M’Cheyne Bible Reading Plan
Reglementări privind divorţul şi recăsătoria
24 Dacă un bărbat se va căsători cu o femeie şi se va întâmpla ca ea să nu mai găsească bunăvoinţă în ochii lui, pentru că acesta a descoperit ceva ruşinos la ea, să-i scrie o carte de despărţire, să i-o dea în mână şi s-o lase să plece din casa lui. 2 Dacă ea a ieşit şi a plecat din casa lui, va putea să se căsătorească cu un alt bărbat. 3 Dacă şi al doilea soţ nu o mai iubeşte, să-i scrie o carte de despărţire, să i-o dea în mână şi s-o lase să plece din casa lui; sau dacă acest al doilea soţ va muri, 4 atunci primul soţ, care i-a dat drumul, nu va mai putea să se recăsătorească cu ea, după ce ea s-a necinstit. Aceasta ar fi o urâciune înaintea Domnului. Să nu aduceţi vreun păcat asupra ţării pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-a dat-o ca moştenire.
5 Dacă un bărbat s-a căsătorit de curând cu o femeie, să nu fie trimis la război, nici să nu i se dea vreo sarcină. Timp de un an să fie scutit din cauza familiei şi să-şi înveselească soţia cu care s-a căsătorit.
Reglementări privind dreptatea şi grija pentru ceilalţi
6 Să nu iei drept garanţie pietrele de moară – nici piatra de jos, nici piatra de deasupra – deoarece e ca şi cum ai lua drept garanţie viaţa cuiva.
7 Dacă se va descoperi că un om l-a furat pe unul din fraţii lui israeliţi şi l-a tratat ca pe un sclav sau l-a vândut, hoţul să fie omorât. Să nimiciţi astfel răul din mijlocul vostru.
8 Păziţi-vă de plaga leprei[a] şi împliniţi cu stricteţe ceea ce preoţii leviţi v-au învăţat! Să faceţi tot ce v-au poruncit. 9 Aduceţi-vă aminte ce i-a făcut Domnul, Dumnezeul vostru, lui Miriam pe drum, la ieşirea voastră din Egipt.
10 Când veţi împrumuta cu ceva pe semenul vostru să nu intraţi în casa lui ca să luaţi lucrul stabilit drept garanţie. 11 Să rămâneţi afară şi omul pe care l-aţi împrumutat să vă aducă afară lucrul stabilit drept garanţie. 12 Dacă omul este sărac, să nu vă culcaţi acoperindu-vă cu lucrul luat drept garanţie de la el. 13 La apusul soarelui să-i daţi înapoi garanţia ca să se culce în haina lui şi să vă binecuvânteze. Lucrul acesta este considerat drept de Domnul, Dumnezeul vostru.
14 Să nu-l nedreptăţeşti pe angajatul sărac şi în nevoie, fie că este unul dintre cei din poporul tău, fie că este vreun străin care locuieşte în regiunea ta, în cetatea ta. 15 Să-i dai plata în fiecare zi înainte de apusul soarelui, pentru că este sărac şi sufletul lui o doreşte. Altfel, ar striga împotriva ta către Domnul, Dumnezeul tău, şi te-ai face vinovat de păcat.
16 Să nu-i omori pe părinţi pentru copii şi nici pe copii pentru părinţi. Fiecare om să fie omorât pentru păcatul lui.
17 Să nu te atingi de dreptul străinului sau al orfanului şi să nu iei drept garanţie haina văduvei. 18 Adu-ţi aminte că ai fost sclav în Egipt, iar Domnul, Dumnezeul tău, te-a răscumpărat de acolo. De aceea îţi porunceşte să împlineşti poruncile acestea.
19 Când îţi vei secera lanul şi vei uita un snop pe câmp să nu te întorci să-l iei. Lasă-l străinului, orfanului şi văduvei, pentru ca Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvânteze în toată lucrarea mâinilor tale. 20 Când îţi vei scutura măslinii să nu te întorci să strângi ce a mai rămas în pomi. Lasă-le străinului, orfanului şi văduvei. 21 Când îţi vei strânge strugurii din vie să nu te întorci să strângi ce a mai rămas în vie. Lasă ce a mai rămas străinului, orfanului şi văduvei. 22 Adu-ţi aminte că ai fost sclav în ţara Egiptului. De aceea îţi poruncesc să împlineşti aceste porunci.
Psalmul 114
1 Când a ieşit Israel din Egipt
şi Casa lui Iacov – din poporul cu limbă încâlcită,
2 Iuda a devenit Lăcaşul Lui cel sfânt
şi Israel – tărâmul stăpânirii Lui.
3 Marea a văzut şi a fugit,
Iordanul s-a dat înapoi,
4 munţii au sărit ca nişte berbeci
şi dealurile – ca nişte miei.
5 Ce ai, mare, de fugi?
Iordane, de ce dai înapoi?
6 Munţilor, de ce săriţi ca nişte berbeci,
şi voi, dealurilor, ca nişte miei?
7 Cutremură-te, pământule, înaintea Stăpânului,
înaintea Dumnezeului lui Iacov,
8 Cel Care transformă stânca în iaz
şi cremenea – în izvoare de apă!
Psalmul 115
1 Nu nouă, Doamne, nu nouă,
ci Numelui Tău să-i fie adusă slava,
pentru îndurarea şi credincioşia Ta!
2 Pentru ce să zică neamurile:
„Unde le este Dumnezeul?“
3 Dumnezeul nostru însă este în ceruri
şi face tot ce vrea.
4 Idolii lor sunt din argint şi din aur,
sunt lucrarea mâinilor omeneşti.
5 Ei au gură, dar nu vorbesc,
au ochi, dar nu văd,
6 au urechi, dar nu aud,
au nas, dar nu pot mirosi,
7 au mâini, dar nu pot pipăi,
au picioare, dar nu pot umbla cu ele,
iar din gâtlej nu pot scoate nici un sunet.
8 Ca ei sunt cei care-i fac
şi toţi cei care se încred în ei.
9 Israele, încrede-te în Domnul –
El este ajutorul şi scutul lui!
10 Casă a lui Aaron, încrede-te în Domnul –
El este ajutorul şi scutul lui!
11 Cei temători de Domnul, încredeţi-vă în Domnul –
El este ajutorul şi scutul lor!
12 Domnul Îşi aduce aminte de noi şi dă binecuvântare:
El binecuvântează casa lui Israel,
binecuvântează casa lui Aaron,
13 îi binecuvântează pe cei ce se tem de Domnul,
de la cei mici până la cei mari.
14 Să vă înmulţească Domnul,
pe voi şi pe fiii voştri!
15 Să fiţi binecuvântaţi de Domnul,
Creatorul cerurilor şi al pământului.
16 Cerurile, cerurile sunt ale Domnului,
dar pământul l-a dat fiilor oamenilor.
17 Nu morţii Îi dau laudă Domnului,
nici cei care s-au pogorât în tăcere,
18 ci noi Îl vom binecuvânta pe Domnul,
de acum şi până în veci.
Lăudaţi-L pe Domnul!
O mântuire veşnică pentru Sion
51 «Ascultaţi-Mă, voi, care urmăriţi dreptatea,
voi, care-L căutaţi pe Domnul!
Priviţi spre stânca din care aţi fost ciopliţi
şi spre groapa din care aţi fost scoşi!
2 Uitaţi-vă la Avraam, părintele vostru,
şi la Sara care v-a născut!
Când l-am chemat, era doar el singur,
dar Eu l-am binecuvântat şi l-am înmulţit!
3 Tot astfel Domnul va mângâia Sionul,
va mângâia toate ruinele lui;
îi va face pustia ca Edenul,
şi deşertul asemenea grădinii Domnului:
bucurie şi veselie se vor afla în el,
mulţumire şi cântec.
4 Ascultă-Mă, poporul Meu!
Ia aminte la ce spun, neamul Meu,
pentru că Legea va ieşi de la Mine,
iar dreptatea Mea o voi face o lumină pentru popoare!
5 Dreptatea Mea se apropie,
mântuirea Mea se arată,
iar braţul Meu este pe cale să judece popoarele;
ţinuturile de lângă mare aşteaptă
şi nădăjduiesc în braţul Meu.
6 Ridicaţi-vă ochii spre ceruri
şi priviţi în jos spre pământ!
Căci cerurile se vor risipi[a] ca fumul,
pământul se va învechi ca o haină,
iar cei ce trăiesc pe el vor muri ca ţânţarii.
Mântuirea Mea însă va dăinui pururi
şi dreptatea Mea nu va avea sfârşit.
7 Ascultaţi-Mă, voi, care cunoaşteţi dreptatea,
tu, popor, care ai în inimă Legea Mea !
Nu te teme de ocara oamenilor,
nu-ţi fie frică de insultele lor,
8 căci îi va mânca molia ca pe o haină,
viermele îi va mânca aşa cum mănâncă lâna.
Dreptatea Mea însă va dăinui pururea,
iar mântuirea Mea va fi pentru toate generaţiile.»
9 Trezeşte-Te! Trezeşte-Te! Îmbracă-Te în putere,
braţ al Domnului!
Trezeşte-Te ca în zilele din vechime,
ca în generaţiile de demult!
Nu eşti Tu Acela Care l-ai tăiat pe Rahab[b] în bucăţi,
Care ai străpuns monstrul Tanin[c]?
10 Nu eşti Tu Acela Care ai uscat marea,
apele marelui adânc,
Care ai făcut un drum în adâncurile mării,
pentru ca cei răscumpăraţi să treacă?
11 Răscumpăraţii Domnului se vor întoarce
şi vor intra în Sion cu strigăte de bucurie.
O bucurie veşnică le va încununa capetele;
bucuria şi veselia îi vor copleşi,
iar necazul şi suspinul vor fugi de la ei.
12 «Eu, chiar Eu sunt Cel Ce te mângâi!
De ce te temi, atunci, de omul cel muritor,
de fiul omului care trece ca iarba,
13 uitând astfel de Domnul, Creatorul tău,
Care a desfăşurat cerurile
şi a pus temeliile pământului
şi îngrozindu-te toată ziua de mânia asupritorului,
care umblă să nimicească?
Unde este mânia asupritorului?
14 Cel subjugat va fi eliberat curând;
el nu va muri în temniţă[d],
nici nu-i va lipsi pâinea.
15 Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,
Cel Care stârneşte marea şi face să-i urle valurile –
Domnul Oştirilor este Numele Său.
16 Am pus cuvintele Mele în gura ta
şi te-am acoperit cu umbra mâinii Mele,
ca să aşez[e] cerurile, să pun temeliile pământului
şi să zic Sionului: ‘Tu eşti poporul Meu!’»
Cupa mâniei Domnului
17 Trezeşte-te! Trezeşte-te!
Ridică-te, Ierusalime,
tu, care ai băut din mâna Domnului cupa mâniei Lui,
care ai sorbit până la drojdii potirul ameţelii!
18 Între toţi fiii pe care i-a născut,
nu este nici unul care să-l călăuzească;
între toţi fiii pe care i-a crescut,
nu este nici unul care să-l apuce de mână.
19 Aceste două nenorociri au venit peste tine:
pustiirea şi nimicirea, foametea şi sabia.
Cine mai poate să plângă pentru tine?
Cine te mai poate[f] mângâia?
20 Fiii tăi zac leşinaţi la fiecare colţ de uliţă,
ca o antilopă prinsă în laţ;
sunt plini de mânia Domnului
şi de mustrarea Dumnezeului tău.
21 De aceea, ascultă aceasta, tu, care eşti asuprit,
tu, care eşti beat, dar nu de vin!
22 Aşa vorbeşte Stăpânul tău, Domnul şi Dumnezeul tău,
Apărătorul poporului Său:
«Iată, ţi-am luat din mână
cupa ameţelii,
iar din potirul mâniei Mele
nu vei mai bea vreodată!
23 O voi pune în mâna celor ce te chinuie,
a celor care ţi-au zis:
‘Apleacă-te, ca să putem călca peste tine!’
Ţi-ai făcut atunci spatele ca pământul
şi ca un drum pe care ei să umble!»
Un cer nou şi un pământ nou
21 Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou, căci primul cer şi primul pământ trecuseră, şi nici marea nu mai era. 2 Şi am văzut Cetatea Sfântă, Noul Ierusalim, coborând din cer, de la Dumnezeu, pregătită ca o mireasă împodobită pentru soţul ei. 3 Am auzit un glas puternic ieşind de la tron şi spunând: „Iată, cortul[a] lui Dumnezeu este cu oamenii[b]! El va veni să locuiască[c] împreună cu ei, iar ei vor fi poporul[d] Lui. Şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei (şi va fi Dumnezeul lor)[e]. 4 El va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi; nu va mai fi nici jale, nici strigăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi s-au dus.“
5 Cel Ce şedea pe tron a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi!“ A mai zis: „Scrie, pentru că aceste cuvinte sunt demne de încredere şi adevărate!“ 6 Apoi mi-a zis: „S-a terminat! Eu sunt Alfa şi Omega[f], Începutul şi Sfârşitul. Celui ce îi este sete îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii. 7 Cel ce învinge, va moşteni aceste lucruri şi Eu voi fi Dumnezeul Lui, iar el va fi fiul Meu. 8 Cât despre laşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, desfrânaţi, vrăjitori, închinători la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în lacul care arde cu foc şi pucioasă, adică moartea a doua.“
Noul Ierusalim[g]
9 Unul din cei şapte îngeri, care au avut cele şapte vase pline cu ultimele şapte urgii, a venit şi a vorbit cu mine, spunând: „Vino! Îţi voi arăta mireasa, soţia Mielului!“ 10 M-a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt şi mi-a arătat Cetatea Sfântă, Ierusalimul, coborând din cer, de la Dumnezeu. 11 Ea avea slava lui Dumnezeu, iar strălucirea ei era ca a unei pietre deosebit de preţioasă, ca un jasp, strălucind ca şi cristalul. 12 Avea un zid mare şi înalt, avea douăsprezece porţi, iar la porţi – doisprezece îngeri. Pe ele erau scrise numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel. 13 Trei porţi erau spre răsărit, trei porţi spre nord, trei porţi spre sud şi trei porţi spre apus. 14 Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii şi pe ele erau numele celor doisprezece apostoli ai Mielului.
15 Cel care a vorbit cu mine avea o trestie de aur pentru măsurat, ca să măsoare cetatea, porţile şi zidul ei. 16 Cetatea era aşezată în formă de pătrat, lungimea ei fiind la fel ca şi lăţimea. A măsurat cetatea cu trestia şi era de douăsprezece mii de stadii[h]. Lungimea, lăţimea şi înălţimea erau la fel. 17 A măsurat şi zidul şi era de o sută patruzeci şi patru de coţi[i], după unitatea de măsură a omului, căci pe aceasta o folosea îngerul. 18 Zidul era construit din jasp, iar cetatea era din aur curat, asemenea sticlei curate. 19 Temeliile zidului cetăţii erau decorate cu tot felul de pietre preţioase. Prima temelie era de jasp, a doua – de safir, a treia – de calcedonie, a patra – de smarald, 20 a cincea – de sardonix, a şasea – de sardiu, a şaptea – de crisolit, a opta – de beril, a noua – de topaz, a zecea – de crisopraz, a unsprezecea – de iacint, a douăsprezecea – de ametist.[j] 21 Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare; fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Strada cetăţii era din aur curat, limpede ca sticla.
22 N-am văzut nici un templu în cetate, pentru că Domnul, Dumnezeul cel Atotputernic şi Mielul sunt Templul ei. 23 Cetatea nu are nevoie nici de soare, nici de lună, ca să-i dea lumină, pentru că o luminează slava lui Dumnezeu, iar Mielul este sfeşnicul ei. 24 Neamurile vor umbla în lumina ei, iar regii pământului îşi vor aduce gloria în ea. 25 Porţile ei nu vor fi închise niciodată ziua şi acolo nu va mai fi noapte. 26 Gloria şi onoarea neamurilor vor fi aduse în ea. 27 Nimic necurat nu va intra în ea şi nimeni care trăieşte în spurcăciune şi minciună, ci doar cei care sunt scrişi în Cartea Vieţii Mielului.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.