M’Cheyne Bible Reading Plan
Amnon şi Tamar
13 Timpul a trecut. Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, pe nume Tamar, de care s-a îndrăgostit Amnon, fiul lui David. 2 Amnon era atât de chinuit din această cauză, încât s-a îmbolnăvit tânjind după sora sa Tamar; căci ea era fecioară şi-i venea greu lui Amnon să-i facă ceva. 3 Amnon avea un prieten, pe Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David. Ionadab acesta era un om foarte şiret. 4 L-a întrebat pe Amnon:
– De ce tu, fiul regelui, arăţi tot mai slăbit cu fiecare dimineaţă ce trece? Nu vrei să-mi spui?
– Sunt îndrăgostit de Tamar, sora fratelui meu Absalom, i-a răspuns Amnon.
5 – Culcă-te în patul tău, i-a zis Ionadab, şi prefă-te că eşti bolnav. Când tatăl tău va veni să te vadă, să-i spui: „Să vină, te rog, sora mea Tamar şi să-mi dea să mănânc ceva; să-mi prepare mâncarea sub privirea mea ca s-o pot vedea şi să pot mânca din mâna ei.“
6 Amnon s-a culcat şi s-a prefăcut bolnav. Regele a venit să-l vadă, iar Amnon i-a zis:
– Să vină, te rog, sora mea, Tamar, să-mi coacă două turte sub privirea mea şi să mănânc din mâna ei.
7 David a trimis acasă la Tamar să i se spună: „Du-te, te rog, acasă la fratele tău Amnon şi găteşte-i ceva de mâncare.“ 8 Tamar s-a dus acasă la fratele său Amnon, pe care l-a găsit culcat. A luat nişte aluat, l-a frământat, a făcut turtele sub privirea lui şi apoi le-a copt. 9 După aceea, a luat tigaia şi l-a servit, însă Amnon n-a vrut să mănânce. El a zis:
– Toată lumea să iasă afară!
Şi toţi slujitorii au ieşit afară. 10 Atunci Amnon i-a zis lui Tamar:
– Adu mâncarea în dormitor pentru ca să pot mânca din mâna ta.
Tamar a luat turtele pe care le făcuse şi le-a adus fratelui său Amnon în dormitor. 11 Când ea s-a apropiat de el ca să-i dea să mănânce, el a apucat-o strâns şi i-a zis:
– Soro, vino şi culcă-te cu mine!
12 – Nu, frate, nu mă necinsti! i-a răspuns Tamar. Nu săvârşi ticăloşia aceasta, căci un asemenea lucru nu este îngăduit în Israel. 13 Unde mă voi duce cu ruşinea mea? Iar tu vei fi socotit drept un ticălos în Israel. Vorbeşte, te rog, cu regele şi el nu mă va opri să fiu a ta.
14 El însă n-a vrut s-o asculte şi, fiind mai puternic decât ea, a necinstit-o culcându-se cu ea. 15 După aceea, Amnon a urât-o foarte tare pe Tamar, ura aceasta fiind chiar mai mare decât iubirea pe care o avusese pentru ea. Amnon i-a zis:
– Scoală-te şi pleacă!
16 – Nu! i-a zis ea. Alungându-mă, faci un rău şi mai mare decât cel pe care l-ai făcut deja.
Amnon însă n-a vrut s-o asculte 17 şi, chemându-l pe tânărul care-l slujea, i-a zis:
– Scoateţi-o afară pe femeia aceasta şi închideţi uşa după ea!
18 Slujitorul său a făcut întocmai cum i se poruncise. Tamar purta o tunică decorată[a], căci cu astfel de veşminte se îmbrăcau fiicele regelui care erau fecioare. 19 Fiind izgonită, ea şi-a presărat cenuşă pe cap, şi-a sfâşiat roba decorată pe care o purta, şi-a pus mâinile pe cap şi a plecat ţipând. 20 Absalom, fratele ei, a întrebat-o: „Fratele tău Amnon a fost cu tine? Acum, sora mea, taci şi nu fi mâhnită pentru ceea ce s-a întâmplat, căci este fratele tău.“ Şi Tamar, îndurerată, a rămas în casa fratelui său Absalom.
21 Când regele David a auzit ce s-a întâmplat s-a mâniat foarte tare. 22 Absalom nu a mai vorbit deloc cu Amnon, dar Absalom îl ura pe Amnon pentru că acesta o necinstise pe sora sa, Tamar.
Absalom se răzbună pe Amnon
23 Doi ani mai târziu, Absalom îşi tundea oile la Baal-Haţor, lângă hotarul cu Efraim. Şi Absalom i-a invitat pe toţi fiii regelui. 24 S-a dus la rege şi i-a zis:
– Iată, slujitorul tău îşi tunde oile. Te rog, să vină regele cu slujitorii lui la slujitorul tău!
25 Dar regele i-a zis lui Absalom:
– Nu, fiule, nu vom veni toţi, ca să nu fim o povară pentru tine.
Deşi Absalom a stăruit de el, regele n-a vrut să meargă, însă l-a binecuvântat. 26 Atunci Absalom i-a zis:
– Dă-i voie, te rog, măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi.
– De ce să vină tocmai Amnon cu tine? l-a întrebat regele.
27 Absalom însă a stăruit de el, astfel că regele l-a trimis pe Amnon, împreună cu toţi ceilalţi fii ai săi, să meargă cu el. 28 Absalom le-a poruncit slujitorilor săi: „Aşteptaţi până când inima lui Amnon se va înveseli de vin şi când vă voi zice: «Loviţi-l pe Amnon!», atunci să-l ucideţi. Nu vă fie teamă! Oare nu eu v-am poruncit acest lucru? Fiţi tari şi arătaţi-vă vitejia!“ 29 Slujitorii lui Absalom i-au făcut lui Amnon întocmai cum le poruncise stăpânul lor. Atunci ceilalţi fii ai regelui au încălecat fiecare pe catârul lui şi au fugit. 30 În timp ce veneau ei spre palat, regelui i-a sosit vestea că Absalom i-a ucis pe toţi fiii regelui, nelăsând în viaţă pe nici unul dintre ei. 31 Auzind acestea, regele s-a sculat, şi-a sfâşiat hainele şi s-a culcat la pământ; slujitorii săi stăteau în picioare, având şi ei hainele sfâşiate. 32 Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David, i-a spus însă regelui: „Să nu se gândească stăpânul meu că toţi tinerii, fiii regelui, au fost ucişi; numai Amnon a murit. Acest lucru a fost plănuit de către Absalom încă din ziua în care Amnon a necinstit-o pe sora acestuia, pe Tamar. 33 De aceea să nu pună la inimă stăpânul meu, regele, zvonul că toţi fiii regelui au murit, pentru că doar Amnon a murit.“
34 Între timp, Absalom a fugit. La un moment dat, străjerul şi-a ridicat privirea şi a zărit venind pe drumul dinspre apus, coborând muntele, o ceată mare de oameni[b]. 35 Atunci Ionadab i-a zis regelui: „Iată că sosesc fiii regelui; s-a întâmplat întocmai cum a spus slujitorul tău.“ 36 Nu a terminat bine de vorbit că au şi sosit fiii regelui. Ei au început să plângă în hohote, iar regele împreună cu slujitorii săi au început şi ei să plângă foarte tare.
37 Absalom a fugit şi s-a dus la Talmai, fiul lui Amihud, regele Gheşurului, iar regele David plângea după fiul său în fiecare zi. 38 După ce Absalom a fugit şi a ajuns în Gheşur, a rămas acolo trei ani. 39 Regele David a încetat să-l mai urmărească pe Absalom deoarece se împăcase cu gândul că Amnon a murit[c].
6 Lucrând împreună cu Dumnezeu, vă îndemnăm să nu primiţi harul lui Dumnezeu în zadar. 2 Căci El spune:
„La vremea îndurării te-am ascultat
şi în ziua mântuirii te-am ajutat.“[a]
Iată că acum este vremea îndurării! Iată că acum este ziua mântuirii!
Slujitorii lui Dumnezeu
3 Nu punem nici un obstacol în calea nimănui, pentru ca slujba noastră să nu fie criticată, 4 ci în toate ne arătăm ca nişte slujitori ai lui Dumnezeu, în îndelungă răbdare, în necazuri, în greutăţi, în strâmtorări, 5 în bătăi, în închisori, în răscoale, în osteneli, în nopţi nedormite, în posturi, 6 în curăţie, în cunoaştere, în răbdare, în bunătate, în Duhul Sfânt, într-o dragoste fără ipocrizie, 7 în Cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu, prin armele dreptăţii, în mâna dreaptă şi în mâna stângă, 8 în glorie şi dezonoare, în defăimare şi vorbire de bine. Suntem priviţi ca nişte impostori, deşi suntem adevăraţi; 9 ca nişte necunoscuţi, deşi suntem bine cunoscuţi; ca unii care murim, deşi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, deşi nu suntem omorâţi; 10 ca nişte întristaţi, deşi suntem întotdeauna bucuroşi; ca nişte săraci, deşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, deşi avem toate lucrurile.
11 Am vorbit deschis faţă de voi, corintienilor, iar inima ne este larg deschisă! 12 Noi nu punem nici un fel de restricţii sentimentelor noastre faţă de voi, dar voi v-aţi oprit sentimentele faţă de noi. 13 Deci, la rândul vostru – vă vorbesc ca unor copii – deschideţi-vă şi voi larg inimile!
Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit!
14 Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce parteneriat poate fi între dreptate şi fărădelege? Sau ce părtăşie poate fi între lumină şi întuneric? 15 Ce armonie poate fi între Cristos şi Belial[b]? Sau ce parte au în comun cel credincios cu cel necredincios? 16 Ce înţelegere poate fi între Templul lui Dumnezeu şi idoli? Noi suntem Templul Dumnezeului celui Viu, aşa cum a spus Dumnezeu:
„Voi locui în ei, voi umbla printre ei
şi voi fi Dumnezeul lor,
iar ei vor fi poporul Meu.“[c]
17 „De aceea, ieşiţi din mijlocul lor,
separaţi-vă! zice Domnul.
Nu atingeţi nimic necurat,
iar Eu vă voi primi.“[d]
18 „Eu voi fi Tatăl vostru,
iar voi veţi fi fiii şi fiicele Mele,
zice Domnul cel Atotputernic.“[e]
Israel, condamnat pentru apostazie
20 În al şaptelea an, în luna a cincea, în ziua a zecea a lunii,[a] au venit nişte bărbaţi din sfatul bătrânilor lui Israel[b] ca să-L întrebe pe Domnul şi s-au aşezat înaintea mea.
2 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 3 „Fiul omului, vorbeşte-le bătrânilor lui Israel şi spune-le că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Aţi venit să Mă întrebaţi? Viu sunt Eu, că nu Mă voi lăsa întrebat de voi, zice Stăpânul Domn.»
4 Vrei să-i judeci? Vrei să-i judeci, fiul omului? Atunci fă-le cunoscute urâciunile părinţilor lor. 5 Să le spui că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «În ziua când l-am ales pe Israel, am făcut jurământ cu urmaşii Casei lui Iacov. M-am făcut cunoscut lor în ţara Egiptului şi am făcut jurământ cu ei, afirmând: ‘Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!’ 6 În ziua aceea le-am jurat că-i voi scoate din ţara Egiptului şi că-i voi duce într-o ţară pe care am căutat-o pentru ei, o ţară unde curge lapte şi miere, cea mai frumoasă dintre toate ţările. 7 Le-am zis să-şi arunce fiecare urâciunile dinaintea ochilor lui şi să nu se întineze cu idolii Egiptului, căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor.
8 Dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea şi nu au vrut să Mă asculte. Nici unul nu şi-a aruncat urâciunile, care îi atrăgeau privirile, şi nici nu a uitat de idolii Egiptului. Atunci am zis că-Mi voi revărsa furia peste ei şi-Mi voi consuma mânia împotriva lor, în mijlocul ţării Egiptului. 9 Dar nu le-am făcut astfel de dragul Numelui Meu, pentru ca acesta să nu fie pângărit în ochii neamurilor printre care ei se aflau şi înaintea cărora Mă făcusem cunoscut lor, cum că îi voi scoate din ţara Egiptului. 10 Aşa că i-am scos din ţara Egiptului şi i-am dus în pustie.
11 Le-am dat hotărârile Mele şi le-am făcut cunoscute rânduielile Mele, pe care trebuie să le împlinească omul ca să trăiască prin ele. 12 Le-am mai dat şi Sabatele Mele, ca semn între Mine şi ei, ca să se ştie că Eu sunt Domnul Care îi sfinţeşte.
13 Dar cei din Casa lui Israel s-au răzvrătit împotriva Mea în pustie. Nu au urmat hotărârile Mele, au respins rânduielile Mele, pe care trebuie să le împlinească omul ca să trăiască prin ele, şi au pângărit mult Sabatele Mele. Am zis atunci că-Mi voi revărsa furia peste ei şi-i voi nimici în pustie. 14 Dar nu le-am făcut astfel de dragul Numelui Meu, pentru ca acesta să nu fie pângărit în faţa neamurilor dinaintea cărora i-am scos. 15 De asemenea, le-am jurat în pustie că nu-i voi mai duce în ţara pe care le-am rânduit-o, în ţara în care curge lapte şi miere, cea mai frumoasă dintre toate ţările, 16 deoarece au respins rânduielile Mele, nu au urmat hotărârile Mele şi au pângărit Sabatele Mele. Căci inimile lor tot după idolii lor s-au dus. 17 Totuşi m-am uitat cu milă la ei, nu i-am distrus şi nu i-am lăsat să sfârşească în pustie.
18 Atunci le-am zis fiilor lor în pustie: ‘Nu urmaţi hotărârile părinţilor voştri, nu păziţi rânduielile lor şi nu vă pângăriţi cu idolii lor. 19 Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru! Urmaţi hotărârile Mele, păziţi şi împliniţi rânduielile Mele 20 şi sfinţiţi Sabatele Mele, ca să fie un semn între Mine şi voi şi să se ştie că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!’
21 Dar şi copiii lor s-au răzvrătit împotriva Mea. Ei nu au urmat hotărârile Mele, nu au păzit rânduielile Mele, pe care trebuie să le împlinească omul ca să trăiască, iar Sabatele Mele le-au pângărit. Atunci am zis că Îmi voi revărsa furia peste ei şi-Mi voi consuma mânia împotriva lor în pustie. 22 Dar Mi-am retras mâna de dragul Numelui Meu, ca să nu fie pângărit în faţa neamurilor dinaintea cărora i-am scos. 23 De asemenea, le-am jurat în pustie că îi voi împrăştia printre neamuri şi îi voi răspândi prin ţările lumii, 24 pentru că nu au împlinit rânduielile Mele, ci au respins hotărârile Mele, au pângărit Sabatele Mele şi şi-au aţintit privirile spre idolii părinţilor lor. 25 Mai mult, le-am dat hotărâri care nu erau bune şi rânduieli prin care să nu poată trăi. 26 I-am lăsat să se spurce prin darurile lor când îşi treceau prin foc întâii născuţi, ca să-i îngrozesc şi să ştie astfel că Eu sunt Domnul.»
27 De aceea, fiul omului, vorbeşte-le celor din Casa lui Israel şi spune-le din partea Stăpânului Domn, astfel: «Iată prin ce anume M-au mai blasfemiat părinţii voştri, fiind necredincioşi faţă de Mine. 28 Când i-am dus în ţara pe care am jurat că le-o voi da, ei şi-au aruncat privirile spre fiecare deal înalt, spre fiecare copac stufos şi acolo şi-au înjunghiat jertfele, acolo şi-au adus ofrandele prin care M-au înfuriat, acolo şi-au pus miresmele plăcute şi acolo au turnat darurile de băutură. 29 Eu i-am întrebat: ‘Ce este această înălţime la care vă duceţi?’ De aceea i-au pus numele Bama[c] şi aşa i-a rămas numele până în ziua de astăzi.»
Promisiunea restaurării
30 Spune-le deci celor din Casa lui Israel că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Vă veţi spurca oare la fel ca părinţii voştri, prostituându-vă înaintea urâciunilor lor? 31 Aducându-vă darurile şi trecându-vă fiii prin foc, voi continuaţi până astăzi să vă întinaţi prin toţi idolii voştri. Şi Eu să Mă las întrebat de voi, Casă a lui Israel? Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că nu Mă voi lăsa întrebat.
32 Voi ziceţi: ‘Vrem să fim ca neamurile, ca triburile celorlalte ţări, şi să slujim lemnului şi pietrei!’ Ceea ce voi aveţi însă în minte nu se va întâmpla niciodată! 33 Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că voi domni peste voi cu mână puternică, cu braţ întins şi revărsându-Mi furia! 34 Vă voi scoate dintre popoare şi vă voi aduna din ţările în care sunteţi împrăştiaţi, cu mână puternică, cu braţ întins şi revărsându-Mi furia. 35 Vă voi duce în pustia popoarelor şi acolo mă voi judeca cu voi faţă în faţă. 36 Aşa cum i-am judecat pe strămoşii voştri în pustia ţării Egiptului, tot aşa vă voi judeca şi pe voi, zice Stăpânul Domn. 37 Vă voi trece pe sub toiag şi vă voi aduce din nou în legământ. 38 Îi voi înlătura dintre voi pe cei răzvrătiţi şi pe cei nesupuşi Mie; îi voi scoate din ţara unde au fost străini, dar nu vor intra în ţara lui Israel. Atunci veţi şti că Eu sunt Domnul.
39 Cât despre voi, Casă a lui Israel, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Duceţi-vă acum şi slujiţi fiecare idolilor voştri! După aceea însă veţi asculta de Mine cu siguranţă şi nu-Mi veţi mai pângări Numele Meu cel sfânt cu darurile şi cu idolii voştri! 40 Căci pe muntele Meu cel sfânt, pe muntele cel înălţat al lui Israel, zice Stăpânul Domn, acolo Îmi va sluji toată Casa lui Israel, toţi cei din ţară, iar Eu îi voi primi cu bunăvoinţă. Acolo vă voi cere[d] contribuţiile voastre şi darurile voastre din cele dintâi roade, împreună cu toate jertfele voastre sfinte. 41 Când vă voi scoate dintre popoare şi vă voi aduna din ţările în care aţi fost împrăştiaţi, vă voi accepta ca pe o aromă plăcută şi Mă voi arăta sfânt prin voi înaintea neamurilor. 42 Şi veţi şti că Eu sunt Domnul când vă voi aduce în ţara lui Israel, în ţara pe care am jurat strămoşilor voştri că le-o voi da. 43 Acolo vă veţi aminti de umbletele voastre şi de toate faptele prin care v-aţi pângărit şi vă va fi scârbă de voi înşivă din cauza tuturor relelor pe care le-aţi săvârşit. 44 Şi veţi şti că Eu sunt Domnul când mă voi purta cu voi ţinând cont de Numele Meu, nu de purtarea voastră rea şi de faptele voastre corupte, Casă a lui Israel, zice Stăpânul Domn.’»“
Iudeea este condamnată
45 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis:
46 – Fiul omului, îndreaptă-ţi faţa spre sud, predică împotriva ţinutului de la miazăzi şi profeţeşte împotriva pădurii din sud. 47 Spune-i pădurii din sud astfel: „Ascultă Cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Iată, voi aprinde în tine un foc, care va arde orice copac verde şi orice copac uscat. Flacăra arzătoare nu va fi stinsă, şi totul, din sud până la nord, va fi pârjolit de ea. 48 Şi orice făptură va vedea că Eu am aprins-o; ea nu va mai fi stinsă.»“
49 Atunci am zis:
– Ah, Stăpâne Doamne, ei zic despre mine că nu vorbesc decât în pilde!
Psalmul 66
Pentru dirijor. Un cântec. Un psalm.
1 Strigaţi de bucurie către Dumnezeu, toţi locuitorii pământului[a]!
2 Cântaţi slava Numelui Său,
măriţi slava Lui prin laudele voastre!
3 Spuneţi-I lui Dumnezeu: „Cât de înfricoşătoare sunt lucrările Tale!“
Tăria Ta este atât de mare, încât duşmanii Tăi dau înapoi în faţa Ta.
4 Tot pământul să Ţi se închine
şi să-Ţi cânte,
să-Ţi cânte Numele!Sela
5 Veniţi şi vedeţi faptele lui Dumnezeu,
înfăptuirile înfricoşătoare pentru fiii oamenilor.
6 El a schimbat marea în uscat
de au traversat râul cu piciorul!
Deci să ne bucurăm în El!
7 El stăpâneşte cu puterea Sa pe vecie,
ochii Săi supraveghează neamurile:
fie ca răzvrătiţii să nu se mai ridice împotriva Lui!Sela
8 Popoare, binecuvântaţi-L pe Dumnezeul nostru,
daţi glas laudei Sale!
9 El ne aşază sufletul printre cei vii
şi nu lasă să ni se clatine piciorul.
10 Dumnezeule, Tu ne încerci
şi ne purifici precum se purifică argintul.
11 Ne-ai făcut să intrăm în mreajă,
ne-ai pus poveri pe spate.
12 Ai îngăduit omului să călărească pe capetele noastre;
am trecut prin foc şi prin apă,
dar apoi ne-ai condus spre îndestulare.
13 De aceea voi veni la Casa Ta cu arderi de tot,
şi-mi voi împlini jurămintele,
14 jurăminte pe care buzele mele le-au promis
şi pe care gura mea le-a rostit când eram în necaz.
15 Îţi voi aduce animale îngrăşate ca arderi de tot
şi o ofrandă de berbeci;
voi aduce viţei şi ţapi.Sela
16 Veniţi şi ascultaţi, voi, toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu,
şi vă voi povesti ce a făcut El pentru mine!
17 Către El a strigat gura mea
şi lauda Lui a fost pe limba mea.
18 Dacă aş fi văzut răutate în inima mea,
nu m-ar fi ascultat Stăpânul.
19 Dar Dumnezeu m-a ascultat, într-adevăr,
a luat aminte la glasul rugăciunii mele.
20 Binecuvântat să fie Dumnezeu
Care nu mi-a respins rugăciunea
şi nici nu Şi-a ascuns îndurarea faţă de mine!
Psalmul 67
Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu corzi. Un psalm. Un cântec.
1 Dumnezeule, ai milă de noi şi binecuvântează-ne,
fă să lumineze faţa Ta peste noi!Sela
2 Să se cunoască astfel pe pământ căile Tale
şi mântuirea Ta – printre toate neamurile!
3 Fie ca popoarele să Te laude, Dumnezeule,
să Te laude toate popoarele!
4 Să se bucure şi să strige de bucurie neamurile,
căci Tu judeci popoarele cu nepărtinire
şi conduci neamurile pe pământ.Sela
5 Fie ca popoarele să Te laude, Dumnezeule,
să Te laude toate popoarele!
6 Atunci pământul îşi va da roada,
iar Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ne va binecuvânta!
7 Dumnezeu ne va binecuvânta,
şi toate marginile pământului se vor teme de El!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.