M’Cheyne Bible Reading Plan
Cântarea de laudă a lui Moise şi a lui Miriam
15 Atunci Moise şi israeliţii au cântat această cântare Domnului:
„Voi cânta Domnului,
căci Şi-a arătat slava;
i-a năpustit în mare
pe cal şi pe călăreţ.
2 Domnul este tăria mea şi cântarea mea,
El a devenit mântuirea mea;
Acesta este Dumnezeul meu şi Îl voi lăuda,
este Dumnezeul tatălui meu şi Îl voi înălţa.
3 Domnul este un războinic;
Numele Lui este Domnul.
4 El a aruncat în mare
carele lui Faraon şi oştirea lui;
căpeteniile lui alese
s-au înecat în Marea Roşie[a].
5 Ape adânci i-au acoperit;
s-au prăbuşit în adânc ca o piatră.
6 Dreapta Ta, Doamne,
este măreaţă în putere,
dreapta Ta, Doamne,
i-a zdrobit pe duşmani.
7 Cu măreţia majestăţii Tale
Ţi-ai doborât vrăjmaşii,
Ţi-ai dezlănţuit mânia
care i-a mistuit ca pe o mirişte.
8 La suflarea nărilor Tale
apele s-au adunat,
puhoaiele de ape s-au ridicat ca un zid,
adâncurile s-au închegat în inima mării.
9 Vrăjmaşul îşi zicea:
«Îi voi urmări, îi voi ajunge din urmă.
Voi împărţi prada;
îmi voi împlini dorinţa cu privire la ei.
Îmi voi scoate sabia
şi mâna mea va pune stăpânire pe ei.»
10 Însă când Tu ai suflat cu suflarea Ta,
marea i-a acoperit;
s-au afundat ca plumbul
în apele măreţe.
11 Care dintre zei este ca Tine, Doamne?
Cine este ca Tine,
glorios în sfinţenie, temut în splendoare şi înfăptuitor de minuni?
12 Ţi-ai întins mâna dreaptă
şi pământul i-a înghiţit.
13 Prin îndurarea[b] Ta Ţi-ai condus poporul
pe care l-ai răscumpărat;
prin puterea Ta l-ai călăuzit
spre Locuinţa Ta cea sfântă[c].
14 Popoarele vor începe să tremure când vor auzi;
îi va cuprinde groaza pe locuitorii Filistiei.
15 Căpeteniile Edomului se vor teme;
un tremur îi va cuprinde pe conducătorii Moabului.
Toţi locuitorii Canaanului se vor topi de spaimă;
16 teroarea şi groaza vor cădea peste ei;
din pricina măreţiei braţului Tău,
vor amuţi ca o piatră,
până va trece poporul Tău, Doamne,
până va trece poporul pe care l-ai câştigat[d].
17 Tu îl vei aduce şi-l vei sădi
pe muntele moştenirii Tale,
în locul pe care Tu, Doamne, Ţi l-ai pregătit ca locuinţă,
lăcaşul pe care mâinile Tale, Stăpâne, l-au întemeiat.
18 Domnul va domni
în veci de veci!“
19 Când caii, carele şi călăreţii[e] lui Faraon au intrat în mare, Domnul a adus înapoi apele mării peste ei; israeliţii însă au mers prin mare ca pe pământ uscat.
20 Apoi Miriam, profetesa, sora lui Aaron, a luat o tamburină în mână şi toate femeile au ieşit după ea având tamburine în mâini şi dansând. 21 Miriam le cânta:
„Cântaţi Domnului,
căci Şi-a arătat slava;
i-a năpustit în mare
pe cal şi pe călăreţ.“
Apele de la Mara şi Elim
22 După aceea, Moise l-a luat pe Israel de lângă Marea Roşie şi au intrat împreună în pustia Şur. Au mers trei zile prin pustie, fără să găsească apă. 23 Au ajuns într-un loc unde, deşi era apă, n-au putut să o bea pentru că era amară, motiv pentru care au numit locul acela Mara[f]. 24 Poporul a cârtit împotriva lui Moise, zicând: „Ce vom bea?“ 25 El a strigat către Domnul şi Domnul i-a arătat o bucată de lemn; Moise a aruncat lemnul în apă şi apa s-a făcut dulce. Acolo le-a dat Domnul legi şi porunci şi i-a pus la încercare. 26 El le-a zis: „Dacă veţi asculta cu atenţie glasul Domnului, Dumnezeul vostru, dacă veţi face ce este drept înaintea Lui, dacă veţi lua aminte la poruncile Lui şi veţi păzi toate legile Lui, nu voi aduce peste voi nici una din bolile pe care le-am adus peste egipteni. Căci Eu sunt Domnul Care vă vindecă.“ 27 În cele din urmă au ajuns la Elim, unde se găseau douăsprezece izvoare şi şaptezeci de palmieri; ei şi-au aşezat tabăra lângă apă.
Pilda văduvei stăruitoare
18 Le-a spus apoi o pildă despre faptul că trebuie să se roage întotdeauna şi să nu se descurajeze: 2 El le-a zis:
„Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu-i era ruşine. 3 În cetatea aceea era şi o văduvă care tot venea la el şi-i zicea: «Fă-mi dreptate în procesul cu potrivnicul meu!» 4 Pentru o vreme n-a vrut să-i facă dreptate, dar după aceea şi-a zis: «Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeu şi nici de oameni nu mi-e ruşine, 5 totuşi, pentru că această văduvă mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu mai vină întruna şi să mă bată la cap!»“
6 Apoi Domnul a zis: „Auziţi ce zice judecătorul cel nedrept? 7 Şi oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleşilor Săi, care strigă zi şi noapte către El, măcar că întârzie faţă de ei?! 8 Vă spun că le va face dreptate foarte curând! Dar când va veni Fiului Omului, va găsi El oare credinţă pe pământ?“
Pilda fariseului şi a colectorului de taxe
9 A mai spus şi următoarea pildă pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt drepţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi:
10 „Doi oameni s-au dus la Templu să se roage; unul era fariseu, iar celălalt era colector de taxe. 11 Fariseul stătea în picioare şi se ruga în[a] sine însuşi astfel: «Dumnezeule, Îţi mulţumesc că eu nu sunt ca ceilalţi oameni – tâlhari, nedrepţi, adulteri – şi nici chiar ca acest colector de taxe! 12 Eu postesc de două ori pe săptămână[b] şi dau zeciuială din tot ceea ce câştig!» 13 Colectorul de taxe însă stătea la distanţă şi nu îndrăznea nici măcar să-şi ridice ochii spre cer, ci se bătea pe piept, zicând: «Dumnezeule, îndură-te de mine, păcătosul!» 14 Eu vă spun că mai degrabă acesta s-a dus acasă socotit drept, decât celălalt. Căci oricine se înalţă pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte va fi înălţat!“
Isus şi copilaşii
15 I-au adus şi nişte copilaşi ca să se atingă de ei[c], dar ucenicii, când au văzut aceasta, i-au mustrat pe cei care i-au adus. 16 Isus însă i-a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei! 17 Adevărat vă spun că cel care nu primeşte Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!“
Isus şi conducătorul bogat
18 Un conducător L-a întrebat:
– Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţă veşnică?
19 Isus i-a răspuns:
– De ce Mă numeşti „bun“? Nimeni nu este bun decât Unul: Dumnezeu! 20 Cunoşti poruncile: „Să nu comiţi adulter“, „Să nu ucizi“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Cinsteşte-l pe tatăl tău şi pe mama ta.“
21 El I-a spus:
– Pe toate acestea le-am împlinit încă din tinereţea mea[d].
22 Când a auzit aceasta, Isus i-a zis:
– Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai şi împarte săracilor, şi vei avea astfel o comoară în cer. Apoi vino, urmează-Mă!
23 Când a auzit el aceste lucruri, s-a întristat foarte tare, pentru că era foarte bogat.
24 Isus a văzut (că se întristase foarte tare)[e] şi a zis:
– Cât de greu este pentru cei ce au bogăţii să intre în Împărăţia lui Dumnezeu! 25 Căci este mai uşor să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre cel bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!
26 Cei ce au auzit aceasta s-au întrebat: „Atunci cine poate fi mântuit?“
27 El a zis:
– Ceea ce este imposibil pentru oameni, este posibil pentru Dumnezeu.
28 Atunci Petru I-a zis:
– Iată, noi le-am lăsat pe ale noastre şi Te-am urmat!
29 El le-a răspuns:
– Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casa sau soţia, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii de dragul Împărăţiei lui Dumnezeu 30 şi care să nu primească mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul care vine – viaţă veşnică.
Isus vorbeşte din nou despre moartea şi învierea Sa
31 Apoi i-a luat deoparte pe cei doisprezece şi le-a zis: „Iată că ne îndreptăm spre Ierusalim şi toate cele scrise prin profeţi despre Fiul Omului se vor împlini. 32 Căci El va fi dat pe mâna neamurilor, va fi batjocorit, insultat, scuipat 33 şi, după ce-L vor biciui, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.“ 34 Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri; vorbirea aceasta era ascunsă de ei şi nu pricepeau ce li se spunea.
Isus vindecă un orb lângă Ierihon
35 În timp ce Isus Se apropia de Ierihon, un orb şedea lângă drum cerşind. 36 Când a auzit mulţimea trecând, orbul a întrebat ce se întâmplă. 37 I-au spus că trece Isus din Nazaret. 38 Atunci el a început să strige:
– Isuse, Fiul lui David[f], ai milă de mine!
39 Cei ce mergeau în faţă îl mustrau spunându-i să tacă, dar el striga şi mai tare:
– Fiul lui David, ai milă de mine!
40 Isus S-a oprit şi a poruncit să fie adus la El. Când orbul s-a apropiat, Isus l-a întrebat:
41 – Ce vrei să fac pentru tine?
El I-a răspuns:
– Doamne, să-mi recapăt vederea!
42 Isus a zis:
– Recapătă-ţi vederea; credinţa ta te-a vindecat[g]!
43 Imediat el şi-a recăpătat vederea şi L-a urmat pe Isus, slăvindu-L pe Dumnezeu. Tot poporul care văzuse acest lucru a dat laudă lui Dumnezeu.
33 Aşadar, Iov, ascultă cuvintele mele,
ia aminte la tot ce-ţi voi spune!
2 Sunt gata să-mi deschid gura;
cuvintele îmi sunt pe vârful limbii.
3 Cuvintele mele vin dintr-o inimă dreaptă
şi buzele mele spun sincer ceea ce ştiu.
4 Duhul lui Dumnezeu m-a făcut;
Suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă.
5 Răspunde-mi, dacă poţi,
pregăteşte-te şi confruntă-mă!
6 Înaintea lui Dumnezeu şi eu sunt ca tine,
şi eu am fost făcut din lut.
7 Nu-ţi fie teamă de mine,
nu voi apăsa greu asupra ta.
8 Tu ai vorbit în auzul meu –
am auzit sunetul cuvintelor tale.
9 Tu zici: «Sunt curat, fără greşeală;
sunt curat, nu este nelegiuire în mine,
10 dar Dumnezeu caută să-mi stea împotrivă,
mă consideră duşmanul Lui.
11 Îmi pune picioarele-n butuci
şi îmi urmăreşte toate căile.»
12 Îţi spun că aici n-ai dreptate,
pentru că Dumnezeu este mai mare decât omul.
13 De ce te cerţi cu El
pentru că nu răspunde la nici unul din cuvintele Sale?[a]
14 Căci Dumnezeu vorbeşte când într-un fel,
când în altul, dar omul nu ia seama.
15 Într-un vis, într-o vedenie de noapte,
când oamenii sunt cuprinşi de un somn adânc,
când ei dorm în paturile lor,
16 atunci El le deschide urechile
şi îi înştiinţează prin învăţăturile Lui,
17 ca să-l întoarcă pe om de la faptele lui
şi să-l ferească de mândrie,
18 să-i cruţe sufletul de groapă[b]
şi viaţa de loviturile sabiei[c].
19 El este mustrat pe un pat al durerii,
cu o luptă neîncetată în oase,
20 aşa că i se face greaţă de pâine
şi chiar şi de cele mai alese bucate.
21 Carnea i se prăpădeşte şi piere
şi oasele lui, care erau cândva ascunse, se pot vedea.
22 Sufletul i se apropie de groapă
şi viaţa sa de cei ce aduc moartea.
23 Dar dacă se găseşte un înger pentru el, un mijlocitor,
unul dintr-o mie, care să-l înştiinţeze pe om ce este drept,
24 care să fie bun cu el şi să zică:
«Cruţă-l, ca să nu se coboare în groapă;
am găsit un preţ de răscumpărare pentru el!»,
25 atunci carnea lui devine fragedă ca cea din copilărie;
el se întoarce la zilele tinereţii sale.
26 Se roagă lui Dumnezeu şi El îi arată bunăvoinţă;
el vede faţa Lui strigând de bucurie,
este adus din nou în starea sa cea dreaptă.
27 Apoi cântă înaintea oamenilor şi zice:
«Am păcătuit şi am pervertit ce era drept,
dar n-am primit ce meritam,
28 ci El mi-a răscumpărat sufletul de la groapă,
iar viaţa mea va vedea lumina.»
29 Dumnezeu face toate aceste lucruri omului,
de două, de trei ori,
30 pentru a-i aduce înapoi sufletul din groapă,
ca să fie luminat cu lumina vieţii.
31 Ia aminte, Iov, şi ascultă-mă!
Taci şi voi vorbi!
32 Dacă ai ceva de zis, răspunde-mi!
Vorbeşte, pentru că vreau să-ţi dau dreptate.
33 Dacă nu, ascultă-mă!
Taci şi te voi învăţa înţelepciunea!“
3 Începem oare din nou să ne recomandăm singuri? Oare avem nevoie, aşa cum au unii, de scrisori de recomandare către voi sau de la voi? 2 Voi înşivă sunteţi scrisoarea noastră de recomandare, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii, 3 arătând că sunteţi o scrisoare a lui Cristos, pregătită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu, nu pe table de piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne.
4 O astfel de încredere avem, prin Cristos, înaintea lui Dumnezeu. 5 Nu că prin noi înşine suntem destoinici, pretinzând că ceva vine de la noi, ci destoinicia noastră vine de la Dumnezeu, 6 Care ne-a şi făcut destoinici să fim slujitorii Noului Legământ, nu al literei, ci al Duhului, pentru că litera ucide, dar Duhul dă viaţă.
Slava mai mare a Noului Legământ
7 Dar dacă slujba morţii, încrustată în litere, pe table de piatră, a fost cu slavă, astfel încât poporul Israel n-a putut privi la faţa lui Moise, din cauza strălucirii trecătoare a feţei lui, 8 cu cât mai mult este cu slavă slujba Duhului? 9 Căci, dacă în slujba aducătoare de condamnare era slavă, cu mult mai mult slujba aducătoare de dreptate va abunda de slavă! 10 Fiindcă ceea ce a fost slăvit, nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult. 11 Într-adevăr, dacă ceea ce era trecător a fost cu slavă, cu mult mai mult este cu slavă ceea ce rămâne.
12 Deci, întrucât avem o astfel de nădejde, lucrăm cu mare îndrăzneală, 13 nu ca Moise, care şi-a pus un văl peste faţă pentru ca fiii lui Israel să nu se uite la sfârşitul a ceea ce era trecător. 14 Însă minţile lor erau împietrite. Până în ziua de astăzi, acelaşi văl rămâne neridicat când ei citesc din Vechiul Legământ, pentru că doar în Cristos acest văl este dat la o parte. 15 Până astăzi, oricând este citit Moise, pe minţile lor este un văl, 16 dar atunci când cineva se întoarce la Domnul, vălul este dat la o parte. 17 Domnul este Duhul, iar acolo unde este Duhul Domnului este libertate. 18 Noi toţi, cu feţe neacoperite, reflectăm[a] slava Domnului, ca într-o oglindă, şi suntem transformaţi în asemănarea Sa din slavă în slavă; aceasta vine de la Domnul, Care este Duhul.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.