M’Cheyne Bible Reading Plan

Binefacerile iubirii şi ascultării de Domnul

11 Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, şi să păzeşti îndatoririle, hotărârile, legile şi poruncile Lui tot timpul. ² Recunoaşteţi astăzi – căci nu stau de vorbă cu fiii voştri care n-au cunoscut şi nici n-au văzut nimic, ci cu voi – disciplinările Domnului, Dumnezeul vostru, măreţia Lui, mâna Lui puternică şi braţul Lui întins, ³ minunile şi lucrările pe care le-a înfăptuit în mijlocul Egiptului, în faţa lui Faraon, monarhul Egiptului, şi a întregii lui ţări; ⁴ ce a făcut oştirii egiptenilor, cailor şi carelor lor, când a năpustit peste ei apele Mării Roşii^[a], atunci când aceştia vă urmăreau şi cum i-a nimicit până în ziua de azi; ⁵ ce v-a făcut în pustie până să ajungeţi în locul acesta; ⁶ ce a făcut lui Datan şi lui Abiram, fiii rubenitului Eliab, când pământul s-a deschis şi i-a înghiţit împreună cu familiile, cu corturile şi cu tot ceea ce aveau în mijlocul întregului Israel.

⁷ Fiindcă aţi văzut cu ochii voştri toate aceste lucrări, pe care le-a făcut Domnul, ⁸ să păziţi toate poruncile pe care eu vi le dau astăzi, ca să fiţi puternici şi să puteţi intra în posesia ţării spre care veţi trece pentru a o lua în stăpânire ⁹ şi ca să aveţi multe zile în ţara pe care Domnul a promis-o strămoşilor voştri că le-o va da atât lor, cât şi seminţei^[b] lor, o ţară în care curge lapte şi miere. ¹⁰ Căci ţara în care veţi intra pentru a o stăpâni, nu se aseamănă cu ţara Egiptului, de unde aţi venit şi pe care aţi semănat-o şi irigat-o cu piciorul^[c], ca pe o grădină de zarzavat. ¹¹ Ţara în care veţi intra ca s-o moşteniţi are munţi şi văi care adună apa ploilor. ¹² De acest ţinut se îngrijeşte Domnul, Dumnezeul vostru. Ochii Lui veghează continuu peste el de la începutul anului până la sfârşitul lui. ¹³ Dacă veţi împlini poruncile pe care eu vi le dau astăzi, iubindu-L pe Domnul, Dumnezeul vostru, slujindu-I din toată inima şi din tot sufletul, ¹⁴ atunci El vă va trimite ploaie pe pământ la timpul potrivit, ploaie timpurie şi ploaie târzie,^[d] ca să puteţi strânge grânele, mustul şi uleiul ¹⁵ şi să crească iarbă pe câmp pentru vitele voastre. Astfel veţi mânca şi vă veţi sătura.

¹⁶ Fiţi atenţi să nu vă înşelaţi în inimile voastre şi astfel să vă abateţi ca să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi lor. ¹⁷ Căci atunci mânia Domnului se va aprinde împotriva voastră; El va închide cerurile şi nu va mai ploua, iar pământul nu îşi va mai da rodul şi veţi fi nimiciţi repede din ţara cea bună pe care v-a dat-o. ¹⁸ Întipăriţi-vă cuvintele acestea în inima şi în sufletul vostru. Să vi le legaţi de mână ca semn de aducere-aminte şi să vi le fixaţi pe frunte^[e]. ¹⁹ Să-i învăţaţi pe copiii voştri, vorbindu-le despre ele când veţi fi acasă sau în călătorie, când vă veţi culca sau vă veţi trezi. ²⁰ Să le scrieţi pe uşorii caselor voastre şi pe porţile cetăţilor voastre. ²¹ Atunci zilele voastre şi ale urmaşilor voştri în ţara aceasta, pe care Domnul a promis-o strămoşilor voştri că le-o va da, vor dăinui cât timp va exista cer deasupra pământului.

²² Dacă veţi păzi deci cu grijă toate aceste porunci, pe care eu vi le dau ca să le împliniţi, iubindu-L pe Domnul, Dumnezeul vostru, umblând în toate căile Lui şi alipindu-vă de El, ²³ atunci Domnul va izgoni toate aceste neamuri dinaintea voastră, iar voi veţi stăpâni peste aceste popoare mai mari şi mai puternice decât voi. ²⁴ Orice loc pe care îl va călca piciorul vostru va fi al vostru. Teritoriul vostru se va întinde din pustie până în Liban, de la râu (adică râul Eufrat) până la Marea de Apus^[f]. ²⁵ Nimeni nu va putea să vi se împotrivească. Domnul, Dumnezeul vostru, va răspândi frică şi teroare faţă de voi în întreaga ţară, oriunde veţi merge, după cum v-a promis.

²⁶ Iată, pun astăzi în faţa voastră binecuvântarea şi blestemul: ²⁷ binecuvântarea dacă veţi asculta de poruncile Domnului, Dumnezeul vostru, pe care eu vi le dau astăzi; ²⁸ blestemul dacă nu veţi asculta de poruncile Domnului, Dumnezeul vostru, şi vă veţi abate de la calea pe care v-am poruncit-o astăzi, ducându-vă după alţi dumnezei, pe care nu i-aţi cunoscut. ²⁹ Când Domnul, Dumnezeul vostru, vă va conduce în ţara pe care o veţi stăpâni, să rostiţi binecuvântarea pe muntele Garizim, iar blestemul pe muntele Ebal. ³⁰ Munţii aceştia sunt dincolo de Iordan, dincolo de drumul ce duce spre apus, în teritoriul canaaniţilor care locuiesc în Araba^[g], faţă în faţă cu Ghilgal, aproape de terebinţii lui More. ³¹ Când veţi traversa Iordanul ca să intraţi în posesia ţării pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-o dă, când o veţi lua în stăpânire şi veţi locui în ea, ³² aveţi grijă să împliniţi toate poruncile şi hotărârile pe care vi le dau astăzi.

Psalmul 95

Psalmul 96

Solia babiloniană la Ierusalim

39 În acea perioadă, Merodak-Baladan, fiul lui Baladan, regele Babilonului^[a], i-a trimis lui Ezechia scrisori şi un dar, fiindcă auzise că acesta fusese bolnav şi se însănătoşise. ² Ezechia i-a primit pe soli şi le-a arătat ceea ce era în vistieria sa: argintul, aurul, mirodeniile, uleiul de preţ, tot armamentul lui şi tot ce se afla în magaziile lui. Nu a rămas nimic în palatul sau în regatul său pe care Ezechia să nu-l fi arătat.

³ Atunci profetul Isaia a venit la regele Ezechia şi l-a întrebat:

– Ce au zis oamenii aceia şi de unde au venit?

Ezechia i-a răspuns:

– Au venit la mine dintr-o ţară îndepărtată, din Babilon.

⁴ – Ce au văzut în palatul tău? l-a mai întrebat profetul.

– Au văzut tot ceea ce este în palatul meu, a răspuns Ezechia, şi nu a rămas nimic în magaziile mele pe care să nu li-l fi arătat.

⁵ Atunci Isaia i-a zis lui Ezechia:

– Ascultă Cuvântul Domnului Oştirilor: ⁶ „Iată, vin zile când tot ce este în palatul tău şi tot ce au agonisit strămoşii tăi până în ziua aceasta, va fi dus la Babilon; nu va mai fi lăsat nimic, zice Domnul. ⁷ Unii dintre propriii tăi fii, care ţi s-au născut, îţi vor fi luaţi şi vor fi făcuţi eunuci în palatul împăratului Babilonului.“

⁸ Ezechia i-a zis lui Isaia:

– Cuvântul Domnului pe care l-ai rostit este bun.

„Căci, se gândea^[b] el , măcar în timpul vieţii mele va fi pace şi siguranţă.“

9 Al cincilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi am văzut o stea^[a] care a căzut din cer pe pământ; i-a fost dată cheia pasajului^[b] spre Adânc^[c]. ² A deschis pasajul spre Adânc, şi din pasaj a ieşit fum, ca fumul dintr-un cuptor mare. Soarele şi văzduhul s-au întunecat din cauza fumului din pasaj. ³ Din fum au ieşit pe pământ lăcuste, cărora le-a fost dată o putere ca puterea pe care o au scorpionii pământului. ⁴ Li s-a spus să nu facă rău nici ierbii de pe pământ, nici vreunei plante verzi şi nici vreunui copac, ci doar oamenilor care nu au pe frunţile lor sigiliul lui Dumnezeu. ⁵ Nu li s-a dat voie să-i omoare, ci doar să-i chinuiască timp de cinci luni^[d]. Chinul pe care-l provocau era precum chinul provocat de un scorpion când înţeapă un om. ⁶ În zilele acelea oamenii vor căuta moartea, dar nu o vor găsi. Vor dori să moară, dar moartea va fugi de ei.

⁷ Înfăţişarea lăcustelor era asemenea unor cai pregătiţi pentru război, iar pe capete aveau ceva ca nişte coroane care păreau de aur. Feţele lor erau ca nişte feţe de oameni; ⁸ aveau părul ca părul de femeie şi dinţii ca de leu, ⁹ aveau platoşe ca nişte platoşe de fier, iar zgomotul făcut de aripile lor era ca zgomotul multor care trase de cai care aleargă în război. ¹⁰ Aveau cozi, ca scorpionii, şi ace, şi în cozile lor le stătea puterea de a face rău oamenilor timp de cinci luni. ¹¹ Îl aveau ca împărat pe îngerul Adâncului. În ebraică, numele lui este „Abadon“, iar în greacă are numele de „Apolion“^[e].

¹² Primul „vai“ s-a dus. Iată că mai vin încă două „vaiuri“.

¹³ Al şaselea înger a sunat din trâmbiţă. Şi am auzit un glas venind dintre (cele patru)^[f] coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu, ¹⁴ spunându-i celui de-al şaselea înger care avea trâmbiţa: „Eliberează-i pe cei patru îngeri care sunt legaţi la Râul cel Mare, adică Eufrat^[g]!“ ¹⁵ Cei patru îngeri, care erau pregătiţi pentru ora, ziua, luna şi anul acela, au fost eliberaţi ca să omoare a treia parte din oameni. ¹⁶ Numărul călăreţilor cavaleriei era de douăzeci de mii de ori zece mii^[h]; am auzit numărul lor. ¹⁷ Iată cum am văzut în viziune caii şi pe cei care-i călăreau: aveau platoşe de un roşu aprins, albastru vineţiu şi galben ca pucioasa. Capetele cailor erau ca şi capetele de lei, iar din gurile lor ieşeau foc, fum şi pucioasă. ¹⁸ A treia parte din oameni a fost omorâtă prin aceste trei urgii, şi anume prin focul, fumul şi pucioasa care ieşeau din gurile cailor. ¹⁹ Puterea cailor era în gurile şi în cozile lor, căci cozile lor erau asemenea şerpilor, având capete cu care făceau rău.

²⁰ Oamenii care au mai rămas, şi anume cei care nu au fost omorâţi de aceste urgii, nu s-au pocăit de lucrările mâinilor lor, acelea de a nu se mai închina demonilor şi idolilor de aur, argint, bronz, piatră şi lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble. ²¹ Şi nu s-au pocăit nici de crimele lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de desfrânarea lor şi nici de furturile lor.