Previous Prev Day Next DayNext

M’Cheyne Bible Reading Plan

The classic M'Cheyne plan--read the Old Testament, New Testament, and Psalms or Gospels every day.
Duration: 365 days
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
Version
Exodul 20

Cele Zece Porunci

20 Apoi Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte:

„Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Care te-am scos din ţara Egiptului, din casa sclaviei.

Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine!

Să nu-ţi faci vreun idol reprezentând vreun lucru de sus din cer, de jos de pe pământ sau din apele de sub pământ. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, fiindcă Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, Care pedepsesc copiii pentru nelegiuirea părinţilor lor, până la a treia sau a patra generaţie[a] a celor ce Mă urăsc şi Îmi arăt îndurarea până la a mia generaţie a celor ce Mă iubesc şi împlinesc poruncile Mele.

Să nu foloseşti nesăbuit[b] Numele Domnului, Dumnezeul tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel care va folosi nesăbuit Numele Lui.

Adu-ţi aminte de ziua de Sabat, ca s-o sfinţeşti! Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci toată lucrarea ta, 10 dar ziua a şaptea este Sabatul Domnului, Dumnezeul tău; să nu faci nici o lucrare nici tu, nici fiul tău sau fiica ta, nici sclavul tău, nici sclava ta, nici vitele tale şi nici străinul care locuieşte în cetatea ta. 11 Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul, marea şi tot ce este în ele, dar în ziua a şaptea s-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua de Sabat şi a sfinţit-o.

12 Cinsteşte-l pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să trăieşti mult timp în ţara pe care ţi-o va da Domnul, Dumnezeul tău!

13 Să nu ucizi!

14 Să nu comiţi adulter!

15 Să nu furi!

16 Să nu depui mărturie falsă împotriva semenului tău!

17 Să nu pofteşti casa semenului tău; să nu o pofteşti pe soţia semenului tău, să nu pofteşti sclavul sau sclava lui, boul sau asinul lui şi nici vreun alt lucru care este al semenului tău!“

18 Tot poporul vedea tunetele şi fulgerele care aveau loc, vedea muntele fumegând şi auzea sunetul trâmbiţei; poporul tremura de frică şi stătea la depărtare. 19 Ei i-au zis lui Moise:

– Vorbeşte-ne tu însuţi şi vom asculta; dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu căci vom muri!

20 Moise a răspuns poporului:

– Nu vă temeţi, pentru că Dumnezeu a venit doar ca să vă pună la încercare şi să aveţi în voi frica de El, pentru ca să nu păcătuiţi.

21 Poporul stătea la depărtare, iar Moise s-a apropiat de negura unde se afla Dumnezeu. 22 Domnul i-a zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti israeliţilor: «Voi înşivă aţi văzut că v-am vorbit din ceruri. 23 Să nu vă faceţi zei de argint şi nici zei de aur pe care să-i puneţi alături de Mine. 24 Să-Mi faceţi un altar de pământ şi să aduceţi pe el arderile voastre de tot şi jertfele de pace[c], oile şi boii. Oriunde voi face ca Numele Meu să fie pomenit, voi veni şi vă voi binecuvânta. 25 Dacă-Mi veţi face un altar de piatră, să nu-l zidiţi din pietre cioplite, pentru că, atunci când veţi pune dalta pe piatră, o veţi pângări.[d] 26 Să nu vă urcaţi la altarul Meu pe trepte, pentru ca să nu vi se descopere goliciunea înaintea lui.»“

Luca 23

Isus înaintea lui Pilat şi a lui Irod

23 Toţi cei din adunarea lor s-au ridicat şi L-au dus pe Isus la Pilat. Ei au început să-L acuze zicând: „Pe Acesta L-am găsit pervertindu-ne neamul, interzicând a se da tribut Cezarului[a] şi zicând despre Sine că este Cristos, un Împărat!“ Pilat L-a întrebat:

– Eşti Tu Împăratul iudeilor?

Isus i-a răspuns:

– Este aşa cum spui.

Pilat le-a zis conducătorilor preoţilor şi mulţimilor:

– Eu nu găsesc nimic vinovat în Omul Acesta!

Dar ei au insistat şi au zis:

– Întărâtă poporul, dând învăţătură prin toată Iudeea[b], din Galileea, de unde a început, şi până aici!

Când a auzit acest lucru, Pilat a întrebat dacă Omul este galileean şi, aflând că este sub autoritatea lui Irod[c], L-a trimis la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea. Irod s-a bucurat foarte mult când L-a văzut pe Isus, pentru că de multă vreme dorea să-L vadă, din pricina a ceea ce auzise despre El, şi spera să-L vadă înfăptuind vreun semn. I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic[d]. 10 Conducătorii preoţilor şi cărturarii stăteau acolo, acuzându-L cu vehemenţă. 11 Irod împreună cu soldaţii lui L-au tratat cu dispreţ şi, după ce şi-au bătut joc de El, L-au îmbrăcat într-o haină strălucitoare[e] şi L-au trimis înapoi la Pilat. 12 În ziua aceea, Irod şi Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci înainte fuseseră în duşmănie unul faţă de celălalt.

13 Pilat i-a chemat laolaltă pe conducătorii preoţilor, pe conducători şi pe popor 14 şi le-a zis:

– Mi L-aţi adus pe Omul Acesta, ca pe Unul Care duce în rătăcire poporul. Şi iată că eu L-am cercetat înaintea voastră, dar n-am găsit în Omul Acesta nici un lucru de care să fie vinovat, aşa cum L-aţi acuzat voi. 15 Şi nici Irod nu L-a găsit vinovat, pentru că ni L-a trimis înapoi. Iată deci că n-a făcut nimic vrednic de moarte. 16 Aşadar, după ce-L voi pedepsi, Îl voi elibera!

17 (El trebuia să le elibereze pe cineva cu ocazia sărbătorii.)[f]

18 Însă ei au strigat cu toţii:

– La o parte cu Acesta! Eliberează-ni-l pe Baraba!

19 Acesta fusese aruncat în închisoare pentru o răscoală care avusese loc în cetate şi pentru crimă. 20 Pilat le-a vorbit din nou, vrând să-L elibereze pe Isus, 21 însă ei strigau:

– Răstigneşte-L![g] Răstigneşte-L!

22 El le-a zis a treia oară:

– Dar ce rău a făcut Acesta? Eu n-am găsit în El nici un lucru vrednic de moarte! Aşadar, după ce-L voi pedepsi, Îl voi elibera!

23 Dar ei au continuat să strige tot mai tare şi să-i ceară să fie răstignit. Şi strigătele lor (şi ale conducătorilor preoţilor)[h] au biruit. 24 Pilat a decis să li se îndeplinească cererea. 25 L-a eliberat, aşa cum cereau ei, pe cel care fusese aruncat în închisoare pentru răscoală şi crimă, iar pe Isus L-a dat pe mâna lor, ca să-i facă după cum doresc.

Răstignirea

26 În timp ce-L duceau de-acolo, l-au apucat pe Simon, un om din Cirena, care venea de la câmp, şi i-au pus crucea în spinare ca s-o ducă după Isus. 27 Pe Isus Îl urma o mare mulţime de oameni, printre care şi nişte femei care se băteau în piept şi-L jeleau. 28 Dar Isus S-a întors către ele şi le-a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri! 29 Căci iată, vin zile în care se va spune: «Ferice de cele sterpe, de pântecele care n-au născut şi de sânii care n-au alăptat!»

30 Atunci vor începe să zică munţilor: «Cădeţi peste noi!»
    şi dealurilor: «Acoperiţi-ne!»[i]

31 Căci dacă i se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?!“

32 Au fost aduşi şi doi răufăcători ca să fie executaţi împreună cu El. 33 Când au ajuns în locul numit „Craniul“[j], i-au răstignit acolo pe Isus şi pe răufăcători, unul la dreapta şi unul la stânga.[k] 34 (Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!“)[l]

Au tras la sorţi ca să-şi împartă hainele Lui între ei.[m] 35 Poporul stătea acolo şi se uita. Conducătorii îşi băteau joc de El, zicând: „Pe alţii i-a salvat; să Se salveze şi pe Sine dacă este Cristosul lui Dumnezeu, Alesul!“ 36 Soldaţii, de asemenea, îşi băteau joc de El; ei veneau, Îi ofereau vin acru[n] 37 şi ziceau: „Dacă Tu eşti Împăratul iudeilor, salvează-Te pe Tine Însuţi!“ 38 Deasupra Lui era o inscripţie (cu litere greceşti, latineşti şi aramaice)[o]: „Acesta este Împăratul iudeilor.“

39 Unul dintre răufăcătorii care fuseseră răstigniţi Îl insulta zicând: „Nu eşti Tu Cristosul?[p] Salvează-Te pe Tine şi salvează-ne şi pe noi!“ 40 Celălalt însă l-a mustrat zicând: „Nu te temi de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi sentinţă? 41 Pentru noi, într-adevăr, este drept, căci noi primim ceea ce merităm pentru ce-am săvârşit, dar Acesta n-a săvârşit nimic rău!“

42 Apoi a zis:

– Isuse, adu-Ţi aminte de mine când vii în Împărăţia Ta!

43 Isus i-a răspuns:

– Adevărat îţi spun, astăzi vei fi cu Mine în Rai![q]

Moartea lui Isus

44 Era deja cam pe la ceasul al şaselea[r]. Şi s-a făcut întuneric peste toată ţara până pe la ceasul al nouălea[s]. 45 Soarele s-a întunecat, iar draperia[t] Templului a fost despicată la mijloc. 46 Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!“[u] Şi spunând aceasta, Şi-a dat suflarea. 47 Când centurionul[v] a văzut ce se întâmplase, L-a slăvit pe Dumnezeu şi a zis: „Într-adevăr Omul Acesta era un Om drept[w]!“ 48 Toate mulţimile care se adunaseră în faţa acestei privelişti, văzând ce se întâmplă, s-au întors bătându-şi piepturile. 49 Toţi cunoscuţii Lui, inclusiv femeile care-L însoţiseră din Galileea, stăteau la distanţă şi se uitau la aceste lucruri.

Înmormântarea lui Isus

50 Şi iată că era un om pe nume Iosif, un sfetnic în Sinedriu, om bun şi drept, 51 care nu fusese[x] de acord cu planul şi acţiunea lor. Era din Arimateea, o cetate a iudeilor, şi aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu. 52 Acesta a venit la Pilat şi i-a cerut trupul lui Isus. 53 După ce I-a dat jos trupul, L-a înfăşurat într-o pânză de in şi L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă, în care nu mai fusese pus nimeni. 54 Era Ziua Pregătirii şi începea Sabatul. 55 Femeile, cele care veniseră împreună cu El din Galileea, s-au luat după Iosif şi au văzut mormântul şi cum a fost pus trupul lui Isus. 56 Ele s-au întors şi au pregătit miresme şi uleiuri aromate. Apoi, în ziua de Sabat, s-au odihnit, potrivit poruncii.

Iov 38

Domnul vorbeşte

38 Domnul i-a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii:

„Cine este cel ce-Mi întunecă sfatul,
    prin cuvântări lipsite de cunoştinţă?
Încinge-ţi mijlocul ca un bărbat,
    ca Eu să te întreb şi tu să Mă înveţi.

Unde erai când am aşezat temeliile pământului?
    Spune, dacă ai pricepere!
Cine i-a hotărât măsurile? Ştii?
    Cine a întins sfoara de măsurat peste el?
Pe ce îi sunt sprijinite temeliile
    şi cine i-a pus piatra din capul unghiului,
atunci când stelele dimineţii cântau împreună
    şi toţi fiii lui Dumnezeu[a] strigau de bucurie?

Cine a închis marea cu porţi,
    când a ţâşnit din pântece,
când i-am făcut îmbrăcăminte din nori
    şi am înfăşat-o în întuneric gros,
10 când i-am pus hotare,
    zăvoare şi porţi,
11 când i-am zis: «Până aici să vii, să nu treci mai departe,
    aici să se oprească mândria valurilor tale!»?

12 Ai poruncit tu vreodată dimineţii
    sau ai arătat zorilor locul lor,
13 ca să prindă pământul de margini
    şi să-i scuture pe cei răi de pe el?
14 Pământul ia forma lutului sub o pecete;
    înfăţisarea lui este ca cea a unei haine.
15 Lumina este luată de la cei răi
    şi braţul lor cel ridicat este zdrobit.

16 Ai fost tu la izvoarele mării
    sau te-ai plimbat[b] tu prin adâncurile ei?
17 Ţi-au fost arătate porţile morţii
    sau ai văzut tu porţile umbrei morţii[c]?
18 Pricepi tu cât de larg este pământul?
    Vorbeşte dacă ştii toate aceste lucruri.

19 Unde este calea către locuinţa luminii
    şi unde este locuinţa întunericului?
20 Poţi să le duci tu la hotarul lor
    şi cunoşti tu căile către casa lor?
21 Cu siguranţă, ar trebui să ştii, căci doar erai deja născut!
    Şi numărul zilelor tale este mare!
22 Ai intrat tu în cămările zăpezii
    sau ai văzut tu cămările grindinei,
23 pe care Eu le-am păstrat pentru vreme de necaz,
    pentru ziua de luptă şi de război?
24 Unde este calea către locul de unde iese fulgerul[d]?
    De unde este împrăştiat vântul de răsărit pe pământ?

25 Cine deschide o cale pentru ploaie
    şi o cărare pentru trăsnet,
26 ca să ude pământul nelocuit,
    deşertul în care nu trăieşte nimeni,
27 ca să adape pământul pustiit
    şi să facă să încolţească iarba?

28 Are ploaia tată?
    Sau cine dă naştere picăturilor de rouă?
29 Din care pântece iese gheaţa
    şi cine naşte bruma cerului
30 când apele se fac tari ca piatra
    şi când îngheaţă faţa adâncului?
31 Poţi tu lega lanţul Pleiadelor[e]
    sau poţi să dezlegi frânghiile Orionului?
32 Poţi face să răsară constelaţiile[f] la vremea lor
    sau poţi să călăuzeşti Ursul cu puii săi?
33 Cunoşti tu legile cerului?
    Poţi hotărî stăpânirea Lui[g] asupra pământului?

34 Poţi să-ţi înalţi glasul până la nori
    şi să te acoperi cu un şuvoi de apă?
35 Poţi tu trimite fulgere ca astfel ele să plece?
    Îţi spun ele: «Iată-ne»!
36 Cine a pus înţelepciunea în locuri lăuntrice
    şi a dat pricepere minţii[h]?
37 Cine are înţelepciune să numere norii?
    Cine poate vărsa burdufurile cerurilor,
38 pentru ca praful să se facă noroi
    şi bulgării de pământ să se lipească laolaltă?

39 Poţi tu vâna prada pentru leoaică
    sau poţi să potoleşti pofta leilor tineri,
40 când stau ghemuiţi în viziunile lor
    sau când stau la pândă în culcuşul lor?
41 Cine pregăteşte corbului hrana,
    când puii lui strigă către Dumnezeu
        şi rătăcesc din lipsă de hrană?

2 Corintieni 8

Încurajarea generozităţii

Vreau să ştiţi, fraţilor, despre harul pe care Dumnezeu l-a dat în bisericile din Macedonia, pentru că, fiind încercaţi deosebit de mult prin necazuri, bucuria lor abundentă şi marea lor sărăcie au rezultat într-o manifestare de har abundentă. Eu depun mărturie că ei au dat din proprie iniţiativă, după puterea lor şi chiar dincolo de puterea lor, rugându-ne cu multă insistenţă pentru harul de a fi părtaşi la această slujire pentru sfinţi, şi nu aşa cum ne-am aşteptat, ci s-au dedicat pe ei înşişi, mai întâi Domnului, iar apoi, prin voia lui Dumnezeu, nouă. Astfel, l-am îndemnat pe Titus, pentru că el a început mai devreme această lucrare, să ducă la capăt această binefacere a harului din partea voastră. Acum, aşa cum vă distingeţi în toate – în credinţă, în vorbire, în cunoaştere, într-o dedicare totală şi în dragostea pe care aţi învăţat-o de la noi – să vă distingeţi şi în această binefacere a harului.

Nu vă spun aceasta ca pe o poruncă, ci verific, prin dedicarea altora, cât de adevărată este dragostea voastră. Voi cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Cristos, Care, deşi a fost bogat, de dragul vostru a devenit sărac, pentru ca voi să vă îmbogăţiţi prin sărăcia Lui. 10 Vă dau sfatul meu, pentru ceea ce este cel mai bine pentru voi în această problemă: anul trecut aţi fost primii nu doar în a face, ci şi în a dori să faceţi; 11 acum deci terminaţi lucrarea, pentru ca, tot aşa cum aţi dorit, tot astfel să şi daţi, după posibilităţile pe care le aveţi. 12 Dacă există dorinţă, darul este primit potrivit cu ceea ce are cineva, nu cu ceea ce nu are. 13 Aceasta nu este pentru ca alţii să fie uşuraţi, iar voi să fiţi împovăraţi, ci pentru a fi egalitate. 14 Abundenţa pe care voi o aveţi acum îi poate ridica pe cei care sunt în nevoi, pentru ca, la rândul lor, abundenţa lor să împlinească nevoia voastră. Astfel, va fi egalitate, 15 aşa cum este scris:

„Celui ce a adunat mai mult, nu i-a rămas în plus,
    iar cel ce a adunat mai puţin n-a dus lipsă.“[a]

Misiunea lui Titus

16 Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu, Care a pus în inima lui Titus aceeaşi dedicare pentru voi pe care o am şi eu. 17 Căci el nu numai că a primit bine apelul vostru, ci vine acum la voi din proprie iniţiativă şi cu mai mult entuziasm decât oricând. 18 Împreună cu el vi-l trimit şi pe fratele care este lăudat de toate bisericile, datorită Evangheliei. 19 Nu doar atât, dar el a fost desemnat de biserici să călătorească împreună cu noi în timp ce administrăm această binefacere a harului, pentru slava Domnului Însuşi şi pentru a ne arăta bunăvoinţa. 20 Suntem atenţi, ca să nu stârnim vreo plângere cu privire la modul în care administrăm acest dar generos. 21 Căci avem grijă să facem ceea ce este bine nu doar înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor. 22 Îl trimitem pe fratele nostru cu ei – frate pe care deseori l-am pus la încercare şi l-am găsit dedicat, dar care acum este mai dedicat decât oricând – pentru că are mare încredere în voi. 23 În ce-l priveşte pe Titus, el este părtaş şi conlucrător cu mine pentru voi. În ce-i priveşte pe fraţii noştri, ei sunt trimişi ai bisericii, slava lui Cristos. 24 De aceea, în mod deschis, înaintea bisericilor, arătaţi-le dovada dragostei voastre şi motivul nostru de laudă cu privire la voi.

Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.