M’Cheyne Bible Reading Plan

Legi privind proprietatea

22 Dacă un om fură un bou sau o oaie şi taie animalul sau îl vinde, să restituie cinci boi pentru fiecare bou furat şi patru oi pentru fiecare oaie.

² Dacă hoţul este prins spărgând şi este lovit, iar în cele din urmă moare, cel care l-a lovit nu va fi vinovat de moartea lui. ³ Dar, dacă primeşte lovitura după răsăritul soarelui, atunci cel care l-a lovit va fi vinovat de moartea sa.

Hoţul prins trebuie să restituie ceea ce este dator să dea; dacă nu are ce să dea, să fie vândut ca sclav pentru a plăti ceea ce a furat.

⁴ Când animalul – fie el bou, măgar sau oaie – este găsit viu în proprietatea hoţului, acesta să plătească dublu.

⁵ Dacă un om îşi lasă turma să pască într-un ogor sau într-o vie ori îşi lasă vitele să facă stricăciuni în ogorul altuia, să dea ca despăgubire din ce are mai bun în ogorul sau în via sa.

⁶ Dacă izbucneşte un foc care cuprinde spinii şi incendiază grânele adunate în snopi, grânele aflate încă în picioare sau întreg ogorul, cel ce a aprins focul să plătească întreaga despăgubire.

⁷ Dacă un om încredinţează semenului său argint sau bunuri spre păstrare şi acestea sunt furate din casa celui din urmă, dacă este prins, hoţul trebuie să plătească dublu. ⁸ Dacă hoţul nu este prins, stăpânul casei să fie cercetat de judecători^[a], ca să se vadă dacă nu cumva şi-a însuşit el bunurile semenului său. ⁹ În orice dispută cu privire la vreun bou, măgar, îmbrăcăminte sau orice altă pierdere despre care una din părţi spune: ‘Este a mea’, cauza ambelor părţi să fie cercetată de judecători; cel pe care-l vor condamna judecătorii^[b] să plătească celuilalt dublu.

¹⁰ Când cineva încredinţează altcuiva un măgar, un bou, o oaie sau orice alt animal spre păstrare şi animalul moare, este vătămat sau este luat de la el fără să vadă cineva, ¹¹ să se facă un jurământ în Numele Domnului între cele două părţi. Cel căruia i se încredinţase animalul va mărturisi că n-a pus mâna pe bunurile celuilalt; stăpânul va accepta jurământul şi celălalt nu va fi dator să-i restituie nimic. ¹² Dacă animalul a fost furat de la el, trebuie să-l restituie stăpânului. ¹³ Dacă a fost sfâşiat de fiare, hoitul animalului să fie adus ca dovadă, iar cel căruia i-a fost încredinţat nu va trebui să restituie nimic pentru rămăşiţele sfâşiate.

¹⁴ Când cineva împrumută un animal de la semenul său, iar animalul se loveşte sau moare în lipsa stăpânului, cel ce l-a împrumutat va trebui să-l înlocuiască. ¹⁵ Dacă stăpânul a fost de faţă, nu va trebui să-l înlocuiască; dacă animalul a fost închiriat, preţul chiriei va acoperi pierderea.

Legi privind relaţiile sociale şi respectul faţă de Dumnezeu

¹⁶ Dacă un om înşală o fecioară care nu este logodită şi se culcă cu ea, va trebui să-i plătească zestrea şi să o ia de soţie. ¹⁷ Dacă tatăl ei refuză să i-o dea de soţie, el îi va plăti în argint preţul zestrei unei fecioare.

¹⁸ Pe vrăjitoare să n-o laşi să trăiască.

¹⁹ Oricine se culcă cu un animal să fie imediat pedepsit cu moartea.

²⁰ Oricine aduce jertfe zeilor, şi nu Domnului, să fie nimicit^[c].

²¹ Să nu-l asupreşti pe străin şi să nu-i faci rău, pentru că şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.

²² Să nu îi asupreşti pe văduvă sau pe orfan. ²³ Dacă îi asupreşti şi ei strigă la Mine după ajutor, Eu le voi asculta strigătul; ²⁴ mânia Mea se va aprinde şi vă voi omorî cu sabia, soţiile voastre vor ajunge văduve, iar copiii voştri, orfani.

²⁵ Dacă împrumuţi argint vreunuia din poporul Meu care este în nevoie, să nu te porţi cu el ca un cămătar şi să nu ceri de la el dobândă. ²⁶ Dacă iei haina semenului tău drept garanţie, să i-o dai înapoi înainte de apusul soarelui, ²⁷ căci este singura lui învelitoare, este mantaua cu care îşi înveleşte trupul. Altfel, cu ce se va culca? Dacă semenul tău strigă către Mine, Eu îl voi asculta, căci sunt milostiv.

²⁸ Să nu-L huleşti pe Dumnezeu^[d] şi să nu-l blestemi pe conducătorul poporului tău.

²⁹ Să nu întârzii să-Mi aduci jertfe din pârga secerişului tău şi a viei tale.^[e] De asemenea, să-Mi dai pe întâiul născut dintre fiii tăi. ³⁰ Să faci la fel cu boii şi cu oile tale: şapte zile să rămână cu mama sa, iar în a opta zi să Mi-l dai Mie.

³¹ Să-Mi fiţi nişte oameni sfinţi. Să nu mâncaţi nici un fel de carne sfâşiată de fiare pe câmp, ci s-o aruncaţi la câini.

Cuvântul a devenit trup

1 La început era Cuvântul^[a], şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. ² El era la început cu Dumnezeu. ³ Toate au fost făcute prin El şi nici un lucru care a fost făcut n-a fost făcut fără El. ⁴ În El era viaţa^[b], şi viaţa era lumina oamenilor.^{[c] 5} Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a învins-o^[d].

⁶ Era un om trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan. ⁷ El a venit ca martor ca să depună mărturie despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. ⁸ Nu el era Lumina, ci el a venit ca să depună mărturie despre Lumină. ⁹ Lumina adevărată, Care îl luminează pe orice om, venea în lume.^{[e] 10} El era în lume şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. ¹¹ A venit la ceea ce era a Lui, dar ai Săi nu L-au primit. ¹² Însă tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul^[f] să devină copii ai lui Dumnezeu, ¹³ născuţi nu din sânge^[g], nici din voia firii, nici din voia vreunui om,^[h] ci din Dumnezeu.

¹⁴ Şi Cuvântul a devenit trup şi a locuit^[i] printre noi, iar noi am privit slava Lui, o slavă ca a Singurului născut din Tatăl^[j], plin de har şi de adevăr.

¹⁵ Ioan depunea mărturie despre El şi striga: „Acesta este Cel despre Care spuneam: «Cel Ce vine după mine este înaintea mea, pentru că era înainte de mine!»“ ¹⁶ Fiindcă noi toţi am primit din plinătatea Lui şi^[k] har după har. ¹⁷ Căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Cristos. ¹⁸ Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Singurul născut, El Însuşi Dumnezeu^[l], Cel Care este în sânul^[m] Tatălui, El L-a făcut cunoscut.

Mărturia lui Ioan Botezătorul

¹⁹ Iată mărturia lui Ioan când iudeii din Ierusalim au trimis (la el)^[n] nişte preoţi şi leviţi ca să-l întrebe:

– Tu cine eşti?

²⁰ El a mărturisit; n-a refuzat să răspundă, ci a mărturisit:

– Nu eu sunt Cristosul^[o]!

²¹ Ei l-au întrebat:

– Atunci cine eşti? Eşti Ilie?

– Nu sunt! a răspuns el.

– Eşti Profetul^[p]?

– Nu! a răspuns el.

²² Atunci i-au zis:

– Dar cine eşti? – ca să le dăm un răspuns celor ce ne-au trimis! Ce spui tu despre tine însuţi?

²³ El a zis:

aşa cum a spus profetul Isaia^[q].

²⁴ Ei fuseseră trimişi de către farisei^[r], ²⁵ aşa că l-au întrebat:

– Atunci, dacă nu eşti nici Cristosul, nici Ilie, nici Profetul, de ce botezi?

²⁶ Ioan le-a răspuns:

– Eu botez cu^[s] apă, dar în mijlocul vostru stă Unul pe Care voi nu-L cunoaşteţi, ²⁷ Cel Ce vine după mine, Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua sandalei!“

²⁸ Acestea s-au întâmplat în Betania, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.

Isus, Mielul lui Dumnezeu

²⁹ În ziua următoare, Ioan L-a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Care îndepărtează păcatul lumii! ³⁰ El este Cel despre Care spuneam: «După mine vine un om Care este înaintea mea, pentru că era înainte de mine. ³¹ Nici eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă, ca El să fie făcut cunoscut Israelului.»“ ³² Ioan a depus următoarea mărturie: „L-am văzut pe Duhul coborând din cer ca un porumbel şi rămânând peste El. ³³ Nici eu nu-L cunoşteam, dar Cel Ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: «Cel peste Care vei vedea Duhul coborând şi rămânând, Acela este Cel Care botează cu Duhul Sfânt!» ³⁴ Iar eu am văzut şi am depus mărturie că Acesta este Fiul lui Dumnezeu^[t].“

Primii ucenici

³⁵ În ziua următoare, Ioan stătea iarăşi cu doi dintre ucenicii lui ³⁶ şi, văzându-L pe Isus trecând, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!“ ³⁷ Cei doi ucenici ai lui au auzit ce a spus şi L-au urmat pe Isus. ³⁸ Isus S-a întors şi, văzând că aceştia Îl urmează, i-a întrebat:

– Ce căutaţi?

Ei I-au răspuns:

– Rabbi^[u] – care tradus, înseamnă „Învăţătorule“ – unde stai?

³⁹ El le-a zis:

– Veniţi şi veţi vedea!

Ei s-au dus şi au văzut unde stătea; şi în ziua aceea au rămas cu El. Era cam pe la ceasul al zecelea^[v]. ⁴⁰ Unul din cei doi, care auziseră cuvintele lui Ioan şi-L urmaseră pe Isus, era Andrei, fratele lui Simon Petru. ⁴¹ El l-a găsit mai întâi pe fratele său, Simon, şi i-a zis: „Noi L-am găsit pe Mesia!“ – care este tradus „Cristos“. ⁴² Şi l-a dus la Isus. Când l-a văzut, Isus i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Ioan^[w]; tu vei fi numit «Chifa»“ – care este tradus „Petru“^[x].

⁴³ A doua zi Isus a vrut să se ducă în Galileea. L-a găsit pe Filip şi i-a zis: „Urmează-Mă!“ ⁴⁴ Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru.

⁴⁵ Filip l-a găsit pe Natanael^[y] şi i-a zis:

– Noi L-am găsit pe Cel despre Care a scris Moise în Lege, precum şi profeţii, pe Isus, fiul lui Iosif din Nazaret!

⁴⁶ Natanael i-a zis:

– Poate ieşi ceva bun din Nazaret?!

Filip i-a răspuns:

– Vino şi vezi!

⁴⁷ Isus l-a văzut pe Natanael venind la El şi a zis despre el: „Iată, într-adevăr, un israelit în care nu este viclenie!“

⁴⁸ Natanael L-a întrebat:

– De unde mă cunoşti?

Isus i-a răspuns:

– Te-am văzut când stăteai sub smochin^[z], înainte ca Filip să te cheme.

⁴⁹ Natanael a zis:

– Rabbi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!^[aa]

⁵⁰ Isus i-a răspuns:

– Crezi pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin? Vei vedea lucruri mai mari decât acestea! ⁵¹ Apoi i-a zis:

– Adevărat, adevărat vă spun că veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu înălţându-se şi coborându-se peste Fiul Omului^[ab]!

40 Domnul i-a mai zis lui Iov:

³ Atunci Iov I-a răspuns Domnului:

⁶ Domnul i-a vorbit lui Iov din mijlocul furtunii astfel:

Lucrarea şi autoritatea lui Pavel

10 Eu însumi, Pavel, vă îndemn, prin blândeţea şi bunătatea lui Cristos – eu, care sunt blând când sunt cu voi, dar plin de curaj când sunt departe de voi – ² vă rog ca, atunci când sunt prezent, să nu fie nevoie să-mi arăt curajul de a-i înfrunta pe cei ce consideră că noi trăim după fire^[a]! ³ Noi, deşi trăim în fire, nu ne luptăm potrivit cu firea. ⁴ Căci armele noastre de luptă nu sunt fireşti, ci sunt făcute puternice de Dumnezeu pentru a dărâma fortăreţe. Noi răsturnăm argumentele ⁵ şi orice înălţime semeaţă care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu, şi orice gând îl facem sclav ascultării de Cristos. ⁶ Suntem gata să pedepsim orice act de neascultare, odată ce ascultarea voastră este deplină.

⁷ Voi vă uitaţi la înfăţişarea exterioară^[b]. Dacă cineva este convins că este al lui Cristos, el însuşi ar trebui să ia în considerare faptul că, aşa cum el este al lui Cristos, la fel suntem şi noi. ⁸ Chiar dacă mă laud ceva mai mult cu autoritatea noastră, pe care Domnul ne-a dat-o pentru zidirea şi nu pentru dărâmarea voastră, nu-mi va fi ruşine de ea, ⁹ pentru că nu vreau să par, prin scrisorile mele, ca unul care vrea să vă înspăimânte. ¹⁰ Unii spun: „Scrisorile lui sunt cu greutate şi puternice, dar când este prezent, este slab şi cuvântul lui este dispreţuit.“ ¹¹ Astfel de oameni ar trebui să ia în considerare că ceea ce spunem în scrisori, când suntem absenţi, este şi în faptă când suntem prezenţi.

¹² Noi n-ar trebui să îndrăznim să ne clasificăm sau să ne comparăm cu cei care se recomandă singuri, însă, când ei se măsoară unul cu altul şi se compară unul cu altul, nu dau dovadă de înţelepciune. ¹³ Noi însă nu ne lăudăm peste măsură, ci în măsura limitelor pe care ni le-a încredinţat Dumnezeu, măsură care se întinde chiar şi până la voi. ¹⁴ Nu ne întindem dincolo de ea, ca şi cum n-am fi ajuns până la voi, căci am venit primii la voi cu Evanghelia lui Cristos. ¹⁵ Nu ne lăudăm dincolo de limite, adică cu ostenelile altora, ci nădejdea noastră este că, aşa cum credinţa voastră creşte, sfera noastră de lucru între voi va fi lărgită şi mai mult, ¹⁶ ca să putem vesti Evanghelia în ţările de dincolo de voi, fără să ne lăudăm cu o lucrare deja făcută în sfera de lucru a altuia. ¹⁷ Însă „Cel ce se laudă să se laude în Domnul.“^{[c] 18} Fiindcă nu cel ce se recomandă singur este aprobat, ci cel pe care Domnul îl recomandă.