M’Cheyne Bible Reading Plan

Instrucţiuni privind altarul arderii de tot

27 Să faci un altar din lemn de salcâm, lung de cinci coţi şi lat de cinci coţi^[a]; suprafaţa altarului să fie pătrată, iar înălţimea lui să fie de trei coţi^[b]. ² La cele patru colţuri să-i faci nişte coarne care să fie din aceeaşi bucată cu el, după care să-l poleieşti cu bronz. ³ Să-i faci oale pentru scos cenuşa, lopeţi, vase, furculiţe şi făraşe pentru cărbuni; toate uneltele lui să i le faci din bronz. ⁴ Să-i faci un grătar din bronz, ca o reţea şi pe el să torni patru inele de bronz, la cele patru colţuri ale sale. ⁵ Să-l pui sub pervazul altarului, astfel încât grătarul să fie la jumătatea înălţimii altarului. ⁶ Apoi să faci drugi pentru altar, drugi din lemn de salcâm pe care să-i poleieşti cu bronz. ⁷ Drugii să fie introduşi prin inelele de pe laturile altarului, pentru ca acesta să poată fi dus. ⁸ Altarul să fie făcut din scânduri, gol pe dinăuntru, aşa cum ţi-a fost arătat pe munte.

Instrucţiuni privind curtea Tabernaculului

⁹ Curtea Tabernaculului să o faci astfel: în partea de sud, pe o lungime de o sută de coţi^[c], să pui draperii din fir de in subţire răsucit. ¹⁰ Cei douăzeci de stâlpi cu cele douăzeci de piedestale ale lor să fie din bronz, iar cârligele stâlpilor şi legăturile lor să fie din argint. ¹¹ În partea de nord, pe o lungime de o sută de coţi, să pui draperiile cu cei douăzeci de stâlpi ai lor şi cele douăzeci de piedestale din bronz ale acestora; cârligele stâlpilor şi legăturile lor să fie din argint. ¹² Pe lăţimea curţii, în partea de apus, să pui draperii pe o lungime de cincizeci de coţi^[d], cu cei zece stâlpi ai lor şi cele zece piedestale ale acestora. ¹³ În partea de răsărit, lăţimea curţii să fie de cincizeci de coţi. ¹⁴ Draperiile pentru una din părţile intrării să fie pe o lungime de cincisprezece coţi^[e], cu cei trei stâlpi ai lor şi cele trei piedestale ale acestora. ¹⁵ În cealaltă parte să fie puse draperii pe o lungime de cincisprezece coţi, cu cei trei stâlpi ai lor şi cele trei piedestale ale acestora. ¹⁶ Pentru intrarea curţii să fie o draperie lungă de douăzeci de coţi^[f], din fire de culoare albastră, purpurie şi cărămizie, din fir de in subţire răsucit, lucrată la gherghef, cu cei patru stâlpi ai ei şi cele patru piedestale ale acestora. ¹⁷ Toţi stâlpii curţii să aibă legăturile şi cârligele din argint, iar piedestalele din bronz. ¹⁸ Curtea să fie lungă de o sută de coţi, lată de cincizeci de coţi şi înaltă de cinci coţi^[g], având draperii din fir de in subţire răsucit şi piedestale din bronz. ¹⁹ Toate uneltele rânduite pentru slujba în Tabernacul, toţi ţăruşii lui şi toţi ţăruşii curţii să fie din bronz.

Instrucţiuni privind uleiul pentru sfeşnic

²⁰ Să porunceşti israeliţilor să-ţi aducă pentru luminat ulei pur din măsline presate, ca să ardă în candele şi astfel sfeşnicul să lumineze continuu. ²¹ Aaron şi fiii lui să-l pregătească în Cortul Întâlnirii, dincoace de draperia care este în faţa Mărturiei, ca să ardă de seara până dimineaţa înaintea Domnului. Aceasta să fie o poruncă veşnică pentru toate generaţiile israeliţilor.

Isus hrăneşte peste cinci mii de oameni

6 După aceea, Isus a plecat pe celălalt mal al Mării Galileii, adică Marea Tiberiadei^[a]. ² O mare mulţime de oameni Îl urma, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi. ³ Isus S-a suit pe munte şi S-a aşezat acolo cu ucenicii Lui. ⁴ Paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape. ⁵ Când Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut că vine la El o mare mulţime, l-a întrebat pe Filip:

– De unde să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?

⁶ Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, însă El ştia ce urmează să facă. ⁷ Filip I-a răspuns:

– Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de denari^[b] n-ar fi de ajuns ca fiecare să primească măcar câte puţin!

⁸ Unul dintre ucenicii Lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:

⁹ – Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti. Dar ce sunt acestea la atâţia?!

¹⁰ Isus a zis:

– Puneţi oamenii să se aşeze!

În locul acela era multă iarbă. Aşa că bărbaţii^[c] s-au aşezat; ei erau în număr de aproape cinci mii. ¹¹ Isus a luat pâinile, a adus mulţumiri şi le-a împărţit celor ce se aşezaseră. De asemenea, le-a dat şi din peşti, cât au vrut. ¹² Când s-au săturat, le-a zis ucenicilor Săi:

– Adunaţi firimiturile rămase, ca să nu se piardă nimic!

¹³ Le-au adunat deci şi au umplut douăsprezece coşuri cu firimiturile de la cele cinci pâini de orz, firimituri pe care le lăsaseră cei ce mâncaseră.

¹⁴ Când au văzut oamenii acest semn pe care l-a făcut El, au zis: „Într-adevăr, Acesta este Profetul^[d] Care urma să vină în lume!“ ¹⁵ Atunci Isus, ştiind că au de gând să vină să-L ia cu forţa ca să-L facă rege, S-a retras din nou la munte, doar El singur.

Isus umblă pe apă

¹⁶ Când s-a lăsat seara, ucenicii Lui au coborât la mare, ¹⁷ s-au urcat într-o barcă şi s-au dus înspre partea cealaltă a mării, la Capernaum. Se făcuse deja întuneric şi Isus încă nu venise la ei, ¹⁸ iar marea devenea agitată, pentru că sufla un vânt puternic. ¹⁹ După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii^[e], L-au văzut pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de barcă şi li s-a făcut frică. ²⁰ El însă le-a zis: „Eu sunt! Nu vă temeţi!“ ²¹ Atunci ei au fost gata să-L ia în barcă. Şi barca a ajuns imediat la ţărmul spre care se îndreptau.

Isus, Pâinea vieţii

²² În ziua următoare, mulţimea care stătuse pe celălalt mal al mării a văzut că acolo nu era decât o singură barcă şi că Isus nu Se suise în barcă cu ucenicii Săi, ci că ucenicii plecaseră singuri. ²³ De asemenea, şi alte bărci din Tiberiada sosiseră aproape de locul unde mâncaseră pâinea, după ce Domnul adusese mulţumiri. ²⁴ Când mulţimea a văzut că nici Isus, nici ucenicii Lui nu sunt acolo, s-au urcat ei înşişi în bărci şi s-au dus la Capernaum, în căutarea lui Isus.

²⁵ Când L-au găsit, de cealaltă parte a mării, I-au zis:

– Rabbi^[f], când ai venit aici?

²⁶ Isus le-a răspuns:

– Adevărat, adevărat vă spun că voi Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat! ²⁷ Lucraţi nu pentru mâncarea care se strică, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul Omului! Căci pe El Şi-a pus Dumnezeu Tatăl pecetea!

²⁸ Atunci ei L-au întrebat:

– Ce să facem ca să înfăptuim lucrările lui Dumnezeu?

²⁹ Isus le-a răspuns:

– Lucrarea lui Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe Care L-a trimis El!

³⁰ Prin urmare, ei L-au întrebat:

– Şi ce semn faci Tu, ca să vedem şi să credem în Tine? Ce lucrare faci Tu? ³¹ Strămoşii noştri au mâncat mană în pustie, aşa cum este scris: „Le-a dat să mănânce pâine din cer.“^[g]

³² Atunci Isus le-a zis:

– Adevărat, adevărat vă spun că nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer! ³³ Căci pâinea lui Dumnezeu este Cel Care coboară din cer şi dă lumii viaţă.

³⁴ Ei I-au zis:

– Domnule, dă-ne întotdeauna această pâine!

³⁵ Isus le-a răspuns:

– Eu sunt pâinea vieţii. Cel ce vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată! ³⁶ Dar v-am spus că M-aţi văzut, şi tot nu credeţi! ³⁷ Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine, iar pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni niciodată afară. ³⁸ Căci am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui Ce M-a trimis. ³⁹ Şi voia Celui Ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l învii în ziua de pe urmă. ⁴⁰ Căci voia Tatălui Meu este ca oricine Îl vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică, iar Eu Îl voi învia în ziua de pe urmă.

⁴¹ Atunci iudeii au început să murmure cu privire la El, pentru că spusese: „Eu sunt pâinea care a coborât din cer.“ ⁴² Ei ziceau: „Nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai Cărui tată şi mamă îi cunoaştem?! Aşadar, cum de spune acum: «Am coborât din cer»?!“ ⁴³ Isus le-a răspuns: „Nu murmuraţi între voi! ⁴⁴ Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl Care M-a trimis. Iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă. ⁴⁵ Este scris în Profeţi: «Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.»^[h] Oricine a auzit şi a învăţat de la Tatăl vine la Mine. ⁴⁶ Nu că cineva L-a văzut pe Tatăl, în afară de Cel Care este de la Dumnezeu; El L-a văzut pe Tatăl. ⁴⁷ Adevărat, adevărat vă spun că cel ce crede (în Mine)^[i] are viaţă veşnică. ⁴⁸ Eu sunt pâinea vieţii. ⁴⁹ Strămoşii voştri au mâncat mană în pustie şi totuşi au murit. ⁵⁰ Pâinea care coboară din cer este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară. ⁵¹ Eu sunt pâinea vie care a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta va trăi în veac. Şi pâinea pe care o voi da Eu pentru viaţa lumii este trupul Meu.“

⁵² Atunci iudeii au început să se certe unii cu alţii şi să zică: „Cum poate Acesta să ne dea să mâncăm trupul Lui?!“ ⁵³ Dar Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu beţi sângele Lui, nu aveţi viaţă în voi înşivă! ⁵⁴ Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă. ⁵⁵ Căci trupul Meu este o adevărată hrană, iar sângele Meu este o adevărată băutură. ⁵⁶ Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, iar Eu rămân în el. ⁵⁷ Aşa cum Tatăl cel viu M-a trimis, iar Eu trăiesc datorită Tatălui, tot astfel şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi datorită Mie. ⁵⁸ Aceasta este pâinea care a coborât din cer, nu ca aceea pe care au mâncat-o strămoşii voştri, care totuşi au murit: cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac!“ ⁵⁹ Aceste lucruri le-a spus în timp ce dădea învăţătură în sinagogă^[j], în Capernaum.

Mulţi ucenici Îl părăsesc pe Isus

⁶⁰ Auzind acestea, mulţi din ucenicii Lui au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot! Cine poate s-o asculte?!“ ⁶¹ Dar Isus, ştiind în Sine Însuşi că ucenicii Lui murmurau cu privire la aceasta, le-a zis: „Vorbirea aceasta vă face să vă poticniţi?! ⁶² Dar dacă L-aţi vedea pe Fiul Omului înălţându-Se acolo unde era mai înainte?! ⁶³ Duhul este Cel Ce dă viaţă; carnea nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh^[k] şi viaţă. ⁶⁴ Dar sunt unii dintre voi care nu cred.“ Căci Isus ştia de la început cine sunt cei ce nu cred şi cine este cel ce urma să-L trădeze. ⁶⁵ Apoi a zis: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine decât dacă i-a fost dat de către Tatăl.“

⁶⁶ Din această cauză^[l] mulţi dintre ucenicii Lui s-au întors şi nu mai umblau cu El. ⁶⁷ Atunci Isus le-a zis celor doisprezece:

– Nu vreţi să plecaţi şi voi?

⁶⁸ Simon Petru I-a răspuns:

– Doamne, la cine să ne ducem?! Tu ai cuvintele vieţii veşnice, ⁶⁹ iar noi am ajuns să credem şi să ştim că Tu eşti Sfântul lui Dumnezeu!

⁷⁰ Isus le-a zis:

– Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Şi totuşi unul dintre voi este un diavol^[m].

⁷¹ Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, pentru că acesta, deşi era unul dintre cei doisprezece, urma să-L trădeze.

Alte beneficii ale înţelepciunii

Pavel acceptat de apostoli

2 Apoi, după paisprezece ani, m-am suit din nou la Ierusalim, cu Barnabas, luându-l şi pe Titus cu mine. ² M-am suit acolo, în urma unei descoperiri, şi le-am arătat Evanghelia pe care o vestesc eu printre neamuri. Le-am arătat-o, în particular, celor recunoscuţi drept conducători, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. ³ Dar nici chiar Titus, care era cu mine, n-a fost obligat să se circumcidă, cu toate că era grec, ⁴ din cauza fraţilor mincinoşi strecuraţi printre noi, care s-au furişat printre noi ca să ne pândească libertatea pe care o avem în Isus Cristos şi să ne poată înrobi. ⁵ Nu am cedat lor nici măcar o clipă, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi. ⁶ Cei ce păreau a fi ceva, – orice ar fi fost ei, nu-mi pasă, pentru că Dumnezeu nu se uită la faţa omului –, ei, cei recunoscuţi drept conducători, nu mi-au adăugat nimic, ⁷ ci dimpotrivă, când au văzut că mie mi s-a încredinţat Evanghelia pentru cei necircumcişi, aşa cum lui Petru i s-a încredinţat Evanghelia pentru cei circumcişi ⁸ – fiindcă Cel Ce a lucrat în Petru, făcându-l apostol pentru cei circumcişi, a lucrat, de asemenea, şi în mine, trimiţându-mă la neamuri –, ⁹ deci, când Iacov, Chifa^[a] şi Ioan, care erau priviţi ca stâlpi, au cunoscut harul care mi-a fost dat, au căzut la învoială cu mine şi cu Barnabas, ca noi să mergem la neamuri, iar ei la cei circumcişi. ¹⁰ Au cerut doar un singur lucru: să ne amintim de săraci, lucru pe care m-am şi străduit să-l fac.

Pavel îl confruntă pe Petru

¹¹ Însă când Chifa a venit în Antiohia, m-am opus lui pe faţă, pentru că era de condamnat. ¹² Până când au venit nişte oameni din partea lui Iacov, el obişnuia să ia masa cu cei dintre neamuri, dar, când au venit ei, n-a mai făcut-o şi s-a separat, temându-se de cei circumcişi. ¹³ Şi ceilalţi iudei s-au unit cu el în această ipocrizie. Chiar şi Barnabas a fost dus în rătăcire prin ipocrizia lor. ¹⁴ Când am văzut că ei nu trăiesc după adevărul Evangheliei, i-am spus lui Chifa înaintea tuturor: „Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca unul dintre neamuri şi nu ca un iudeu, cum de obligi neamurile să trăiască ca nişte iudei?“^[b]

¹⁵ Noi, care suntem iudei prin naştere, şi nu „păcătoşi“^[c] dintre neamuri, ¹⁶ ştim că un om nu este îndreptăţit prin faptele Legii, ci prin credinţa în Cristos Isus. De aceea şi noi am crezut în Isus ca să fim îndreptăţiţi prin credinţa în Cristos, şi nu prin faptele Legii, deoarece nimeni nu va fi îndreptăţit prin faptele Legii. ¹⁷ Dar dacă, în timp ce căutăm să fim îndreptăţiţi în Cristos, noi înşine am fost găsiţi „păcătoşi“, este oare atunci Cristos Unul Care încurajează păcatul^[d]? Nicidecum! ¹⁸ Însă, dacă eu zidesc din nou lucrurile pe care le-am dărâmat, mă arăt ca unul care încalcă Legea. ¹⁹ Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege ca să trăiesc pentru Dumnezeu. Am fost răstignit împreună cu Cristos ²⁰ şi nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine, iar viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine. ²¹ Eu nu resping harul lui Dumnezeu, pentru că, dacă dreptatea se primeşte prin Lege, atunci Cristos a murit degeaba.