M’Cheyne Bible Reading Plan
33 Domnul i-a zis lui Moise: „Pleacă din locul acesta împreună cu poporul pe care l-ai scos din ţara Egiptului şi îndreaptă-te spre ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, zicând: «Seminţei[a] tale i-o voi da.» 2 Voi trimite un Înger[b] înaintea ta şi îi voi izgoni pe canaaniţi, pe amoriţi, pe hitiţi, pe periziţi, pe hiviţi şi pe iebusiţi. 3 Îndreaptă-te deci spre ţara aceasta în care curge lapte şi miere. Dar Eu Însumi nu voi veni împreună cu voi, ca să nu vă mistui pe drum, căci sunteţi un popor încăpăţânat.“
4 Când a auzit poporul aceste cuvinte aspre, a început să plângă şi nimeni nu şi-a pus podoabele pe el. 5 Căci Domnul îi zisese lui Moise: „Aşa să le spui israeliţilor: «Sunteţi un popor încăpăţânat; dacă pentru o clipă aş veni împreună cu voi, v-aş mistui. De aceea daţi-vă podoabele jos şi apoi mă voi hotărî ce voi face cu voi.»“ 6 Aşadar, israeliţii şi-au scos podoabele la muntele Horeb.
7 Moise luase un cort şi îl întinsese în afara taberei, la o oarecare distanţă. El l-a numit „cortul întâlnirii“[c]. Toţi aceia care doreau să-L întrebe pe Domnul, mergeau la „cortul întâlnirii“, în afara taberei. 8 Când se ducea Moise la cort, tot poporul se ridica în picioare şi fiecare om stătea la intrarea cortului său şi îl urmărea cu privirea pe Moise până când acesta intra în cort. 9 Când Moise intra în cort, stâlpul de nor se cobora şi se oprea la intrarea cortului, iar Domnul vorbea cu Moise. 10 Când vedea stâlpul de nor stând la intrarea în cort, tot poporul se ridica şi se pleca cu faţa la pământ, fiecare la intrarea cortului său. 11 Domnul obişnuia să vorbească cu Moise gură către gură, aşa cum vorbeşte un om cu prietenul său. Apoi Moise se întorcea în tabără; dar tânărul lui slujitor, Iosua, fiul lui Nun, nu se îndepărta de cort.
12 Moise I-a zis Domnului:
– Tu îmi porunceşti să conduc poporul acesta, dar nu-mi spui pe cine vei trimite cu mine, deşi mi-ai zis că mă cunoşti pe nume şi că am găsit bunăvoinţă la Tine. 13 Dacă am găsit bunăvoinţă la Tine, descoperă-mi căile Tale ca să Te cunosc şi să continui să am parte de bunăvoinţa Ta. Gândeşte-Te că neamul acesta este poporul Tău.
14 – Prezenţa Mea te va însoţi şi îţi voi da odihnă, i-a răspuns Domnul.
15 – Dacă nu vei merge Tu Însuţi cu noi, a spus Moise, nu ne trimite de aici. 16 Cum se va şti că eu şi poporul Tău am găsit bunăvoinţă la Tine, dacă nu vei merge cu noi? În felul acesta eu şi poporul Tău vom fi deosebiţi de toate popoarele de pe faţa pământului.
17 Domnul i-a răspuns lui Moise:
– Voi face ceea ce ai cerut, căci ai parte de bunăvoinţă din partea Mea şi te cunosc pe nume.
18 – Te rog, arată-mi slava Ta, I-a zis Moise.
19 – Voi face să treacă prin faţa ta toată bunătatea Mea, i-a răspuns El, şi voi proclama înaintea ta Numele de „Domnul“. Eu mă îndur de cine vreau să mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă. 20 Dar, a zis El, tu nu-Mi poţi vedea faţa, căci omul nu mai poate trăi odată ce M-a văzut. 21 Iată un loc lângă Mine unde să stai pe stâncă, a continuat Domnul. 22 Când va trece slava Mea, te vei aşeza într-o crăpătură a stâncii, iar Eu te voi acoperi cu mâna Mea, în timp ce voi trece. 23 Apoi Îmi voi lua mâna şi Mă vei vedea din spate. Faţa Mea însă nu poate fi văzută.
Ungerea lui Isus la Betania
12 Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, cel pe care Isus îl înviase dintre cei morţi. 2 Au dat acolo o cină pentru El. Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei ce mâncau la masă cu El. 3 Maria a luat o litră[a] de parfum de nard pur, foarte scump, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei. Casa s-a umplut de mirosul parfumului. 4 Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, cel care urma să-L trădeze, a zis:
5 – De ce nu s-a vândut acest parfum cu trei sute de denari[b], iar banii să fie daţi săracilor?
6 Spunea însă lucrul acesta nu pentru că-i păsa de cei săraci, ci pentru că era un hoţ şi, fiind cel care ţinea punga, fura el ce se punea în ea.
7 Isus i-a zis:
– Las-o în pace, pentru că ea l-a păstrat pentru[c] ziua îngropării Mele! 8 Căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi întotdeauna.
9 O mare mulţime dintre iudei a aflat că El este acolo şi a venit nu numai pentru Isus, ci şi ca să-l vadă pe Lazăr, pe care El îl înviase dintre cei morţi.
10 Însă conducătorii preoţilor au plănuit să-l omoare şi pe Lazăr, 11 pentru că mulţi dintre iudei îi părăseau din cauza lui şi credeau în Isus.
Intrarea triumfală în Ierusalim
12 În ziua următoare, marea mulţime care venise la sărbătoare, auzind că Isus vine la Ierusalim, 13 a luat ramuri de palmieri şi I-a ieşit în întâmpinare. Ei strigau:
„Osana![d]
Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului,[e]
Împăratul lui Israel!“
14 Isus a găsit un măgăruş şi a încălecat pe el, aşa cum este scris:
15 „Nu te teme, fiică a Sionului!
Iată că Împăratul tău vine,
călare pe mânzul unei măgăriţe!“[f]
16 Ucenicii Lui n-au înţeles aceste lucruri la început, dar când Isus a fost proslăvit şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El şi că ei le-au împlinit cu privire la El. 17 Mulţimea care fusese cu El când îl chemase pe Lazăr din mormânt şi-l înviase dintre cei morţi depunea mărturie în continuare. 18 Mulţimile L-au întâmpinat, pentru că auziseră că făcuse acest semn. 19 Fariseii au zis deci între ei: „Vedeţi că nu câştigaţi nimic! Iată că lumea se duce după El!“
Isus vorbeşte despre moartea Sa
20 Erau şi nişte greci[g] printre cei care se duseseră la sărbătoare ca să se închine. 21 Aceştia s-au dus la Filip, care era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat zicând: „Domnule, dorim să-L vedem pe Isus!“ 22 Filip s-a dus şi i-a spus lui Andrei; apoi Andrei şi Filip s-au dus şi I-au spus lui Isus.
23 Isus le-a răspuns: „A venit ceasul ca Fiul Omului să fie proslăvit. 24 Adevărat, adevărat vă spun că, dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce mult rod. 25 Cel ce-şi iubeşte viaţa, o va pierde, dar cel ce-şi urăşte[h] viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa veşnică. 26 Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl îl va onora.
27 Acum, sufletul Meu este tulburat. Şi ce-ar trebui să spun? «Tată, salvează-Mă din ceasul acesta!»? Dar tocmai de aceea am venit până în ceasul acesta! 28 Tată, proslăveşte-Ţi Numele!“ Atunci a venit din cer un glas care a zis: „L-am proslăvit şi-l voi proslăvi din nou!“ 29 Mulţimea care stătea acolo şi care a auzit glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „I-a vorbit un înger!“
30 Isus a zis:
– Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi! 31 Acum are loc judecata acestei lumi; acum va fi aruncat afară conducătorul acestei lumi. 32 Şi când voi fi înălţat de pe pământ, îi voi atrage la Mine pe toţi.
33 Spunea lucrul acesta pentru a arăta cu ce fel de moarte urma să moară.
34 Mulţimea I-a răspuns:
– Noi am auzit din Lege[i] că Cristosul rămâne în veac; cum de spui Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălţat?! Cine este Acest Fiu al Omului?
35 Isus le-a zis:
– Lumina mai este încă puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi cât timp aveţi Lumina, pentru ca nu cumva să vă cuprindă întunericul! Cel ce umblă în întuneric nu ştie unde se duce. 36 Cât timp aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să deveniţi fii ai Luminii!
După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat şi S-a ascuns de ei.
Iudeii continuă în necredinţa lor
37 Dar, cu toate că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, 38 ca să se împlinească cuvântul lui Isaia, profetul, care zice:
„Doamne, cine a crezut mesajul nostru?
Cui i-a fost descoperit braţul Domnului?“[j]
39 De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:
40 „Le-a orbit ochii
şi le-a împietrit inima,
ca nu cumva să vadă cu ochii,
să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Mine şi să-i vindec!“
41 Isaia a spus aceste lucruri pentru că a văzut slava Lui şi a vorbit despre El.
42 Totuşi, chiar şi dintre conducători, mulţi au crezut în El, dar, din cauza fariseilor, nu mărturiseau aceasta[k], ca să nu fie daţi afară din sinagogă. 43 Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.
44 Isus a strigat: „Cel ce crede în Mine, nu crede doar în Mine, ci în Cel Ce M-a trimis pe Mine, 45 iar cel ce Mă vede pe Mine Îl vede pe Cel Ce M-a trimis pe Mine! 46 Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. 47 Iar dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec. Căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. 48 Pe cel ce Mă respinge şi nu primeşte cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă. 49 Căci Eu n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Cel Ce M-a trimis, Tatăl Însuşi, Mi-a dat poruncă ce să vorbesc şi ce să spun. 50 Şi ştiu că porunca Lui este viaţă veşnică. Prin urmare, lucrurile pe care Eu le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.“
Invitaţia Înţelepciunii şi a Prostiei
9 Înţelepciunea şi-a zidit casa,
şi-a ridicat[a] cei şapte stâlpi,
2 şi-a pregătit mâncarea, şi-a amestecat vinul
şi şi-a întins masa.
3 Şi-a trimis slujitoarele şi anunţă
de pe vârful înălţimilor oraşului:
4 „Cine este nesăbuit să vină aici!“
Iar celor fără minte le spune:
5 „Veniţi să mâncaţi din pâinea mea
şi să beţi din vinul pe care l-am amestecat!
6 Părăsiţi căile nesăbuite şi veţi trăi!
Umblaţi pe calea priceperii!“
7 Cine încearcă să îndrepte un batjocoritor îşi atrage dispreţ[b],
iar cine mustră pe cel rău se răneşte singur.
8 Nu mustra pe cel batjocoritor ca să nu te urască!
Mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!
9 Îndrumă-l pe cel înţelept, şi el va fi şi mai înţelept!
Învaţă-l pe cel drept, şi el va adăuga la învăţătura lui.
10 „Frica de Domnul este începutul înţelepciunii,
şi cunoaşterea Celui Sfânt[c] este pricepere.
11 Prin mine ţi se vor înmulţi zilele
şi îţi vor spori anii vieţii.
12 Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept;
dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.“
13 Femeia „Prostie“[d] este gălăgioasă,
nesăbuită şi nu ştie nimic.
14 Ea stă la uşa casei ei,
pe un scaun, chiar în locul cel mai înalt al cetăţii,
15 ca să-i anunţe pe trecătorii
care merg drept pe calea lor:
16 „Cine este nesăbuit să vină aici!“
Iar celui fără minte îi spune:
17 „Apele furate sunt dulci,
iar pâinea luată pe ascuns este delicioasă!“
18 Dar acela nu ştie că acolo sunt morţii
şi că oaspeţii ei sunt în adâncimile Locuinţei Morţilor.
Aduşi la viaţă împreună cu Cristos
2 Voi eraţi morţi în greşelile şi păcatele voastre, 2 în care trăiaţi odinioară, urmând căile acestei lumi şi pe domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. 3 Noi toţi am trăit odinioară între ei, împlinind poftele firii noastre, urmând dorinţele şi gândurile firii şi eram, din fire, copii ai mâniei, ca şi ceilalţi. 4 Dar Dumnezeu, Care este bogat în îndurare, datorită dragostei Lui mari cu care ne-a iubit, 5 ne-a adus la viaţă împreună cu Cristos, cu toate că eram morţi în păcatele noastre: prin har aţi fost mântuiţi. 6 El ne-a înviat împreună cu Cristos şi ne-a aşezat împreună cu El în locurile cereşti, în Cristos Isus, 7 pentru ca, în veacurile care vin, să-Şi arate nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Sa faţă de noi în Cristos Isus. 8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă; şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu; 9 nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. 10 Căci noi suntem lucrarea Lui, creaţi în Cristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.
Una în Cristos
11 De aceea, amintiţi-vă că eraţi neamuri prin naştere, numiţi „necircumcişi“ de către cei numiţi „circumcişi“, – circumcizie făcută în carne de mâini omeneşti –, 12 că, în acel timp, eraţi fără Cristos, separaţi de poporul Israel, străini de legămintele promisiunii, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume. 13 Dar acum, în Cristos Isus, voi, care odată eraţi departe, aţi fost aduşi aproape, prin sângele lui Cristos.
14 Căci El este pacea noastră, Cel Care din doi a făcut unul, dărâmând, prin trupul Său, zidul care-i despărţea, adică duşmănia. 15 El a înlăturat Legea cu poruncile şi regulile ei, pentru a crea din cei doi, în El, un om nou, făcând astfel pace, 16 şi i-a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit duşmănia. 17 El a venit şi v-a vestit pacea, vouă, celor care eraţi departe, şi a adus pace celor care erau aproape, 18 pentru ca, prin El, amândoi să avem acces, într-un singur Duh, la Tatăl. 19 Aşadar, acum nu mai sunteţi străini sau de alt neam, ci sunteţi cetăţeni împreună cu sfinţii şi membri ai casei lui Dumnezeu, 20 fiind zidiţi pe temelia pusă de apostoli şi de profeţi, piatra din capul unghiului fiind Cristos Isus. 21 În El, întreaga clădire, bine închegată, creşte până devine un templu sfânt în Domnul. 22 Şi, prin El, şi voi sunteţi zidiţi împreună pentru a deveni o locuinţă în care trăieşte Dumnezeu prin Duhul Său.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.