M’Cheyne Bible Reading Plan
22 Dacă vei vedea boul sau oaia fratelui tău rătăcindu-se, să nu fii nepăsător, ci să i le aduci înapoi. 2 Dacă fratele tău nu locuieşte aproape de tine sau dacă nu-l cunoşti, să iei animalul acasă la tine şi să-l păzeşti până va veni după el. Atunci să i-l dai înapoi. 3 La fel să faci şi cu asinul, cu haina sau cu orice lucru pierdut de cel din poporul tău, pe care el l-a pierdut, iar tu l-ai găsit; să nu fii nepăsător. 4 Dacă vei vedea asinul sau boul fratelui tău căzut pe drum, să nu-l ocoleşti, ci să-l ajuţi să se ridice.
5 Femeia să nu se îmbrace cu haine bărbăteşti, iar bărbatul să nu se îmbrace cu îmbrăcăminte femeiască, fiindcă Domnul, Dumnezeul vostru, detestă pe cel ce face acest lucru.
6 Dacă vei găsi un cuib de pasăre lângă drum, într-un copac sau pe câmp, cu pui sau ouă, iar mama şezând peste pui sau peste ouă, să nu iei mama împreună cu puii. 7 Ci să dai drumul mamei şi să nu iei decât puii, ca să-ţi fie bine şi să ai viaţă lungă.
8 Când vei construi o casă nouă, să faci un parapet pe acoperiş, ca să nu aduci vină de sânge peste casa ta, dacă va cădea cineva de pe ea.
9 Să nu semeni două feluri de seminţe în podgoria ta, ca nu cumva să întinezi[a] şi rodul seminţei pe care ai semănat-o, şi rodul viei.
10 Să nu ari cu un bou şi cu un asin înjugaţi împreună.
11 Să nu te îmbraci cu o haină ţesută din fire diferite, cum ar fi lâna şi inul ţesute laolaltă.
12 Să faci ciucuri la cele patru colţuri ale mantiei cu care te vei înveli.
13 Dacă un bărbat şi-a luat o soţie, iar după ce a intrat la ea[b], a început s-o urască 14 şi să-i aducă învinuiri, scoţându-i astfel un nume rău, zicând: «Am luat-o de soţie pe femeia aceasta şi când m-am apropiat de ea nu am găsit nici un semn al fecioriei ei», 15 atunci părinţii fetei să ia şi să aducă semnele fecioriei fetei la poartă, înaintea celor din sfatul bătrânilor cetăţii. 16 Tatăl fetei să spună înaintea sfatului bătrânilor: «Am dat-o pe fiica mea de soţie acestui bărbat, dar el nu o mai iubeşte. 17 Acum el o învinuieşte pe fiica mea că nu a fost fecioară, dar iată, acestea sunt semnele fecioriei ei!» Atunci părinţii fetei să desfacă haina înaintea sfatului bătrânilor cetăţii, 18 iar aceştia să-l ia pe bărbatul acela şi să-l pedepsească. 19 Să-l pună să plătească o sută de şecheli de argint[c] şi să-i dea tatălui fetei, pentru că a scos nume rău unei fecioare israelite. Ea va rămâne soţia lui, iar el nu va putea s-o izgonească toată viaţa lui. 20 Dar dacă faptul este adevărat şi fata nu a fost găsită fecioară, 21 atunci ei vor trebui s-o aducă la uşa casei tatălui ei ca să fie omorâtă cu pietre de către bărbaţii cetăţii, pentru că a săvârşit o urâciune în Israel, desfrânându-se pe când era în casa tatălui ei. Astfel să nimiciţi răul din mijlocul vostru.
22 Dacă se va găsi un bărbat culcându-se cu o femeie măritată, să fie omorâţi amândoi, atât bărbatul care s-a culcat cu femeia, cât şi femeia. Să nimiciţi astfel răul din Israel.
23 Dacă o fată fecioară este logodită, iar un bărbat o întâlneşte în cetate şi se culcă cu ea, 24 să îi aduceţi împreună la porţile cetăţii şi să-i ucideţi cu pietre pe amândoi: pe fată s-o condamnaţi pentru că nu a strigat în cetate, iar pe bărbat fiindcă a necinstit-o pe soţia semenului său. Să nimiciţi astfel răul din mijlocul vostru.
25 Dar dacă bărbatul acela va întâlni pe câmp o fată logodită şi o va forţa să se culce cu el, atunci doar bărbatul care s-a culcat cu ea să fie ucis. 26 Fetei să nu-i faceţi nimic, pentru că ea nu este vinovată de nici un păcat vrednic de moarte; căci este ca şi cum un om se năpusteşte asupra semenului său şi îi ia viaţa. 27 El a întâlnit-o pe câmp pe fata logodită şi, deşi ea a strigat, nu a fost nimeni care să o salveze.
28 Dacă un bărbat întâlneşte o fată fecioară nelogodită şi o forţează să se culce cu el şi este descoperit, 29 bărbatul care s-a culcat cu ea, să plătească tatălui fetei cincizeci de şecheli de argint[d]. Ea să rămână soţia lui, pentru că a necinstit-o, iar el nu va putea s-o izgonească toată viaţa lui.
30 Nimeni să nu o ia de soţie pe nevasta tatălui său[e] şi nici să nu descopere învelitoarea tatălui său.
Psalmul 110[a]
Al lui David. Un psalm.
1 Domnul i-a zis Stăpânului meu:[b]
„Şezi la dreapta Mea,
până voi face din duşmanii Tăi
aşternut[c] al picioarelor Tale!
2 Domnul va întinde toiagul puterii Tale din Sion.
Stăpâneşte în mijlocul duşmanilor Tăi!
3 Poporul Tău este dornic de luptă,
când se adună oştirea Ta.
Cu podoabe sfinte
din tainiţa zorilor
vei primi roua tineretului Tău. “[d]
4 Domnul a jurat
şi nu-I va părea rău:
„Tu eşti preot în veci
potrivit rânduielii lui Melhisedek.
5 Stăpânul este la dreapta Ta.
El va zdrobi regi în ziua mâniei Sale.
6 El va judeca neamurile, va umple pământul de leşuri
şi va zdrobi căpeteniile întregului pământ.
7 El va bea dintr-un pârâu de lângă drum;
de aceea Îşi va înălţa fruntea.“
Psalmul 111[e]
1 Lăudaţi-L pe Domnul![f]
Îi voi mulţumi Domnului din toată inima mea,
în sfatul celor drepţi şi în adunare!
2 Mari sunt lucrările Domnului;
ele sunt cercetate de toţi cei ce le iubesc!
3 Plină de măreţie şi splendoare este lucrarea Lui,
iar dreptatea Lui dăinuie pe vecie.
4 El a făcut minuni spre aducere-aminte.
Domnul este îndurător şi milostiv!
5 El dă hrană celor ce se tem de El;
El Îşi aduce pururi aminte de legământul Său.
6 El a arătat puterea lucrărilor Sale poporului Său,
dându-le drept moştenire posesiunile neamurilor.
7 Lucrările mâinilor Sale sunt motivate de credincioşie şi de judecată;
toate orânduirile Sale sunt demne de încredere,
8 sunt întărite pe veci de veci,
fiind întocmite în adevăr şi cu integritate.
9 El a trimis poporului Său răscumpărarea;
Şi-a decretat legământul pe vecie.
Sfânt şi înfricoşător este Numele Lui!
10 Frica de Domnul este începutul înţelepciunii;
toţi cei ce păzesc orânduirile Sale au o minte sănătoasă.
Lauda Lui este statornicită pe vecie.
Robul Domnului
49 «Ascultaţi-Mă, ţinuturi de lângă mare!
Luaţi aminte, popoare de departe!
Domnul M-a chemat înainte să mă nasc;
pe când eram încă în pântecele mamei Mele, El Mi-a rostit numele.
2 Mi-a făcut gura ca o sabie ascuţită
şi M-a ascuns la umbra mâinii Sale;
M-a făcut o săgeată lustruită
şi M-a ascuns în tolba Lui.
3 Mi-a zis: ‘Tu eşti Robul Meu
Israel, cel în care Îmi voi arăta splendoarea!’
4 Dar Eu am zis: ‘Am trudit degeaba,
Mi-am irosit puterea pentru nimic şi fără nici un folos;
totuşi cauza Mea este în grija domnului,
iar răsplata Mea este la Dumnezeul Meu.’
5 Şi acum Domnul zice –
El, Care M-a întocmit din pântece pentru a fi Robul Său
şi pentru a-l aduce pe Iacov înapoi la El,
ca astfel Israel să se adune la El,
căci sunt onorat înaintea Domnului
şi Dumnezeul Meu a devenit tăria Mea –
6 El zice: ‘Este prea puţin pentru Tine să fii Robul Meu
şi să ridici seminţiile lui Iacov,
să aduci înapoi pe supravieţuitorii lui Israel.
De aceea Te-am pus să fii o lumină pentru neamuri,
ca să duci mântuirea Mea până la marginile pământului!’»
7 Aşa vorbeşte Domnul,
Răscumpărătorul lui Israel şi Sfântul său,
către Cel dispreţuit şi urât de popor,
către Robul conducătorilor:
«Regii vor vedea şi se vor ridica,
iar prinţii se vor pleca,
din pricina Domnului, Care este credincios,
a Sfântului lui Israel, Care Te-a ales.»“
Restaurarea lui Israel
8 „Aşa vorbeşte Domnul:
«La vremea îndurării Îţi voi răspunde
şi în ziua mântuirii Te voi ajuta;
Te voi păzi şi Te voi face
un legământ pentru popor,
pentru a reface ţara
şi a reîmpărţi moştenirile pustiite,
9 pentru a le zice captivilor: ‘Ieşiţi!’,
iar celor din întuneric: ‘Arătaţi-vă!’
Ei se vor hrăni pe lângă drumuri
şi vor găsi păşune pe toate dealurile pleşuve.
10 Nu le va fi foame, nici nu le va fi sete,
arşiţa nu-i va lovi, nici soarele,
căci Cel Ce se îndură de ei îi va conduce
şi îi va călăuzi pe lângă izvoare de apă.
11 Îmi voi preface toţi munţii în cărări
şi drumuri largi Îmi vor fi construite.
12 Iată-i venind de departe –
unii dinspre nord, unii dinspre apus,
iar alţii dinspre ţinutul Syene[a].»
13 Strigaţi de bucurie, ceruri!
Bucură-te, pământ!
Chiuiţi de bucurie, munţilor!
Căci Domnul Şi-a mângâiat poporul
şi va avea îndurare faţă de ai Săi care suferă!
14 Sionul însă a zis: «Domnul m-a părăsit,
Stăpânul meu a uitat de mine.»
15 «Dar oare poate o femeie să-şi uite copilul pe care-l alăptează
sau să nu aibă milă de rodul pântecelui său?
Şi chiar dacă ea ar uita,
Eu nu te voi uita!
16 Iată, te-am încrustat în palmele Mele,
iar zidurile tale sunt pururi înaintea Mea.
17 Fiii tăi se grăbesc să se întoarcă,
iar cei ce te-au distrus şi te-au lăsat în ruină se îndepărtează de tine.
18 Ridică-ţi ochii şi priveşte în jur!
Toţi fiii tăi se adună şi vin la tine.
Viu sunt Eu, zice Domnul,
că-i vei purta pe toţi ca pe o podoabă,
te vei împodobi cu ei ca o mireasă.
19 Pentru că ruinele, locurile tale pustii
şi ţara ta devastată
vor fi acum prea strâmte pentru poporul tău,
iar cei ce te-au devorat vor fi departe.
20 Fiii de care ai fost lipsită
îţi vor spune chiar în auzul tău:
‘Locul este prea strâmt pentru mine;
fă-mi mai mult loc ca să locuiesc!’
21 Atunci te vei întreba:
‘Cine mi i-a născut pe aceştia?
Eram fără copii şi stearpă,
exilată şi izgonită.
Cine i-a crescut?
Eram părăsită şi singură,
deci de unde sunt aceştia?’»“
22 „Aşa vorbeşte Stăpânul Domn:
«Iată, voi face cu mâna semn neamurilor
şi Îmi voi ridica steagul către popoare;
ele îţi vor aduce fiii pe braţe,
iar fiicele îţi vor fi purtate pe umerii lor.
23 Regii lor vor fi părinţii tăi adoptivi,
iar reginele lor te vor alăpta.
Cu feţele plecate la pământ ţi se vor închina
şi vor linge ţărâna de pe picioarele tale.
Atunci vei şti că Eu sunt Domnul,
iar cei ce nădăjduiesc în Mine nu vor fi făcuţi de ruşine.»
24 Poate fi luată prada de la cel puternic
sau pot fi eliberaţi captivii unui tiran[b]?
25 Domnul însă vorbeşte astfel:
«Da, captivii celui puternic vor fi luaţi,
iar prada tiranului va fi eliberată,
căci Eu voi lupta cu cei ce se luptă cu tine
şi tot Eu îţi voi izbăvi copiii.
26 Îi voi face pe asupritorii tăi să-şi mănânce propria carne
şi se vor îmbăta cu sângele lor ca de vin.
Atunci orice făptură va şti
că Eu sunt Domnul, Mântuitorul
şi Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov.»“
Aleluia!
19 După toate acestea, am auzit în cer ceva ca un glas puternic al unei mari mulţimi, spunând:
„Aleluia![a]
Mântuirea, slava şi puterea sunt ale Dumnezeului nostru,
2 pentru că judecăţile Lui sunt adevărate şi drepte!
El a judecat-o pe marea prostituată
care a pervertit lumea cu desfrânarea ei!
A răzbunat sângele robilor Săi, vărsat de mâna ei!“
3 Au spus a doua oară:
„Aleluia!
Fumul ei se va ridica în vecii vecilor!“
4 Cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru fiinţe vii au căzut la pământ şi I s-au închinat lui Dumnezeu, Care şade pe tron, zicând:
„Amin! Aleluia!“
5 Şi de la tron s-a auzit un glas, spunând:
„Lăudaţi-L pe Dumnezeul nostru,
toţi robii Lui
şi cei ce vă temeţi de El,
mici şi mari!“
6 Am auzit ceva ca glasul unei mari mulţimi, ca vuietul multor ape şi ca sunetul unor tunete puternice, spunând:
„Aleluia!
Pentru că Domnul, Dumnezeul nostru cel Atotputernic împărăţeşte!
7 Să ne bucurăm, să ne veselim
şi să-I dăm slavă,
pentru că nunta Mielului a sosit,
iar mireasa Lui s-a pregătit[b].
8 I s-a dat să se îmbrace
în in fin, strălucitor şi curat.“
Inul fin reprezintă faptele drepte ale sfinţilor.
9 Apoi mi-a zis: „Scrie! Ferice[c] de cei chemaţi la cina[d] de la nunta Mielului!“ Mi-a mai zis: „Acestea sunt cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu.“ 10 Am căzut la picioarele lui, să mă închin, dar el mi-a zis: „Vezi să nu faci lucrul acesta! Eu sunt slujitor împreună cu tine şi cu fraţii tăi, care ţin mărturia lui Isus! Lui Dumnezeu închină-te! Căci mărturia lui Isus este duhul profeţiei.“
Călăreţul de pe calul alb
11 Am văzut cerul deschis şi iată că era un cal alb. Cel ce îl călărea era numit „Cel Credincios şi Adevărat“. El judecă şi se războieşte cu dreptate. 12 Ochii Lui erau ca flacăra focului, iar pe cap avea multe diademe. Avea un nume scris, pe care nimeni nu-l cunoaşte în afară de El. 13 Era îmbrăcat cu o haină înmuiată în[e] sânge, iar numele Lui este „Cuvântul lui Dumnezeu“. 14 Armatele cerului Îl urmau pe cai albi, fiind îmbrăcate în in fin, alb şi curat. 15 Din gura Lui iese o sabie ascuţită cu care să lovească neamurile. „El le va conduce cu un sceptru de fier.“[f] El calcă în picioare teascul mâniei aprinse a Dumnezeului Atotputernic. 16 Pe haina şi pe coapsa Lui avea scris un nume:
„ÎMPĂRATUL ÎMPĂRAŢILOR ŞI Domnul DOMNILOR“.
17 Am văzut un înger care stătea în soare şi care a strigat cu glas tare către toate păsările ce zboară în înaltul cerului: „Veniţi! Adunaţi-vă pentru ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, 18 ca să mâncaţi carnea regilor, carnea comandanţilor, carnea celor puternici, carnea cailor şi a călăreţilor şi carnea tuturor – atât a celor liberi, cât şi a sclavilor, atât a celor mici, cât şi a celor mari!“ 19 Şi am văzut fiara, regii pământului şi armatele lor adunate ca să poarte război cu Cel Ce călărea pe cal şi cu armata Lui. 20 Fiara a fost prinsă, şi, împreună cu ea, şi profetul fals, care făcuse semne înaintea ei, semne prin care i-a dus în rătăcire pe cei ce au primit semnul fiarei şi pe cei ce s-au închinat imaginii ei. Cei doi au fost aruncaţi de vii în lacul de foc care arde cu pucioasă. 21 Iar ceilalţi au fost omorâţi de sabia care ieşea din gura Celui Ce călărea pe cal; şi toate păsările s-au săturat din carnea lor.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.