M’Cheyne Bible Reading Plan
Moise binecuvântează cele douăsprezece seminţii
33 Aceasta este binecuvântarea pe care Moise, omul lui Dumnezeu, a rostit-o pentru Israel, înainte de moartea sa. 2 El a vorbit astfel:
„Domnul a venit din Sinai
şi a răsărit peste ei[a] din Seir.
A strălucit din muntele Paran
şi a venit din mijlocul zecilor de mii de sfinţi[b],
din sud, de pe versanţii munţilor Lui.
3 Da, El Îşi iubeşte poporul[c],
toţi sfinţii sunt în mâna Ta,
ei s-au plecat la picioarele Tale
şi au primit cuvintele Tale.
4 Moise ne-a dat Legea,
moştenirea adunării lui Iacov.
5 El era Împărat peste Ieşurun[d]
când se adunau conducătorii poporului
împreună cu seminţiile lui Israel.
6 Să trăiască Ruben şi să nu moară,
iar bărbaţii lui să fie fără număr[e].
7 Despre Iuda a zis:
Ascultă, Doamne, glasul lui Iuda
şi întoarce-l la poporul lui.
Întăreşte-i mâinile
şi ajută-l împotriva duşmanilor lui.
8 Despre Levi a zis:
Tumim şi Urim[f] au fost încredinţate bărbatului pios,
pe care l-ai încercat la Masa
şi l-ai certat la apele Meribei.
9 El a spus despre tatăl său şi despre mama sa
«Nu i-am văzut!»,
pe fraţii lui nu i-a recunoscut,
iar de copiii lui n-a dorit să ştie,
fiindcă a împlinit Cuvântul Tău
şi a păzit legământul Tău.
10 El învaţă pe Iacov poruncile Tale
şi pe Israel Legea Ta.
El aşază tămâie înaintea Ta
şi jertfe pe altarul Tău.
11 Doamne, binecuvântează tăria lui
şi primeşte lucrarea mâinilor lui.
Zdrobeşte coapsele celor ce se ridică împotriva lui
şi cei ce-l urăsc să nu se mai ridice.
12 Despre Beniamin a zis:
Preaiubitul Domnului va locui în siguranţă lângă El,
Domnul îl va ocroti în toate zilele
şi el se va odihni între umerii Lui.
13 Despre Iosif a zis:
Binecuvântat de Domnul să fie pământul lui,
cu roua îmbelşugată a cerului de sus
şi cu apele adânci de jos,
14 cu cele mai bune roade ale soarelui
şi cu cele mai bune recolte ale fiecărei luni,
15 cu înălţimile munţilor străvechi
şi cu bunătăţile dealurilor veşnice.
16 Cele mai bune daruri ale pământului,
belşugul lui şi bunăvoinţa Celui Ce S-a arătat[g] în rug
să vină peste capul lui Iosif,
pe creştetul capului său, a celui deosebit[h] de fraţii săi.
17 El are frumuseţea întâiului născut al taurului.
Coarnele lui sunt coarnele bivolului sălbatic.
Cu ele va împunge popoarele
până la capătul pământului;
ele sunt zecile de mii ale lui Efraim
şi miile lui Manase.
18 Despre Zabulon a zis:
Bucură-te, Zabulon, de alergările tale
şi tu, Isahar, de corturile tale.
19 Ei vor chema popoarele pe munte
şi acolo vor oferi jertfe potrivite,
căci vor sorbi bogăţia mărilor[i]
şi comorile ascunse în nisip.
20 Despre Gad a zis:
Binecuvântat să fie cel ce lărgeşte hotarele lui Gad!
El se odihneşte ca leul
şi sfâşie la braţ sau la cap.
21 El şi-a ales partea cea mai bună,
căci acolo era ascunsă partea legiuitorului.
El a venit cu căpeteniile poporului,
a împlinit dreptatea Domnului
şi judecăţile Lui cu privire la Israel.
22 Despre Dan a zis:
Dan este un pui de leu
care a sărit din Başan.
23 Despre Neftali a zis:
Neftali este sătul de bunăvoinţă
şi este plin de binecuvântarea Domnului.
El va moşteni în partea de sud, lângă lac.
24 Despre Aşer a zis:
Cel mai binecuvântat dintre fii este Aşer.
Să fie plăcut fraţilor lui
şi să-şi înmoaie picioarele în untdelemn.
25 Zăvoarele porţilor tale să fie de fier şi de bronz,
iar puterea ta să ţină cât zilele tale.
26 Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Ieşurun,
care străbate călare cerurile ca să te ajute
şi trece pe nori cu măreţie.
27 Dumnezeul cel veşnic este un adăpost,
iar sub tine sunt braţele Lui veşnice.
El îi va izgoni pe duşmani dinaintea ta
şi va zice: «Nimiciţi-i!»
28 Israel va locui singur la adăpost.
Izvorul lui Iacov este în siguranţă
în ţara cerealelor şi a mustului,
unde cerul lasă să cadă roua.
29 Fericit eşti tu, Israel!
Cine este ca tine, un popor mântuit de Domnul?
El este scutul şi ajutorul tău
şi sabia ta glorioasă.
Duşmanii tăi te vor linguşi
şi tu vei călca peste înălţimile lor[j].“
Moartea lui Moise
34 Moise s-a urcat din câmpiile Moabului pe muntele Nebo, pe vârful Pisga, care este înaintea Ierihonului. Domnul i-a arătat întreaga ţară, de la Ghilad până la Dan, 2 ţara lui Neftali, ţara lui Efraim şi a lui Manase, toată ţara lui Iuda până la Marea de Apus[k], 3 Neghevul[l] şi toată regiunea din Valea Ierihonului, Cetatea de Palmieri, până la Ţoar. 4 Atunci Domnul i-a vorbit: „Aceasta este ţara pe care am promis-o lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov când am spus: «Seminţei[m] tale i-o voi da!». Te-am lăsat să o vezi, dar nu vei intra în ea.“
5 Moise, robul Domnului, a murit în ţara Moab, după Cuvântul Domnului. 6 El[n] l-a înmormântat în ţara Moab, în valea care este faţă în faţă cu Bet-Peor, dar nimeni nu i-a cunoscut mormântul până în ziua de azi. 7 Moise era în vârstă de o sută douăzeci de ani când a murit, însă vederea nu-i slăbise şi puterea nu-l părăsise. 8 Israeliţii l-au plâns pe Moise în câmpiile Moabului treizeci de zile, după care zilele de plâns şi de doliu pentru Moise s-au încheiat.
9 Iosua, fiul lui Nun, era plin de duhul înţelepciunii, deoarece Moise îşi pusese mâinile peste el. Israeliţii au ascultat de el şi au împlinit ceea ce Domnul i-a poruncit prin Moise.
10 De atunci nu s-a mai ridicat în Israel nici un alt profet asemenea lui Moise, pe care Domnul să-l fi cunoscut faţă în faţă. 11 Căci doar pe el Domnul l-a trimis în ţara Egiptului ca să facă toate acele semne şi minuni împotriva lui Faraon, a slujitorilor lui şi împotriva întregii ţări 12 şi doar Moise a înfăptuit cu mână tare înaintea întregului Israel, toate acele fapte măreţe.
145 Strig din toată inima; răspunde-mi, Doamne!
Voi împlini[a] orânduirile Tale.
146 Te chem; mântuieşte-mă,
iar eu voi păzi mărturiile Tale.
147 Mă trezesc înaintea zorilor ca să strig la Tine
şi aştept să se împlinească cuvintele Tale.
148 Ochii îmi stau deschişi în timpul străjilor nopţii[b]
ca să cuget la cuvintele Tale.
149 Ascultă-mi glasul, după bunătatea Ta,
Doamne, după judecăţile Tale, înviorează-mă!
150 Se apropie cei ce urmăresc nelegiuirea;
ei s-au depărtat de Legea Ta.
151 Doamne, Tu eşti aproape,
iar toate poruncile Tale sunt adevărate.
152 Cu mult timp în urmă am aflat de mărturiile Tale,
căci le-ai statornicit pe vecie.
153 Ia aminte la necazul meu şi salvează-mă,
căci nu am dat uitării Legea Ta!
154 Apără-mi pricina şi răscumpără-mă!
Îndură-te de mine după promisiunea Ta!
155 Mântuirea este departe de cei răi,
deoarece ei nu caută să împlinească orânduirile Tale.
156 Doamne, multe sunt îndurările Tale!
Înviorează-mă după judecăţile Tale!
157 Mulţi sunt şi prigonitorii, şi duşmanii mei,
dar de la mărturiile Tale eu tot nu mă abat!
158 Mă uit cu scârbă la cei necredincioşi,
la cei ce nu păzesc cuvintele Tale.
159 Ia aminte, căci iubesc hotărârile Tale!
Doamne, înviorează-mă după îndurarea Ta!
160 Natura[c] Cuvântului Tău este adevărul
şi fiecare judecată a Ta este dreaptă pe vecie!
161 Nişte prinţi mă prigonesc pe nedrept,
dar inima mea tremură doar la Cuvântul Tău!
162 Eu mă bucur de cuvintele Tale
ca cel ce a găsit multă pradă.
163 Urăsc înşelătoria, n-o pot suferi,
dar iubesc Legea Ta!
164 Te laud de şapte ori pe zi,
din pricina judecăţilor Tale celor drepte.
165 Cei ce iubesc Legea Ta au parte de multă pace
şi nimic nu îi poate face să se împiedice.
166 Doamne, nădăjduiesc în mântuirea Ta,
împlinind poruncile Tale.
167 Sufletul meu păzeşte mărturiile Tale
şi le iubeşte mult.
168 Păzesc hotărârile şi mărturiile Tale,
căci toate căile mele sunt înaintea Ta.
169 Doamne, fie ca strigătul meu să ajungă până la Tine:
„Dă-mi pricepere după Cuvântul Tău!“
170 Fie ca ruga mea să ajungă până la Tine:
„Izbăveşte-mă după promisiunea Ta!“
171 Buzele mele Te vor lăuda,
căci m-ai învăţat orânduirile Tale!
172 Limba mea va cânta cuvintele Tale,
căci toate poruncile Tale sunt drepte.
173 Mâna Ta să-mi vină în ajutor,
căci hotărârile Tale le aleg.
174 Doamne, tânjesc după mântuirea Ta,
iar Legea Ta este desfătarea mea.
175 Fie ca sufletul meu să trăiască şi atunci Te va lăuda,
iar judecăţile Tale mă vor sprijini la aceasta.
176 Rătăcesc ca o oaie pierdută! Caută-l pe robul Tău,
căci eu nu am uitat poruncile Tale!
Gloria Sionului
60 «Ridică-te! Străluceşte! Căci lumina ta a venit
şi slava Domnului a răsărit peste tine.
2 Iată! Deşi întunericul învăluie pământul,
şi negura groasă acoperă popoarele,
peste tine răsare Domnul
şi slava Lui apare deasupra ta.
3 Neamurile vor veni la lumina ta
şi împăraţii vor lua parte la strălucirea zorilor tale.
4 Ridică-ţi ochii şi priveşte în jur!
Cu toţii se adună şi vin la tine:
fiii tăi vor veni de departe,
iar fiicele tale vor fi aduse pe braţe.
5 Văzând acestea vei radia de bucurie,
inima ta va tresări şi va fi fericită,
căci belşugul mării[a] va fi adus la tine,
la tine vor veni bogăţiile neamurilor.
6 O mulţime de cămile îţi vor străbate ţara,
cămile tinere din Midian şi Efa.
Toţi cei din Şeba vor veni
aducând aur şi tămâie
şi vestind laudele Domnului.
7 Toate turmele Chedarului vor fi adunate la tine;
berbecii din Nebaiot îţi vor sluji,
suindu-se pe altarul Meu ca jertfe acceptate,
iar Eu Îmi voi împodobi slăvita Mea Casă.
8 Cine sunt aceştia care zboară ca nişte nori
şi ca nişte porumbei spre cuiburile lor?
9 Ţinuturile de lângă mare Mă aşteaptă,
iar corăbiile de Tarşiş[b] sunt cele dintâi care
îţi aduc fiii de departe,
împreună cu argintul şi aurul lor,
pentru Numele Domnului, Dumnezeul tău,
şi pentru Sfântul lui Israel,
căci El te-a împodobit cu glorie.
10 Străinii îţi vor reface zidurile
şi împăraţii lor îţi vor sluji,
pentru că, deşi în mânia Mea te-am lovit,
totuşi, în bunătatea Mea, îţi arăt îndurare.
11 Porţile tale vor fi pentru totdeauna deschise;
ele nu vor fi închise nici ziua şi nici noaptea,
pentru ca neamurile să îţi aducă bogăţia lor,
cu împăraţii lor în fruntea procesiunii.
12 Căci neamul şi împărăţia care nu-ţi vor sluji vor pieri;
neamurile acelea vor fi în întregime pustiite.
13 Gloria Libanului va veni la tine –
chiparosul, ulmul şi pinul împreună –
pentru a împodobi locul Sanctuarului Meu
şi Eu voi glorifica astfel locul unde Mi se odihnesc picioarele.
14 Urmaşii celor ce te-au asuprit
vor veni plecându-se înaintea ta
şi cei ce te-au dispreţuit
se vor prosterna la picioarele tale;
te vor numi Cetatea Domnului,
Sionul Sfântului lui Israel.
15 În loc să mai fii părăsită,
urâtă şi ocolită de toţi,
Eu voi face din tine o minunăţie veşnică
şi o pricină de bucurie pentru toate generaţiile.
16 Vei suge laptele neamurilor,
vei suge bogăţiile[c] împăraţilor
şi vei înţelege că Eu, Domnul, sunt mântuitorul
şi răscumpărătorul tău, puternicul lui Iacov.
17 În schimbul bronzului îţi voi aduce aur,
iar în schimbul fierului, argint;
în schimbul lemnului îţi voi aduce bronz,
iar în schimbul pietrelor, fier.
Voi pune pacea drept supraveghetor
şi dreptatea drept domnitor.
18 Nu se va mai auzi de violenţă în ţara ta,
nici de pustiire sau distrugere între hotarele tale,
ci îţi vei numi zidurile ‘Mântuire’
şi porţile ‘Laudă’.
19 Nu soarele îţi va mai fi lumină ziua,
nu luna îţi va mai da lumină noaptea,
ci Domnul va fi lumina ta veşnică,
şi Dumnezeul tău va fi slava ta.
20 Soarele tău nu va mai apune,
iar luna ta nu se va mai întuneca,
pentru că Domnul va fi lumina ta veşnică
şi zilele tale de jale se vor sfârşi.
21 Toţi din poporul tău vor fi drepţi
şi vor stăpâni ţara pe vecie.
Ei sunt vlăstarul pe care l-am plantat,
lucrarea mâinilor Mele,
prin care Eu Mă slăvesc.
22 Cel mai mic va creşte de o mie de ori
şi cel mai neînsemnat va deveni un neam puternic.
Eu sunt Domnul
şi, la vremea cuvenită lor, voi face să se împlinească repede aceste lucruri.»“
Vindecarea unui bolnav de lepră
8 Când a coborât Isus de pe munte, mulţimile L-au urmat. 2 Şi iată că un lepros[a] a venit la El, I s-a închinat şi I-a zis:
– Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti[b]!
3 Isus a întins mâna, l-a atins şi i-a zis:
– Da, vreau. Fii curăţit!
Şi imediat a fost curăţit de lepra lui. 4 Isus i-a zis:
– Vezi să nu spui nimănui, ci du-te să te arăţi preotului şi adu darul pe care l-a poruncit Moise[c], ca mărturie pentru ei!
Credinţa centurionului[d]
5 Când a intrat Isus în Capernaum, a venit la El un centurion[e] care L-a rugat 6 şi I-a zis astfel:
– Doamne, slujitorul meu zace paralizat în casă şi se chinuie cumplit!
7 Isus i-a zis:
– Voi veni şi-l voi vindeca.
8 Dar centurionul a răspuns:
– Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci spune doar un cuvânt şi slujitorul meu va fi vindecat! 9 Căci şi eu, la rândul meu, sunt un om sub autoritate şi am şi eu soldaţi în subordinea mea. Când îi spun unuia: „Du-te!“, el se duce, iar când îi spun altuia: „Vino!“, el vine. De asemenea, când îi spun sclavului meu: „Fă cutare lucru!“, el îl face.
10 Isus s-a mirat când l-a auzit şi le-a zis celor ce erau cu El:
– Adevărat vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit pe cineva cu o credinţă aşa de mare! 11 Şi vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi se vor aşeza la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia Cerurilor. 12 Dar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor!
13 Apoi Isus i-a zis centurionului:
– Du-te! Facă-ţi-se după cum ai crezut!
Şi slujitorul acestuia a fost vindecat chiar în ceasul acela.
Isus vindecă mai mulţi bolnavi
14 Isus a intrat apoi în casa lui Petru şi a văzut-o pe soacra acestuia zăcând la pat şi având febră. 15 El i-a atins mâna şi febra a lăsat-o, iar ea s-a ridicat şi a început să-I slujească.
16 Seara, au adus la Isus mulţi demoniaci, iar El a alungat duhurile prin cuvântul Lui şi i-a vindecat pe toţi bolnavii, 17 ca să se împlinească ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:
„El a luat asupra Lui neputinţele noastre
şi a purtat bolile noastre“[f].
Preţul urmării lui Isus
18 Când a văzut Isus mulţimea din jurul Lui, le-a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării. 19 Chiar atunci a venit la El un cărturar şi I-a zis:
– Învăţătorule, Te voi urma oriunde vei merge!
20 Isus i-a răspuns:
– Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului[g] nu are unde să-Şi odihnească capul.
21 Un altul dintre ucenicii Săi I-a zis:
– Doamne, dă-mi voie mai întâi să mă duc să-l înmormântez pe tatăl meu![h]
22 Isus i-a răspuns:
– Urmează-Mă şi lasă morţii să-şi îngroape morţii!
Isus linişteşte furtuna
23 Apoi S-a suit în barcă, iar ucenicii Săi L-au urmat. 24 Şi iată că pe mare s-a stârnit deodată o furtună atât de puternică, încât barca a fost acoperită de valuri.[i] Isus dormea. 25 Ucenicii au venit la El şi L-au trezit, spunându-I:
– Doamne, scapă-ne, căci pierim!
26 Însă Isus le-a zis:
– De ce sunteţi atât de fricoşi, puţin credincioşilor?
Apoi s-a sculat, a mustrat vânturile şi marea şi s-a făcut o linişte mare. 27 Oamenii au rămas uimiţi şi au zis: „Ce fel de Om este Acesta, de-L ascultă până şi vânturile şi marea?“[j]
Isus vindecă doi gadareni demoniaci
28 Când a ajuns de cealaltă parte a mării, în ţinutul gadarenilor[k], L-au întâlnit doi demoniaci, care ieşeau din morminte. Erau atât de cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe drumul acela. 29 Şi iată că ei au început să strige:
– Ce avem noi de-a face cu Tine, Fiule al lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinui înainte de vreme?
30 Ceva mai departe de ei, păştea o turmă mare de porci. 31 Demonii L-au rugat:
– Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma aceea de porci!
32 El le-a zis:
– Duceţi-vă.
Ei au ieşit afară şi au intrat în porci. Şi deodată întreaga turmă s-a repezit pe râpă în jos, în apă[l], şi s-a înecat. 33 Porcarii au fugit, s-au dus în cetate şi au povestit totul, inclusiv ceea ce s-a întâmplat cu cei demoniaci. 34 Şi iată că toţi cei din cetate au ieşit să-L întâlnească pe Isus. Când L-au văzut, L-au rugat să plece din regiunea lor.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.