M’Cheyne Bible Reading Plan
Reglementări privind anul iertării
15 La sfârşitul fiecăror şapte ani să acordaţi iertarea datoriilor. 2 Şi iertarea datoriilor se va face astfel: orice proprietar care l-a împrumutat pe semenul său va trebui să anuleze împrumutul dat. Să nu pretindă semenului sau fratelui său să-i plătească, pentru că Domnul a instituit acest timp de iertare a datoriilor. 3 Vei putea pretinde plata de la străin, dar datoria celui din poporul tău va trebui s-o anulezi. 4 Nu va trebui să existe între voi nici un sărac, deoarece în ţara pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi-o dă în stăpânire ca s-o moşteneşti, El te va binecuvânta foarte mult, 5 bineînţeles, numai dacă vei asculta întru totul de glasul Domnului, Dumnezeul tău, păzind şi împlinind toate poruncile acestea, pe care eu ţi le dau astăzi. 6 Căci Domnul, Dumnezeul vostru, vă va binecuvânta după cum v-a promis şi veţi putea împrumuta multor neamuri, dar voi nu veţi lua cu împrumut. Veţi domni peste multe neamuri, dar nimeni nu va stăpâni peste voi.
7 Dacă va exista printre voi vreun sărac, dintre fraţii voştri, într-una din cetăţile voastre, în ţara pe care v-o dă Domnul, Dumnezeul vostru, să nu vă împietriţi inimile şi să nu vă închideţi mâna faţă de fratele vostru sărac. 8 Ci să-ţi deschizi mâna ca să-l împrumuţi cu tot ceea ce are nevoie. 9 Ai grijă ca nu cumva să te gândeşti cu răutate în inima ta şi să spui: «Of, se apropie anul al şaptelea, anul iertării datoriilor!» şi ca nu cumva să priveşti cu ochi rău pe fratele tău nevoiaş şi să nu-l împrumuţi. Atunci el va striga către Domnul şi vei fi vinovat de păcat. 10 Să-i dai cu dărnicie, nu cu părere de rău în inimă, căci pentru aceasta te va binecuvânta Domnul, Dumnezeul tău, în toate lucrările tale şi în orice lucru pe care vei pune mâna. 11 Întotdeauna vor exista săraci în ţară; de aceea îţi poruncesc să fii darnic faţă de fratele tău sărac şi faţă de cel nevoiaş din ţara ta.
12 Dacă unul dintre cei din poporul tău, evreu sau evreică, ţi se va vinde, să te slujească timp de şase ani, iar în al şaptelea an să-l eliberezi. 13 Când îl vei elibera să nu-l trimiţi cu mâna goală; 14 să-i dai produse din turma ta, din aria ta şi din teascul tău, cu care Domnul, Dumnezeul tău, te-a binecuvântat. 15 Adu-ţi aminte că şi tu ai fost sclav în ţara Egiptului, iar Domnul, Dumnezeul tău, te-a răscumpărat. De aceea îţi dau astăzi porunca aceasta.
16 Dar dacă el îţi va zice: «Nu doresc să plec de la tine», pentru că te iubeşte pe tine şi familia ta şi pentru că o duce bine la tine, 17 atunci să iei o andrea şi să-i străpungi lobul urechii la uşă; astfel el va rămâne sclavul tău pentru toată viaţa. Tot aşa să faci şi cu sclava ta. 18 Să nu-ţi pară rău din cauză că o vei lăsa să plece de la tine, deoarece ţi-a slujit şase ani, ceea ce face cât de două ori plata unui angajat. Iar Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvânta în orice lucrare pe care o vei face.
Reglementări privind întâii născuţi dintre animale
19 Să închini Domnului, Dumnezeul tău, fiecare întâi născut care este mascul din cireada şi din turma ta. Să nu lucrezi cu întâii născuţi ai vitelor tale şi să nu tunzi întâii născuţi ai oilor tale. 20 Să-i mănânci în fiecare an, tu şi familia ta, înaintea Domnului, Dumnezeul tău, în locul pe care El îl va alege. 21 Dacă au vreo meteahnă, dacă sunt şchiopi sau orbi sau au alte metehne trupeşti, să nu-i jertfeşti Domnului, Dumnezeul tău. 22 Să-i mănânci în cetăţile tale. Amândoi, atât cel necurat, cât şi cel curat, vor putea să-i mănânce aşa cum se mănâncă o gazelă sau un cerb. 23 Să nu mănânci însă cu sânge, ci să-l verşi pe pământ aşa cum faci cu apa.
Psalmul 102
O rugăciune a unui om necăjit, când era doborât de întristare şi îşi vărsa plângerea înaintea Domnului
1 Doamne, ascultă rugăciunea mea!
Fie ca strigătul meu să ajungă la Tine!
2 Nu-Ţi ascunde faţa de mine
în ziua necazului meu!
Pleacă-Ţi urechea spre mine;
când strig, răspunde-mi degrabă!
3 Îmi pier zilele ca fumul,
oasele-mi ard ca jarul.
4 Inima-mi este rănită şi se usucă ca iarba,
căci uit să-mi mănânc pâinea.
5 Din pricina gemetelor mele
mi s-au lipit oasele de carne.
6 Mă asemăn cu bufniţa din pustie;
am ajuns ca o cucuvea printre dărâmături.
7 Stau treaz şi sunt
ca o pasăre singuratică pe acoperiş.
8 În fiecare zi duşmanii mei mă batjocoresc;
batjocoritorii mei mă blestemă.
9 Mănânc cenuşă în loc de pâine
şi îmi amestec băutura cu lacrimi,
10 din pricina mâniei şi a urgiei Tale;
căci Tu m-ai ridicat şi m-ai aruncat.
11 Zilele îmi sunt ca umbra înserării
şi mă usuc ca iarba.
12 Însă Tu, Doamne, tronezi pe vecie,
amintirea Ta ţine din generaţie în generaţie.
13 Tu Te vei ridica şi vei avea milă de Sion,
căci este timpul să te înduri de el.
I-a sosit vremea!
14 Slujitorii Tăi îndrăgesc pietrele Sionului
şi le este milă de ţărâna lui.
15 Neamurile se vor teme de Numele Domnului
şi toţi regii pământului – de slava Lui,
16 când Domnul va zidi Sionul
şi Se va arăta în slava Lui.
17 El va răspunde la rugăciunile celor nevoiaşi
şi nu va dispreţui rugăciunile lor.
18 Să se scrie aceasta pentru generaţia viitoare,
pentru ca poporul care se va naşte să-L laude pe Domnul!
19 El supraveghează din înălţimea sfinţeniei Sale;
Domnul priveşte din ceruri pe pământ,
20 ca să ia aminte la gemetele prizonierilor
şi să-i elibereze pe cei condamnaţi la moarte.
21 Numele Domnului va fi vestit din Sion
şi lauda Lui – din Ierusalim,
22 când se vor strânge popoarele
şi regatele ca să-I slujească Domnului.
23 Mi-a frânt puterea pe drum;
mi-a scurtat zilele.
24 De aceea am zis: „Dumnezeul meu, nu mă lua la jumătatea zilelor mele,
Tu, ai Cărui ani ţin din generaţie în generaţie.
25 Tu ai întemeiat la început pământul,
iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
26 Ele vor pieri, dar Tu rămâi.
Toate se vor învechi ca o haină.
Le vei schimba ca pe un veşmânt şi ele vor trece.
27 Tu, însă, rămâi Acelaşi
şi anii Tăi nu se vor sfârşi.“
28 Fiii slujitorilor Tăi vor locui ţara
şi urmaşii lor vor rămâne înaintea Ta.
Robul Domnului
42 Iată-L pe Robul Meu, pe Care Îl sprijin,
Alesul Meu, în Care-Mi găsesc plăcerea!
Voi pune Duhul Meu peste El,
iar El va arăta neamurilor dreptatea.
2 Nu va striga, nu-Şi va ridica glasul
şi nu-l va face să se audă pe drum.
3 Nu va rupe trestia zdrobită
şi nu va stinge mucul care încă mai fumegă,
ci cu credincioşie va aduce dreptatea.
4 El nu va slăbi, nici nu se va descuraja
până nu va aşeza dreptatea pe pământ.
Şi în Legea Lui vor nădăjdui ţinuturile de lângă mare!»
5 Aşa vorbeşte Dumnezeu, Domnul
Care a creat cerurile şi le-a întins,
Care a desfăşurat pământul împreună cu resursele lui,
Care dă suflare oamenilor de pe el
şi suflet celor ce umblă pe el:
6 «Eu, Domnul, Te-am chemat prin dreptate.
Te voi ţine bine de mână;
Te voi păzi şi Te voi face
un legământ pentru popor
şi o lumină pentru neamuri,
7 ca să deschizi ochii orbilor,
să eliberezi pe prizonieri din captivitate
şi din închisoare pe cei ce stau în întuneric.
8 Eu sunt Domnul; acesta este Numele Meu!
Nu-Mi voi da slava altuia
şi nici lauda cuvenită Mie, idolilor!
9 Iată! Cele dintâi lucruri s-au împlinit
şi acum vestesc altele noi;
înainte să se împlinească
vi le fac cunoscute.»
Un cântec de laudă Domnului
10 Cântaţi Domnului un cântec nou!
Cântaţi-I laudele de la marginile pământului,
voi, care străbateţi marea, tot ceea ce este în ea,
ţinuturile de lângă mare şi locuitorii lor!
11 Să-şi ridice glasul pustia şi cetăţile ei,
aşezările locuite de Chedar!
Să strige de bucurie locuitorii din Sela,
să strige de pe vârfurile munţilor!
12 Să-L slăvească pe Domnul
şi să-L laude în ţinuturile de lângă mare!
13 Domnul mărşăluieşte ca un viteaz;
asemenea unui războinic Îşi stârneşte râvna:
strigă, scoate un strigăt de luptă
şi triumfă asupra duşmanilor săi.
14 «Am tăcut pentru multă vreme,
am păstrat tăcerea şi am rămas retras,
dar acum, ca o femeie care naşte,
voi geme, voi gâfâi şi voi icni.
15 Voi pustii munţii şi dealurile,
le voi usca toată verdeaţa!
Voi preface râurile în uscat
şi voi seca iazurile!
16 Îi voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei,
pe cărări neştiute de ei îi voi conduce!
Voi preface întunericul dinaintea lor în lumină,
iar povârnişurile în teren neted!
Acestea sunt lucrurile pe care le voi face pentru ei;
nu-i voi părăsi!
17 Dar cei ce se încred în idoli,
cei ce zic chipurilor cioplite: ‘Voi sunteţi zeii noştri!’
vor fi alungaţi, acoperiţi de ruşine.
Neascultarea lui Israel
18 Ascultaţi, surzilor!
Priviţi, orbilor, şi vedeţi!
19 Cine este orb, dacă nu robul Meu
şi surd ca mesagerul pe care l-am trimis?
Cine este orb ca cel dedicat Mie,
orb ca robul Domnului?
20 Vezi multe lucruri, dar nu le iei în seamă;
auzi bine, dar nu asculţi cu adevărat.»
21 Domnul a dorit, în numele dreptăţii Sale,
să-Şi înalţe Legea şi s-o facă glorioasă.
22 Dar acest popor este prădat şi jefuit;
prinşi în capcană în gropi sunt cu toţii
şi ascunşi în temniţe;
au devenit o pradă pe care nu este nimeni s-o scape,
ceva de jefuit despre care nimeni nu zice: «Dă-l înapoi!»
23 Cine dintre voi însă învaţă din lucrurile acestea?
Sau cine ia seama la cele ce stau să se împlinească?
24 Cine l-a dat pe Iacov pradă tâlharilor
şi pe Israel pe mâna jefuitorilor?
Oare nu Domnul,
împotriva Căruia am păcătuit?
Ei n-au vrut să umble pe căile Lui,
nici să se supună Legii Lui.
25 De aceea a turnat peste ei văpaia mâniei Lui
şi ferocitatea războiului;
i-a înconjurat cu flăcări, dar tot n-au înţeles;
i-a mistuit, dar tot n-au luat în seamă
Femeia şi balaurul
12 În cer s-a văzut un semn mare: o femeie învăluită în soare, având luna sub picioare, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele, 2 era însărcinată şi striga în durerile şi suferinţa naşterii. 3 În cer s-a văzut un alt semn: iată că un balaur[a] mare, roşu, cu şapte capete şi zece coarne, având pe capete şapte diademe, 4 a târât cu coada lui a treia parte din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ. Balaurul a stat înaintea femeii care urma să nască, pentru ca, atunci când copilul se va naşte, să-l mănânce. 5 Ea a născut un fiu, un băiat, care are să conducă toate neamurile cu un sceptru de fier. Copilul ei a fost răpit la Dumnezeu, la tronul Său. 6 Iar femeia a fugit în deşert, unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, pentru ca acolo să poată fi hrănită timp de o mie două sute şaizeci de zile[b].
7 În cer a avut loc un război. Mihail şi îngerii lui s-au războit cu balaurul. Balaurul şi îngerii lui s-au războit şi ei, 8 dar nu au putut învinge şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. 9 Marele balaur a fost aruncat, şi anume şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satan, cel care înşală întreaga omenire, a fost aruncat pe pământ, iar împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui. 10 Apoi am auzit în cer un glas puternic spunând:
„Acum au venit mântuirea, puterea,
Împărăţia Dumnezeului nostru
şi autoritatea Cristosului[c] Său,
căci acuzatorul[d] fraţilor noştri a fost aruncat,
a fost aruncat cel care îi acuza înaintea Dumnezeului nostru zi şi noapte.
11 Ei l-au învins prin sângele Mielului
şi prin cuvântul mărturiei lor;
ei nu şi-au iubit viaţa, chiar până la moarte.
12 De aceea, bucuraţi-vă ceruri
şi voi, cei ce locuiţi în ele!
Vai de voi, pământ şi mare,
pentru că diavolul a coborât la voi
cuprins de o mare furie,
fiindcă ştie că are puţin timp!“
13 Când balaurul a văzut că a fost aruncat pe pământ, a urmărit-o pe femeia care născuse băiatul. 14 Femeii i s-au dat două aripi mari de vultur, ca să zboare în deşert, în locul pregătit pentru ea, unde să fie hrănită o vreme, vremi şi jumătatea unei vremi[e], departe de faţa şarpelui. 15 Şarpele a aruncat din gura lui apă, ca un râu, după femeie, pentru ca s-o ducă râul, 16 dar pământul a venit în ajutorul femeii; şi-a deschis gura şi a înghiţit râul pe care-l aruncase balaurul din gură. 17 Atunci balaurul s-a mâniat pe femeie şi s-a dus să poarte război cu rămăşiţa seminţei[f] ei, cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus. 18 Apoi a stat[g] pe ţărmul mării.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.