M’Cheyne Bible Reading Plan
Arderea de tot
1 Domnul l-a chemat pe Moise şi a vorbit cu el din Cortul Întâlnirii, poruncindu-i 2 să li se adreseze israeliţilor şi să le spună astfel: „Când vreunul dintre voi aduce Domnului un dar, să-l aducă din turmele de oi sau din cirezile de vite.
3 Dacă darul lui va fi o ardere de tot din cireadă, atunci să aducă un mascul fără meteahnă; să-l aducă la intrarea în Cortul Întâlnirii ca să fie plăcut[a] înaintea Domnului. 4 Să-şi pună mâna pe capul viţelului adus ca ardere de tot şi acesta va fi primit în locul lui ca ispăşire pentru el. 5 Viţelul să fie înjunghiat înaintea Domnului şi fiii lui Aaron, preoţii, să aducă sângele şi să-l stropească de jur împrejurul altarului de la intrarea în Cortul Întâlnirii. 6 Arderea de tot să fie jupuită şi tăiată în bucăţi. 7 Fiii preotului Aaron vor trebui să facă foc pe altar şi să pună lemne în foc. 8 Apoi preoţii, fiii lui Aaron, să aşeze bucăţile, capul şi grăsimea pe lemnele puse pe focul de pe altar, 9 iar măruntaiele şi picioarele să le spele cu apă. Şi preotul să le ardă pe altar ca o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului.
10 Dacă darul lui pentru arderea de tot este din turmă, din oi sau din capre, atunci să fie un mascul fără meteahnă. 11 Să-l înjunghie în partea de nord a altarului, înaintea Domnului şi fiii lui Aaron, preoţii, să-i stropească sângele pe altar, de jur împrejur. 12 Preotul să-l taie în bucăţi, după care să aşeze bucăţile împreună cu capul şi grăsimea pe lemnele puse pe focul de pe altar, 13 iar măruntaiele şi picioarele să le spele cu apă. Apoi preotul să le aducă pe toate şi să le ardă pe altar; aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului.
14 Dacă darul adus Domnului este o ardere de tot din păsări, să-l aducă din turturele sau din pui de porumbei. 15 Preotul să aducă pasărea lângă altar, să-i rupă capul şi s-o ardă pe altar; va trebui ca sângele să i se scurgă pe o parte a altarului. 16 Apoi să-i scoată guşa cu ce are în ea[b] şi s-o arunce lângă altar, pe partea de răsărit, în locul pentru cenuşă. 17 Să-i rupă aripile fără a le scoate de tot. După aceea, preotul să ardă pasărea pe altar, pe lemnele de pe foc. Aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului.
Învierea lui Isus
20 În prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineaţă, când încă era întuneric, şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt. 2 A alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt ucenic, cel pe care-l iubea Isus[a], şi le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde L-au pus!“ 3 Atunci Petru şi celălalt ucenic au ieşit şi s-au dus la mormânt. 4 Cei doi au început să alerge împreună, dar celălalt ucenic a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt. 5 Când s-a aplecat să se uite înăuntru, a văzut fâşiile de pânză întinse pe jos, dar n-a intrat. 6 Simon Petru, care îl urma, a ajuns şi el; a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză întinse pe jos, 7 dar ştergarul care fusese pe capul lui Isus nu era pus împreună cu fâşiile de pânză, ci era împăturit şi aşezat într-un loc separat. 8 Atunci celălalt ucenic, care ajunsese primul la mormânt, a intrat şi el, a văzut şi a crezut. 9 Căci tot nu înţeleseseră Scriptura, potrivit căreia El trebuia să învie dintre cei morţi[b]. 10 Apoi ucenicii s-au întors acasă.
Isus i Se arată Mariei Magdalena
11 Maria însă stătea afară, lângă mormânt, şi plângea. În timp ce plângea, s-a aplecat să se uite în mormânt 12 şi a văzut doi îngeri îmbrăcaţi în alb, şezând unul la cap şi unul la picioare în locul unde fusese pus trupul lui Isus. 13 Ei au întrebat-o:
– Femeie, de ce plângi?
Ea le-a răspuns:
– Pentru că L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus!
14 După ce a spus acestea, s-a întors şi L-a văzut pe Isus stând acolo, dar nu ştia că este Isus. 15 Isus a întrebat-o:
– Femeie, de ce plângi? Pe Cine cauţi?
Crezând că este grădinarul, ea I-a zis:
– Domnule, dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi eu Îl voi lua!
16 – Maria! i-a zis Isus.
Ea s-a întors şi I-a zis în aramaică:
– Rabbuni[c]! – care înseamnă: „Învăţătorule!“.
17 Isus i-a zis:
– Nu Mă ţine, pentru că încă nu M-am suit la Tatăl! Du-te însă la fraţii Mei şi spune-le: „Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru!“
18 Maria Magdalena s-a dus şi i-a anunţat pe ucenici: „L-am văzut pe Domnul!“ şi că El i-a spus aceste lucruri.
Isus li Se arată ucenicilor
19 În seara acelei zile, prima zi a săptămânii, în timp ce acolo unde se aflau ucenicii uşile erau încuiate de frica iudeilor, Isus a venit, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!“ 20 Şi spunând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta Lui. Ucenicii s-au bucurat când L-au văzut pe Domnul. 21 Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Aşa cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi!“ 22 Şi spunând aceasta, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt! 23 Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate, iar celor ce le veţi ţine, vor fi ţinute.“
24 Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit „Didimus“[d], nu era cu ei când a venit Isus. 25 Ceilalţi ucenici i-au zis:
– L-am văzut pe Domnul!
Dar el le-a zis:
– Dacă nu văd semnul cuielor în mâinile Lui, dacă nu pun degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu pun mâna mea în coasta Lui, nu voi crede!
Isus i Se arată lui Toma
26 După opt zile, ucenicii erau din nou înăuntru, iar Toma era cu ei. Pe când uşile erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!“
27 Apoi i-a zis lui Toma:
– Adu-ţi degetul aici şi priveşte-Mi mâinile! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea! Şi nu fi necredincios, ci credincios!
28 Toma I-a răspuns:
– Domnul meu şi Dumnezeul meu!
29 Isus i-a zis:
– Ai crezut pentru că M-ai văzut? Ferice de cei ce n-au văzut şi au crezut!
Scopul scrierii acestei cărţi
30 Isus a mai făcut multe alte semne înaintea ucenicilor Săi, semne care nu sunt scrise în această carte. 31 Însă acestea au fost scrise pentru ca voi să ajungeţi să credeţi[e] că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi crezând, să aveţi viaţă în Numele Lui.
17 Mai bine o coajă de pâine uscată, mâncată în pace şi în linişte,
decât o casă plină de petreceri[a] şi cu ceartă.
2 Un sclav înţelept va domni peste un fiu care aduce ruşine
şi va avea parte de moştenire ca unul din fraţi.
3 Creuzetul este pentru argint şi cuptorul pentru aur,
dar Cel Ce testează inima este Domnul.
4 Cel ce face răul ascultă de buzele înşelătoare
şi cel mincinos dă atenţie limbii răutăcioase.
5 Cine îl batjocoreşte pe sărac Îl dispreţuieşte pe Creatorul lui;
cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.
6 Nepoţii sunt cununa bătrânilor,
iar părinţii sunt slava copiilor lor.
7 Cuvintele alese nu se potrivesc celui nebun,
cu atât mai puţin buzele mincinoase pentru un nobil.
8 Mita este o piatră preţioasă în ochii celui ce o oferă;
orice face, el reuşeşte.
9 Cine acoperă o jignire caută dragostea,
dar cine o aminteşte mereu dezbină pe cei mai buni prieteni.
10 O mustrare pătrunde mai mult pe cel priceput
decât o sută de lovituri pe cel prost.
11 Cel rău este înclinat doar spre revoltă;
un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.
12 Mai bine să întâlneşti o ursoaică prădată de puii ei,
decât un prost în nesăbuinţa lui.
13 Dacă un om întoarce rău pentru bine,
nici răul nu-i va părăsi casa.
14 Începutul unei certe este ca ruperea unui stăvilar de apă;
de aceea, opreşte cearta înainte de a se înteţi!
15 Cel ce îndreptăţeşte pe cel rău şi cel ce condamnă pe cel drept
sunt amândoi o urâciune înaintea Domnului.
16 Ce folos au banii în mâna celui prost?
Ca să cumpere înţelepciunea? Dar n-are minte …
17 Prietenul iubeşte oricând,
iar fratele s-a născut să fie alături în necaz.
18 Omul nechibzuit dă garanţie
şi girează pentru semenul său.
19 Cine iubeşte cearta iubeşte păcatul;
cine construieşte o poartă înaltă îşi atrage distrugerea.
20 Cel cu inima necinstită nu are parte de bine
şi cel cu limba înşelătoare cade în necaz.
21 Cine naşte un prost va avea întristare
şi tatăl unui nebun nu va avea bucurie.
22 O inimă veselă este un bun leac,
dar un duh mâhnit usucă oasele.
23 Cel rău acceptă mita pe ascuns,
ca să corupă căile dreptăţii.
24 Înţelepciunea este înaintea omului priceput,
dar ochii prostului o caută la capătul pământului.
25 Un fiu prost aduce întristare tatălui său
şi amărăciune celei ce l-a născut.
26 Nu este bine să pedepseşti pe cel nevinovat,
nici să loveşti pe cei nobili din cauza integrităţii lor.
27 Un om înzestrat cu ştiinţă îşi înfrânează cuvintele
şi cel înţelept are un duh calm.[b]
28 Chiar şi un prost este considerat înţelept dacă tace
şi priceput dacă-şi ţine gura.
4 De aceea, fraţii mei preaiubiţi şi dragi, bucuria şi cununa mea, preaiubiţilor, rămâneţi fermi în Domnul!
Îndemnuri
2 Le îndemn pe Evodia şi pe Sintichia să aibă acelaşi gând în Domnul! 3 Ţie, credincios slujitor împreună cu mine[a], îţi cer să le ajuţi pe aceste femei! Ele s-au ostenit alături de mine la răspândirea Evangheliei, împreună cu Clement şi cu ceilalţi conlucrători cu mine, ale căror nume sunt în cartea vieţii.
4 Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Vă spun din nou: bucuraţi-vă! 5 Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii! Domnul este aproape. 6 Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, prin rugăciune şi cerere, cu mulţumire, faceţi cunoscute cererile voastre înaintea lui Dumnezeu. 7 Iar pacea lui Dumnezeu, care depăşeşte orice înţelegere, vă va păzi inimile şi gândurile în Cristos Isus.
8 În cele din urmă, fraţilor, tot ce este adevărat, tot ce este nobil, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este plăcut, tot ce este vrednic de admirat, orice faptă măreaţă, orice este vrednic de laudă, la acestea să vă gândiţi! 9 Ceea ce aţi învăţat, aţi primit, aţi auzit şi aţi văzut în mine, aceea să faceţi! Iar Dumnezeul păcii va fi cu voi.
Mulţumire pentru daruri
10 M-am bucurat mult în Domnul că acum, din nou, v-aţi gândit la mine. Într-adevăr, voi aţi fost preocupaţi de mine, însă n-aţi avut ocazia să arătaţi aceasta. 11 Nu din cauza unei nevoi vă spun aceasta, pentru că eu am învăţat să fiu mulţumit în orice împrejurare m-aş afla. 12 Ştiu ce înseamnă să fii sărac şi ştiu ce înseamnă să ai din belşug. Am învăţat secretul de a fi mulţumit în orice situaţie – fie sătul, fie flămând, fie în belşug, fie în nevoie. 13 Pot totul în Cristos, Care mă întăreşte. 14 Însă aţi făcut bine că aţi luat parte cu mine în necaz.
15 Voi ştiţi, filipenilor, că în primele zile ale predicării Evangheliei, când am plecat din Macedonia, nici o biserică n-a fost alături de mine în ce priveşte darea şi primirea, în afară de voi. 16 În Tesalonic mi-aţi trimis de mai multe ori ajutor pentru nevoile mele. 17 Nu că eu umblu după daruri, ci eu umblu după câştigul care este în folosul vostru. 18 Am primit de toate şi sunt în belșug. Sunt foarte mulţumit că am primit de la Epafrodit darurile pe care mi le-aţi trimis. Ele sunt o aromă plăcut mirositoare, o jertfă bine primită, plăcută lui Dumnezeu. 19 Dumnezeul meu va împlini toate nevoile voastre, potrivit cu bogăţia Lui slăvită, în Cristos Isus. 20 A Dumnezeului şi Tatălui nostru să fie slava, în vecii vecilor! Amin.
21 Salutaţi-i pe toţi sfinţii în Cristos Isus! Fraţii care sunt cu mine vă salută. 22 Toţi sfinţii vă salută, mai ales cei din casa Cezarului[b]. 23 Harul Domnului Isus Cristos să fie cu duhul vostru! (Amin.)[c]
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.