M’Cheyne Bible Reading Plan
Dumnezeu îl mustră pe David
12 Domnul l-a trimis pe Natan la David. Acesta, ajungând la David, i-a zis:
– Într-o anume cetate trăiau doi oameni; unul era bogat, iar celălalt era sărac. 2 Cel bogat avea un mare număr de oi şi vite. 3 Cel sărac însă nu avea altceva decât o mieluşea pe care o cumpărase. Avea grijă de ea, iar aceasta creştea împreună cu el şi cu copiii săi. Mânca din aceeaşi bucată de pâine cu el, bea din cana lui şi dormea la pieptul său; îi era ca o fiică. 4 La omul bogat a venit un călător, dar el nu s-a îndurat să ia din oile şi vitele lui pentru a-i pregăti să mănânce. În schimb, a luat mieluşeaua omului sărac şi i-a pregătit-o celui care venise la el.
5 David s-a aprins foarte tare de mânie pe omul acela şi i-a zis lui Natan:
– Viu este Domnul că omul care a făcut acest lucru este vrednic de moarte! 6 Să dea înapoi patru mieluşele, pentru că a săvârşit fapta aceasta şi pentru că nu a arătat milă.
7 Atunci Natan i-a zis:
– Tu eşti omul acela! Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Te-am uns rege peste Israel şi te-am scăpat din mâna lui Saul. 8 Ţi-am dat Casa stăpânului tău şi ţi-am pus în braţe soţiile stăpânului tău[a]; ţi-am dat Casa lui Israel şi a lui Iuda. Şi dacă toate acestea ar fi fost prea puţin, aş mai fi adăugat şi altele. 9 De ce ai dispreţuit Cuvântul Domnului şi ai păcătuit împotriva Lui? L-ai ucis pe hititul Urie cu sabia, iar pe soţia lui ai luat-o să-ţi fie soţie. L-ai ucis pe Urie cu sabia amoniţilor. 10 De aceea sabia nu se va îndepărta din familia ta niciodată, pentru că M-ai dispreţuit şi ai luat-o pe soţia hititului Urie să-ţi fie ţie soţie.“ 11 Aşa vorbeşte Domnul: „Voi ridica nenorocirea asupra ta din propria ta familie. Îţi voi lua soţiile sub privirea ta şi le voi da altuia, iar el se va culca cu ele la lumina zilei. 12 Tu ai lucrat în ascuns, însă eu voi împlini acest cuvânt la lumina zilei, înaintea întregului Israel.“
13 David i-a zis lui Natan:
– Am păcătuit împotriva Domnului.
– Domnul ţi-a iertat păcatul, i-a răspuns Natan, şi nu vei muri. 14 Totuşi, pentru că prin fapta aceasta ai făcut pe duşmanii Domnului să-L dispreţuiască[b], copilul care ţi s-a născut va muri.
Copilul născut de Batşeba moare
15 Natan a plecat acasă, iar Domnul a lovit copilul pe care i-l născuse soţia lui Urie lui David şi s-a îmbolnăvit grav. 16 David s-a rugat lui Dumnezeu pentru copil şi a postit, apoi a intrat în palat şi a stat culcat la pământ toată noaptea. 17 Sfetnicii palatului lui au stăruit de el să se ridice de la pământ, dar el nu a dorit şi nici n-a vrut să mănânce cu ei. 18 În ziua a şaptea, copilul a murit. Slujitorii lui David s-au temut însă să-i spună lucrul acesta pentru că îşi ziceau: „Când copilul trăia încă, îi vorbeam, dar el nu ne asculta. Cum să îndrăznim să-i spunem că a murit copilul? Şi-ar face mai mult rău.“ 19 David a observat că slujitorii săi şuşoteau între ei şi a înţeles că a murit copilul. El i-a întrebat:
– A murit copilul?
– Da, a murit, i-au răspuns ei.
20 Atunci David s-a ridicat de la pământ, s-a spălat, s-a uns şi şi-a schimbat hainele. Apoi a intrat în Casa Domnului şi
s-a închinat. După aceea, întorcându-se acasă, a cerut să i se dea de mâncare şi a mâncat. 21 Slujitorii săi l-au întrebat:
– Ce înseamnă ceea ce faci tu? Când trăia copilul posteai şi plângeai, iar acum, când copilul a murit, te ridici de la pământ şi mănânci?
22 David le-a răspuns:
– Când trăia copilul posteam şi plângeam pentru că îmi ziceam: „Cine ştie, poate Domnul îmi va arăta îndurare şi copilul va trăi.“ 23 Dar acum, că a murit, de ce să mai postesc? Aş putea oare să-l aduc înapoi? Eu voi merge la el, dar el nu se va mai întoarce la mine.
24 David a mângâiat-o pe soţia sa, Batşeba. A intrat la ea[c] şi ea a născut un fiu pe care l-au numit Solomon. Domnul îl iubea 25 şi de aceea El a transmis prin profetul Natan mesaj să-l numească Iedidia[d], de dragul Domnului.
Amoniţii, subjugaţi de David
26 Între timp, Ioab a asediat Raba amoniţilor şi a pus stăpânire pe cetatea regală[e]. 27 Apoi a trimis mesageri la David să-i spună: „Am luptat împotriva Rabei şi am pus stăpânire pe sursele de apă ale cetăţii. 28 Acum, strânge restul trupelor, asediază cetatea şi cucereşte-o, ca să n-o cuceresc eu şi să primească numele meu.“ 29 David a strâns întreaga oştire, s-a îndreptat către Raba, a luptat împotriva ei şi a cucerit-o. 30 A luat de pe capul regelui[f] lor coroana care cântărea un talant[g] de aur şi care era împodobită cu pietre preţioase; ea a fost pusă pe capul lui David. Prada luată din cetate era foarte multă. 31 Pe locuitorii cetăţii i-a scos afară, i-a pus să muncească cu ferăstraie, cu grape de fier şi cu securi de fier şi i-a pus la făcut cărămizi[h]. La fel a făcut el şi cu celelalte cetăţi amonite. Apoi David s-a întors la Ierusalim împreună cu întreaga oştire.
Lăcaşul nostru ceresc
5 Noi ştim într-adevăr că, dacă este distrusă casa cortului nostru pământesc, avem o locuinţă de la Dumnezeu, o casă veşnică în ceruri, care nu este făcută de mâini omenești. 2 Căci gemem în cortul acesta, dorind să ne îmbrăcăm peste el cu lăcaşul nostru ceresc[a], 3 negreşit dacă, după ce vom fi îmbrăcaţi, nu vom fi[b] găsiţi goi. 4 În timp ce suntem în acest cort, gemem şi suntem împovăraţi, nu pentru că dorim să fim dezbrăcaţi, ci pentru că dorim să fim îmbrăcaţi, pentru ca ceea ce este muritor să fie înghiţit de viaţă. 5 Şi Cel Ce ne-a pregătit pentru aceasta este Dumnezeu, Care ne-a dat Duhul ca pe o garanţie.
6 De aceea, întotdeauna suntem plini de încredere, chiar dacă ştim că, atâta timp cât suntem acasă în trup, suntem departe de Domnul. 7 Căci noi umblăm prin credinţă, nu prin vedere; 8 avem încredere şi ne place mult mai mult să fim departe de trup şi să fim acasă cu Domnul. 9 Astfel, fie că suntem acasă, fie că suntem departe de casă, scopul nostru este să-I fim plăcuţi, 10 fiindcă toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea tronului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata pentru ceea ce a făcut în timp ce era în trup, fie bine, fie rău.
Mesajul împăcării
11 Aşadar, cunoscând frica de Domnul, încercăm să-i convingem pe oameni. Noi suntem pe deplin cunoscuţi de către Dumnezeu şi sper că, de asemenea, suntem cunoscuţi şi conştiinţelor voastre. 12 Noi nu ne recomandăm din nou înaintea voastră, ci vă dăm o ocazie de a vă lăuda cu noi, ca să puteţi răspunde celor care se laudă cu înfăţişarea exterioară, şi nu cu inima. 13 Dacă ne-am ieşit din minţi, pentru Dumnezeu ne-am ieşit; dacă suntem întregi la minte, pentru voi suntem. 14 Căci dragostea lui Cristos ne constrânge, întrucât suntem convinşi că atunci când Unul a murit pentru toţi, toţi au murit. 15 El a murit pentru toţi, pentru ca cei vii să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel Ce a murit şi a fost înviat pentru ei.
16 Astfel, de acum, noi nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii. Chiar dacă odată L-am cunoscut pe Cristos în felul lumii, acum nu-L mai cunoaştem aşa. 17 Astfel, dacă cineva este în Cristos, este o nouă creaţie. Cele vechi s-au dus; iată, toate au devenit noi! 18 Toate acestea sunt de la Dumnezeu, Care, prin Cristos, ne-a împăcat cu Sine şi ne-a dat mesajul împăcării: 19 anume acela că Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu Sine, nemaiţinând în seamă păcatele oamenilor, şi ne-a încredinţat nouă Cuvântul împăcării. 20 Deci noi suntem ambasadori ai lui Cristos şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm, în Numele lui Cristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu! 21 El, pentru noi, L-a făcut păcat[c] pe Cel Ce n-a cunoscut păcatul, pentru ca, în El, să devenim dreptatea lui Dumnezeu.
Bocet pentru prinţii lui Israel
19 Iar tu înalţă un cântec de jale despre prinţii lui Israel! 2 Spune:
„Ce era mama ta? Era o leoaică
printre lei!
Ea stătea întinsă în mijlocul leilor tineri,
crescându-şi puii.
3 L-a crescut pe unul din puii ei
şi acesta a devenit un leu tânăr.
El s-a obişnuit să sfâşie prada
şi a ajuns să mănânce oameni.
4 Când au auzit neamurile despre el,
l-au prins în groapa lor
şi l-au dus în lanţuri
în ţara Egiptului.
5 Când şi-a văzut aşteptarea neîmplinită
şi speranţa spulberată,
leoaica l-a luat pe un alt pui de-al ei
şi l-a pus leu conducător.
6 El a umblat printre lei
până a devenit un leu tânăr.
A învăţat să sfâşie prada
şi a ajuns să mănânce oameni.
7 Dădea buzna în fortăreţele[a] oamenilor
şi le devasta cetăţile.
Ţara, cu tot ce cuprindea ea,
era îngrozită la auzul răgetului său.
8 Atunci neamurile din provinciile vecine
s-au îndreptat împotriva lui,
şi-au aruncat plasa asupra lui
şi el a fost prins în groapa lor.
9 L-au pus într-o cuşcă, în lanţuri,
l-au dus la împăratul Babilonului
şi l-au aşezat în temniţă,
ca să nu i se mai audă glasul
pe munţii lui Israel.
10 Mama ta era ca o viţă în via ta,[b]
plantată lângă ape.
Datorită belşugului de apă,
ea era roditoare şi plină de mlădiţe.
11 Mlădiţele ei erau aşa de tari,
încât se puteau face din ele sceptre domneşti.
Ea se înălţa
prin frunzişul stufos,
şi se făcea observată prin înălţimea ei
şi prin mulţimea mlădiţelor ei.
12 Dar a fost smulsă cu furie
şi aruncată la pământ.
Vântul de răsărit a făcut-o să se ofilească,
roadele i-au fost zdrobite,
iar mlădiţele ei cele tari s-au uscat
şi au fost arse de foc.
13 Acum ea este plantată în pustie,
într-un pământ uscat şi secetos.
14 Din butucul ei a ieşit un foc,
care i-a mistuit roadele.
Şi astfel nu a mai rămas în ea nici o mlădiţă tare,
care să fie bună pentru un sceptru domnesc.
Acesta este un cântec de jale; să fie cântat ca un cântec de jale.“
Psalmul 64
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1 Ascultă, Dumnezeule, glasul plângerii mele!
Păzeşte-mă de ameninţarea duşmanului!
2 Fereşte-mă de sfatul celor răi,
de gloata celor ce săvârşesc răul,
3 de cei care îşi ascut limba drept sabie,
care pregătesc cuvinte amare drept săgeţi,
4 ca să tragă pe ascuns asupra celui nevinovat,
să tragă pe neaşteptate şi fără să se teamă.
5 Se îmbărbătează în răutatea lor,
îşi plănuiesc cum să ascundă curse,
zicând: „Cine ne[a] va vedea?“
6 Pun la cale nedreptăţi,
zicând: „Am isprăvit planul ascuns!“
Lăuntrul fiecăruia şi inima le sunt de nepătruns.
7 Însă Dumnezeu trage pe neaşteptate săgeţi asupra lor
şi sunt loviţi.
8 Propria lor limbă i-a adus la ruină,
aşa încât toţi cei care-i văd clatină din cap.
9 Toţi oamenii se înfricoşează,
mărturisesc ceea ce a înfăptuit Dumnezeu
şi-I recunosc lucrarea.
10 Să se bucure cel drept în Domnul şi să se adăpostească la El!
Să se laude cu El toţi cei cu inima cinstită.
Psalmul 65
Pentru dirijor. Un psalm al lui David. Un cântec.
1 Dumnezeule, pe Tine Te aşteaptă lauda[b] în Sion;
faţă de Tine vor fi împlinite jurămintele.
2 Tu asculţi rugăciunea;
de aceea toţi oamenii vor veni la Tine.
3 Poverile fărădelegilor noastre sunt mai puternice decât noi,
dar Tu faci ispăşire pentru nelegiuirile noastre.
4 Ferice de cel pe care-l alegi,
pe care-l apropii să locuiască în curţile Tale!
Ne vom sătura de lucrurile bune ale Casei Tale,
ale Templului Tău cel sfânt.
5 Tu ne răspunzi prin faptele grozave ale dreptăţii,
Dumnezeul mântuirii noastre,
Nădejdea tuturor marginilor pământului
şi ale mărilor îndepărtate,
6 Cel ce ai aşezat munţii prin puterea Ta,
fiind încins cu tărie,
7 Cel ce potoleşti vuietul mărilor,
vuietul talazurilor lor şi tumultul noroadelor.
8 Locuitorii de la marginile pământului se tem din pricina minunilor Tale!
Tu faci să răsune de bucurie locurile de unde se ivesc dimineaţa şi seara.
9 Tu cercetezi pământul, îi dai belşug,
îl îmbogăţeşti cu multe lucruri.
Râurile lui Dumnezeu sunt pline de apă
ca să dai oamenilor grâne. Iată cum pregăteşti pământul:[c]
10 îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării,
îl înmoi cu ploile repezi şi îi binecuvântezi răsadul.
11 Încununezi anul cu bunătăţile Tale,
în urma Ta musteşte belşugul;[d]
12 mustesc, de asemenea, şi păşunile din pustie,
iar dealurile se încing cu veselie.
13 Păşunile se îmbracă cu turme,
văile se acoperă de grâne;
toate strigă de bucurie şi cântă.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.