M’Cheyne Bible Reading Plan
32 „Ascultaţi, ceruri, şi voi vorbi.
Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele.
2 Ca ploaia să cadă învăţătura mea
şi ca roua să curgă cuvintele mele,
ca stropii de ploaie pe verdeaţă
şi ca aversele pe iarbă.
3 Căci voi proclama Numele Domnului.
Recunoaşte-ţi măreţia Dumnezeului nostru!
4 El este Stânca, lucrările Lui sunt desăvârşite,
căci toate căile Lui sunt drepte.
Dumnezeu este credincios şi în El nu este nedreptate,
El este drept şi cinstit.
5 Ei s-au stricat;
spre ruşinea lor ei nu mai sunt fiii Lui,[a]
ci o generaţie pervertită şi necinstită.
6 Astfel Îl răsplătiţi voi pe Domnul,
popor nechibzuit şi neînţelept?
Nu este El Tatăl vostru, Creatorul[b] vostru,
Cel Ce v-a întocmit şi v-a dat înfăţişare?
7 Aduceţi-vă aminte de zilele din trecut.
Socotiţi anii care au trecut din generaţie în generaţie.
Întrebaţi-i pe părinţii voştri şi vă vor învăţa,
pe bătrânii voştri şi vă vor spune.
8 Când Cel Preaînalt[c] le-a dat neamurilor moştenirea,
când i-a despărţit pe fiii oamenilor,
El a aşezat hotarele popoarelor
după numărul fiilor lui Israel[d].
9 Căci partea Domnului este poporul Lui,
Iacov este moştenirea Lui.
10 El l-a găsit într-un ţinut pustiu,
într-o singurătate plină de urlete deznădăjduite.
L-a înconjurat şi s-a îngrijit de el.
L-a apărat ca pe lumina ochilor Lui,
11 asemenea vulturului care îşi scutură cuibul
şi zboară deasupra puilor,
care îşi deschide aripile,
îi ia şi-i poartă pe penele lui.
12 Domnul a condus singur pe poporul Său
şi nu era nici un zeu străin alături de El.
13 El l-a urcat pe înălţimile ţării
şi l-a hrănit cu roadele câmpului.
L-a hrănit cu miere din stâncă
şi cu untdelemn din stânca cea mai tare,
14 cu iaurtul vitelor şi cu laptele oilor,
cu grăsimea mieilor,
a berbecilor din Başan şi a ţapilor,
cu grăsimea boabelor de grâu.
Şi ai băut vin, sângele strugurilor.
15 Ieşurun[e] s-a îngrăşat şi s-a împotrivit!
Te-ai îngrăşat, ai devenit greu şi mare!
El L-a părăsit pe Dumnezeul Care l-a creat
şi a respins Stânca mântuirii lui.
16 Ei L-au făcut gelos prin zeii străini
şi L-au mâniat prin urâciuni.
17 Ei au adus jertfe demonilor, nu lui Dumnezeu,
unor zei pe care nu-i cunoşteau,
zei noi, sosiţi de curând,
de care strămoşii voştri nu s-au temut.
18 Aţi părăsit Stânca care v-a creat,
aţi uitat pe Dumnezeul Care v-a născut.
19 Domnul a văzut şi i-a dispreţuit;
El s-a mâniat pe fiii şi pe fiicele Lui.
20 « Îmi voi ascunde faţa de ei, a zis El,
şi voi privi la sfârşitul lor,
căci sunt o generaţie pervertită,
sunt nişte copii necredincioşi.
21 M-au provocat la gelozie prin ceea ce nu este Dumnezeu
şi M-au mâniat prin idolii lor de nimic.
De aceea şi Eu îi voi provoca la gelozie prin ceea ce nu este un popor;
îi voi mânia printr-un neam fără pricepere.
22 Căci focul mâniei Mele s-a aprins
şi va arde până în adâncul Locuinţei Morţilor[f].
Va distruge pământul împreună cu recoltele lui
şi va arde temeliile munţilor.
23 Voi aduce nenorociri peste ei,
voi arunca toate săgeţile Mele împotriva lor;
24 vor fi vlăguiţi de foamete,
mâncaţi de molimă şi distruşi cu asprime.
Voi trimite împotriva lor colţii animalelor sălbatice
şi veninul şerpilor.
25 Pe drum vor pieri de sabie,
iar în odăi vor pieri de groază.
Vor pieri şi tânărul, şi fecioara,
şi copilaşul, şi bătrânul.
26 Am zis că îi voi zdrobi
şi le voi şterge amintirea printre neamuri,
27 dar mă tem de insultele duşmanilor,
ca nu cumva vrăjmaşii lor să se amăgească singuri
şi să zică: ‘Tăria mâinilor noastre,
şi nu Domnul a făcut toate aceste lucruri!’»
28 Ei sunt un neam lipsit de sfat
şi nu mai există discernământ în ei.
29 Dacă ar fi fost înţelepţi, ar fi înţeles aceasta
şi s-ar fi gândit la ceea ce li se va întâmpla.
30 Cum ar fi putut unul să urmărească o mie
sau doi să pună pe fugă zece mii,
dacă nu i-ar fi vândut Stânca lor
şi dacă Domnul nu i-ar fi întemniţat?
31 Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră,
chiar şi duşmanii noştri înţeleg aceasta.
32 Viţa lor izvorăşte din via Sodomei
şi din câmpiile Gomorei.
Strugurii lor sunt plini de venin,
iar ciorchinii sunt amari.
33 Vinul lor este venin de şerpi,
veninul cobrelor nemiloase.
34 Oare nu este păstrat lucrul acesta la Mine
şi pecetluit printre comorile Mele?
35 A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti!
Vine vremea când le vor aluneca picioarele,
întrucât zilele distrugerii sunt aproape
şi destinul lor se va grăbi.
36 Căci Domnul Îşi va judeca poporul,
dar va avea milă de robii Săi
când va vedea că li s-a dus puterea
şi că n-a mai rămas nimeni, nici întemniţat, nici liber.
37 «Unde le sunt zeii, va întreba El,
stânca ce le slujea drept adăpost,
38 zeii ce se hrăneau cu grăsimea jertfelor lor
şi care beau vinul jertfelor lor de băutură?
Să se ridice ca să vă ajute!
Să vă ofere un adăpost!
39 Vedeţi acum că Eu Însumi sunt El!
Nu mai există alt dumnezeu în afară de Mine.
Eu dau la moarte şi tot Eu aduc la viaţă,
Eu zdrobesc şi tot Eu vindec
şi nimeni nu poate izbăvi din mâna Mea.
40 Îmi ridic mâna spre cer şi declar:
Viu sunt Eu pe vecie,
41 că Îmi voi ascuţi fulgerul sabiei Mele
şi voi începe, cu mâna Mea, să fac judecată.
Mă voi răzbuna pe duşmanii Mei
şi voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc.
42 Voi face ca săgeţile Mele să se îmbete de sânge,
iar sabia Mea se va hrăni cu carne,
cu sângele celor ucişi şi al captivilor,
şi cu capetele conducătorilor duşmanilor.»
43 Bucuraţi-vă[g], neamuri[h], împreună cu poporul Lui,
pentru că El va răzbuna sângele slujitorilor Lui,
se va răzbuna pe duşmanii Lui
şi va face ispăşire pentru ţara şi poporul Lui.“
44 Deci Moise a venit împreună cu Iosua[i], fiul lui Nun, şi a rostit toate cuvintele acestei cântări în auzul poporului. 45 Când Moise a terminat de rostit toate cuvintele acestea către întreg Israelul, 46 le-a zis: „Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe care eu vi le-am rostit astăzi, astfel încât să porunciţi copiilor voştri să păzească şi să împlinească toate cuvintele acestei Legi. 47 Căci nici un cuvânt nu este fără însemnătate, ele sunt viaţa voastră. Prin cuvintele acestea vă veţi lungi zilele în ţara voastră pe care o veţi stăpâni după ce veţi traversa Iordanul.“
Moise priveşte ţara de pe muntele Nebo
48 În aceeaşi zi Domnul i-a vorbit lui Moise: 49 „Urcă-te pe muntele Abarim, adică pe muntele Nebo[j], în ţara Moab, care este înaintea Ierihonului şi priveşte Canaanul pe care Eu îl dau lui Israel în stăpânire. 50 Tu vei muri pe muntele pe care te vei urca şi vei fi astfel adăugat la strămoşii tăi, după cum fratele tău Aaron a murit pe muntele Hor şi a fost adăugat la strămoşii lui, 51 din cauză că aţi fost necredincioşi faţă de Mine înaintea israeliţilor, la apele Meribei din Kadeş, în pustia Ţin, unde nu M-aţi sfinţit în mijlocul lui Israel. 52 Tu vei vedea pământul promisiunii de la distanţă, dar nu vei intra în ţara pe care o dau poporului Israel.“
121 Judec cu dreptate:
nu mă da pe mâna asupritorilor mei!
122 Ia apărarea robului Tău,
ca să nu mă mai asuprească cei îngâmfaţi!
123 Mi se topesc ochii după mântuirea Ta
şi după promisiunea Ta cea dreaptă.
124 Poartă-te cu robul Tău după îndurarea Ta
şi învaţă-mă orânduirile Tale!
125 Eu sunt robul Tău: învaţă-mă,
şi voi cunoaşte mărturiile Tale!
126 Doamne, este vremea să lucrezi,
căci au încălcat Legea Ta.
127 Pentru că iubesc poruncile Tale
mai mult decât aurul şi argintul
128 şi pentru că găsesc pe deplin drepte toate hotărârile Tale,
de aceea urăsc toate cărările înşelătoare.
129 Minunate sunt mărturiile Tale,
de aceea sufletul meu le împlineşte.
130 Dezvăluirea cuvintelor Tale aduce lumină
şi dă pricepere celor neştiutori[a].
131 Îmi deschid gura şi oftez,
căci tânjesc după poruncile Tale.
132 Întoarce-Te spre mine şi îndură-te de mine,
după obiceiul Tău faţă de cei ce iubesc Numele Tău.
133 Întăreşte-mi paşii după cuvintele[b] Tale
şi nu mă lăsa în stăpânirea vreunui necaz.
134 Izbăveşte-mă de sub asuprirea omului
şi-Ţi voi păzi hotărârile!
135 Fă să lumineze faţa Ta peste robul Tău
şi învaţă-mă orânduirile Tale.
136 Ochii îmi varsă şiroaie de lacrimi,
fiindcă oamenii nu păzesc Legea Ta.
137 Doamne, Tu eşti drept,
iar judecăţile Tale sunt drepte!
138 Tu porunceşti, iar mărturiile Tale sunt drepte
şi pline de credincioşie!
139 Sunt mistuit de râvnă,
pentru că duşmanii mei uită cuvintele Tale.
140 Cuvintele Tale sunt bine încercate
şi robul Tău le iubeşte.
141 Eu sunt mic şi neînsemnat,
dar nu dau uitării hotărârile Tale.
142 Dreptatea Ta rămâne dreptate pe vecie,
şi Legea Ta rămâne adevărată.
143 Eu am parte numai de necaz şi de strâmtorare,
însă poruncile Tale rămân desfătarea mea.
144 Mărturiile Tale rămân drepte pe vecie.
Dă-mi pricepere, ca să pot trăi!
Păcat, căinţă şi mântuire
59 Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă să mântuiască,
nici urechea Lui prea surdă ca să audă,
2 ci nedreptăţile voastre v-au separat
de Dumnezeul vostru
şi păcatele voastre I-au ascuns faţa de voi,
astfel că nu vă aude.
3 Căci mâinile vă sunt mânjite cu sânge
şi degetele cu nedreptate;
buzele voastre spun minciuni
iar limba voastră murmură nelegiuiri.
4 Nimeni nu cheamă la dreptate,
nici unul nu-şi susţine cauza cu sinceritate,
ci se bazează pe vorbe goale şi spun minciuni,
zămislesc necaz şi dau naştere la rău.
5 Clocesc ouă de vipere
şi ţes pânză de păianjen.
Oricine le mănâncă ouăle moare,
iar dacă vreunul este spart, iese o viperă.
6 Pânzele lor nu pot sluji ca îmbrăcăminte
şi ei nu se pot acoperi cu ceea ce au făcut.
Faptele lor sunt nişte fapte nedrepte
şi numai acte de violenţă se află în mâinile lor.
7 Picioarele lor aleargă spre rău
şi se grăbesc să verse sânge nevinovat;
gândurile lor sunt gânduri de răutate,
iar pe căile lor se află prăpădul şi nenorocirea.
8 Ei nu cunosc calea păcii
şi dreptatea nu se află pe potecile lor.
Au strâmbat cărările pe care păşesc,
astfel că nimeni care umblă pe ele nu cunoaşte pacea.
9 De aceea judecata dreaptă se află departe de noi
şi dreptatea nu ajunge până la noi.
Căutăm lumina, dar nu este decât întuneric;
căutăm strălucirea, dar umblăm în beznă.
10 Bâjbâim ca nişte orbi de-a lungul unui zid,
bâjbâim ca nişte oameni fără vedere;
ne împiedicăm la amiază ca pe-nserate
şi între cei puternici suntem ca nişte morţi.
11 Mormăim cu toţii ca nişte urşi
şi ne jelim trişti ca nişte porumbei.
Căutăm dreptatea, dar aceasta nu există,
căutăm mântuirea, dar aceasta este departe de noi.
12 Căci răzvrătirile noastre sunt multe înaintea Ta
şi păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră.
Ne purtăm răzvrătirile cu noi
şi ne cunoaştem nelegiuirile:
13 răzvrătire şi înşelăciune împotriva Domnului,
spatele întors către Dumnezeul nostru,
instigare la asuprire şi revoltă,
plănuire de cuvinte mincinoase
şi rostirea lor din inimă.
14 Astfel, justiţia este îndepărtată
şi dreptatea stă la distanţă,
căci adevărul se împiedică în piaţă
şi onestitatea nu poate intra.
15 Adevărul nu este de găsit
şi oricine se abţine de la rău devine o victimă.
Domnul a văzut şi nu I-a plăcut
că nu mai era dreptate.
16 El a văzut că nu era nimeni,
a fost uimit că nu era nimeni care să intervină,
aşa că braţul Său I-a adus mântuire
şi dreptatea Sa L-a sprijinit.
17 S-a îmbrăcat cu dreptatea precum cu o platoşă
şi Şi-a pus pe cap coiful mântuirii;
s-a îmbrăcat cu hainele răzbunării
şi s-a înfăşurat cu râvna precum cu o mantie.
18 Va răsplăti fiecăruia după faptele lui:
duşmanilor Săi le va da mânie
şi vrăjmaşilor Săi – răsplata cuvenită.
Le va da ţinuturilor de lângă mare răsplata cuvenită.
19 Aşa că, cei din apus se vor teme de Numele Domnului
şi cei de la răsăritul soarelui vor avea teamă de slava Lui,
căci El va veni ca un râu vijelios,
condus de Duhul[a] Domnului.[b]
20 «Răscumpărătorul va veni în Sion,
la cei din Iacov, care se întorc de la nelegiuire,
zice Domnul.
21 Cât despre Mine, acesta este legământul Meu cu ei, zice Domnul: Duhul Meu, Care este peste tine şi cuvintele Mele, pe care le-am pus în gura ta, nu se vor mai îndepărta din gura ta, din gura copiilor tăi sau din gura urmaşilor copiilor tăi, zice Domnul, de acum şi pentru totdeauna.»
Paiul şi bârna
7 Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. 2 Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura. 3 De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu observi bârna din ochiul tău?! 4 Sau cum poţi să-i spui fratelui tău: «Lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi!», când iată că tu ai o bârnă în ochiul tău?! 5 Ipocritule! Scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea clar să scoţi paiul din ochiul fratelui tău!
6 Să nu le daţi câinilor lucrurile sfinte şi să nu vă aruncaţi mărgăritarele înaintea porcilor, ca nu cumva porcii să le calce în picioare, şi apoi câinii să se întoarcă să vă sfâşie.
Cereţi, căutaţi, bateţi
7 Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide! 8 Căci oricine cere primeşte; cel ce caută găseşte, iar celui ce bate i se va deschide.
9 Cine este omul acela dintre voi, care, atunci când fiul său îi cere o pâine, să-i dea o piatră? 10 Sau care, atunci când acesta îi cere un peşte, să-i dea un şarpe? 11 Aşadar, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să le daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, Care este în ceruri, le va da lucruri bune celor ce I le cer! 12 Tot ceea ce aţi dori deci să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel! Căci în aceasta sunt cuprinseă Legea şi Profeţii[a].
Poarta îngustă
13 Intraţi pe poarta cea îngustă! Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care intră pe ea! 14 Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei care o găsesc.
Să recunoşti „pomul“ după „roade“
15 Păziţi-vă de profeţii falşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi feroce. 16 Îi veţi recunoaşte după roadele lor. Culeg oare oamenii struguri din mărăcini sau smochine din ciulini? 17 Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar orice pom stricat face roade stricate. 18 Un pom bun nu poate face roade stricate şi un pom stricat nu poate face roade bune. 19 Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. 20 Aşadar, după roadele lor îi veţi recunoaşte.
21 Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri. 22 Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profeţit noi în Numele Tău? N-am scos noi demoni în Numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?» 23 Atunci le voi spune limpede: «Niciodată nu v-am cunoscut! Plecaţi de la Mine, voi, cei ce săvârşiţi fărădelegea!»
Casa zidită pe stâncă
24 De aceea oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le împlineşte va fi asemănat cu un om înţelept, care şi-a construit casa pe stâncă. 25 S-a revărsat ploaia, au venit şuvoaiele de apă, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia pusă pe stâncă. 26 Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le pune în practică va fi asemănat cu un om nesăbuit, care şi-a construit casa pe nisip. 27 S-a revărsat ploaia, au venit şuvoaiele de apă, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea, şi ea s-a prăbuşit, iar prăbuşirea i-a fost mare.“
28 După ce a terminat Isus de spus cuvintele acestea, mulţimile au rămas uimite de învăţătura Lui, 29 căci El îi învăţa ca Unul Care avea autoritate, nu cum îi învăţau cărturarii lor.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.