
– L-am văzut pe Absalom, atârnând de un stejar.
11 – Cum? L-ai văzut? Atunci de ce nu l-ai ucis acolo, pe loc? l-a întrebat Ioab. Ţi-aş fi dat zece şecheli[a] de argint şi o cingătoare.
12 – Chiar dacă aş cântări în mâna mea o mie de şecheli[b] de argint, n-aş ridica mâna împotriva fiului regelui, i-a răspuns omul acela lui Ioab. Căci în auzul nostru v-a poruncit regele atât ţie, cât şi lui Abişai şi lui Itai, să aveţi grijă să nu i se întâmple vreun rău tânărului Absalom. 13 Dacă l-aş fi ucis mişeleşte, acest lucru n-ar fi rămas necunoscut de către rege iar tu nu mi-ai fi luat apărarea[c].
14 – Nu am timp de pierdut cu tine, i-a răspuns Ioab.
A luat trei suliţe şi le-a înfipt în pieptul lui Absalom, în timp ce acesta era încă viu, prins între ramurile stejarului. 15 Zece tineri, care duceau armele lui Ioab, l-au înconjurat după aceea pe Absalom, l-au lovit şi l-au omorât. 16 Ioab a suflat apoi din corn şi oştirea s-a întors de la urmărirea israeliţilor, chemată fiind de Ioab. 17 L-au luat pe Absalom, l-au aruncat în pădure, într-o groapă mare, şi au aruncat peste el un morman foarte mare de pietre. Israeliţii au fugit fiecare acasă.
18 Pe când trăia, Absalom îşi ridicase un monument în Valea Regelui, pentru că nu avea nici un fiu care să-i poarte mai departe amintirea numelui. A dat monumentului propriul său nume şi, chiar până în ziua de astăzi, acesta se numeşte „Monumentul lui Absalom“[d].
Vestea morţii lui Absalom
19 Ahimaaţ, fiul lui Ţadok, i-a zis lui Ioab:
– Lasă-mă să alerg şi să-i duc regelui vestea cea bună că Domnul l-a izbăvit din mâna duşmanilor săi.
20 – Nu tu vei duce veştile astăzi! Tu vei duce altă dată veştile; astăzi însă nu vei duce tu veştile, pentru că a murit fiul regelui, i-a răspuns Ioab.
21 Apoi i-a poruncit unui cuşit[e]:
– Du-te şi vesteşte-i regelui ce ai văzut.
Cuşitul s-a închinat înaintea lui Ioab şi a luat-o la fugă.
22 Ahimaaţ, fiul lui Ţadok, i-a zis din nou lui Ioab:
– Orice s-ar întâmpla, lasă-mă şi pe mine să alerg după cuşit.
– Fiule, de ce vrei să alergi? l-a întrebat Ioab. Nu sunt nişte veşti pentru care să fii răsplătit.
23 – Orice s-ar întâmpla, vreau să alerg, i-a zis Ahimaaţ.
– Bine, i-a spus Ioab, aleargă.
Ahimaaţ a alergat pe drumul care traversează Araba[f] şi l-a întrecut pe cuşit.
24 În timp ce David se afla undeva între cele două porţi, străjerul s-a urcat pe acoperişul porţii, înspre zid şi, uitându-se, a zărit un om singur care alerga. 25 L-a strigat pe rege şi i-a spus acest lucru. Regele a zis:
– Dacă este singur înseamnă că aduce veşti.
Omul se apropia din ce în ce mai mult. 26 La un moment dat, străjerul a zărit un alt om care alerga şi a strigat către portar:
– Văd un alt om singur care aleargă.
– Şi el aduce veşti, a zis regele.
27 – Felul de alergare al celui dintâi pare a fi cel al lui Ahimaaţ, fiul lui Ţadok, a spus străjerul.
– Înseamnă că aduce veşti bune, a zis regele, deoarece acesta este un om bun.
28 Ahimaaţ i-a strigat regelui:
– Totul este bine!
Apoi s-a închinat cu faţa la pământ înaintea lui şi i-a zis:
– Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul tău, Care i-a dat în mâinile noastre pe cei ce se răzvrătiseră împotriva stăpânului meu, regele.
29 – Tânărul Absalom este bine? a întrebat regele.
– Slujitorul tău a văzut o mare învălmăşeală, atunci când a fost trimis de Ioab, dar nu ştie despre ce era vorba, a răspuns Ahimaaţ.
30 – Aşteaptă puţin deoparte, i-a zis regele.
Ahimaaţ a stat deoparte. 31 Îndată a sosit şi cuşitul, care a zis:
– Am veşti bune pentru stăpânul meu, regele. Domnul te-a izbăvit astăzi din mâna tuturor celor ce se ridicaseră împotriva ta.
32 – Tânărul Absalom este bine? l-a întrebat regele.
– Ca acest tânăr să fie toţi duşmanii stăpânului meu, regele, şi toţi cei ce se ridică împotriva ta ca să-ţi facă vreun rău, i-a răspuns cuşitul.
David îl plânge pe Absalom
33 Atunci regele, cutremurându-se, s-a dus în încăperea care se afla deasupra porţii şi a început să plângă. În timp ce mergea, el spunea: „O, fiul meu Absalom! O, fiul meu, fiul meu Absalom! De ce n-am murit eu în locul tău? O, Absalom, fiul meu, fiul meu!“
Pavel şi falşii profeţi
11 Vreau să acceptaţi puţină nebunie din partea mea şi să aveţi răbdare cu mine. 2 Sunt gelos cu gelozia lui Dumnezeu, căci v-am logodit cu un bărbat, pentru a vă înfăţişa ca pe o fecioară curată lui Cristos. 3 Mi-e teamă însă că, aşa cum şarpele a înşelat-o pe Eva cu viclenia lui, gândurile voastre vor fi pervertite de la sinceritatea şi curăţia faţă de Cristos. 4 Căci dacă cineva vine şi vă predică un alt Isus decât Cel pe Care vi L-am predicat noi, sau dacă voi primiţi un alt duh decât Cel pe Care L-aţi primit, sau o altă evanghelie decât cea pe care aţi primit-o, voi îngăduiţi cu uşurinţă toate acestea! 5 Eu consider că nu le sunt inferior în nici o privinţă acelor „apostoli deosebiţi“. 6 Chiar dacă sunt neinstruit în vorbire, nu sunt însă şi în cunoaştere; şi v-am arătat aceasta în orice fel şi în toate lucrurile.
7 Sau am făcut oare un păcat, umilindu-mă pentru ca voi să fiţi înălţaţi, întrucât v-am vestit Evanghelia lui Dumnezeu în dar? 8 Am împovărat[a] alte biserici, primind plată de la ele, ca să vă slujesc vouă, 9 iar când am fost la voi şi eram în nevoi, n-am pus povară asupra nimănui, pentru că nevoile mele au fost împlinite de către fraţii care au venit din Macedonia. M-am abţinut şi mă voi abţine de la a fi o povară pentru voi. 10 Aşa cum adevărul lui Cristos este în mine, nimeni nu va opri această laudă a mea în regiunile Ahaiei[b]. 11 De ce? Pentru că nu vă iubesc? Dumnezeu ştie că vă iubesc.
12 Voi continua să fac ceea ce fac, ca să distrug orice prilej al celor care vor să fie recunoscuţi ca egali ai noştri în lucrurile cu care se laudă, 13 pentru că astfel de oameni sunt apostoli falşi, lucrători care înşală, deghizându-se în apostoli ai lui Cristos. 14 Nu este de mirare, pentru că însuşi Satan se deghizează în înger de lumină. 15 Nu este mare lucru deci dacă slujitorii săi se deghizează în slujitori ai dreptăţii; sfârşitul lor va fi după faptele lor.
Suferinţele lui Pavel pentru Cristos
16 Vă spun din nou: nimeni să nu creadă că sunt nebun, dar, dacă o faceţi, atunci acceptaţi-mă ca şi cum aş fi nebun, ca să mă laud şi eu puţin! 17 În această încredere lăudăroasă, ceea ce spun nu este ceea ce Domnul ar vrea să spun, ci este ca o nebunie. 18 Întrucât mulţi se laudă potrivit firii, mă voi lăuda şi eu. 19 Căci voi sunteţi înţelepţi şi-i răbdaţi cu bucurie pe nebuni! 20 Voi îngăduiţi dacă cineva vă înrobeşte, dacă cineva vă exploatează, dacă cineva vă abuzează, dacă cineva vă priveşte de sus, dacă cineva vă loveşte peste faţă. 21 O spun spre ruşinea mea, pentru că noi am fost prea slabi pentru aceasta. Dar cu orice altceva ar îndrăzni cineva să se laude – vorbesc ca un nebun – îndrăznesc şi eu să mă laud! 22 Sunt ei evrei? Şi eu sunt! Sunt ei israeliţi? Şi eu sunt! Sunt ei urmaşi ai lui Avraam? Şi eu sunt! 23 Sunt ei slujitori ai lui Cristos? – vorbesc ca un ieşit din minţi. Eu sunt şi mai mult! Am trudit mult mai mult, am fost în închisoare mult mai mult, am fost biciuit mult mai sever, deseori în pericol de moarte; 24 de cinci ori am primit de la iudei patruzeci de lovituri fără una, 25 de trei ori am fost bătut cu nuiele, o dată am fost împroşcat cu pietre, de trei ori am naufragiat, am fost o zi şi o noapte în largul mării, 26 adesea în călătorii, în pericole pe râuri, în pericole din cauza tâlharilor, în pericole din cauza celor din neamul meu, în pericole din cauza neamurilor, în pericole în cetate, în pericole în pustie, în pericole pe mare, în pericole datorită fraţilor falşi, 27 muncind şi trudind din greu, deseori neputând dormi, flămând şi însetat, deseori fără hrană, în frig şi fără haine 28 şi, dincolo de alte lucruri, era şi preocuparea mea zilnică: îngrijorarea mea pentru toate bisericile. 29 Cine este slab şi eu să nu mă simt slab? Cine cade în păcat şi eu să nu ard?
30 Dacă trebuie să mă laud, mă voi lăuda cu lucrurile care îmi arată slăbiciunea. 31 Dumnezeu şi Tatăl Domnului Isus, Care este binecuvântat în veci, ştie că nu mint. 32 În Damasc, guvernatorul regelui Areta[c] a păzit cetatea Damasc ca să mă prindă, 33 dar am fost coborât într-un coş, printr-o fereastră din zid, şi am scăpat din mâinile lui.
Profeţie împotriva amoniţilor
25 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 2 „Fiul omului, îndreaptă-ţi faţa spre amoniţi şi profeţeşte împotriva lor. 3 Să le spui amoniţilor astfel: «Ascultaţi Cuvântul Stăpânului Domn! Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Pentru că aţi râs de Lăcaşul Meu când era pângărit, de ţara lui Israel când era pustiită şi de Casa lui Iuda când mergea în captivitate, 4 iată, vă dau în stăpânirea neamurilor Răsăritului. Ei îşi vor aşeza taberele în mijlocul vostru şi îşi vor ridica locuinţe printre voi; vă vor mânca roadele şi vă vor bea laptele. 5 Voi face din Raba o păşune pentru cămile şi din ţara amoniţilor o stână de oi. Şi veţi şti astfel că Eu sunt Domnul.’
6 Căci aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Pentru că ai bătut din mâini şi ai dat din picioare, pentru că te-ai bucurat însufleţită de atâta dispreţ faţă de ţara lui Israel, 7 iată, Îmi întind mâna împotriva ta şi te dau ca pradă neamurilor. Te voi tăia din rândul popoarelor, te voi şterge din rândul ţărilor şi te voi nimici. Şi vei şti astfel că Eu sunt Domnul’»“.
Profeţie împotriva moabiţilor
8 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Pentru că Moabul şi Seirul au zis[a]: «Iată, Casa lui Iuda este ca toate celelalte neamuri!», 9 de aceea iată, deschid ţinutul Moabului dinspre cetăţi, dinspre cetăţile lui[b] de la hotar, care sunt măreţia ţării, şi anume: Bet-Ieşimot, Baal-Meon şi Chiriatayim. 10 Îl deschid şi-l dau în stăpânirea popoarelor din Răsărit, alături de amoniţi, ca Moab să nu mai fie amintit printre neamuri, ca în cazul amoniţilor. 11 Îmi voi împlini astfel judecăţile împotriva Moabului. Şi vor şti că Eu sunt Domnul.“
Profeţie împotriva edomiţilor
12 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Pentru că Edomul s-a dedat la răzbunare faţă de Casa lui Iuda, pentru că s-a făcut vinovat şi s-a răzbunat pe ea, 13 aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Îmi voi întinde mâna împotriva Edomului şi voi nimici din el atât oamenii, cât şi animalele. Îl voi preface într-o ruină şi, de la Teman la Dedan, toţi vor fi răpuşi de sabie. 14 Răzbunarea Mea împotriva Edomului va veni prin mâna poporului Meu Israel. El îi va face Edomului după mânia şi furia Mea şi astfel acesta va recunoaşte răzbunarea Mea, zice Stăpânul Domn.»“
Profeţie împotriva filistenilor
15 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Pentru că filistenii s-au dedat la răzbunare, pentru că s-au răzbunat însufleţiţi de dispreţ, cu dorinţă de nimicire, din cauza urii lor străvechi, 16 aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Îmi voi întinde mâna împotriva filistenilor, îi voi nimici pe cheretiţi şi voi prăpădi ce a mai rămas pe coasta mării. 17 Le voi face parte de răzbunările Mele cele mari, aducând asupra lor straşnice pedepse. Când mă voi răzbuna pe ei, vor şti că Eu sunt Domnul.»“
CARTEA A TREIA
Psalmul 73
Un psalm al lui Asaf
1 Da, bun este Dumnezeu cu Israel,
cu cei cu inima curată.
2 Cât despre mine, era să mi se îndoaie picioarele,
era cât pe ce să-mi alunece paşii,
3 căci îi invidiam pe cei lăudăroşi
când vedeam bunăstarea celor răi.
4 Căci ei n-au parte de remuşcări până la moarte,
iar trupul le este plin de grăsime.[a]
5 N-au parte de necazul muritorului de rând
şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
6 De aceea mândria le atârnă de gât ca o podoabă,
iar violenţa îi înveleşte ca o manta;
7 li se bulbucă ochii de grăsime,[b]
iar imaginaţiile inimii lor întrec măsura;[c]
8 batjocoresc şi vorbesc cu răutate;
vorbesc de sus, ameninţând cu asuprire;
9 îşi înalţă gura până la ceruri,
iar limba lor cutreieră pământul.
10 De aceea poporul[d] se întoarce spre ei
şi soarbe cuvintele lor ca apa.[e]
11 Ei zic: „Cum să ştie Dumnezeu
şi cum ar putea afla Cel Preaînalt?“
12 Aşa sunt cei răi:
liniştiţi pe vecie şi crescând în bogăţie.
13 Într-adevăr, degeaba mi-am curăţit inima
şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie,
14 căci sunt lovit toată ziua
şi am parte de pedeapsă în fiecare dimineaţă.
15 Dacă aş zice: „Vreau să pot vorbi şi eu aşa!“,
iată că aş trăda neamul fiilor Tăi.
16 M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep,
dar zadarnică mi-a fost truda,
17 până ce am venit la Sfântul Lăcaş al lui Dumnezeu
şi am luat aminte la sfârşitul lor.
18 Într-adevăr, Tu îi aşezi în locuri alunecoase,
îi arunci în dezastru.
19 Cum sunt pustiiţi într-o clipă!
Sunt nimiciţi, sfârşiţi prin lovituri năprasnice.
20 Ca un vis la deşteptare, Stăpâne,
aşa le lepezi chipul când Te trezeşti.
21 Când inima-mi era mâhnită
şi eram străpuns în adâncul fiinţei mele,
22 eram ca o brută fără pricepere;
eram ca dobitoacele înaintea Ta.
23 Însă eu totdeauna sunt cu Tine!
Tu mă ţii de mâna dreaptă,
24 mă călăuzeşti cu sfatul Tău
şi apoi mă vei lua în slavă.
25 Pe cine am eu în ceruri în afară de Tine?
Iar pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni, ci doar în Tine.
26 Carnea şi inima pot să mi se prăpădească,
dar Dumnezeu este stânca inimii mele
şi partea mea de moştenire pe vecie.
27 Căci iată, cei ce se depărtează de Tine vor pieri.
Tu-i nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi.
28 Cât despre mine, este bine să fiu lângă Dumnezeu.
Am făcut din Stăpânul Domn adăpostul meu;
voi povesti toate isprăvile Tale!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.