M’Cheyne Bible Reading Plan

David cruţă pentru a doua oară viaţa lui Saul

26 Zifiţii au venit la Saul, la Ghiva şi i-au spus:

– David se ascunde pe dealul Hachila, la sud de Ieşimon.

² Saul s-a ridicat şi s-a dus în pustia Zif împreună cu trei mii de bărbaţi aleşi ai lui Israel, ca să-l caute acolo pe David. ³ Şi-a aşezat tabăra lângă drum, pe dealul Hachila, care se află la sud de Ieşimon. David era în pustie. Când a văzut că Saul a venit după el în pustie, ⁴ David a trimis iscoade şi a aflat că într-adevăr Saul venise. ⁵ Atunci David s-a ridicat şi a venit la locul în care îşi aşezase Saul tabăra. David a văzut astfel locul în care era culcat Saul şi Abner, fiul lui Ner, conducătorul oştirii lui Saul. Saul era culcat înăuntrul taberei, iar oştirea era aşezată în jurul său. ⁶ Atunci David i-a întrebat pe hititul Ahimelek şi pe Abişai, fiul Ţeruiei, fratele lui Ioab:

– Cine va coborî împreună cu mine în tabăra lui Saul?

– Eu voi coborî cu tine, i-a răspuns Abişai.

⁷ Astfel, David şi Abişai au plecat noaptea spre tabără. Saul dormea înăuntrul taberei, cu suliţa înfiptă în pământ, la capul său. Abner şi oştirea erau culcaţi în jurul lui. ⁸ Abişai i-a zis lui David:

– Dumnezeu l-a dat astăzi pe duşmanul tău în mâna ta. Lasă-mă, te rog, să-l ţintuiesc cu suliţa de pământ, cu o singură lovitură, fără să mai fie nevoie de a doua.

⁹ David însă i-a zis lui Abişai:

– Nu-l ucide! Căci, cine ar putea să se atingă de unsul Domnului şi să fie fără vină?

¹⁰ Apoi a adăugat:

– Viu este Domnul, că Domnul îl va lovi. Fie îi va sosi timpul şi va muri, fie va intra în luptă şi va pieri. ¹¹ Să mă ferească Domnul să mă ating de unsul Său. Acum însă ia suliţa care se află la capul lui şi urciorul cu apă şi să plecăm.

¹² David a luat suliţa şi urciorul cu apă de la capul lui Saul şi au plecat. Nimeni n-a văzut şi n-a ştiut nimic şi nimeni nu s-a trezit pentru că toţi dormeau, căci un somn adânc de la Domnul căzuse peste ei. ¹³ David a trecut pe partea cealaltă şi a stat pe vârful dealului, la distanţă; între ei se afla o suprafaţă mare. ¹⁴ Apoi David a strigat către popor şi l-a chemat pe Abner, fiul lui Ner, zicând:

– Abner, nu răspunzi?

Abner a răspuns:

– Cine-l strigă pe rege?

¹⁵ – Ce bărbat eşti tu? i-a zis David lui Abner. Cine este ca tine în Israel? De ce nu ai vegheat asupra stăpânului tău, regele, pentru că cineva din popor a venit ca să-l ucidă? ¹⁶ Nu este bine ceea ce ai făcut. Viu este Domnul că meritaţi moartea, voi, cei care nu aţi vegheat asupra stăpânului vostru, asupra unsului Domnului. Vezi acum unde este suliţa regelui şi urciorul cu apă, care se afla lângă capul lui?

¹⁷ Saul a recunoscut vocea lui David şi a zis:

– Tu eşti fiul meu David?

David a răspuns:

– Da, rege, stăpânul meu, eu sunt. ¹⁸ Apoi a continuat: De ce îl urmăreşte stăpânul meu pe slujitorul său? Ce am făcut rău, de ce rău mă fac vinovat? ¹⁹ Acum, să asculte stăpânul meu, regele, cuvintele slujitorului său: dacă Domnul este Cel Care te întărâtă împotriva mea, atunci să primească o jertfă; însă dacă sunt oamenii, atunci să fie blestemaţi înaintea Domnului, căci ei mă izgonesc astăzi pentru a nu mai avea parte în moştenirea Domnului, zicând: „Du-te, slujeşte altor dumnezei!“ ²⁰ Acum, să nu-mi cadă sângele la pământ departe de faţa Domnului, căci regele a ieşit în căutarea unui singur purice, ca unul care urmăreşte o potârniche în munţi.

²¹ – Am păcătuit! a zis Saul. Întoarce-te, fiul meu David, pentru că nu-ţi voi mai face rău; înţeleg că ai pus preţ pe viaţa mea în ziua aceasta. M-am purtat ca un nebun şi am greşit foarte mult.

²² David a răspuns:

– Aici este suliţa regelui. Să vină unul dintre tineri şi s-o ia. ²³ Domnul răsplăteşte fiecăruia după dreptatea şi credincioşia lui. El te-a dat astăzi în mâna mea, însă eu n-am vrut să mă ating de unsul Domnului. ²⁴ Fie ca, după cum eu am preţuit astăzi viaţa ta, tot aşa să preţuiască şi Domnul viaţa mea şi El să mă izbăvească din toate necazurile.

²⁵ – Fii binecuvântat, fiul meu David, i-a zis Saul. Cu siguranţă, vei face lucruri mari şi vei avea izbândă.

Apoi David a plecat pe drumul său, iar Saul s-a întors acasă.

Despre căsătorie

7 Cu privire la lucrurile pe care mi le-aţi scris, „este bine pentru un om să nu se atingă de femeie“^[a], ² însă, datorită cazurilor de desfrâu, fiecare bărbat să-şi aibă propria soţie şi fiecare femeie să-şi aibă propriul soţ. ³ Soţul să-şi împlinească datoria faţă de soţie şi, de asemenea, şi soţia faţă de soţ. ⁴ Soţia nu este stăpână pe trupul ei, ci soţul. Tot astfel, nu soţul este stăpân pe trupul său, ci soţia. ⁵ Nu vă refuzaţi unul pe altul, decât doar prin înţelegere, pentru un timp, ca să vă dedicaţi (postului şi)^[b] rugăciunii, şi apoi fiţi din nou împreună, ca să nu vă ispitească Satan^[c] din cauza nestăpânirii voastre. ⁶ Spun aceasta ca o îngăduinţă, nu ca o poruncă. ⁷ Eu doresc ca toţi oamenii să fie aşa cum sunt eu, însă fiecare are propriul său dar de la Dumnezeu, unii de un fel, alţii de alt fel.

⁸ Celor necăsătoriţi şi văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână aşa cum sunt eu. ⁹ Dar, dacă nu se pot stăpâni, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă de dorinţă. ¹⁰ Celor căsătoriţi le dau această poruncă, nu eu, ci Domnul: soţia nu trebuie să se despartă de soţul ei; ¹¹ dacă se desparte, atunci să rămână necăsătorită sau să se împace cu soţul ei, iar soţul nu trebuie să divorţeze de soţia lui. ¹² Celorlalţi vă spun eu, nu Domnul, că, dacă un frate are soţia necredincioasă şi ea vrea să stea cu el, el să nu divorţeze de ea, ¹³ iar dacă o femeie are soţul necredincios şi el vrea să stea cu ea, ea să nu divorţeze de soţul ei. ¹⁴ Căci soţul necredincios este sfinţit^[d] prin soţia lui, iar soţia necredincioasă este sfinţită prin fratele, altfel copiii voştri ar fi necuraţi, dar aşa sunt sfinţi. ¹⁵ Însă dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă. În astfel de circumstanţe, fratele sau sora nu sunt legaţi. Dumnezeu v-a chemat la pace. ¹⁶ Căci ce ştii tu, soţie, dacă-ţi vei mântui soţul? Sau ce ştii tu, soţule, dacă-ţi vei mântui soţia?

¹⁷ Cu toate acestea, fiecare să-şi păstreze în viaţă locul pe care i l-a încredinţat Domnul şi la care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este regula pe care o dau în toate bisericile. ¹⁸ Era cineva circumcis atunci când a fost chemat? Să nu-şi ascundă circumcizia! Era cineva necircumcis când a fost chemat? Să nu se circumcidă! ¹⁹ Circumcizia nu este nimic, şi necircumcizia nu este nimic, ci importantă este ascultarea de poruncile lui Dumnezeu. ²⁰ Fiecare să rămână în starea în care era atunci când l-a chemat Dumnezeu. ²¹ Erai sclav când ai fost chemat? Nu te nelinişti! Dar dacă poţi să ajungi liber, foloseşte acea ocazie! ²² Căci sclavul chemat în Domnul este omul liber al Domnului. De asemenea, cel care era liber când a fost chemat este sclavul lui Cristos. ²³ Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ; să nu deveniţi sclavi ai oamenilor! ²⁴ Fraţilor, oricare ar fi fost starea în care a fost cineva când a fost chemat, să rămână lângă Dumnezeu!

²⁵ Cu privire la fecioare, n-am nici o poruncă de la Domnul, dar îmi spun părerea, ca unul care, prin îndurarea Domnului, este vrednic de încredere: ²⁶ eu cred că, din cauza necazurilor de acum, este mai bine ca fiecare să rămână în starea în care este. ²⁷ Eşti căsătorit? Nu căuta divorţul! Eşti necăsătorit? Nu căuta soţie! ²⁸ Însă, dacă te căsătoreşti, nu păcătuieşti. De asemenea, dacă o fecioară se căsătoreşte, nu păcătuieşte. Însă cei care se căsătoresc vor avea necazuri ce ţin de această viaţă, iar eu vreau să vă feresc de ele. ²⁹ Fraţilor, ceea ce vreau să spun este că vremea s-a scurtat. De acum, cei ce au soţii ar trebui să trăiască ca şi cum n-ar avea soţii; ³⁰ cei ce plâng – ca şi cum n-ar plânge; cei ce se bucură – ca şi cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără – ca şi cum n-ar fi al lor; ³¹ iar cei ce se folosesc de lumea aceasta – ca şi cum nu s-ar folosi de ea, căci chipul acestei lumi trece. ³² Eu doresc să fiţi fără griji. Cel necăsătorit este preocupat de lucrurile Domnului, de cum anume să-I placă Domnului, ³³ însă cel căsătorit este preocupat de lucrurile acestei lumi, de cum anume să-i placă soţiei, ³⁴ astfel că el este împărţit. Femeia necăsătorită şi fecioara sunt preocupate de lucrurile Domnului, de cum să fie sfinte în trup şi în duh; dar cea căsătorită este preocupată de lucrurile lumii, de cum să-i placă soţului. ³⁵ Vă spun acestea pentru binele vostru, nu ca să pun peste voi un laţ, ci ca să trăiţi corect, într-un devotament neîmpărţit faţă de Domnul.

³⁶ Însă dacă cineva crede că se comportă nepotrivit faţă de logodnica lui^[e] şi dacă ea a trecut de vârsta căsătoriei^[f], iar el simte că ar trebui să se căsătorească^[g], atunci să facă după cum vrea – nu păcătuieşte, să se căsătorească^[h]! ³⁷ Însă oricine este convins în inima lui şi nu este constrâns, ci îşi ţine dorinţele sub control şi a hotărât în inima lui să nu se căsătorească cu logodnica sa^[i] – şi acesta face bine. ³⁸ Deci cel care se căsătoreşte cu logodnica^[j] sa^[k] face bine, iar cel care nu se căsătoreşte^[l] face şi mai bine.

³⁹ O femeie nu este liberă atâta timp cât trăieşte soţul ei, dar, dacă soţul ei moare, ea este liberă să se căsătorească cu cine doreşte, dar în Domnul. ⁴⁰ Însă, după părerea mea, ar fi mult mai fericită dacă ar rămâne aşa cum este. Şi cred că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.

5 „Tu, fiul omului, ia-ţi o sabie ascuţită şi foloseşte-o ca pe un brici de ras! Rade-ţi capul şi barba, după care ia o cumpănă de cântărit şi împarte părul! ² Când se vor împlini zilele asediului, să arzi o treime din el în mijlocul cetăţii. Apoi să iei o altă treime şi s-o tai cu sabia, mergând de jur împrejurul cetăţii, iar o treime s-o arunci în vânt. Căci voi da drumul la o sabie după ei. ³ Totuşi să iei un mic număr de fire de păr, pe care să le păstrezi în poalele hainei tale. ⁴ Dintre acestea să iei câteva şi să le arunci în mijlocul focului, ca să ardă în el. Din ele va ieşi un foc împotriva întregii case a lui Israel.“

⁵ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Acesta este Ierusalimul pe care Eu l-am pus în mijlocul neamurilor şi împrejurul căruia am aşezat ţări. ⁶ El s-a răzvrătit faţă de judecăţile Mele, devenind chiar mai rău decât neamurile, şi faţă de poruncile Mele, devenind chiar mai rău decât ţările din jurul lui. Într-adevăr, el a respins judecăţile Mele şi nu a urmat poruncile Mele.

⁷ De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Aţi fost mai nesupuşi până şi decât neamurile care vă înconjoară, neurmând poruncile Mele şi neîmplinind rânduielile Mele. Nu aţi făcut nici măcar^[a] după rânduielile neamurilor care vă înconjoară! ⁸ Din cauza aceasta, aşa zice Stăpânul Domn: ‘Iată, Eu Însumi sunt împotriva ta şi Îmi voi împlini în mijlocul tău judecăţile, chiar sub privirea neamurilor. ⁹ Îţi voi face ceea ce n-am mai făcut şi nici nu voi mai face, şi aceasta se va întâmpla din cauza tuturor urâciunilor tale. ¹⁰ De aceea, în mijlocul tău, părinţii îşi vor mânca copiii, iar copiii îşi vor mânca părinţii. Voi face în tine judecată şi-ţi voi împrăştia întreaga rămăşiţă în toate vânturile.

¹¹ De aceea, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, pentru că ai întinat Lăcaşul Meu cu toate spurcăciunile tale şi cu toate urâciunile tale, Îmi voi întoarce şi Eu ochii de la tine! Nu te voi mai privi cu îndurare şi nu te voi cruţa! ¹² O treime din poporul tău va muri de molimă şi va fi nimicită de foamete chiar în mijlocul tău, o altă treime va cădea ucisă de sabie împrejurul tău şi o altă treime va fi împrăştiată în toate vânturile, iar Eu o voi urmări cu sabia. ¹³ Îmi voi potoli mânia, Îmi voi domoli furia faţă de ei şi Mă voi linişti; când Îmi voi fi pomolit furia Mea faţă de ei, vor şti că Eu, Domnul, am vorbit în gelozia Mea.

¹⁴ Te voi da pradă ruinei şi batjocurii printre neamurile care te înconjoară, înaintea tuturor trecătorilor. ¹⁵ Vei ajunge de ruşine şi de batjocură, vei fi o pildă şi o pricină de groază pentru neamurile din jurul tău atunci când voi aduce împotriva ta judecăţile, cu mânie, cu furie şi cu pedepse aspre. Eu, Domnul, am vorbit. ¹⁶ Când voi trimite împotriva voastră săgeţile ucigătoare ale foametei, – care vor fi pentru distrugere şi pe care Eu le voi trimite spre nimicirea voastră –, voi înăspri foametea în mijlocul vostru şi vă voi zdrobi toiagul pâinii. ¹⁷ Voi trimite peste voi foametea şi fiarele sălbatice şi veţi fi lăsaţi fără copii; molima şi vărsarea de sânge vor trece pe la voi şi voi aduce sabia împotriva voastră. Eu, Domnul, am vorbit.’»“

CARTEA A DOUA

Psalmul 42^[a]

Pentru dirijor. Un maschil^[b] al korahiţilor.

Psalmul 43