M’Cheyne Bible Reading Plan

Moartea lui Saul şi a fiilor săi

31 Filistenii s-au luptat cu Israel, iar israeliţii au fugit dinaintea filistenilor şi au căzut răpuşi pe muntele Ghilboa. ² Filistenii i-au urmărit pe Saul şi pe fiii săi; i-au ucis pe Ionatan, pe Abinadab şi pe Malchi-Şua, fiii lui Saul. ³ Lupta devenise înverşunată în preajma lui Saul; arcaşii l-au ţintit şi l-au rănit foarte tare. ⁴ Atunci Saul i-a zis celui ce-i ducea armele: „Scoate-ţi sabia şi străpunge-mă tu cu ea, ca nu cumva aceşti necircumcişi să ajungă la mine, să mă străpungă şi să mă batjocorească.“ Însă cel ce-i ducea armele n-a vrut să facă lucrul acesta pentru că îi era foarte frică. Atunci Saul şi-a luat sabia şi s-a aruncat în ea. ⁵ Când cel ce-i ducea armele a văzut că Saul a murit, s-a aruncat şi el în sabia lui şi a murit împreună cu el. ⁶ Astfel au murit împreună, în aceeaşi zi, Saul, cei trei fii ai săi, cel ce-i ducea armele şi toţi oamenii săi. ⁷ Când israeliţii care se aflau de cealaltă parte a văii şi cei care se aflau dincolo de Iordan au văzut că ceilalţi israeliţi au fugit şi că Saul şi fiii săi au murit, şi-au părăsit cetăţile şi au fugit şi ei. Atunci filistenii au venit şi au locuit în ele. ⁸ Dimineaţa, când filistenii au venit să-i jefuiască pe cei ucişi, l-au găsit pe Saul şi pe cei trei fii ai săi căzuţi pe muntele Ghilboa. ⁹ I-au tăiat capul şi i-au luat armele după care au trimis mesageri pe tot cuprinsul ţării filistenilor ca să ducă vestea în templele idolilor lor şi poporului. ¹⁰ I-au pus armele în templul aştoretelor^[a], iar trupul i l-au atârnat pe zidul Bet-Şanului. ¹¹ Când au auzit ce i-au făcut filistenii lui Saul, locuitorii Iabeşului din Ghilad, ¹² toţi războinicii, s-au sculat, au călătorit toată noaptea şi au luat trupul lui Saul şi trupurile fiilor săi de pe zidul cetăţii Bet-Şan. S-au întors apoi la Iabeş şi le-au ars acolo. ¹³ Le-au luat oasele, le-au îngropat sub tamariscul din Iabeş şi au postit timp de şapte zile.

11 Fiţi imitatorii mei, aşa cum şi eu sunt al lui Cristos!

Despre închinare, autoritate şi acoperirea capului

² Vă laud, pentru că întotdeauna vă amintiţi de mine şi ţineţi tradiţiile aşa cum vi le-am încredinţat. ³ Dar vreau să ştiţi că Cristos este capul oricărui bărbat, că bărbatul este capul femeii, iar Dumnezeu este capul lui Cristos. ⁴ Orice bărbat care se roagă sau profeţeşte având ceva pe cap îşi necinsteşte Capul. ⁵ Şi orice femeie care se roagă sau profeţeşte cu capul descoperit îşi necinsteşte capul ei, pentru că este ca şi cum ar fi rasă pe cap. ⁶ Dacă femeia nu are capul acoperit, ar putea la fel de bine să-şi taie părul! Însă dacă este ruşinos pentru o femeie să aibă părul tăiat sau să fie rasă, atunci să fie acoperită! ⁷ Căci un bărbat nu este dator să-și acopere capul, pentru că el este imaginea şi slava lui Dumnezeu, iar femeia este slava bărbatului. ⁸ Nu bărbatul a fost făcut din femeie, ci femeia din bărbat, ⁹ şi nu bărbatul a fost creat pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. ¹⁰ De aceea, femeia trebuie să aibă pe cap un simbol al autorităţii, din cauza îngerilor^[a]. ¹¹ Cu toate acestea, în Domnul, femeia nu este independentă de bărbat, nici bărbatul faţă de femeie, ¹² pentru că, aşa cum femeia a venit din bărbat, la fel şi bărbatul vine prin femeie şi toate vin de la Dumnezeu. ¹³ Judecaţi voi singuri: este potrivit pentru o femeie să se roage lui Dumnezeu fără să fie acoperită? ¹⁴ Nu vă învaţă însăşi natura^[b] că dacă un bărbat poartă părul lung, este o ruşine pentru el, ¹⁵ însă dacă o femeie are părul lung aceasta este gloria ei? Căci părul i-a fost dat ca învelitoare. ¹⁶ Dacă însă cineva vrea să se certe, noi n-avem un astfel de obicei, nici bisericile lui Dumnezeu.

Despre Cina Domnului

¹⁷ Vă poruncesc acestea – nu vă laud, pentru că întâlnirile voastre fac mai mult rău decât bine. ¹⁸ Mai întâi, când vă adunaţi ca biserică, aud că între voi sunt dezbinări şi, în parte, cred lucrul acesta, ¹⁹ căci trebuie să fie şi partide între voi, ca să iasă la iveală cei găsiţi buni între voi. ²⁰ Când vă adunaţi, voi nu veniţi să mâncaţi Cina Domnului, ²¹ pentru că, în timp ce mâncaţi, fiecare o ia înainte cu cina adusă de el, aşa încât unul este flămând, iar altul este beat. ²² Nu aveţi case unde să mâncaţi şi să beţi? Sau nu aveţi respect pentru biserica lui Dumnezeu şi îi umiliţi pe cei care nu au nimic? Ce să vă spun? Să vă laud? În această privinţă nu vă laud.

²³ Eu am primit de la Domnul ceea ce v-am dat, şi anume că Domnul Isus, în noaptea în care a fost trădat, a luat o pâine ²⁴ şi, după ce a mulţumit^[c], a frânt-o şi a zis: „Acesta este trupul Meu pentru voi; să faceţi acest lucru în amintirea Mea!“ ²⁵ În acelaşi fel, după masă, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este Noul Legământ în sângele Meu; ori de câte ori beţi din el, să faceţi lucrul acesta în amintirea Mea!“^{[d] 26} Căci ori de câte ori mâncaţi această pâine şi beţi acest pahar, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.

²⁷ De aceea, oricine mănâncă pâinea sau bea paharul Domnului într-un mod nevrednic, va fi vinovat de păcat împotriva trupului şi sângelui Domnului. ²⁸ Fiecare trebuie să se cerceteze pe sine şi abia apoi să mănânce pâinea şi să bea paharul, ²⁹ pentru că acela care mănâncă şi bea fără să distingă trupul Domnului, mănâncă şi bea judecata împotriva lui însuşi. ³⁰ De aceea mulţi dintre voi sunt slabi şi bolnavi, şi destul de mulţi dorm^[e]. ³¹ Dar dacă ne cercetăm, nu mai suntem judecaţi. ³² Însă când suntem judecaţi de către Domnul suntem disciplinaţi, ca să nu fim condamnaţi împreună cu lumea. ³³ Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, aşteptaţi-vă unul pe altul! ³⁴ Dacă cineva este flămând, să mănânce acasă, ca să nu vă adunaţi pentru condamnarea voastră! Celelalte lucruri le voi rezolva când voi veni.

Uciderea idolatrilor

9 După aceea a strigat cu glas tare în auzul urechilor mele, zicând: „Să se apropie străjerii cetăţii, fiecare cu arma lui de distrugere!“ ² Deodată au apărut şase bărbaţi, venind dinspre drumul Porţii de Sus, care este înspre nord, fiecare cu arma lui distrugătoare în mână. Între ei era un om îmbrăcat în haine de in, care avea la brâu o călimară. Ei au venit şi s-au oprit în apropierea altarului de bronz.

³ Slava Dumnezeului lui Israel s-a ridicat dintre heruvimii de unde era şi a venit deasupra pragului Casei. Apoi El l-a chemat pe bărbatul care era îmbrăcat în haine de in şi care avea călimara la brâu. ⁴ Domnul i-a zis: „Străbate cetatea, străbate Ierusalimul şi fă un semn pe frunţile celor ce suspină şi gem din cauza tuturor urâciunilor care se săvârşesc în mijlocul ei.“

⁵ Iar celorlalţi le-a zis în auzul urechilor mele: „Străbateţi cetatea în urma lui şi ucideţi! Ochii voştri să nu arate milă şi să nu cruţaţi pe nimeni! ⁶ Bătrâni şi tineri, fecioare, copii şi femei, pe toţi să-i ucideţi! Însă de toţi aceia care au primit semnul să nu vă atingeţi! Începeţi chiar din Lăcaşul Meu!“ Aşa că ei au început cu bătrânii care erau înaintea Casei.

⁷ El le-a zis: „Pângăriţi Casa şi umpleţi-i curţile cu morţi! Porniţi!“ Ei au pornit şi au început să ucidă prin cetate. ⁸ În timp ce ucideau ei, eu am rămas singur. Atunci am căzut cu faţa la pământ şi am strigat, zicând:

– Ah, Stăpâne Doamne! Vei distruge Tu toată rămăşiţa lui Israel, revărsându-Ţi furia peste Ierusalim?

⁹ – Păcatul Casei lui Iuda şi al Casei lui Israel este mare, mi-a zis El, este foarte mare. Ţara este plină de vărsare de sânge, iar cetatea este plină de nedreptate, căci ei zic: „Domnul a părăsit ţara şi Domnul nu vede!“ ¹⁰ De aceea nu voi avea milă de ei şi nu-i voi cruţa, ci voi face să cadă asupra capului lor faptele lor.

¹¹ Deodată bărbatul îmbrăcat în haine de in şi cu călimara la brâu s-a întors cu următorul mesaj: „Am făcut cum ai poruncit!“

Psalmul 48

Un cântec. Un psalm al korahiţilor.