M’Cheyne Bible Reading Plan
Instrucţiuni privind veşmintele preoţilor
28 Apoi adu-i lângă tine, dintre israeliţi, pe fratele tău, Aaron, şi pe fiii săi, Nadab şi Abihu, Elazar şi Itamar, ca să-Mi împlinească slujba de preoţi. 2 Fratelui tău, Aaron, să-i faci veşminte sfinte, ca acestea să-i confere demnitate şi să-i servească drept podoabă; 3 să vorbeşti cu toţi acei oameni pricepuţi, pe care i-am umplut cu un duh de înţelepciune, să facă veşmintele lui Aaron, ca să fie sfinţit şi să-Mi împlinească slujba de preot. 4 Acestea sunt veşmintele pe care trebuie să le facă: un pieptar, un efod, o mantie, o tunică ţesută, o mitră şi un brâu. Atunci când vor face aceste veşminte sfinte pentru fratele tău, Aaron, şi pentru fiii săi, ca aceştia să-Mi împlinească slujba de preoţi, 5 să folosească aur, fire de culoare albastră, purpurie şi cărămizie şi fir de in subţire.
Instrucţiuni privind efodul
6 Să facă un efod din aur, din fire de culoare albastră, purpurie şi cărămizie şi din fir de in subţire răsucit, lucrat cu măiestrie. 7 Acesta să aibă doi umerari prinşi la cele două margini ale sale, în aşa fel încât să fie unit cu ei. 8 Brâul efodului, care este prins de el, să fie lucrat la fel şi din aceleaşi materiale: din aur, din fire de culoare albastră, purpurie şi cărămizie şi din fir de in subţire răsucit.
9 Să iei două pietre de onix şi să gravezi pe ele numele israeliţilor: 10 şase din numele lor pe o piatră, iar celelalte şase pe cealaltă piatră, în ordinea naşterii lor. 11 Aşa cum este lucrătura gravorului pe o piatră sau aşa cum este gravura unui sigiliu, tot aşa să gravezi pe cele două pietre numele israeliţilor şi să fixezi apoi aceste pietre în monturi de aur. 12 Să pui cele două pietre pe umerarii efodului, ca să fie pietre de aducere-aminte pentru israeliţi. Aaron să poarte numele lor înaintea Domnului, pe umerii săi, ca aducere-aminte. 13 Monturile să le faci din aur; 14 să faci şi două lănţişoare din aur curat, împletite ca nişte funii şi să prinzi aceste lănţişoare de monturi.
Instrucţiuni privind pieptarul
15 Să faci pieptarul judecăţii, lucrându-l cu măiestrie; să-l faci la fel ca efodul, din aur, din fire de culoare albastră, purpurie şi cărămizie şi din fir de in subţire răsucit. 16 Să aibă suprafaţa pătrată şi să fie făcut din material dublu; lungimea şi lăţimea să fie de o palmă[a]. 17 Să fixezi pe el patru şiruri de pietre: pe primul şir – un sard, un topaz şi un smarald, 18 pe al doilea şir – un turcoaz, un safir[b] şi un diamant, 19 pe al treilea şir – un iacint, un agat şi un ametist, iar 20 pe al patrulea şir – un crisolit, un onix şi un jasp.[c] Acestea să fie fixate în monturi de aur. 21 Să aveţi douăsprezece pietre cu numele israeliţilor; pe fiecare dintre acestea să fie gravate, asemenea sigiliilor, numele uneia din cele douăsprezece seminţii.
22 Pentru pieptar să faci lănţişoare din aur curat, răsucite ca nişte funii; 23 tot pentru pieptar să mai faci două inele din aur şi să fixezi ambele inele la cele două margini ale pieptarului. 24 Să treci cele două lănţişoare de aur prin cele două inele de la marginile pieptarului, 25 iar celelalte două capete ale lănţişoarelor să le prinzi în cele două monturi şi să le pui peste umerarii efodului, în partea din faţă. 26 Să mai faci două inele de aur şi să le pui la celelalte două margini ale pieptarului, pe partea interioară, în apropierea efodului. 27 Apoi să mai faci încă două inele de aur şi să le pui în partea inferioară a umerarilor efodului, la nivelul legăturilor sale, deasupra brâului efodului. 28 Pieptarul cu inelele lui să fie legat de inelele efodului cu o sfoară albastră, astfel încât să fie fixat peste brâul efodului fără să se mişte de pe efod.[d]
29 Astfel, atunci când va intra în Locul Sfânt, Aaron va purta numele israeliţilor pe inima sa, fixate pe pieptarul judecăţii, pentru o aducere-aminte continuă înaintea Domnului. 30 Pe pieptarul judecăţii să fixezi Urimul şi Tumimul[e]; ele vor fi pe inima lui Aaron atunci când va merge înaintea Domnului. În acest fel, Aaron va purta întotdeauna pe inima sa judecata israeliţilor când va fi înaintea Domnului.
Instrucţiuni cu privire la alte veşminte ale preoţilor
31 Mantia efodului să o faci din fir de culoare albastră. 32 Să aibă o deschizătură pentru cap ca şi deschizătura unei cămăşi cu zale[f], cu un tiv ţesut de jur împrejurul ei, ca să nu se rupă. 33 Pe marginea de jos, de jur împrejur, să-i faci rodii din fire de culoare albastră, purpurie şi cărămizie, cu clopoţei din aur între ele; 34 să fie câte un clopoţel de aur şi o rodie, un clopoţel de aur şi o rodie, pe marginea de jos a mantiei, de jur împrejur. 35 Aaron să poarte mantia atunci când va face slujba; când va intra în Locul Sfânt, înaintea Domnului şi când va ieşi de acolo, se va auzi sunetul clopoţeilor şi astfel el nu va muri.
36 Să faci apoi o plăcuţă din aur curat şi să gravezi pe ea, aşa cum se gravează un sigiliu: «Sfânt pentru Domnul.» 37 Să o prinzi pe mitră cu o sfoară albastră; ea să se afle în partea din faţă a mitrei. 38 Să fie pe fruntea lui Aaron, iar Aaron va purta asupra lui fărădelegile israeliţilor, când ei îşi vor aduce darurile sfinte; să fie întotdeauna pe fruntea sa, pentru ca ei să fie acceptaţi înaintea Domnului.
39 Să ţeşi apoi o tunică din fir de in subţire şi să faci o mitră tot din fir de in subţire; brâul să fie lucrat la gherghef. 40 Pentru fiii lui Aaron să faci tunici, brâie şi scufii, ca acestea să le confere demnitate şi să le servească drept podoabe. 41 Să-i îmbraci cu ele pe Aaron şi pe fiii lui, după care să-i ungi, să-i învesteşti în slujire şi să-i sfinţeşti, căci ei Îmi vor sluji ca preoţi. 42 Să le faci izmene de in, ca să le acopere goliciunea, de la şold până la coapse. 43 Aaron şi fiii săi să le poarte când intră în Cortul Întâlnirii sau în momentul în care se apropie de altar, ca să slujească în Locul Sfânt; dacă nu vor face aşa, vor aduce vina asupra lor şi vor muri. Aceasta să fie o poruncă veşnică pentru el şi pentru urmaşii lui după el.
Necredinţa fraţilor lui Isus
7 După aceea, Isus a călătorit prin Galileea. Nu voia să călătorească prin Iudeea, pentru că iudeii căutau să-L omoare. 2 Sărbătoarea iudeilor, cea a Corturilor[a], era aproape. 3 Prin urmare, fraţii Lui I-au zis:
– Pleacă de aici şi du-te în Iudeea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările pe care le faci! 4 Căci nimeni nu face ceva pe ascuns când caută să devină cunoscut! Dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii!
5 Căci nici chiar fraţii Lui nu credeau în El. 6 Isus le-a răspuns:
– Timpul Meu n-a sosit încă, dar vouă timpul vă este totdeauna favorabil! 7 Pe voi lumea nu vă poate urî, dar pe Mine Mă urăşte, pentru că Eu depun mărturie despre ea că lucrările ei sunt rele. 8 Duceţi-vă voi la sărbătoare; Eu (încă)[b] nu Mă duc la sărbătoarea aceasta, pentru că timpul Meu încă n-a sosit pe deplin.
9 Şi, spunând aceste lucruri, a rămas în Galileea. 10 Însă după ce fraţii Lui au plecat la sărbătoare, S-a dus şi El, dar nu pe faţă, ci cam pe ascuns. 11 La sărbătoare, iudeii Îl căutau şi se întrebau: „Unde este Acela?“ 12 Erau multe şoapte[c] în mulţime cu privire la El. Unii ziceau: „Este un om bun!“ Alţii ziceau: „Nu, ci duce în rătăcire mulţimea!“ 13 Totuşi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea deschis despre El.
Isus la Sărbătoarea Corturilor
14 Când sărbătoarea era deja la jumătate, Isus S-a dus în Templu şi a început să dea învăţătură. 15 Iudeii se mirau şi se întrebau: „Cum de ştie Acesta atâta învăţătură fără să fi învăţat?!“
16 Isus le-a zis:
– Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui Ce M-a trimis. 17 Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va cunoaşte dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine. 18 Cel ce vorbeşte de la el caută slava lui însuşi; dar cel ce caută slava celui ce l-a trimis, acela este adevărat şi în el nu este falsitate. 19 Oare nu v-a dat Moise Legea? Şi totuşi nici unul dintre voi nu respectă Legea! De ce căutaţi să Mă omorâţi?
20 Mulţimea I-a răspuns:
– Ai demon! Cine caută să Te omoare?!
21 Isus le-a zis:
– Am făcut o lucrare şi toţi vă miraţi. 22 Moise v-a dat circumcizia – nu că ea este de la Moise, ci de la patriarhi – şi voi îl circumcideţi pe om în ziua de Sabat. 23 Dacă un om este circumcis în ziua de Sabat, ca să nu fie încălcată Legea lui Moise, atunci de ce sunteţi furioşi pe Mine pentru că am însănătoşit un om întreg în ziua de Sabat? 24 Nu judecaţi după aparenţe, ci judecaţi cu o judecată dreaptă!
Oamenii se întreabă dacă Isus este Cristosul
25 Atunci unii dintre locuitorii Ierusalimului au zis: „Nu este Acesta Cel pe Care caută ei să-L omoare? 26 Şi iată că vorbeşte deschis, iar ei nu-I zic nimic! Nu cumva conducătorii au ajuns să cunoască într-adevăr că El este Cristosul? 27 Totuşi noi ştim de unde este Omul Acesta; însă când va veni Cristosul nimeni nu va şti de unde este!“[d] 28 Atunci Isus, în timp ce dădea învăţătură în Templu, a strigat: „Mă cunoaşteţi şi ştiţi de unde sunt![e] N-am venit de la Mine Însumi, ci Cel Ce M-a trimis este adevărat, iar voi nu-L cunoaşteţi! 29 Eu Îl cunosc, pentru că Eu sunt de la El şi El M-a trimis.“ 30 Ei încercau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâna pe El, căci încă nu-I venise ceasul. 31 Însă mulţi din mulţime au crezut în El şi ziceau: „Când va veni Cristosul, va face El mai multe semne decât a făcut Acesta?“
32 Fariseii au auzit mulţimea murmurând aceste lucruri despre El şi, ca urmare, conducătorii preoţilor şi fariseii au trimis nişte gărzi să-L aresteze. 33 Atunci, Isus a zis: „Mai sunt cu voi încă puţin timp, iar apoi plec la Cel Ce M-a trimis. 34 Mă veţi căuta, dar nu Mă veţi găsi, iar unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni.“ 35 Iudeii se întrebau: „Unde urmează să se ducă Acesta, astfel încât noi să nu-L găsim?! Doar nu urmează să se ducă la cei împrăştiaţi printre greci şi să-i înveţe pe greci?! 36 Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le-a zis: «Mă veţi căuta, dar nu Mă veţi găsi, iar unde voi fi Eu, voi nu veţi putea veni.»?“
Isus, Apa vieţii
37 În ultima zi a sărbătorii, ziua cea mare, Isus S-a ridicat şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea! 38 Cel ce crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, aşa cum zice Scriptura!“[f] 39 Spunea aceasta despre Duhul pe Care urmau să-L primească cei ce cred în El. Căci Duhul nu fusese încă dat, pentru că Isus nu fusese încă proslăvit.
40 Când au auzit aceste cuvinte, unii din mulţime ziceau: „Acesta este într-adevăr Profetul!“ 41 Alţii ziceau: „Acesta este Cristosul!“, iar alţii ziceau: „Cum, din Galileea va veni Cristosul?! 42 Nu spune Scriptura că Cristosul va veni din sămânţa lui David[g] şi din Betleem[h], satul de unde era David?“ 43 Aşa că s-a făcut dezbinare în mulţime din cauza Lui. 44 Unii dintre ei voiau să-L prindă, însă nimeni n-a pus mâinile pe El.
Necredinţa conducătorilor religioşi
45 Gărzile s-au întors la conducătorii preoţilor şi la farisei, iar aceştia le-au întrebat:
– De ce nu L-aţi adus?
46 Gărzile au răspuns:
– Niciodată n-a vorbit cineva astfel!
47 Fariseii le-au zis:
– Nu cumva aţi fost duşi şi voi în rătăcire?! 48 A crezut în El vreunul dintre conducători sau dintre farisei?! 49 Însă mulţimea aceasta care nu cunoaşte Legea este blestemată!
50 Nicodim, cel care venise la Isus mai înainte şi care era unul dintre ei, le-a zis:
51 – Oare condamnă Legea noastră un om înainte să-l asculte şi să ştie ce face?
52 Ei i-au răspuns:
– Nu cumva eşti şi tu din Galileea? Cercetează şi vei vedea că din Galileea nu se ridică niciodată vreun profet[i]!
Femeia prinsă comiţând adulter
53 (Apoi fiecare s-a dus acasă.
Înţelepciunea este cel mai important lucru
4 Ascultaţi, fiilor, povaţa unui tată;
fiţi atenţi şi veţi dobândi pricepere!
2 Eu vă dau îndrumări bune,
nu respingeţi învăţătura mea!
3 Pe când eram băiat în casa tatălui meu
şi fiul gingaş şi unic al mamei,
4 mi se repeta şi mi se spunea:
„Primeşte cuvintele mele cu toată inima ta,
păstrează îndrumările mele şi vei trăi!
5 Dobândeşte înţelepciunea, dobândeşte priceperea!
Nu uita cuvintele mele şi nu te îndepărta de ele!
6 Nu uita înţelepciunea şi ea te va proteja!
Iubeşte-o, şi ea te va ocroti!
7 Înţelepciunea este cea mai importantă;
de aceea dobândeşte înţelepciunea
şi, cu orice preţ[a], dobândeşte priceperea!
8 Preţuieşte-o şi ea te va înălţa;
îmbrăţişeaz-o şi ea îţi va aduce onoare!
9 Ea îţi va pune pe cap o cunună graţioasă,
îţi va da o coroană frumoasă.“
10 Ascultă, fiul meu, acceptă cuvintele mele
şi anii vieţii tale vor fi lungi!
11 Eu te îndrum pe calea înţelepciunii
şi te conduc de-a lungul cărărilor drepte.
12 Când vei merge, paşii nu-ţi vor fi tulburaţi;
când vei alerga, nu te vei împiedica.
13 Perseverează în învăţătură, nu o neglija!
Păstreaz-o, căci ea este viaţa ta!
14 Nu-ţi pune piciorul pe cărarea ticăloşilor
şi nu merge pe calea oamenilor răi!
15 Evit-o, nu trece pe ea!
Întoarce-te şi mergi pe calea ta!
16 Aceia nu pot să doarmă dacă n-au făcut ceva rău;
le piere somnul dacă nu fac pe cineva să se împiedice.
17 Ei mănâncă pâinea ticăloşiei
şi beau vinul violenţei.
18 Cărarea celor drepţi este ca licărirea zorilor
care străluceşte tot mai mult până în plinul zilei.
19 Dar calea celor răi este ca întunecimea,
ei nu ştiu de ce se vor împiedica.
20 Fiul meu, fii atent la ceea ce îţi spun,
ascultă cu atenţie cuvintele mele!
21 Nu-ţi îndepărta privirea de la ele,
păstrează-le în adâncul inimii tale,
22 căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc
şi sănătate pentru tot trupul lor.
23 Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice,
căci din ea ies izvoarele vieţii!
24 Îndepărtează înşelăciunea din gura ta
şi înlătură ipocrizia de pe buzele tale!
25 Ochii tăi să privească direct înainte,
şi pleoapele tale să ţintească drept înaintea ta.
26 Netezeşte-ţi cărarea picioarelor tale,
şi toate căile tale să fie trainice.
27 Nu te abate nici la dreapta, nici la stânga!
Îndepărtează-ţi piciorul de la rău!
Prin credinţă
3 Galateni nesăbuiţi! Cine v-a fermecat? Înaintea ochilor voştri Isus Cristos a fost înfăţişat ca răstignit! 2 Un singur lucru vreau să aflu de la voi: aţi primit Duhul prin faptele Legii sau crezând ceea ce aţi auzit? 3 Sunteţi chiar atât de nesăbuiţi? Aţi început prin Duhul, iar acum vreţi să sfârşiţi în fire? 4 Aţi suferit degeaba atâtea? – dacă într-adevăr a fost degeaba! 5 Aşadar, El v-a dat Duhul şi a făcut minuni între voi pentru că aţi făcut faptele Legii sau pentru că aţi crezut ceea ce aţi auzit? 6 Tot astfel, „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, şi El i-a socotit acest lucru dreptate.“[a]
7 Înţelegeţi deci că fii ai lui Avraam sunt aceia care cred! 8 Iar Scriptura, care a prevăzut că Dumnezeu va îndreptăţi neamurile prin credinţă, i-a vestit mai dinainte lui Avraam Evanghelia: „Prin tine vor fi binecuvântate toate neamurile.“[b] 9 Astfel, cei care cred sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios. 10 Căci aceia care se bazează pe faptele Legii sunt sub blestem, deoarece este scris: „Blestemat este oricine nu stăruieşte să împlinească toate lucrurile scrise în Cartea Legii!“[c] 11 Este clar că nimeni nu este îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu prin Lege, pentru că „Cel drept va trăi prin credinţă“[d], 12 iar Legea nu se bazează pe credinţă, ci ea spune: „Cel ce face aceste lucruri va trăi prin ele.“[e] 13 Cristos ne-a răscumpărat de sub blestemul Legii, devenind blestem pentru noi – căci este scris: „Blestemat este oricine e atârnat pe lemn.“[f] – 14 pentru ca, în Cristos Isus, binecuvântarea dată lui Avraam să vină asupra neamurilor, ca să primim, prin credinţă, Duhul promis.
Legea şi promisiunea
15 Fraţilor, să vorbesc în felul oamenilor: aşa cum nimeni nu poate anula sau adăuga ceva la un legământ o dată ce a fost stabilit, la fel este şi aici. 16 Promisiunile i-au fost făcute lui Avraam şi seminţei lui; el nu spune „şi seminţelor“, ca şi cum ar fi mai multe, ci se referă la una: „şi seminţei lui“[g], care este Cristos. 17 Ceea ce vreau să spun este aceasta: Legea, care a fost dată patru sute treizeci de ani mai târziu, nu poate desfiinţa autoritatea unui legământ, care a fost stabilit mai înainte de către Dumnezeu, şi astfel să anuleze promisiunea. 18 Dacă moştenirea ar depinde de Lege, atunci nu ar mai depinde de promisiune; însă Dumnezeu i-a dat-o lui Avraam prin promisiune. 19 Care este, atunci, scopul Legii? Ea a fost adăugată pentru a arăta ce este încălcarea Legii, până când va veni Sămânţa celui căruia i-a fost făcută promisiunea. Legea a fost dată prin îngeri, printr-un mijlocitor. 20 Un mijlocitor nu reprezintă o singură parte, însă Dumnezeu este Unul.
21 Aceasta înseamnă oare că Legea este împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? Nicidecum! Căci, dacă ar fi fost dată o Lege care să poată da viaţa, atunci dreptatea ar fi venit prin Lege, 22 însă Scriptura spune că întreaga lume este sub păcat, pentru ca promisiunea să le fie dată celor ce cred în Cristos Isus.
23 Înainte de a veni credinţa, noi eram sub paza Legii, închişi pentru credinţa care urma să fie descoperită. 24 Astfel, Legea a fost îndrumătorul[h] nostru spre[i] Cristos, pentru ca noi să fim îndreptăţiţi prin credinţă. 25 Dar acum, după ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta.
Copii ai lui Dumnezeu
26 În Cristos Isus, voi toţi sunteţi copii ai lui Dumnezeu, prin credinţă. 27 Căci toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos, v-aţi îmbrăcat cu Cristos. 28 Nu este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici om liber, nici bărbat, nici femeie, pentru că voi toţi sunteţi una în Cristos Isus. 29 Iar dacă voi sunteţi ai lui Cristos, atunci sunteţi sămânţa lui Avraam şi moştenitori după promisiunea făcută.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.