M’Cheyne Bible Reading Plan

Pregătirea filistenilor pentru război

29 Filistenii şi-au adunat toate trupele la Afek, în timp ce israeliţii şi-au aşezat tabăra în apropiere de izvorul care se află în Izreel. ² Domnitorii filistenilor mărşăluiau cu sutele şi miile lor, iar David cu oamenii lui mărşăluiau în urmă, cu Achiş. ³ Conducătorii filistenilor însă au zis:

– Ce caută evreii aceştia aici?

Achiş le-a răspuns:

– Acesta este David, slujitorul lui Saul, regele lui Israel. El este la mine de mai bine de un an şi, de când a venit la mine şi până astăzi, nu am găsit în el nici un lucru de care să-l învinuiesc.

⁴ Dar conducătorii filistenilor s-au mâniat pe el şi i-au zis:

– Trimite-l pe omul acesta înapoi, ca să se întoarcă la locul în care l-ai aşezat, ca nu cumva să ne devină duşman în timpul luptei. Căci, cum ar putea el să se facă din nou plăcut stăpânului său? Oare nu cu capetele oamenilor noştri? ⁵ Nu este acesta David, despre care cântau dansând:

⁶ Achiş l-a chemat pe David şi i-a zis:

– Viu este Domnul că ai fost drept şi îmi place să te văd slujindu-mi în oştire. Nu am găsit în tine nimic rău din ziua venirii tale la mine şi până astăzi. Însă nu eşti pe placul domnitorilor. ⁷ Întoarce-te acum şi mergi în pace, pentru ca să nu faci ceva care să nu placă domnitorilor filistenilor.

⁸ Însă David i-a răspuns lui Achiş:

– Dar, ce am făcut? Ce rău ai găsit la slujitorul tău, începând din ziua în care am intrat în slujba ta şi până astăzi, de nu pot să merg să lupt împotriva duşmanilor stăpânului meu, regele?

⁹ Achiş i-a răspuns:

– Ştiu că în ochii mei eşti atât de plăcut ca un înger al lui Dumnezeu; totuşi conducătorii filistenilor au zis: „Să nu vină cu noi în luptă!“ ¹⁰ Deci, mâine dimineaţă să te trezeşti devreme, împreună cu slujitorii stăpânului tău, care au venit cu tine şi să plecaţi de îndată ce se luminează.

¹¹ David şi oamenii lui s-au trezit devreme ca să plece de dimineaţă şi să se întoarcă în ţara filistenilor, iar filistenii s-au dus la Izreel.

David îi învinge pe amalekiţi

30 Când David şi oamenii săi au sosit a treia zi la Ţiklag, amalekiţii invadaseră Neghevul^[a] şi Ţiklagul; capturaseră Ţiklagul şi îi dăduseră foc. ² Au luat captive femeile şi pe toţi aceia care se aflau în cetate, de la copii până la bătrâni. N-au ucis pe nimeni, ci doar i-au luat cu ei şi au plecat. ³ Când David şi oamenii lui au ajuns la cetate, au găsit-o arsă, iar pe soţiile, pe fiii şi pe fiicele lor – duşi în captivitate. ⁴ David şi oamenii care erau cu el au plâns în hohote până ce n-au mai avut putere să plângă. ⁵ Au fost luate captive şi cele două soţii ale lui David: Ahinoam din Izreel şi Abigail, văduva lui Nabal, din Carmel. ⁶ David s-a aflat într-o mare strâmtorare, căci bărbaţii vorbeau să-l ucidă cu pietre, deoarece toţi aveau sufletul mâhnit, fiecare pentru fiii şi fiicele lui. Însă David s-a întărit în Domnul, Dumnezeul lui.

⁷ David i-a spus preotului Abiatar, fiul lui Ahimelek:

– Adu-mi, te rog, efodul!

Abiatar a adus efodul la David. ⁸ David L-a întrebat pe Domnul:

– Să urmăresc ceata aceasta? O voi ajunge?

– Urmăreşte-o, i-a răspuns Domnul, căci o vei ajunge şi vei da izbăvire.

⁹ David a plecat cu cei şase sute de bărbaţi care erau cu el şi au ajuns la uedul^[b] Besor, unde s-au oprit cei ce rămâneau în urmă. ¹⁰ David a continuat urmărirea cu patru sute de bărbaţi, iar ceilalţi două sute, fiind prea istoviţi să treacă uedul Besor, s-au oprit. ¹¹ Au găsit un egiptean pe câmp şi l-au adus la David. I-au dat de mâncare şi el a mâncat; apoi i-au dat apă. ¹² I-au dat o parte dintr-o turtă de smochine şi două mănunchiuri de stafide. După ce a mâncat, i-au revenit puterile căci nu mâncase şi nu băuse apă de trei zile şi trei nopţi. ¹³ David l-a întrebat:

– Al cui eşti şi de unde vii?

Tânărul a răspuns:

– Sunt egiptean şi sunt sclavul unui amalekit. Stăpânul meu m-a părăsit în urmă cu trei zile pentru că m-am îmbolnăvit. ¹⁴ Am invadat Neghevul^[c] cheretiţilor, pe cel al lui Iuda şi Neghevul lui Caleb şi am dat foc Ţiklagului. ¹⁵ Atunci David l-a întrebat:

– Poţi să mă duci până la această ceată?

Egipteanul i-a zis:

– Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei ucide şi că nu mă vei preda în mâna stăpânului meu şi atunci te voi duce la ceata aceasta.

¹⁶ L-a dus acolo şi iată că aceştia erau împrăştiaţi peste tot, mâncând, bând şi chefuind datorită marii prăzi pe care o luaseră din ţara filistenilor şi din ţara lui Iuda. ¹⁷ David i-a zdrobit din amurg până în seara zilei următoare; n-a scăpat nici un bărbat dintre ei, în afară de patru sute de tineri care au încălecat pe cămile şi au fugit. ¹⁸ David a recuperat tot ceea ce luaseră amalekiţii şi le-a salvat şi pe cele două soţii ale lui. ¹⁹ Nu le lipsea nimic, nici tânăr nici bătrân, nici fii nici fiice, nimic din pradă, nimic din ceea ce li se luase. David a adus înapoi totul. ²⁰ David a luat toate oile şi vitele; oamenii lui conduceau turma aceasta mergând în fruntea ei şi spuneau: „Aceasta este prada lui David.“ ²¹ David a ajuns la cei două sute de bărbaţi care fuseseră prea istoviţi pentru a-l urma şi care fuseseră lăsaţi la uedul Besor. Aceştia au ieşit în întâmpinarea lui David şi a poporului care era cu el. David s-a apropiat de ei şi i-a salutat. ²² Toţi oamenii răi şi nelegiuiţi dintre cei care merseseră cu David au zis:

– Pentru că n-au mers împreună cu noi, nu le vom da din prada pe care am recuperat-o. Fiecare însă poate să-şi ia soţia şi copiii şi să plece.

²³ Dar David le-a zis:

– Să nu faceţi aşa, fraţilor, cu ceea ce ne-a dat Domnul, căci El ne-a păzit şi a dat în mâinile noastre ceata de invadatori care venise împotriva noastră. ²⁴ Oricum, cine are să vă asculte în privinţa aceasta? Aceeaşi parte o vor avea şi cei care au fost în luptă şi cei care au rămas la bagaje. Toţi vor împărţi la fel.

²⁵ Aşa a fost începând din ziua aceea. David a făcut din aceasta o lege şi o hotărâre în Israel până astăzi. ²⁶ După ce a sosit la Ţiklag, David a trimis din pradă celor din sfatul bătrânilor lui Iuda, prietenii săi, spunându-le: „Iată pentru voi un dar din prada luată de la duşmanii Domnului.“

²⁷ A trimis şi celor din Betel, celor din Ramot-Negev, celor din Iatir, ²⁸ celor din Aroer, celor din Sifmot, celor din Eştemoa, ²⁹ celor din Racal, celor din cetăţile ierahmeeliţilor şi celor din cetăţile cheniţilor, ³⁰ celor din Horma, celor din

Bor-Aşan şi celor din Atac, ³¹ celor din Hebron şi celor din toate locurile pe care le-a cutreierat David şi oamenii săi.

Învăţăminte din istoria lui Israel

10 Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că toţi strămoşii noştri erau sub nor, toţi au trecut prin mare, ² toţi au fost botezaţi pentru Moise în nor şi în mare, ³ toţi au mâncat aceeaşi hrană duhovnicească ⁴ şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că au băut din Stânca duhovnicească Care-i însoţea, iar Stânca era Cristos. ⁵ Totuşi, Dumnezeu n-a fost mulţumit cu cei mai mulţi dintre ei, iar trupurile lor au fost împrăştiate prin pustie. ⁶ Aceste lucruri sunt exemple pentru noi, pentru ca noi să nu dorim lucruri rele, aşa cum au dorit ei. ⁷ Să nu fiţi idolatri, aşa cum au fost unii dintre ei, după cum este scris: „Poporul s-a aşezat să mănânce şi să bea, după care s-a sculat să se distreze.“^{[a] 8} Să nu fim desfrânaţi, aşa cum au fost unii dintre ei, astfel că într-o singură zi au murit douăzeci şi trei de mii. ⁹ Să nu-L punem pe Cristos la încercare, aşa cum au făcut unii dintre ei şi au fost omorâţi de şerpi. ¹⁰ Să nu cârtiţi, aşa cum au făcut unii dintre ei şi au fost nimiciţi de nimicitorul. ¹¹ Aceste lucruri li s-au întâmplat lor pentru a ne servi nouă drept exemple şi au fost scrise pentru a ne avertiza pe noi, cei peste care urmau să vină sfârşiturile veacurilor.

¹² Aşadar, cel ce crede că stă în picioare, să aibă grijă să nu cadă! ¹³ Nu v-a cuprins nici o ispită care să nu fie potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, Care este credincios, nu va permite să fiţi ispitiţi peste puterea voastră, ci odată cu ispita a pregătit şi mijlocul de a o putea răbda.

Jertfele aduse idolilor şi Cina Domnului

¹⁴ De aceea, preaiubiţii mei, fugiţi de idolatrie! ¹⁵ Vorbesc cu voi ca şi cu nişte oameni înţelepţi. Judecaţi singuri ceea ce vă spun! ¹⁶ Paharul binecuvântării, pe care îl binecuvântăm, nu este oare părtăşia cu sângele lui Isus Cristos? Pâinea pe care o frângem nu este oare părtăşia cu trupul lui Cristos? ¹⁷ Pentru că este o pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un trup, întrucât toţi mâncăm dintr-o singură pâine. ¹⁸ Uitaţi-vă la Israelul după trup^[b]: cei ce mănâncă jertfele nu sunt oare în părtăşie cu altarul? ¹⁹ Deci, ce zic eu? Că ce este jertfit idolilor este ceva sau că idolul este ceva? ²⁰ Nu, ci că jertfele păgânilor sunt aduse demonilor, nu lui Dumnezeu. Iar eu nu vreau ca voi să fiţi în părtăşie cu demonii! ²¹ Nu puteţi bea şi paharul Domnului, şi paharul demonilor! Nu puteţi lua parte şi la masa Domnului, şi la masa demonilor! ²² Sau vrem oare să-L facem gelos pe Domnul?! Suntem noi mai puternici decât El?

Trăiţi pentru slava lui Dumnezeu!

²³ Toate sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. ²⁴ Nimeni nu trebuie să urmărească binele propriu, ci binele altuia. ²⁵ Mâncaţi orice se vinde pe piaţa de carne, fără să vă puneţi vreo întrebare din cauza conştiinţei, ²⁶ căci „al Domnului este pământul cu tot ce este pe el!“^{[c] 27} Dacă un necredincios vă cheamă la masă şi vreţi să mergeţi, mâncaţi orice vi se va da, fără să vă puneţi vreo întrebare, din cauza conştiinţei. ²⁸ Dacă însă cineva vă spune: „Aceasta a fost adusă ca jertfă!“, atunci să nu mâncaţi, din cauza celui care v-a spus şi din cauza conştiinţei (căci „al Domnului este pământul cu tot ce este pe el“)^[d]; ²⁹ mă refer la conştiinţa celuilalt, nu la a voastră. Căci de ce să fie judecată libertatea mea de conştiinţa altuia? ³⁰ Dacă eu mulţumesc pentru mâncarea pe care o mănânc, de ce să fiu dispreţuit din cauza unui lucru pentru care mulţumesc? ³¹ Aşadar, fie că mâncaţi, fie că beţi sau orice altceva faceţi, să le faceţi pe toate pentru slava lui Dumnezeu. ³² Să nu fiţi pricină de poticnire nici pentru iudei, nici pentru greci, nici pentru biserica lui Dumnezeu, ³³ aşa cum, de altfel, încerc şi eu, în toate lucrurile, să plac tuturor, necăutând folosul meu, ci al multora, pentru a fi mântuiţi!

Idolatria din Templu

8 În anul al şaselea, în luna a şasea, în a cincea zi a lunii^[a], în timp ce şedeam la mine în casă împreună cu cei din sfatul bătrânilor lui Iuda^[b], care şedeau înaintea mea, mâna Stăpânului Domn a venit peste mine. ² M-am uitat şi iată că era cineva care semăna la înfăţişare cu un om^[c]; de la ceea ce părea a fi brâul său în jos era foc, iar de la ceea ce părea a fi brâul său în sus era ceva asemenea strălucirii metalului lustruit. ³ El a întins ceva ca o mână şi m-a luat de zulufii capului. Duhul m-a ridicat între pământ şi cer şi m-a dus la Ierusalim în vedenii dumnezeieşti, la intrarea dinspre nord a curţii interioare, acolo unde era aşezat idolul care stârnea gelozia lui Dumnezeu. ⁴ Dintr-odată a apărut slava Dumnezeului lui Israel, aşa cum am văzut-o în vale.

⁵ El mi-a zis: „Fiul omului, priveşte înspre nord!“ Am privit înspre nord şi am văzut în partea de nord a porţii altarului acest idol al geloziei, chiar la intrare. ⁶ El a continuat: „Fiul omului, vezi tu ce fac ei? Vezi marile urâciuni pe care le săvârşesc aici cei din Casa lui Israel, ca să Mă depărteze de Lăcaşul Meu? Vei vedea însă urâciuni şi mai mari!“

⁷ Atunci m-a dus la intrarea curţii. M-am uitat şi am văzut o gaură în zid. ⁸ El mi-a zis: „Fiul omului, sapă în zid!“ Am săpat în zid până am dat de o intrare.

⁹ El a continuat: „Intră şi uită-te la urâciunile groaznice pe care le fac ei aici!“ ¹⁰ Am intrat, m-am uitat şi am văzut tot felul de chipuri de reptile şi de fiare urâcioase şi pe toţi idolii Casei lui Israel gravaţi pe zid, de jur împrejur. ¹¹ Înaintea lor stăteau şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii Casei lui Israel, iar în mijlocul lor stătea Iaazania, fiul lui Şafan. Fiecare avea în mână câte o cădelniţă din care se ridica un nor mirositor de tămâie.

¹² El mi-a zis: „Fiul omului, ai văzut ce fac bătrânii lui Israel în întuneric, fiecare în odaia idolului său? Căci ei zic: «Domnul nu ne vede! Domnul a părăsit ţara!»“ ¹³ Apoi mi-a mai zis: „Vei vedea însă urâciuni şi mai mari pe care le săvârşesc ei!“

¹⁴ El m-a dus la intrarea Casei Domnului dinspre nord. Şi iată că acolo stăteau nişte femei care-l plângeau pe Tamuz^[d]. ¹⁵ Mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului? Vei vedea însă urâciuni mai mari decât acestea!“

¹⁶ Apoi m-a dus în curtea interioară a Casei Domnului. Şi iată că la intrarea în Casa Domnului, între portic şi altar, erau în jur de douăzeci şi cinci de oameni, cu spatele spre Casa Domnului şi cu faţa spre răsărit; ei se închinau soarelui, plecându-se spre răsărit.

¹⁷ El mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului? Este prea puţin oare pentru cei din Casa lui Iuda să săvârşească urâciunile pe care le săvârşesc aici? Trebuia să mai umple şi ţara de violenţă şi să nu înceteze să Mă mânie? Iată-i apropiindu-şi ramura de nas^[e]! ¹⁸ De aceea şi Eu mă voi purta cu ei cu furie; nu voi avea milă de ei şi nu-i voi cruţa. Deşi vor striga la urechile Mele cu glas tare, nu-i voi auzi!“

Psalmul 46

Pentru dirijor. Al korahiţilor. De cântat în alamot^[a]. Un cântec.

Psalmul 47

Pentru dirijor. Al korahiţilor. Un psalm.