M’Cheyne Bible Reading Plan

Veşmintele preoţilor – efodul

39 Veşmintele pentru slujirea în Locul Sfânt şi veşmintele sfinte ale lui Aaron le-au făcut din fire de culoare albastră, purpurie şi cărămizie, aşa cum i-a poruncit Domnul lui Moise. ² Au făcut efodul din aur, din fire de culoare albastră, purpurie şi cărămizie şi din fir de in subţire răsucit. ³ Au bătut nişte plăci de aur şi le-au tăiat în fire subţiri, după care le-au ţesut cu firele de culoare albastră, purpurie şi cărămizie şi cu firele de in; efodul era lucrat cu măiestrie. ⁴ Au făcut umerarii pentru efod, care se prindeau la cele două margini ale lui, astfel încât acesta era unit cu ei. ⁵ Brâul efodului, care era prins de el, era lucrat la fel şi din aceleaşi materiale: din aur, din fire de culoare albastră, purpurie şi cărămizie şi din fir de in subţire răsucit, aşa cum îi poruncise Domnul lui Moise.

⁶ Au pregătit pietrele de onix, le-au fixat în monturi de aur şi au gravat pe ele numele israeliţilor, aşa cum se gravează un sigiliu. ⁷ Le-au pus pe umerarii efodului ca să fie pietre de aducere-aminte pentru israeliţi, aşa cum îi poruncise Domnul lui Moise.

Pieptarul

⁸ Apoi au făcut pieptarul pe care l-au lucrat cu măiestrie, aşa cum au făcut şi efodul: din aur, din fire de culoare albastră, purpurie şi cărămizie şi din fir de in subţire răsucit. ⁹ Pieptarul avea suprafaţa pătrată şi era făcut din material dublu, având lungimea şi lăţimea de o palmă^[a]. ¹⁰ Au fixat pe el patru şiruri de pietre: pe primul şir – un sard, un topaz şi un smarald; ¹¹ pe al doilea şir – un turcoaz, un safir^[b] şi un diamant; ¹² pe al treilea şir – un iacint, un agat şi un ametist; iar ¹³ pe al patrulea şir – un crisolit, un onix şi un jasp^[c]. Acestea erau fixate în monturi de aur. ¹⁴ Erau douăsprezece pietre cu numele israeliţilor; pe fiecare dintre acestea era gravat, asemenea sigiliilor, numele uneia din cele douăsprezece seminţii.

¹⁵ Pentru pieptar au făcut lănţişoare din aur curat, răsucite ca nişte funii; ¹⁶ au mai făcut şi două monturi din aur şi două inele din aur, după care au fixat ambele inele la cele două margini ale pieptarului. ¹⁷ Lănţişoarele de aur le-au trecut prin cele două inele de la marginile pieptarului, ¹⁸ iar celelalte capete ale lănţişoarelor le-au prins în cele două monturi şi le-au pus peste umerarii efodului, în partea din faţă. ¹⁹ Au mai făcut două inele de aur şi le-au pus la celelalte două margini ale pieptarului, pe partea interioară, în apropierea efodului. ²⁰ Apoi au făcut încă două inele de aur şi le­au pus în partea inferioară a umerarilor efodului, la nivelul legăturilor sale, deasupra brâului efodului. ²¹ Au legat pieptarul cu inelele lui de inelele efodului cu o sfoară albastră, astfel încât să fie fixat peste brâul efodului, fără să se mişte de pe efod, cum îi poruncise Domnul lui Moise.

Alte veşminte ale preoţilor

²² După aceea, au făcut mantia efodului din fir de culoare albastră. ²³ Deschizătura mantiei era ca deschizătura unei cămăşi cu zale^[d], cu un tiv ţesut de jur împrejurul ei, ca să nu se rupă. ²⁴ Pe marginea de jos a mantiei, de jur împrejur, au făcut rodii din fire de culoare albastră, purpurie şi cărămizie şi din fir de in subţire răsucit. ²⁵ Au făcut şi nişte clopoţei din aur curat pe care i-au pus între rodii, pe marginea de jos a mantiei, de jur împrejur; ²⁶ erau câte un clopoţel şi o rodie, un clopoţel şi o rodie pe marginea de jos a mantiei pentru slujire, de jur împrejur, aşa cum i-a poruncit Domnul lui Moise.

²⁷ Au făcut şi tunicile ţesute din fir de in subţire pentru Aaron şi fiii săi; ²⁸ mitra şi scufiile le-au făcut tot din fir de in subţire, izmenele – din fir de in subţire răsucit, ²⁹ iar brâul – din fir de in subţire răsucit şi din fire de culoare albastră, purpurie şi cărămizie, lucrat la gherghef, aşa cum îi poruncise Domnul lui Moise.

³⁰ Au făcut apoi şi plăcuţa de aur curat, cununa sfântă, şi au gravat pe ea, aşa cum se gravează un sigiliu: „Sfânt pentru Domnul.“ ³¹ Au prins-o sus, pe mitră, cu o sfoară albastră, aşa cum îi poruncise Domnul lui Moise.

Încheierea lucrărilor

³² În felul acesta a fost isprăvită toată lucrarea Tabernaculului, Cortul Întâlnirii; israeliţii au făcut totul potrivit cu ceea ce Domnul îi poruncise lui Moise. ³³ Apoi i-au predat Tabernaculul lui Moise – cortul cu toate uneltele lui: cârligele, scândurile, drugii, stâlpii şi piedestalele lui, ³⁴ învelitoarea din piei de berbeci vopsite în roşu, acoperitoarea din piei de viţei de mare, draperia despărţitoare, ³⁵ Chivotul Mărturiei cu drugii lui şi cu Capacul Ispăşirii, ³⁶ masa cu toate uneltele ei, pâinea prezentării, ³⁷ sfeşnicul din aur curat cu candelele şi uneltele lui, uleiul pentru luminat, ³⁸ altarul de aur, untdelemnul pentru ungere, tămâia mirositoare, draperia de la intrarea în Tabernacul, ³⁹ altarul de bronz cu grătarul de bronz, cu drugii şi cu toate uneltele lui, ligheanul cu piedestalul lui, ⁴⁰ draperiile curţii, stâlpii lor şi piedestalele acestora, draperia pentru intrarea curţii, funiile, ţăruşii, toate uneltele pentru slujirea în Tabernacul, în Cortul Întâlnirii, ⁴¹ veşmintele lucrate cu măiestrie pentru slujirea în Locul Sfânt, veşmintele sfinte ale preotului Aaron şi veşmintele fiilor săi pentru slujirea ca preoţi.

⁴² Israeliţii au făcut toată lucrarea aşa cum îi poruncise Domnul lui Moise. ⁴³ Moise a verificat toată lucrarea şi iată că ei o făcuseră aşa cum poruncise Domnul. Şi Moise i-a binecuvântat.

Arestarea lui Isus

18 După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat împreună cu ucenicii Lui dincolo de uedul^[a] Chidron, unde era o grădină, în care a intrat El şi ucenicii Lui. ² Iuda, cel care L-a trădat, cunoştea şi el acel loc, pentru că de multe ori Isus se strânsese acolo cu ucenicii Lui. ³ Prin urmare, Iuda a luat o cohortă^[b] şi nişte gărzi, trimise de conducătorii preoţilor şi de farisei, şi au venit acolo cu lămpi, făclii şi arme. ⁴ Isus, ştiind tot ce urmează să I se întâmple, a ieşit şi i-a întrebat:

– Pe Cine căutaţi?

⁵ Ei I-au răspuns:

– Pe Isus din Nazaret!

El le-a zis:

– Eu sunt!

Iuda, cel care L-a trădat, stătea şi el împreună cu ei. ⁶ Când Isus le-a zis: „Eu sunt!“, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ. ⁷ El i-a întrebat din nou:

– Pe Cine căutaţi?

Ei I-au zis:

– Pe Isus din Nazaret!

⁸ Isus a răspuns:

– V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă pe Mine Mă căutaţi, lăsaţi-i pe aceştia să se ducă!

⁹ Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească cuvântul pe care-l spusese: „N-am pierdut pe nici unul din cei pe care Mi i-ai dat.“^{[c] 10} Atunci Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o şi l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea dreaptă. Numele acelui sclav era Malchus. ¹¹ Însă Isus i-a zis lui Petru: „Bagă-ţi sabia în teacă! Nu voi bea oare paharul^[d] pe care Mi l-a dat Tatăl?“

Isus este dus la Ana; prima lepădare a lui Petru

¹² Atunci cohorta, comandantul ei şi gărzile iudeilor L-au prins pe Isus, L-au legat ¹³ şi L-au dus mai întâi la Ana^[e]. Căci acesta era socrul lui Caiafa^[f], care era mare preot în anul acela. ¹⁴ Iar Caiafa era cel care-i sfătuise pe iudei că este mai de folos să moară un singur om pentru popor.

¹⁵ Simon Petru împreună cu un alt ucenic L-au urmat pe Isus. Acel ucenic era cunoscut marelui preot şi a intrat cu Isus în curtea marelui preot. ¹⁶ Petru însă stătea afară, la poartă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieşit afară, a vorbit cu portăreasa şi l-a adus pe Petru înăuntru. ¹⁷ Atunci slujnica, portăreasa, i-a zis lui Petru:

– Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii Acestui Om?

El i-a răspuns:

– Nu sunt.

¹⁸ Sclavii şi gărzile făcuseră un foc, pentru că era frig, şi se încălzeau. Petru stătea şi el cu ei şi se încălzea.

¹⁹ Marele preot L-a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui. ²⁰ Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii deschis; întotdeauna am dat învăţătură în sinagogă şi în Templu, unde se adună toţi iudeii, şi n-am spus nimic în ascuns. ²¹ De ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit! Iată că ei ştiu ce am vorbit!“

²² După ce a spus acestea, una dintre gărzile care stăteau acolo L-a lovit cu palma, spunându-i:

– Aşa-i răspunzi marelui preot?!

²³ Isus i-a răspuns:

– Dacă am vorbit rău, depune mărturie cu privire la ceea ce am spus rău, dar dacă am vorbit bine, de ce Mă baţi?

²⁴ Ana L-a trimis legat la Caiafa, marele preot.

A doua şi a treia lepădare a lui Petru

²⁵ Simon Petru stătea acolo şi se încălzea. I-au zis:

– Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii Lui?

Dar el s-a lepădat şi a zis:

– Nu sunt.

²⁶ Unul dintre sclavii marelui preot, rudă cu cel căruia Petru îi tăiase urechea, a zis:

– Nu te-am văzut eu în grădină cu El?!

²⁷ Petru s-a lepădat din nou; şi imediat a cântat cocoşul^[g].

Isus înaintea lui Pilat

²⁸ Atunci L-au dus pe Isus de la Caiafa la pretoriu^[h]. Era în zori. Ei n-au intrat în pretoriu, ca să nu se pângărească şi să poată mânca Paştele. ²⁹ Aşadar, Pilat^[i] a ieşit afară la ei şi le-a zis:

– Ce acuzaţie aduceţi împotriva Acestui Om?

³⁰ Ei i-au răspuns:

– Dacă n-ar fi fost un răufăcător, nu L-am fi dat pe mâna ta!

³¹ Atunci Pilat le-a zis:

– Luaţi-L voi şi judecaţi-L potrivit cu Legea voastră!

Iudeii i-au răspuns:

– Nouă nu ne este permis să omorâm pe nimeni!

³² Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească cele spuse de Isus, când a arătat prin ce fel de moarte urma să moară.

³³ Atunci Pilat a intrat din nou în pretoriu, L-a chemat pe Isus şi L-a întrebat:

– Eşti Tu Împăratul iudeilor?

³⁴ Isus i-a răspuns:

– De la tine spui lucrul acesta sau ţi l-au spus alţii despre Mine?

³⁵ Pilat I-a răspuns:

– Sunt eu cumva iudeu?! Neamul Tău şi conducătorii preoţilor Te-au dat pe mâna mea! Ce-ai făcut?

³⁶ Isus i-a zis:

– Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă Împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar lupta ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor; dar Împărăţia Mea nu este de aici.

³⁷ Pilat L-a întrebat:

– Deci un Împărat tot eşti.

Isus i-a răspuns:

– Este aşa cum ai spus: sunt Împărat! Eu pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să depun mărturie despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă de glasul Meu.

³⁸ Pilat L-a întrebat:

– Ce este adevărul?

Şi, spunând aceasta, a ieşit din nou la iudei şi le-a zis:

– Eu nu găsesc nici o vină în El! ³⁹ Dar este în obiceiul vostru ca de Paşte să vă eliberez un deţinut; vreţi deci să vi-L eliberez pe „Împăratul iudeilor“?

⁴⁰ Ei au strigat din nou:

– Nu pe El, ci pe Baraba^[j]!

Baraba era un răsculat^[k].

Imitându-L pe Cristos în smerenie

2 Aşadar, dacă este vreo încurajare în Cristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo părtăşie cu Duhul, dacă este vreo afecţiune şi vreo îndurare, ² faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un duh şi un gând! ³ Nu faceţi nimic din ambiţie egoistă, nici din îngâmfare, ci, în smerenie, consideraţi-i pe alţii mai presus decât voi înşivă. ⁴ Fiecare dintre voi ar trebui să fie preocupat nu doar de interesele lui, ci şi de ale altora. ⁵ Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Cristos Isus,

Strălucind ca nişte stele

¹² De aceea, preaiubiţii mei, aşa cum întotdeauna aţi ascultat, nu doar în prezenţa mea, ci mult mai mult acum, în absenţa mea, duceţi la bun sfârşit mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, ¹³ pentru că Dumnezeu este Cel Care lucrează în voi; şi astfel voi aveţi voinţă şi puteţi lucra după buna Lui plăcere. ¹⁴ Faceţi toate lucrurile fără să vă plângeţi şi fără să vă certaţi, ¹⁵ ca să fiţi fără pată şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu în mijlocul unei generaţii necinstite şi pervertite. Străluciţi între ei ca nişte stele în univers, ¹⁶ ţinând sus^[c] Cuvântul vieţii, ca să mă pot lăuda în ziua lui Cristos că n-am alergat în zadar şi că nu am trudit degeaba. ¹⁷ Şi chiar dacă sunt turnat ca o jertfă de băutură peste jertfa şi lucrarea credinţei voastre^[d], eu mă bucur şi îmi împărtăşesc bucuria cu voi toţi. ¹⁸ În acelaşi fel, bucuraţi-vă şi voi şi împărtăşiţi-vă bucuria cu mine!

Timotei şi Epafrodit

¹⁹ Nădăjduiesc în Domnul Isus că vi-l voi trimite în curând pe Timotei, pentru ca şi eu să fiu încurajat de veştile despre voi. ²⁰ Căci n-am pe nimeni care să-mi împărtăşească simţămintele ca el, fiind cu adevărat preocupat de starea voastră. ²¹ Toţi îşi urmăresc propriile interese, şi nu pe ale lui Cristos. ²² Voi cunoaşteţi vrednicia lui, şi anume că a lucrat cu mine pentru Evanghelie ca un copil slujindu-şi tatăl. ²³ Sper să vi-l trimit imediat ce aflu cum merg lucrurile cu privire la mine ²⁴ şi am încredere în Domnul că voi veni şi eu curând.

²⁵ Am considerat că este necesar să vi-l trimit pe fratele Epafrodit, conlucrător şi ostaş împreună cu mine, trimisul vostru, cel pe care voi l-aţi trimis pentru a sluji nevoilor mele. ²⁶ El a fost foarte tulburat fiindcă aţi auzit că a fost bolnav. ²⁷ A fost atât de bolnav încât era aproape să moară, însă Dumnezeu a avut îndurare faţă de el şi nu doar faţă de el, ci şi faţă de mine, ca să nu fiu întristat peste măsură. ²⁸ Aşadar, vi-l trimit în grabă, ca să vă bucuraţi văzându-l din nou, iar eu să nu mai fiu întristat. ²⁹ Primiţi-l deci bine, în Domnul, cu toată bucuria, şi cinstiţi astfel de oameni! ³⁰ Căci de dragul lucrării lui Cristos era aproape să moară, riscându-şi viaţa pentru a face, în locul vostru, acele lucruri pe care voi nu le-aţi putut face pentru mine.