Previous Prev Day Next DayNext

M’Cheyne Bible Reading Plan

The classic M'Cheyne plan--read the Old Testament, New Testament, and Psalms or Gospels every day.
Duration: 365 days
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
Version
Exodul 21

Cartea Legământului – legi privind sclavia

21 „Acestea sunt legile pe care trebuie să le pui înaintea lor: «Dacă vei cumpăra un sclav evreu, el să te slujească timp de şase ani, iar în al şaptelea an să iasă liber, fără să plătească nimic. Dacă a intrat singur, va putea să plece singur. Dacă era căsătorit, să plece şi soţia lui împreună cu el. Dacă stăpânul lui i-a dat o soţie şi ea i-a născut fii sau fiice, soţia şi copiii ei să rămână ai stăpânului, iar el să plece singur. Dar dacă sclavul va zice: ‘Îmi iubesc stăpânul, soţia şi copiii, şi nu doresc să plec ca să fiu liber’, atunci stăpânul să-l apropie de uşă sau de uşori şi, în prezenţa judecătorilor[a], să-i străpungă lobul urechii cu o andrea. Astfel, el îi va sluji toată viaţa.

Dacă cineva îşi vinde fata ca slujitoare, ea nu va fi eliberată asemenea sclavilor[b]. De asemenea, dacă ea nu-i va plăcea stăpânului ei, care şi-a luat-o pentru el[c], acesta trebuie să permită a fi răscumpărată. Nu va avea dreptul s-o vândă unui străin, pentru că a fost nedrept cu ea. Dacă o va da fiului său, va trebui să se poarte cu ea ca şi cu o fiică. 10 Dacă îşi va lua altă soţie, nu va avea voie să-i scadă nimic din hrana, îmbrăcămintea şi drepturile ei de soţie[d]. 11 Dacă-i va scădea din aceste trei lucruri, atunci ea va putea să plece de la el fără nici o despăgubire, fără să plătească argint.

Legi privind violenţa fizică

12 Oricine loveşte mortal un om trebuie să fie pedepsit cu moartea. 13 Dacă n-a făcut-o intenţionat, ci Dumnezeu a îngăduit să se întâmple asta, îi voi pregăti un loc unde să poată fugi. 14 Dacă cineva va merge până acolo încât să-l ucidă pe semenul său folosindu-se de vicleşug, chiar şi de la altarul Meu să-l iei şi să-l omori!

15 Oricine îşi loveşte tatăl sau mama trebuie să fie pedepsit cu moartea.

16 Cine răpeşte un om şi-l vinde – sau chiar dacă omul este găsit în mâna răpitorului – trebuie să fie pedepsit cu moartea.

17 Cel ce îşi blestemă tatăl sau mama trebuie să fie pedepsit cu moartea.

18 În cazul în care doi oameni se vor certa şi unul îl va lovi pe celălalt cu o piatră sau cu pumnul[e], iar acesta din urmă nu va muri, ci va fi nevoit să stea la pat, 19 cel care l-a lovit să nu fie pedepsit, deoarece rănitul va putea să se ridice după o vreme şi să umble afară cu ajutorul toiagului lui; va trebui însă să-l despăgubească pe cel rănit pentru tot timpul pierdut şi să-l îngrijească până când acesta se va vindeca.

20 Dacă un stăpân va lovi cu băţul un sclav sau o sclavă, iar unul din aceştia va muri pe loc, stăpânul va trebui să fie pedepsit, 21 dar dacă sclavul îşi revine după o zi sau două, stăpânul să nu fie pedepsit, căci este argintul său.

22 Dacă se vor lupta doi oameni şi vor lovi o femeie însărcinată, făcând-o să nască înainte de vreme[f], fără nici o altă nenorocire, cel responsabil trebuie să fie pedepsit aşa cum cere soţul femeii, plătind atât cât au hotărât judecătorii. 23 Dar, dacă se va întâmpla vreo nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă, 24 ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, 25 arsură pentru arsură, rană pentru rană şi vânătaie pentru vânătaie.

26 Dacă un stăpân va lovi ochiul vreunui sclav sau al vreunei sclave şi-l face pe acesta sau pe aceasta să-şi piardă ochiul, sclavul, respectiv sclava, să fie lăsaţi să plece liberi ca despăgubire pentru ochi. 27 Dacă stăpânul va face să cadă un dinte de-al vreunui sclav sau de-al vreunei sclave, sclavul, respectiv sclava, să fie eliberaţi ca despăgubire pentru dinte.

28 Dacă un bou va împunge şi va omorî un bărbat sau o femeie, boul să fie omorât cu pietre, carnea să nu i se mănânce, iar proprietarul boului să nu fie pedepsit. 29 Dar, dacă se ştia că boul obişnuieşte să împungă şi proprietarul său a fost avertizat, însă nu l-a închis, atunci, în momentul în care boul va omorî un bărbat sau o femeie, acesta să fie omorât cu pietre, iar proprietarul său să fie pedepsit cu moartea. 30 Dacă proprietarului i se va cere un preţ de răscumpărare, el să plătească tot ce i se va cere pentru răscumpărarea vieţii lui.

31 Dacă boul va împunge un băiat sau o fată, proprietarului i se va cere după aceeaşi lege. 32 Dacă boul va împunge un sclav sau o sclavă, proprietarul să plătească stăpânului sclavilor treizeci de şecheli[g] de argint, iar boul să fie omorât cu pietre.

33 Dacă un om va face o groapă şi nu o va acoperi, iar un bou sau un măgar va cădea în ea, 34 cel ce a făcut groapa va trebui să-l despăgubească cu argint pe proprietarul animalelor moarte, iar acestea să-i rămână celui dintâi.

35 Dacă boul unui om va împunge boul altuia şi cel din urmă moare, atunci proprietarii lor vor trebui să vândă boul viu, să împartă argintul şi să împartă şi boul mort. 36 Dar, dacă se ştia că boul obişnuieşte să împungă şi proprietarul său nu l-a închis, atunci proprietarul să dea un bou viu în schimbul boului mort, iar boul mort să-i rămână lui.

Luca 24

Învierea lui Isus

24 Dar în prima zi a săptămânii, foarte de dimineaţă, ele au venit la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră. Au găsit rostogolită piatra de la intrarea mormântului, iar când au intrat, n-au găsit trupul Domnului Isus. În timp ce erau înmărmurite din cauza acestui lucru, iată că doi bărbaţi în haine strălucitoare au stat lângă ele. Îngrozite, ele şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: „De ce-L căutaţi pe Cel Viu între cei morţi? Nu este aici, ci a fost înviat! Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea, când zicea că Fiul Omului trebuie să fie trădat în mâinile păcătoşilor şi să fie răstignit, iar a treia zi să învie.“ Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele Lui.

Când s-au întors de la mormânt, i-au anunţat despre toate aceste lucruri pe cei unsprezece şi pe toţi ceilalţi. 10 Cele care le-au spus apostolilor aceste lucruri erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria – mama lui Iacov – şi celelalte care erau împreună cu ele. 11 Însă cuvintele acestea li s-au părut basme şi nu le-au crezut pe femei. 12 Petru însă s-a ridicat şi a alergat la mormânt. Când s-a aplecat ca să se uite înăuntru, a văzut doar fâşiile de pânză. Apoi s-a întors acasă, mirat de ce s-a întâmplat.

Pe drumul spre Emaus

13 În aceeaşi zi, iată că doi dintre ei se duceau spre un sat numit Emaus, care era la o distanţă de şaizeci de stadii[a] de Ierusalim. 14 Aceştia vorbeau unul cu altul despre lucrurile care se întâmplaseră. 15 În timp ce vorbeau şi se întrebau, Isus Însuşi S-a apropiat şi mergea alături de ei. 16 Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L recunoască. 17 El i-a întrebat:

– Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?

Ei s-au oprit, uitându-se trişti, 18 iar unul dintre ei, pe nume Cleopa, i-a răspuns:

– Tu eşti singurul străin în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el în zilele acestea?!

19 – Ce anume? i-a întrebat El.

– Cele privitoare la Isus din Nazaret, i-au răspuns ei, Care era un profet puternic în faptă şi cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor. 20 Şi cum conducătorii preoţilor şi conducătorii noştri L-au dat să fie condamnat la moarte şi L-au răstignit. 21 Noi însă speram că El este Cel Ce avea să-l răscumpere pe Israel. Da, şi pe lângă toate acestea, iată că aceasta este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri! 22 Mai mult, nişte femei de-ale noastre ne-au uimit cu totul. Ele au fost dis-de-dimineaţă la mormânt 23 şi nu I-au mai găsit trupul. Când au venit, ne-au spus că au văzut o vedenie cu îngeri care le-au spus că El trăieşte. 24 Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt şi au găsit exact aşa cum au spus femeile, dar pe El nu L-au văzut.

25 El le-a zis:

– O, cât de nesăbuiţi şi de înceţi la inimă sunteţi când este vorba să credeţi tot ce au spus profeţii! 26 Nu trebuia oare Cristosul să sufere aceste lucruri şi să intre în slava Lui?

27 Şi, începând de la Moise şi de la toţi profeţii, le-a explicat ce era scris cu privire la El în toate Scripturile.

28 Când s-au apropiat de satul în care mergeau, El s-a făcut că vrea să meargă mai departe. 29 Dar ei au stăruit de El, zicând:

– Rămâi cu noi, pentru că este spre seară şi ziua este deja pe sfârşite!

Astfel El a intrat să rămână cu ei. 30 În timp ce stătea la masă cu ei, a luat pâinea, a rostit binecuvântarea, apoi a frânt-o şi le-a dat-o. 31 Atunci li s-au deschis ochii şi L-au recunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. 32 Şi-au zis unul altuia: „Nu ne ardea inima (în noi)[b] când ne vorbea pe drum şi când ne deschidea Scripturile?“ 33 S-au ridicat chiar în ceasul acela, s-au întors la Ierusalim şi i-au găsit adunaţi laolaltă pe cei unsprezece şi pe cei care erau împreună cu ei. 34 Ei le-au zis: „Domnul a înviat într-adevăr şi i S-a arătat lui Simon!“ 35 Şi le-au istorisit ce s-a întâmplat pe drum şi cum li S-a făcut cunoscut la frângerea pâinii.

Isus li Se arată ucenicilor

36 În timp ce spuneau ei aceste lucruri, El Însuşi a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!“ 37 Îngroziţi şi înspăimântaţi, ei credeau că văd un duh. 38 El le-a zis: „De ce sunteţi tulburaţi şi de ce vi se ridică astfel de îndoieli în inimile voastre? 39 Uitaţi-vă la mâinile şi la picioarele Mele: Eu Însumi sunt! Atingeţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are carne şi oase, aşa cum vedeţi că am Eu!“ 40 Şi spunând aceasta, le-a arătat mâinile şi picioarele Lui. 41 Dar pentru că ei, de bucurie, tot nu credeau şi se mirau, le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?“ 42 I-au dat o bucată de peşte fript (şi un fagure de miere)[c], 43 iar El le-a luat şi le-a mâncat în faţa lor.

44 Apoi le-a zis: „Acestea sunt lucrurile pe care vi le spuneam când încă eram cu voi, şi anume că trebuie să se împlinească tot ceea ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi[d].“ 45 Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile, 46 şi le-a zis: „Aşa este scris, şi anume Cristosul trebuia să sufere[e] şi să învie dintre cei morţi a treia zi[f], 47 iar pocăinţa spre iertarea păcatelor să fie vestită în Numele Lui tuturor neamurilor, începând din Ierusalim. 48 Voi sunteţi martori ai acestor lucruri. 49 Iată, trimit peste voi promisiunea Tatălui Meu; voi însă rămâneţi în cetate până când veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus!“

Înălţarea la cer

50 Apoi i-a condus afară, până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat, 51 iar în timp ce-i binecuvânta s-a depărtat de ei şi a fost luat în cer. 52 Ei I s-au închinat şi apoi s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie. 53 Şi tot timpul erau în Templu, lăudându-L şi binecuvântându-L[g] pe Dumnezeu.

(Amin.)[h]

Iov 39

39 Ştii tu când nasc caprele de munte?
    Vezi tu când zămislesc cerboaicele?
Numeri tu lunile în care sunt însărcinate,
    ştii tu vremea când trebuie să nască?
Ele se pleacă şi-şi fată puii
    şi durerile lor se sfârşesc.
Puii lor se întăresc şi cresc în sălbăticie;
    se duc şi nu se mai întorc la ele.

Cine a lăsat liber măgarul sălbatic?
    Cine i-a desfăcut legăturile?
I-am dat pustia drept casă,
    ţinutul sărat[a] drept locuinţă.
Râde de zarva din cetate;
    nu aude glasul celui ce mână.
Străbate munţii pentru păşune
    şi caută tot ce este verde.

Vrea bivolul sălbatic să te slujească?
    Stă el noaptea la ieslea ta?
10 Îl poţi lega cu funii ca să tragă la brazdă,
    va grăpa el bulgării din văi pentru tine?
11 Te încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare,
    vei lăsa în seama lui lucrul tău cel greu?
12 Crezi tu că se va reîntoarce
    şi că-ţi va strânge el grâul în aria ta?

13 Aripile struţului bat cu bucurie,
    deşi nu se compară cu aripile şi penele berzei.
14 El îşi lasă ouăle în pământ,
    le lasă să se încălzească în nisip,
15 uitând că piciorul cuiva le poate sparge
    şi că un animal sălbatic le poate călca în picioare.
16 Se poartă aspru cu puii lui, ca şi cum n-ar fi ai lui,
    nu-i pasă că truda lui poate fi în zadar,
17 pentru că Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune,
    nici nu i-a făcut parte de pricepere.
18 Când se ridică şi fuge,
    râde de cal şi de călăreţul lui.

19 Îi dai tu calului putere?
    Îi îmbraci tu gâtul cu o coamă?
20 Îl faci tu să sară ca o lăcustă
    şi să răspândească groază cu nechezatul lui măreţ?
21 Mândru de puterea lui, el scurmă valea
    şi se aruncă asupra celor înarmaţi.
22 Râde în faţa fricii, nu se teme de nimic;
    nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
23 Tolba cu săgeţi zăngăne pe el,
    lancea şi suliţa strălucesc.
24 Fierbe de aprindere, mănâncă pământul,
    n-are astâmpăr când sună trâmbiţa.
25 La sunetul trâmbiţei el nechează.
    De departe adulmecă bătălia,
        tunetul comandanţilor şi strigătul de luptă.

26 Prin înţelepciunea ta zboară şoimul
    şi îşi întinde aripile spre sud?
27 La porunca ta se înalţă vulturul
    şi îşi face cuibul pe înălţimi?
28 El are casa pe stâncă, acolo îşi are locuinţa,
    pe vârful stâncilor şi pe întărituri.
29 De acolo caută prada,
    ochii lui o văd din depărtări.
30 Puii lui îi beau sângele;
    unde sunt stârvuri, acolo e şi el.“

2 Corintieni 9

Semănând generozitate

Nu este necesar să vă scriu despre această slujire pentru sfinţi, pentru că eu cunosc bunăvoinţa voastră, cu care mă laud înaintea celor din Macedonia, spunând că Ahaia[a] a fost gata încă de anul trecut. Râvna voastră i-a încurajat pe cei mai mulţi dintre ei. Îi trimit însă pe fraţi pentru ca lauda noastră să nu fie dovedită ca fiind goală – în acest caz, aşa cum am spus, să fiţi pregătiţi. Dacă cei din Macedonia ar veni cu mine şi v-ar găsi nepregătiţi, ce ruşine ne-ar fi – ca să nu mai vorbesc despre ruşinea voastră – pentru că am avut o astfel de încredere în voi! Astfel, cred, fraţilor, că este necesar să vă îndemn, să vin la voi mai înainte, pentru a pregăti darul pe care l-aţi promis; atunci, el va fi gata ca un lucru pe care vreţi să-l daţi şi nu ca o constrângere.

Reamintiţi-vă: cine seamănă puţin va secera puţin, iar cine seamănă mult va secera mult. Fiecare să facă aşa cum a hotărât în inima lui, nu cu regret, nici din constrângere, pentru că Dumnezeu îl iubeşte pe dătătorul voios. Dumnezeu poate să vă dea din abundenţă orice dar, pentru ca, având întotdeauna lucrurile de care aveţi nevoie, să faceţi cât mai multe fapte bune, aşa cum este scris:

„A împărţit, a dăruit celor nevoiaşi,
    dreptatea lui rămâne pentru totdeauna.“[b]

10 Cel Ce asigură sămânţă pentru semănător şi pâine pentru hrană va asigura şi va înmulţi şi sămânţa voastră pentru semănat şi va creşte roadele dreptăţii voastre. 11 Astfel veţi fi îmbogăţiţi în orice privinţă, pentru întreaga voastră generozitate care, prin noi, va face să aducă mulţumiri lui Dumnezeu. 12 Căci ajutorul acestei lucrări pe care o faceţi voi nu doar că împlineşte nevoile sfinţilor, ci şi abundă în mulţumiri aduse lui Dumnezeu. 13 În urma dovezii acestui ajutor, voi Îl slăviţi pe Dumnezeu prin ascultarea voastră faţă de mărturisirea Evangheliei lui Cristos şi prin generozitatea contribuţiei faţă de ei şi faţă de alţii, 14 iar ei se vor ruga pentru voi cu dragoste, datorită harului deosebit de mare al lui Dumnezeu, pe care El vi l-a dat vouă. 15 Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Său nespus de mare!

Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.