M’Cheyne Bible Reading Plan
Contribuţii pentru construirea Tabernaculului
25 Domnul i-a zis lui Moise: 2 „Spune-le israeliţilor să-Mi aducă o contribuţie; s-o primiţi pentru Mine de la fiecare om care o va da cu dragă inimă. 3 Aceasta este contribuţia pe care va trebui să o primeşti de la ei: aur, argint, bronz, 4 fire de culoare albastră, purpurie şi cărămizie, fir de in subţire, păr de capră, 5 piei de berbeci, vopsite în roşu, piei de viţel de mare, lemn de salcâm, 6 ulei pentru luminat, mirodenii pentru untdelemnul folosit la ungere şi pentru tămâia mirositoare, 7 pietre de onix şi pietre pentru efod şi pieptar. 8 Să-Mi facă un Lăcaş şi Eu voi locui în mijlocul lor. 9 Să faceţi Tabernaculul şi toate obiectele lui după modelul pe care ţi-l voi arăta.
Instrucţiuni privind Chivotul
10 Să facă un chivot[a] din lemn de salcâm; acesta să aibă lungimea de doi coţi şi jumătate, iar lăţimea şi înălţimea de un cot şi jumătate[b]. 11 Să-l poleieşti cu aur curat pe dinăuntru şi pe dinafară şi să-i faci un chenar de aur de jur împrejur. 12 Să torni patru inele de aur pentru el şi să le fixezi la cele patru colţuri ale sale, două inele de o parte şi două inele de cealaltă parte. 13 Să faci nişte drugi din lemn de salcâm şi să-i poleieşti cu aur. 14 Să introduci drugii prin inelele de pe cele două părţi ale Chivotului pentru ca acesta să poată fi dus cu ajutorul lor. 15 Drugii să rămână în inelele Chivotului şi să nu fie scoşi din ele. 16 Să pui în Chivot Mărturia[c] pe care ţi-o voi da.
17 Apoi să faci un capac al ispăşirii din aur curat, lung de doi coţi şi jumătate şi lat de un cot şi jumătate[d]. 18 Să faci şi doi heruvimi din aur bătut, la cele două capete ale Capacului Ispăşirii. 19 Să faci un heruvim la un capăt şi un heruvim la celălalt capăt. Să-i faci, la cele două capete ale Capacului Ispăşirii, dintr-o singură bucată cu el. 20 Heruvimii să fie cu aripile întinse deasupra, umbrind astfel Capacul Ispăşirii cu aripile lor. Ei să stea faţă în faţă; feţele heruvimilor să fie întoarse înspre Capacul Ispăşirii. 21 Să pui Capacul Ispăşirii deasupra Chivotului, iar în Chivot să pui Mărturia pe care ţi-o voi da. 22 Acolo, deasupra Capacului Ispăşirii, între cei doi heruvimi care sunt pe Chivotul Mărturiei, mă voi întâlni cu tine şi îţi voi da toate poruncile pentru israeliţi.
Instrucţiuni privind masa pentru pâinea prezentării
23 Să faci o masă din lemn de salcâm, lungă de doi coţi, lată de un cot şi înaltă de un cot şi jumătate[e]. 24 Să o poleieşti cu aur curat şi să-i faci un chenar de aur de jur împrejur. 25 Să-i faci împrejur un pervaz cu lăţimea de o palmă[f] şi un chenar de aur de jur împrejurul pervazului. 26 Să-i faci mesei patru inele de aur şi să le fixezi în cele patru colţuri, în dreptul celor patru picioare ale ei. 27 Inelele care ţin drugii folosiţi la ducerea mesei să se afle în apropierea pervazului. 28 Să faci drugii pentru ducerea mesei din lemn de salcâm şi să-i poleieşti cu aur. 29 Să-i faci farfurii şi vase pentru tămâie, ulcioare şi boluri cu care să torni jertfele de băutură; să le faci din aur curat. 30 Să pui pe masă pâinea prezentării, ca să fie continuu înaintea Mea.
Instrucţiuni privind sfeşnicul
31 Apoi să faci un sfeşnic din aur curat. Piciorul şi arborele să fie din aur bătut. Cupele, bobocii şi petalele să fie dintr-o singură bucată cu el. 32 Din laturile lui să iasă şase ramuri, trei ramuri ale sfeşnicului într-o parte şi trei ramuri ale sfeşnicului în cealaltă parte. 33 Să fie făcute trei cupe în formă de floare de migdal, fiecare cu boboc şi petale pe o ramură, şi trei cupe în formă de floare de migdal, fiecare cu boboc şi petale pe o altă ramură; aşa vor trebui făcute toate cele şase ramuri care ies din sfeşnic. 34 Pe sfeşnic să fie patru cupe făcute în formă de floare de migdal cu boboci şi petale. 35 Sub fiecare pereche de ramuri dintre cele şase care ies din sfeşnic să fie câte un boboc. 36 Bobocii şi ramurile să fie dintr-o singură bucată cu sfeşnicul; totul să fie din aur bătut, din aur curat. 37 Să faci şapte candele pentru sfeşnic; ele să fie fixate deasupra, în aşa fel încât să lumineze în faţă. 38 Mucarniţele şi tăviţele să fie din aur curat. 39 Sfeşnicul cu toate uneltele lui să fie făcute dintr-un talant[g] de aur curat. 40 Vezi să faci totul după modelul care ţi-a fost arătat pe munte.
Isus şi femeia samariteancă
4 Când Isus[a] a aflat că fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan – 2 cu toate că nu Isus Însuşi boteza, ci ucenicii Lui – 3 a părăsit Iudeea şi S-a întors iarăşi în Galileea. 4 Trebuia să treacă prin Samaria[b], 5 prin urmare, a ajuns într-o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care Iacov i-l dăduse fiului său Iosif. 6 Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, obosit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea[c].
7 O femeie din Samaria a venit să scoată apă. Isus i-a zis:
– Dă-Mi să beau!
8 Ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de mâncare.
9 Femeia samariteancă I-a zis:
– Cum de Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?!
Iudeii, într-adevăr, nu au legături cu samaritenii[d].
10 Isus i-a răspuns:
– Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel Ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!“, tu însăţi I-ai fi cerut, şi El ţi-ar fi dat apă vie!
11 Femeia I-a zis:
– Domnule, n-ai găleată, iar fântâna este adâncă. De unde ai deci această apă vie?! 12 Eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna şi care a băut el însuşi din ea, atât el, cât şi fiii şi turmele lui?
13 Isus i-a răspuns:
– Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăşi sete. 14 Dar celui ce bea din apa pe care i-o voi da Eu, nu-i va mai fi sete în veac, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el un izvor de apă, ţâşnind spre viaţa veşnică.
15 Femeia I-a zis:
– Domnule, dă-mi şi mie această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot!
16 El i-a zis:
– Du-te, cheamă-l pe soţul tău şi vino aici!
17 Femeia I-a răspuns:
– N-am soţ!
Isus i-a zis:
– Ai spus bine: „N-am soţ!“, 18 pentru că cinci soţi ai avut, iar cel pe care-l ai acum nu-ţi este soţ. Este adevărat ceea ce ai spus.
19 Femeia I-a zis:
– Domnule, văd că Tu eşti profet! 20 Strămoşii noştri s-au închinat pe muntele acesta[e], iar voi spuneţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.
21 Isus i-a răspuns:
– Crede-Mă, femeie, că vine ceasul când nu vă veţi mai închina Tatălui nici pe muntele acesta şi nici în Ierusalim. 22 Voi vă închinaţi la ceea ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ceea ce cunoaştem, căci mântuirea este de la iudei. 23 Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când adevăraţii închinători I se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; căci astfel de închinători caută Tatăl. 24 Dumnezeu este Duh, iar cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.
25 Femeia I-a zis:
– Ştiu că urmează să vină Mesia – Căruia I se zice Cristos. Când va veni El, ne va spune toate lucrurile.
26 Isus i-a zis:
– Eu, Cel Care-ţi vorbeşte, sunt Acela.
27 Chiar atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi nici unul n-a întrebat: „Ce cauţi[f]?“ sau „De ce vorbeşti cu ea?“ 28 Femeia a lăsat urciorul, a plecat în cetate şi le-a zis oamenilor: 29 „Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut! Ar putea să fie Acesta Cristosul?“ 30 Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El. 31 Între timp, ucenicii Îl rugau:
– Rabbi[g], mănâncă!
32 Dar El le-a răspuns:
– Eu am de mâncat o mâncare despre care voi nu ştiţi.
33 Ca urmare, ucenicii şi-au zis unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva de mâncare?“
34 Isus le-a mai zis:
– Mâncarea Mea este să fac voia Celui Ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui. 35 Nu ziceţi voi că mai sunt încă patru luni şi vine secerişul? Iată, Eu vă spun, ridicaţi-vă ochii şi priviţi ogoarele; ele sunt albe, gata pentru seceriş! Chiar acum, 36 cel[h] ce seceră primeşte răsplată şi strânge rod pentru viaţa veşnică, pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure împreună. 37 Căci în această privinţă este adevărată zicala: „Unul seamănă, iar altul seceră!“ 38 Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi străduit; alţii s-au străduit, iar voi aţi intrat în strădania lor.
39 Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în El din pricina mărturiei femeii care zicea: „Mi-a spus tot ce-am făcut!“ 40 Aşadar, când samaritenii au venit la El, L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile. 41 Mult mai mulţi au crezut apoi din pricina cuvintelor Lui 42 şi-i ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, căci am auzit noi înşine şi ştim că, într-adevăr, Acesta este Mântuitorul lumii!“
Vindecarea fiului unui slujbaş al regelui
43 După cele două zile, Isus a plecat de acolo spre Galileea. 44 Căci El Însuşi spusese că un profet nu are parte de onoare în patria lui. 45 Când a ajuns în Galileea, galileenii L-au primit bine. Ei văzuseră tot ce făcuse în Ierusalim la sărbătoare, căci şi ei fuseseră la sărbătoare.
46 A venit din nou în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Era acolo un slujbaş al regelui[i], al cărui fiu era bolnav în Capernaum. 47 Când acesta a auzit că Isus a venit din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi L-a rugat să vină să-i vindece fiul, căci era pe moarte.
48 Isus i-a zis:
– Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nicidecum nu veţi crede!
49 Slujbaşul regelui I-a zis:
– Doamne, vino până nu moare copilaşul meu!
50 Isus i-a răspuns:
– Du-te; fiul tău trăieşte!
Omul a crezut cuvintele pe care i le-a spus Isus şi a plecat. 51 În timp ce se cobora el spre casă, sclavii lui l-au întâmpinat şi i-au zis că fiul lui trăieşte! 52 Atunci el i-a întrebat de ceasul în care începuse să-i fie mai bine. Ei i-au răspuns: „Ieri la ceasul al şaptelea[j] l-a lăsat febra.“ 53 Tatăl a recunoscut că tocmai în ceasul acela Isus îi spusese: „Fiul tău trăieşte!“ Şi a crezut el şi toată casa lui.
54 Acesta a fost al doilea semn pe care l-a făcut Isus după ce a venit din Iudeea în Galileea.
Prolog: scopul şi tema cărţii
1 Proverbele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel,
2 pentru a cunoaşte înţelepciunea şi învăţătura,
pentru a înţelege cuvintele cunoaşterii,
3 pentru a primi îndrumare în ce priveşte chibzuinţa,
dreptatea, judecata şi nepărtinirea
4 pentru a da agerime[a] celui neştiutor[b],
iar tânărului – cunoştinţă şi prudenţă,
5 pentru ca cel înţelept să asculte şi să-şi sporească cunoaşterea,
iar cel cu discernământ să primească îndrumare
6 pentru a înţelege un proverb sau o pildă,
pentru a pricepe cuvintele şi ghicitorile înţelepţilor.
7 Frica de Domnul este începutul cunoaşterii,
dar nebunii[c] dispreţuiesc înţelepciunea şi disciplinarea.
Îndemnuri la a căuta înţelepciunea
Avertizare împotriva ispitirii
8 Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău
şi nu părăsi îndrumarea mamei tale.
9 Căci ele vor fi o cunună graţioasă pe capul tău
şi un colier în jurul gâtului tău.
10 Fiul meu, dacă nişte păcătoşi vor să te ademenească
nu te lăsa înduplecat de ei.
11 Dacă-ţi vor spune: „Vino cu noi!
Haidem să stăm la pândă ca să vărsăm sânge,
să întindem fără motiv curse celui nevinovat!
12 Haidem să-i înghiţim de vii ca Locuinţa Morţilor[d]
şi întregi ca pe cei ce se coboară în groapă!
13 Vom câştiga tot felul de lucruri scumpe
şi ne vom umple casele cu pradă.
14 Pune partea ta cu noi
şi vom avea o pungă împreună!“
15 Fiul meu, să nu mergi împreună cu ei,
abate-ţi piciorul de pe căile lor,
16 căci picioarele lor aleargă spre rău
şi se grăbesc să verse sânge.
17 Este însă atât de zadarnic să se arunce plasa
în văzul tuturor păsărilor!
18 Căci aceştia îşi pândesc însăşi viaţa lor,
îşi întind curse înseşi sufletelor lor.
19 Aceasta este soarta tuturor celor ce umblă după câştig necinstit;
el curmă viaţa celor ce şi-l însuşesc.
Chemarea înţelepciunii şi consecinţele respingerii ei
20 Înţelepciunea strigă pe străzi,
îşi înalţă glasul în locuri publice,
21 strigă acolo unde e zarva mai mare[e],
la porţile cetăţii îşi rosteşte cuvintele:
22 „Nesăbuiţilor, până când veţi iubi prostia?
Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura
şi vor urî proştii cunoaşterea?
23 Dacă v-aţi întoarce la mustrarea mea,
aş revărsa duhul meu peste voi
şi v-aş dezvălui cuvintele mele.
24 Dar pentru că mă respingeţi când vă chem,
iar când îmi întind mâna, nimeni nu ia seama,
25 pentru că ignoraţi toate sfaturile mele
şi nu primiţi mustrările mele,
26 de aceea şi eu voi râde când vă va lovi dezastrul,
îmi voi bate joc de voi când groaza vă va ajunge,
27 când spaima vă va cuprinde ca o furtună
şi nenorocirea va veni ca o rafală de vânt,
când necazul şi suferinţa vă vor copleşi.
28 Atunci mă vor chema dar nu voi răspunde,
mă vor căuta dar nu mă vor găsi.
29 Pentru că au urât cunoştinţa
şi n-au ales frica de Domnul,
30 pentru că n-au acceptat sfaturile mele
şi au dispreţuit toate mustrările mele,
31 de aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor
şi se vor sătura cu roada planurilor lor.
32 Căci încăpăţânarea îi ucide pe cei nesăbuiţi
şi mulţumirea de sine îi distruge pe cei proşti;
33 dar cel ce mă ascultă va locui în siguranţă,
va trăi liniştit, fără să-l apuce groaza de vreun rău.“
Îndemnuri finale
13 Aceasta este a treia oară când vin la voi. „Orice vorbă trebuie să fie susţinută pe baza mărturiei a doi sau trei martori.“[a] 2 Le-am spus mai dinainte celor ce au păcătuit în trecut şi tuturor celorlalţi, şi le spun mai dinainte şi acum, când sunt absent, aşa cum am făcut atunci când am fost a doua oară la voi, că, dacă voi veni din nou, nu voi cruţa deloc, 3 întrucât voi căutaţi o dovadă a faptului că Cristos vorbeşte prin mine. El nu este slab faţă de voi, ci este puternic între voi, 4 pentru că a fost răstignit în slăbiciune, dar trăieşte prin puterea lui Dumnezeu. Noi suntem slabi în El, dar trăim împreună cu El, prin puterea lui Dumnezeu, pentru voi.
5 Puneţi-vă pe voi înşivă la încercare, pentru a vedea dacă sunteţi în credinţă! Verificaţi-vă pe voi înşivă! Nu vă daţi seama că Isus Cristos este în voi? – doar dacă nu cumva sunteţi respinşi la test. 6 Sper că vă veţi da seama că noi nu suntem respinşi la test. 7 Şi ne rugăm lui Dumnezeu să nu faceţi nimic rău, nu pentru ca noi să fim arătaţi că am trecut testul, ci pentru ca voi să faceţi ceea ce este bine, chiar dacă noi am părea ca fiind respinşi la test. 8 Căci noi nu putem face nimic împotriva adevărului, ci numai pentru adevăr. 9 Ne bucurăm când noi suntem slabi, iar voi sunteţi puternici. Şi ne rugăm pentru desăvârşirea voastră. 10 Motivul pentru care vă scriu acestea, când nu sunt cu voi, este ca atunci când voi veni să nu fiu aspru, ci să folosesc autoritatea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidire, nu pentru dărâmare.
Salutări finale
11 În rest, fraţilor, bucuraţi-vă! Fiţi desăvârşiţi! Încurajaţi-vă unul pe altul! Fiţi de acord unul cu altul! Trăiţi în pace, şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi. 12 Salutaţi-vă unii pe alţii cu o sărutare sfântă! Toţi sfinţii vă salută.
13 Harul Domnului Isus Cristos, dragostea lui Dumnezeu şi părtăşia Duhului Sfânt să fie cu voi cu toţi! (Amin.)[b]
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.