M’Cheyne Bible Reading Plan

Răzvrătirea lui Absalom

15 După toate acestea, Absalom şi-a făcut rost de un car, de cai şi de cincizeci de oameni care alergau înaintea lui. ² Se trezea dis-de-dimineaţă şi stătea pe marginea drumului care ducea spre poarta cetăţii. Oricine venea la rege cu vreo neînţelegere pe care acesta s-o judece, Absalom îl chema şi-l întreba de unde este, iar acesta îi spunea seminţia din care face parte. ³ Atunci Absalom îi zicea: „Tu ai dreptate în această neînţelegere, însă nimeni din partea regelui nu te va asculta.“ ⁴ Apoi adăuga: „Dacă m-ar pune pe mine judecător în ţară! Atunci oricine ar avea vreo neînţelegere sau vreo pricină de judecată, ar veni la mine şi eu i-aş face dreptate!“ ⁵ Se mai întâmpla că oricine se apropia de el să i se închine, el îi întindea mâna, îl îmbrăţişa şi-l săruta. ⁶ Aşa se purta Absalom faţă de toţi israeliţii care veneau la rege pentru a le fi judecate pricinile. Astfel, Absalom a câştigat inima bărbaţilor lui Israel.

⁷ După o perioadă de patru ani^[a], Absalom i-a zis regelui:

– Dă-mi voie, te rog, să merg la Hebron ca să împlinesc un jurământ pe care I l-am făcut Domnului ⁸ căci, pe când se afla în Aram, la Gheşur, slujitorul tău a făcut un jurământ spunând: „Dacă Domnul mă va aduce înapoi, la Ierusalim, Îi voi sluji^[b] Domnului!“

⁹ – Mergi în pace, i-a răspuns regele.

Atunci Absalom a plecat îndată la Hebron. ¹⁰ De acolo Absalom a trimis mesageri la toate seminţiile lui Israel să le spună: „Atunci când veţi auzi sunetul cornului, să ziceţi: «Absalom s-a întronat la Hebron!»“ ¹¹ Două sute de oameni din Ierusalim îl însoţeau pe Absalom, fiind invitaţii acestuia. În naivitatea lor, ei îl însoţeau fără să bănuiască nimic. ¹² În timp ce aducea jertfele, Absalom a trimis în cetatea Ghilo după ghilonitul Ahitofel, sfetnicul lui David. Uneltirea căpăta putere şi tot mai mulţi din popor treceau de partea lui Absalom.

Fuga lui David

¹³ Cineva a venit şi i-a zis lui David:

– Israeliţii au trecut de partea lui Absalom.

¹⁴ Atunci David le-a zis tuturor slujitorilor săi:

– Să fugim repede! Altfel nu vom scăpa de Absalom! Să plecăm în grabă ca nu cumva să fie mai iute decât noi şi să ne ajungă. Pentru că astfel va aduce nenorocirea asupra noastră şi va trece cetatea prin ascuţişul sabiei.

¹⁵ – Slujitorii tăi sunt gata să facă tot ceea ce va hotărî stăpânul nostru, regele, i-au răspuns slujitorii.

¹⁶ Astfel, regele a plecat urmat fiind de întreaga sa familie; a lăsat totuşi zece ţiitoare ca să îngrijească de palat. ¹⁷ Regele a plecat împreună cu toţi cei care-l urmau şi s-au oprit într-un loc, la o oarecare distanţă. ¹⁸ Toţi slujitorii săi au trecut pe dinaintea lui: toţi cheretiţii, toţi peletiţii^[c] şi toţi cei şase sute de ghitiţi care-l însoţiseră din Gat. ¹⁹ Regele i-a zis atunci ghititului Itai:

– Tu de ce vii cu noi? Întoarce-te şi rămâi cu regele Absalom, căci tu eşti un străin şi ai fost alungat din ţara ta. ²⁰ Nu de mult timp ai venit şi acum să fac din tine un hoinar asemeni nouă, care nu ştim încotro vom merge!? Nu! Întoarce-te împreună cu oamenii tăi şi fie ca bunătatea şi credincioşia să te însoţească!

²¹ – Viu este Domnul, i-a răspuns Itai, şi viu este stăpânul meu, regele, că acolo unde se va afla stăpânul meu, regele, fie că va însemna moarte, fie viaţă, acolo se va afla şi slujitorul tău.

²² – Bine, atunci vino şi treci înainte! i-a răspuns regele.

Astfel, şi ghititul Itai, împreună cu toţi oamenii şi toţi copiii care erau cu el, au trecut înainte. ²³ Toţi oamenii din acel ţinut plângeau în hohote, în timp ce treceau toţi acei oameni. Regele a trecut şi el uedul^[d] Chidron şi toţi cei care-l însoţeau s-au îndreptat spre pustie. ²⁴ Se afla acolo şi Ţadok, împreună cu toţi leviţii, ducând Chivotul Legământului cu Dumnezeu. Leviţii au aşezat Chivotul lui Dumnezeu jos, iar Abiatar a adus jertfe până când au ieşit toţi din cetate. ²⁵ După aceea, regele i-a zis lui Ţadok: „Du Chivotul lui Dumnezeu înapoi, în cetate. Dacă voi găsi bunăvoinţă la Domnul, atunci El mă va aduce înapoi şi mă va lăsa să revăd Chivotul şi locuinţa lui. ²⁶ Dacă însă va spune: «Nu Îmi eşti plăcut!», atunci sunt pregătit ca El să facă cu mine ce va crede de cuviinţă.“ ²⁷ „Oare nu eşti tu un văzător? l-a întrebat apoi regele. Întoarceţi-vă în pace în cetate atât tu şi fiul tău Ahimaaţ, cât şi Abiatar cu fiul său Ionatan. ²⁸ Eu voi aştepta la vadurile pustiei până voi primi veşti de la voi.“

²⁹ Aşadar, Ţadok şi Abiatar au dus Chivotul lui Dumnezeu înapoi, la Ierusalim şi au rămas acolo. ³⁰ David urca Muntele Măslinilor, plângând, cu capul acoperit şi desculţ. Toţi cei care erau cu el şi-au acoperit capetele şi urcau şi ei, plângând. ³¹ David a fost înştiinţat că Ahitofel se află printre trădători, de partea lui Absalom. Atunci David a zis: „Te rog, Doamne, fă ca Ahitofel să-i dea sfaturi proaste lui Absalom!“ ³² Când a ajuns în vârf, în locul unde oamenii obişnuiesc să I se închine lui Dumnezeu, architul Huşai îl aştepta acolo cu tunica sfâşiată şi cu pământ pe cap. ³³ David i-a zis: „Dacă vii cu mine, vei fi doar o povară pentru mine. ³⁴ Dacă însă te vei întoarce în cetate şi-i vei spune lui Absalom: «Slujitorul tău voi fi, o, rege. Până acum am fost slujitorul tatălui tău, însă acum doresc să fiu slujitorul tău!», atunci vei putea zădărnici pentru mine sfaturile lui Ahitofel. ³⁵ Vor fi cu tine, acolo, preoţii Ţadok şi Abiatar. Orice vei auzi vorbindu-se în palatul regelui să le spui lor. ³⁶ Se mai află cu ei, acolo, şi fiii lor: Ahimaaţ, fiul lui Ţadok, şi Ionatan, fiul lui Abiatar. Să-mi trimiteţi prin ei orice ştire pe care o veţi afla.“

³⁷ Huşai, prietenul lui David, a intrat în Ierusalim chiar atunci când Absalom intra şi el în cetate.

Încurajarea generozităţii

8 Vreau să ştiţi, fraţilor, despre harul pe care Dumnezeu l-a dat în bisericile din Macedonia, ² pentru că, fiind încercaţi deosebit de mult prin necazuri, bucuria lor abundentă şi marea lor sărăcie au rezultat într-o manifestare de har abundentă. ³ Eu depun mărturie că ei au dat din proprie iniţiativă, după puterea lor şi chiar dincolo de puterea lor, ⁴ rugându-ne cu multă insistenţă pentru harul de a fi părtaşi la această slujire pentru sfinţi, ⁵ şi nu aşa cum ne-am aşteptat, ci s-au dedicat pe ei înşişi, mai întâi Domnului, iar apoi, prin voia lui Dumnezeu, nouă. ⁶ Astfel, l-am îndemnat pe Titus, pentru că el a început mai devreme această lucrare, să ducă la capăt această binefacere a harului din partea voastră. ⁷ Acum, aşa cum vă distingeţi în toate – în credinţă, în vorbire, în cunoaştere, într-o dedicare totală şi în dragostea pe care aţi învăţat-o de la noi – să vă distingeţi şi în această binefacere a harului.

⁸ Nu vă spun aceasta ca pe o poruncă, ci verific, prin dedicarea altora, cât de adevărată este dragostea voastră. ⁹ Voi cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Cristos, Care, deşi a fost bogat, de dragul vostru a devenit sărac, pentru ca voi să vă îmbogăţiţi prin sărăcia Lui. ¹⁰ Vă dau sfatul meu, pentru ceea ce este cel mai bine pentru voi în această problemă: anul trecut aţi fost primii nu doar în a face, ci şi în a dori să faceţi; ¹¹ acum deci terminaţi lucrarea, pentru ca, tot aşa cum aţi dorit, tot astfel să şi daţi, după posibilităţile pe care le aveţi. ¹² Dacă există dorinţă, darul este primit potrivit cu ceea ce are cineva, nu cu ceea ce nu are. ¹³ Aceasta nu este pentru ca alţii să fie uşuraţi, iar voi să fiţi împovăraţi, ci pentru a fi egalitate. ¹⁴ Abundenţa pe care voi o aveţi acum îi poate ridica pe cei care sunt în nevoi, pentru ca, la rândul lor, abundenţa lor să împlinească nevoia voastră. Astfel, va fi egalitate, ¹⁵ aşa cum este scris:

Misiunea lui Titus

¹⁶ Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu, Care a pus în inima lui Titus aceeaşi dedicare pentru voi pe care o am şi eu. ¹⁷ Căci el nu numai că a primit bine apelul vostru, ci vine acum la voi din proprie iniţiativă şi cu mai mult entuziasm decât oricând. ¹⁸ Împreună cu el vi-l trimit şi pe fratele care este lăudat de toate bisericile, datorită Evangheliei. ¹⁹ Nu doar atât, dar el a fost desemnat de biserici să călătorească împreună cu noi în timp ce administrăm această binefacere a harului, pentru slava Domnului Însuşi şi pentru a ne arăta bunăvoinţa. ²⁰ Suntem atenţi, ca să nu stârnim vreo plângere cu privire la modul în care administrăm acest dar generos. ²¹ Căci avem grijă să facem ceea ce este bine nu doar înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor. ²² Îl trimitem pe fratele nostru cu ei – frate pe care deseori l-am pus la încercare şi l-am găsit dedicat, dar care acum este mai dedicat decât oricând – pentru că are mare încredere în voi. ²³ În ce-l priveşte pe Titus, el este părtaş şi conlucrător cu mine pentru voi. În ce-i priveşte pe fraţii noştri, ei sunt trimişi ai bisericii, slava lui Cristos. ²⁴ De aceea, în mod deschis, înaintea bisericilor, arătaţi-le dovada dragostei voastre şi motivul nostru de laudă cu privire la voi.

Păcatul poporului a ajuns la culme

22 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ² „Fiul omului, vrei să judeci? Vrei să judeci cetatea cea setoasă de sânge? Atunci fă-i cunoscute toate urâciunile! ³ Spune-i că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Cetate care verşi sânge în mijlocul tău ca să-ţi grăbeşti ceasul şi care-ţi faci idoli ca să te spurci, ⁴ te-ai făcut vinovată din cauza sângelui pe care l-ai vărsat şi a idolilor pe care ţi i-ai făcut ca să te spurci! Ţi-ai apropiat astfel ziua şi ai ajuns la capătul anilor tăi! De aceea te voi face de batjocura neamurilor şi de râsul tuturor ţărilor. ⁵ Cei de aproape şi cei de departe îşi vor bate joc de tine, căci eşti vestită ca necurată şi plină de tulburări!

⁶ Iată că în tine fiecare dintre prinţii lui Israel se foloseşte de puterea lui ca să verse sânge. ⁷ În tine, tatăl şi mama sunt necinstiţi, străinul din mijlocul tău este jecmănit, iar orfanul şi văduva sunt asupriţi. ⁸ Ai dispreţuit lucrurile Mele sfinte şi Mi-ai pângărit Sabatele. ⁹ În tine sunt cei ce defaimă ca să verse sânge, în tine sunt cei ce mănâncă pe munţi şi cei ce se desfrânează în mijlocul tău. ¹⁰ În tine se descoperă goliciunea tatălui^[a] şi în tine este necinstită femeia în perioada necurăţiei ei. ¹¹ În tine, fiecare se dedă la urâciuni cu soţia semenului său, fiecare îşi pângăreşte prin incest nora şi fiecare îşi necinsteşte sora, fiica tatălui său. ¹² În tine, se ia mită ca să se verse sânge; tu iei dobândă şi camătă, câştigi de pe urma prietenului tău, jecmănindu-l, iar pe Mine M-ai uitat, zice Stăpânul Domn.

¹³ Iată, bat din palme din cauza tâlhăriilor pe care le-ai săvârşit şi din cauza sângelui care a fost vărsat în mijlocul tău. ¹⁴ Îţi va rezista oare inima sau îţi vor fi mâinile destul de tari în ziua în care mă voi ocupa de tine? Eu, Domnul, am vorbit şi voi face întocmai. ¹⁵ Te voi împrăştia printre neamuri, te voi risipi în ţări străine şi voi pune astfel capăt necurăţiei din mijlocul tău. ¹⁶ Când te vei fi întinat înaintea neamurilor vei şti^[b] că Eu sunt Domnul.»“

¹⁷ Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ¹⁸ „Fiul omului, cei din Casa lui Israel au ajuns pentru Mine ca zgura de metal: toţi sunt aramă, cositor, fier şi plumb, în mijlocul furnalului; au ajuns ca zgura de argint. ¹⁹ De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Pentru că toţi aţi devenit zgură, iată că vă voi strânge în mijlocul Ierusalimului. ²⁰ Aşa cum se strânge argintul, arama, fierul, plumbul şi cositorul în mijlocul furnalului şi se suflă în foc ca să se topească, tot aşa vă voi strânge şi Eu în mânia şi furia Mea, vă voi lăsa în mijlocul Ierusalimului şi vă voi topi. ²¹ Da, vă voi strânge şi voi sufla peste voi cu focul înverşunării Mele, astfel că veţi fi topiţi în mijlocul Ierusalimului. ²² Aşa cum se topeşte argintul în mijlocul furnalului, tot aşa veţi fi şi voi topiţi în mijlocul Ierusalimului şi veţi şti că Eu, Domnul, Mi-am revărsat furia peste voi.»“

²³ Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ²⁴ „Fiul omului, spune-i ţării astfel: «Tu eşti o ţară necurăţită, neudată de ploaie^[c] în ziua indignării!» ²⁵ Prinţii^[d] ei uneltesc în mijlocul ei precum leul care răcneşte când îşi sfâşie prada; ei mănâncă suflete şi îşi însuşesc bogăţii şi lucruri scumpe, astfel că numărul văduvelor sporeşte în mijlocul ţării. ²⁶ Preoţii ei încalcă Legea Mea şi întinează lucrurile Mele sfinte; ei nu fac diferenţă între ce este sfânt şi ce este obişnuit şi nu învaţă pe alţii să facă diferenţă între ce este necurat şi ce este curat. De Sabatele Mele nu vor să mai audă şi astfel Eu sunt necinstit în mijlocul lor. ²⁷ Conducătorii săi sunt în mijlocul ei asemenea lupilor care-şi sfâşie prada; ei varsă sânge şi pierd suflete ca să obţină un câştig necinstit. ²⁸ Profeţii din mijlocul ei au pentru aceştia o tencuială din ipsos^[e] – viziuni deşarte şi preziceri mincinoase. Ei zic: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn!» Dar Domnul nu le-a vorbit. ²⁹ Poporul din ţară se dedă la furt, se ocupă cu tâlhăria, asupreşte pe sărac şi pe nevoiaş şi jecmăneşte străinul, ignorând dreptatea^[f].

³⁰ Am căutat printre ei un om care să zidească zidul şi să stea în spărtură înaintea Mea pentru ţară, ca să nu o nimicesc, dar nu am găsit nici unul. ³¹ Prin urmare, Îmi voi revărsa peste ei indignarea, îi voi nimici cu focul înverşunării Mele şi voi face ca umbletele lor să cadă asupra capetelor lor, zice Stăpânul Domn.“

Psalmul 69

Pentru dirijor. De cântat ca şi „Crinii“. Al lui David.