M’Cheyne Bible Reading Plan
Instrucţiuni pentru învestirea în slujire a preoţilor şi pentru consacrarea altarului
29 Pentru a-i sfinţi ca să-Mi împlinească slujba de preoţi, trebuie să faci următoarele: ia un viţel şi doi berbeci fără meteahnă, 2 azime, turte nedospite, amestecate cu ulei şi turte subţiri, nedospite, stropite cu ulei, făcute din făină de grâu aleasă; 3 să le pui într-un coş şi să le aduci împreună cu viţelul şi cu cei doi berbeci; 4 să-i aduci apoi pe Aaron şi pe fiii lui la intrarea în Cortul Întâlnirii şi să-i speli cu apă; 5 apoi să iei veşmintele şi să-l îmbraci pe Aaron cu tunica, cu mantia efodului, cu efodul şi cu pieptarul şi să-l încingi cu brâul efodului; 6 să-i pui mitra pe cap şi să fixezi cununa sfântă pe mitră; 7 să iei untdelemnul pentru ungere, să i-l torni pe cap şi să-l ungi. 8 Apoi să-i aduci şi pe fiii lui şi să-i îmbraci cu tunicile, 9 să-i încingi cu brâiele, pe Aaron şi pe fiii lui[a], şi să le pui scufiile; preoţia va fi a lor printr-o poruncă veşnică. În acest fel trebuie să-i învesteşti pe Aaron şi pe fiii săi în slujba Mea.
10 Să aduci viţelul înaintea Cortului Întâlnirii. Aaron şi fiii lui să-şi pună mâinile pe capul viţelului 11 şi să înjunghie viţelul înaintea Domnului, la intrarea în Cortul Întâlnirii. 12 Să iei cu degetul din sângele viţelului şi să ungi cu el coarnele altarului, după care să verşi restul sângelui la baza altarului. 13 Să iei toată grăsimea de pe măruntaie, membrana ficatului şi cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei şi să le arzi pe altar. 14 Iar carnea viţelului, pielea şi balega să le arzi în foc, în afara taberei; este o jertfă pentru păcat.
15 Apoi să iei unul dintre berbeci, iar Aaron împreună cu fiii lui să-şi pună mâinile pe capul acestuia; 16 va trebui să înjunghii berbecul, să-i iei sângele şi să-l stropeşti pe altar de jur împrejur. 17 Apoi să tai berbecul în bucăţi, să-i speli măruntaiele şi picioarele şi să le pui lângă celelalte bucăţi şi lângă cap. 18 Să arzi tot berbecul pe altar; este o ardere de tot pentru Domnul de o aromă plăcută, o jertfă mistuită de foc pentru Domnul.
19 Apoi să iei celălalt berbec, iar Aaron şi fiii săi să-şi pună mâinile pe capul acestuia. 20 Să înjunghii berbecul şi să-i iei sângele, după care să ungi lobul urechii drepte a lui Aaron şi lobul urechii drepte a fiilor lui, degetul mare al mâinii lor drepte şi degetul mare al piciorului lor drept şi să stropeşti restul sângelui pe altar, de jur împrejur. 21 Apoi să iei din sângele de pe altar şi din untdelemnul pentru ungere şi să-l stropeşti pe Aaron şi veşmintele lui, precum şi pe fiii săi şi veşmintele acestora. Astfel, Aaron va fi sfânt, şi tot aşa vor fi veşmintele lui, fiii lui şi veşmintele acestora.
22 De asemenea, să iei grăsimea berbecului: grăsimea cozii, grăsimea de pe măruntaie, membrana ficatului, cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei şi spata dreaptă (pentru că este un berbec în vederea învestirii în slujire), 23 apoi să iei o turtă de pâine, o turtă făcută cu ulei şi o turtă subţire din coşul azimelor, care este înaintea Domnului 24 şi să le pui pe toate în mâinile lui Aaron şi în mâinile fiilor săi şi să le legene ca jertfă legănată înaintea Domnului. 25 Apoi să le iei din mâinile lor şi să le arzi pe altar, deasupra arderii de tot ca o aromă plăcută înaintea Domnului; aceasta este o jertfă mistuită de foc pentru Domnul. 26 Să iei şi pieptul berbecului care va sluji la învestirea în slujire a lui Aaron şi să-l legeni ca jertfă legănată înaintea Domnului; aceasta va fi partea ta.
27 Apoi, din berbecul care va fi folosit la învestirea în slujire a lui Aaron şi a fiilor săi, să pui deoparte pieptul adus ca jertfă legănată şi spata adusă ca jertfă prin ridicare. 28 Ele vor fi ale lui Aaron şi ale fiilor săi ca o contribuţie din partea israeliţilor; aceasta să fie o poruncă veşnică. Căci este o contribuţie a israeliţilor din jertfele lor de pace[b], o contribuţie pentru Domnul. 29 Veşmintele sfinte ale lui Aaron să fie date fiilor lui după el; ei le vor purta atunci când vor fi unşi şi sfinţiţi pentru slujbă. 30 Vor fi purtate de acela care-i va lua locul în slujba preoţiei; el le va purta şapte zile atunci când va intra în Cortul Întâlnirii ca să facă slujba în Locul Sfânt.
31 Să iei berbecul folosit la învestirea în slujire şi să-i fierbi carnea într-un loc sfânt. 32 Aaron şi fiii săi să mănânce carnea berbecului şi pâinea din coş, la intrarea în Cortul Întâlnirii. 33 Doar ei să mănânce hrana prin care s-a făcut ispăşirea în vederea învestirii lor în slujire şi a sfinţirii lor; nimeni altcineva să nu mănânce din ea, deoarece această hrană este sfântă. 34 Dacă, până dimineaţa, va mai rămâne ceva din carnea pentru învestirea în slujire sau din pâine, să arzi totul în foc. Să nu fie mâncată de altcineva, căci este carne sfântă.
35 Acestea sunt poruncile pe care trebuie să le urmezi cu privire la Aaron şi la fiii săi. Învestirea în slujire să dureze şapte zile. 36 În fiecare zi să jertfeşti un viţel ca jertfă pentru păcat, în vederea ispăşirii. De asemenea, să aduci o jertfă pentru păcat pe altar când vei face ispăşire pentru el şi să-l ungi pentru a-l sfinţi. 37 Şapte zile să faci ispăşire pentru altar şi să-l sfinţeşti, iar altarul va fi preasfânt. Oricine se va atinge de altar va fi sfinţit.
Instrucţiuni privind jertfa continuă
38 Iată ce va trebui să jertfeşti pe altar: zilnic, doi miei de un an; 39 un miel să-l jertfeşti dimineaţa, iar pe celălalt miel, între cele două seri[c]; 40 împreună cu primul miel să aduci şi a zecea parte dintr-o efă[d] de făină aleasă, amestecată cu un sfert de hin[e] de ulei de măsline presate şi o jertfă de băutură de un sfert de hin de vin; 41 al doilea miel să-l jertfeşti între cele două seri şi să aduci împreună cu el un dar de mâncare şi o jertfă de băutură ca şi dimineaţa; aceasta este o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului.
42 Aceasta va fi o ardere de tot continuă, care va trebui adusă de toţi urmaşii voştri la intrarea în Cortul Întâlnirii, înaintea Domnului; acolo mă voi întâlni cu tine şi-ţi voi vorbi. 43 Tot acolo mă voi întâlni şi cu israeliţii, iar locul va fi sfinţit de slava Mea.
44 Voi sfinţi Cortul Întâlnirii şi altarul. Îi voi sfinţi pe Aaron şi pe fiii săi ca să fie în slujba Mea ca preoţi. 45 Voi locui în mijlocul israeliţilor şi Eu voi fi Dumnezeul lor. 46 Ei vor şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor, Care i-am scos din ţara Egiptului ca să locuiesc în mijlocul lor. Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor.
8 Isus S-a dus spre Muntele Măslinilor. 2 Dis-de-dimineaţă a venit iarăşi în Templu şi tot poporul a venit la El. El S-a aşezat şi a început să-i înveţe. 3 Cărturarii[a] şi fariseii au adus o femeie care fusese prinsă comiţând adulter. Au pus-o să stea în mijloc 4 şi L-au întrebat:
– Învăţătorule, această femeie a fost prinsă chiar în timp ce comitea adulterul. 5 În Lege, Moise ne-a poruncit ca pe astfel de femei să le ucidem cu pietre.[b] Tu deci ce zici?
6 Spuneau lucrul acesta ca să-L pună la încercare, pentru ca să aibă cu ce să-L acuze.
Isus însă S-a aplecat şi a început să scrie cu degetul pe pământ. 7 Cum ei continuau să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis:
– Acela dintre voi care este fără păcat, să arunce primul cu piatra în ea!
8 Apoi S-a aplecat din nou şi a continuat să scrie pe pământ.
9 Când au auzit ei aceasta,[c] au ieşit afară unul câte unul, începând cu cei bătrâni, iar Isus a rămas singur cu femeia care stătea în mijloc. 10 Isus S-a ridicat şi a întrebat-o:
– Femeie, unde sunt toţi? Nu te-a condamnat nimeni?
11 Ea a răspuns:
– Nimeni, Doamne!
Isus i-a zis:
– Nici Eu nu te condamn. Du-te şi, de acum înainte, să nu mai păcătuieşti!)[d]
Isus, Lumina lumii. Veridicitatea mărturiei lui Isus
12 Isus le-a vorbit din nou:
– Eu sunt lumina lumii. Cel ce Mă urmează pe Mine nu va umbla niciodată în întuneric, ci va avea lumina vieţii.
13 Fariseii i-au zis:
– Tu depui mărturie despre Tine Însuţi, deci mărturia Ta nu este adevărată.
14 Isus le-a răspuns:
– Chiar dacă Eu depun mărturie despre Mine Însumi, totuşi mărturia Mea este adevărată, pentru că Eu ştiu de unde vin şi unde Mă duc, dar voi nu ştiţi nici de unde vin şi nici unde Mă duc. 15 Voi judecaţi după standarde omeneşti[e]; Eu nu judec pe nimeni. 16 Şi chiar dacă aş judeca, judecata Mea este adevărată, pentru că Eu nu sunt singur, ci sunt împreună cu Tatăl Care M-a trimis. 17 Chiar în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată.[f] 18 Sunt Eu Cel Ce depun mărturie despre Mine Însumi, şi despre Mine depune mărturie şi Tatăl Care M-a trimis.
19 Atunci I-au zis:
– Unde este Tatăl Tău?
Isus a răspuns:
– Voi nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine şi nici pe Tatăl Meu. Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine, L-aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.
20 Aceste cuvinte le-a spus în vistierie[g], în timp ce dădea învăţătură în Templu, dar nu L-a arestat nimeni, pentru că încă nu-I venise ceasul.
21 El le-a zis iarăşi:
– Eu Mă duc, iar voi Mă veţi căuta, însă veţi muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.
22 Atunci iudeii au zis: „Doar n-o avea de gând să Se omoare, de zice: «Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.»?“
23 El le-a zis:
– Voi sunteţi de jos; Eu sunt de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. 24 Vă spun că veţi muri în păcatele voastre. Căci dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.
25 Ei L-au întrebat:
– Cine eşti Tu?
Isus le-a răspuns:
– Ceea ce v-am spus de la început.[h] 26 Eu am multe de zis şi de condamnat cu privire la voi, însă Cel Ce M-a trimis este adevărat, iar Eu, ceea ce am auzit de la El, aceea spun lumii.
27 Ei nu şi-au dat seama că le vorbea despre Tatăl.
28 Isus le-a zis:
– Când Îl veţi înălţa pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci spun aceste lucruri aşa cum M-a învăţat Tatăl. 29 Iar Cel Ce M-a trimis este cu Mine. El nu M-a lăsat singur, pentru că Eu fac întotdeauna ceea ce-I este plăcut.
30 În timp ce spunea aceste lucruri, mulţi au crezut în El.
Urmaşii lui Avraam
31 Atunci Isus le-a zis iudeilor care crezuseră în El:
– Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, atunci sunteţi într-adevăr ucenicii Mei. 32 Veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va elibera.
33 Ei I-au răspuns:
– Suntem urmaşii[i] lui Avraam şi n-am fost niciodată sclavii nimănui! Deci cum spui Tu: „Veţi fi liberi“?!
34 Isus le-a răspuns:
– Adevărat, adevărat vă spun că oricine săvârşeşte păcatul[j] este sclav al păcatului. 35 Şi sclavul nu rămâne veşnic în casă, însă fiul rămâne veşnic. 36 Deci dacă Fiul vă eliberează, veţi fi cu adevărat liberi. 37 Ştiu că sunteţi urmaşii lui Avraam, dar cu toate acestea căutaţi să Mă omorâţi, pentru că nu pătrunde în voi Cuvântul Meu. 38 Eu spun ceea ce am văzut la[k] Tatăl; iar voi faceţi ceea ce aţi auzit de la tatăl vostru[l].
39 Ei I-au răspuns:
– Tatăl nostru este Avraam!
Isus le-a zis:
– Dacă aţi fi copiii lui Avraam, aţi face[m] faptele lui Avraam. 40 Însă acum încercaţi să Mă omorâţi, pe Mine, un Om Care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Aşa ceva Avraam n-a făcut! 41 Voi faceţi deci faptele tatălui vostru!
Atunci I-au zis:
– Noi nu suntem născuţi din adulter! Avem un singur Tată: pe Dumnezeu!
42 Isus le-a zis:
– Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, atunci M-aţi iubi, pentru că Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Căci Eu n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis. 43 De ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu! 44 Voi sunteţi de la tatăl vostru, diavolul, şi vreţi să îndepliniţi dorinţele tatălui vostru! El de la început a fost ucigaş şi n-a stat în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, el vorbeşte din ale lui, pentru că este mincinos şi tatăl minciunii! 45 Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi! 46 Care dintre voi Mă poate dovedi vinovat de păcat? Dacă spun adevărul, de ce nu Mă credeţi? 47 Cel ce este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu. Voi de aceea nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu!
Isus este înainte de Avraam
48 Iudeii I-au răspuns:
– Nu zicem noi bine că eşti samaritean[n] şi că ai demon?!
49 Isus le-a zis:
– Eu nu am demon, ci Îl onorez pe Tatăl Meu, iar voi Mă dezonoraţi pe Mine. 50 Totuşi Eu nu caut slavă pentru Mine; este Unul Care o caută şi Care judecă. 51 Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzeşte cineva Cuvântul Meu în veac nu va vedea moartea.
52 Atunci iudeii I-au zis:
– Acum ştim că ai demon! Avraam a murit, profeţii – de asemenea, şi Tu zici: „Dacă păzeşte cineva Cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea“! 53 Doar nu eşti Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit?! Şi profeţii au murit! Cine Te crezi Tu că eşti?!
54 Isus le-a răspuns:
– Dacă Eu Mă slăvesc pe Mine Însumi, slava Mea nu înseamnă nimic. Tatăl Meu este Cel Care Mă slăveşte, Cel despre Care voi spuneţi: „Este Dumnezeul nostru!“, 55 deşi nu-L cunoaşteţi. Eu însă Îl cunosc, iar dacă aş spune că nu-L cunosc, aş fi şi Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc şi păzesc Cuvântul Lui. 56 Avraam, tatăl vostru, s-a bucurat nespus de mult că are să vadă ziua Mea; a văzut-o şi s-a bucurat.
57 Atunci iudeii I-au zis:
– N-ai nici cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam?!
58 Isus le-a răspuns:
– Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte să se fi născut Avraam, Eu sunt[o]!
59 Atunci au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns şi a ieşit din Templu.
Avertisment împotriva adulterului
5 Fiul meu, fii atent la înţelepciunea mea,
ascultă bine cuvintele mele înţelepte,
2 ca să-ţi păstrezi chibzuinţa
şi buzele tale să păzească cunoştinţa!
3 Buzele femeii adultere picură miere,
şi cuvintele ei sunt mai alunecoase decât untdelemnul,
4 dar la urmă sunt mai amare decât pelinul,
mai ascuţite ca o sabie cu două tăişuri.
5 Picioarele ei coboară la moarte
şi paşii ei conduc spre Locuinţa Morţilor.
6 Ea nu dă atenţie căii care duce la viaţă;
căile ei rătăcesc, dar ea nu ştie lucrul acesta.
7 Acum, fiilor, ascultaţi-mă
şi nu vă îndepărtaţi de la cuvintele mele.
8 Fiule, păstrează-ţi calea departe de a ei,
nu te apropia de uşa locuinţei ei,
9 pentru ca să nu-ţi dai cinstea altora
şi anii tăi unui om nemilos,
10 pentru ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta
şi din munca ta să se îmbogăţească casa altuia,
11 iar, la sfârşitul vieţii, să oftezi din greu
când carnea şi trupul ţi se vor istovi.
12 Atunci vei spune: „Cum am urât eu disciplinarea!
Cum a dispreţuit inima mea mustrarea!
13 Cum am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei
şi să n-ascult de cei ce mă îndrumau!
14 Era cât pe ce să fiu nenorocit de tot
în mijlocul adunării şi comunităţii.“
15 Bea apă din puţul tău
şi din propriul tău izvor!
16 De ce să se reverse izvoarele tale pe străzi
şi râurile tale în locuri publice?
17 Lasă-le să fie doar ale tale
şi nu le împărţi cu străinii.
18 Fie binecuvântată fântâna ta
şi bucură-te de soţia tinereţii tale –
19 cerboaică iubită, căprioară plăcută!
Fii îmbătat tot timpul de sânii ei,
fii întotdeauna captivat de dragostea ei.
20 Fiul meu, pentru ce să fii atras de o străină?
De ce să îmbrăţişezi sânul altei femei?
21 Căci umbletele omului sunt înaintea ochilor Domnului
şi El cântăreşte toate cărările lui.
22 Cel rău va fi prins de înseşi nelegiuirile lui
şi va fi legat cu funiile păcatului lui.
23 El va muri din lipsă de disciplinare
şi va rătăci din prea multa lui prostie.
4 Vreau să spun că, atât timp cât moştenitorul este copil, nu este diferit de un sclav, cu toate că el este proprietarul tuturor lucrurilor, 2 ci el se află sub îngrijirea tutorilor şi a administratorilor până la timpul desemnat de tatăl său. 3 Astfel, şi noi, când eram copii, eram sub sclavia principiilor lumii. 4 Dar, la împlinirea vremii, Dumnezeu Şi-a trimis Fiul, născut din femeie, născut sub Lege, 5 ca să-i răscumpere pe cei ce sunt sub Lege, pentru ca noi să primim înfierea[a]. 6 Iar pentru că voi sunteţi fii, Dumnezeu a trimis Duhul Fiului Său în inimile noastre, Duh care strigă „Abba!“[b], adică „Tată!“ 7 Astfel, tu nu mai eşti sclav, ci fiu, iar dacă eşti fiu, Dumnezeu te-a făcut şi moştenitor.
Grija lui Pavel pentru galateni
8 Atunci când voi nu-L cunoşteaţi pe Dumnezeu eraţi sclavii celor ce nu sunt dumnezei. 9 Dar acum, când Îl cunoaşteţi pe Dumnezeu sau, mai degrabă, sunteţi cunoscuţi de Dumnezeu, cum de vă întoarceţi din nou la acele principii sărace şi slabe? Vreţi să deveniţi din nou sclavii lor? 10 Voi ţineţi zile, luni, anotimpuri şi ani. 11 Mi-e teamă ca, nu cumva, să mă fi ostenit în zadar pentru voi.
12 Fraţilor, vă rog, fiţi ca mine, pentru că şi eu sunt ca voi! Nu mi-aţi făcut nici un rău. 13 Voi ştiţi că în neputinţa trupului v-am vestit Evanghelia prima oară. 14 Şi n-aţi dispreţuit, nici nu v-a fost scârbă faţă de ceea ce era o ispită pentru voi în trupul meu, ci m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Cristos Isus. 15 Aşadar, unde este acea fericire a voastră? Vă mărturisesc că, dacă aţi fi putut, v-aţi fi scos până şi ochii şi mi i-aţi fi dat! 16 Acum, pentru că v-am spus adevărul, am devenit oare duşmanul vostru? 17 Ei sunt plini de râvnă faţă de voi, dar nu spre bine, ci ei vor să vă despartă de noi, ca să fiţi plini de râvnă pentru ei. 18 Este bine ca întotdeauna să fiţi plini de râvnă pentru un scop bun, nu doar când sunt eu cu voi. 19 Copiii mei, pentru care sufăr din nou durerile naşterii până când Cristos va lua chip în voi, 20 aş vrea să pot fi cu voi şi să-mi schimb tonul, pentru că sunt nedumerit cu privire la voi!
Sara şi Agar
21 Spuneţi-mi voi, care doriţi să fiţi sub Lege, nu auziţi ce spune Legea? 22 Este scris că Avraam a avut doi fii: unul dintr-o sclavă, iar unul dintr-o femeie liberă. 23 Cel din sclavă a fost născut în chip firesc, însă cel din femeia liberă a fost născut prin promisiune. 24 Acest fapt poate fi luat ca o alegorie: aceste două femei reprezintă două legăminte. Unul este cel de pe muntele Sinai, născând copii pentru sclavie – şi anume Agar. 25 Agar este muntele Sinai din Arabia şi corespunde Ierusalimului de acum, pentru că este în sclavie cu copiii lui; 26 dar Ierusalimul de sus este liber şi el este mama noastră. 27 Căci este scris:
„Bucură-te, stearpo,
tu, care nu poţi naşte!
Izbucneşte în chiuituri şi strigă,
tu, care nu eşti în durerile naşterii!
Căci copiii femeii părăsite vor fi mai mulţi
decât ai celei care are soţ.“[c]
28 Voi, fraţilor, ca şi Isaac, sunteţi copii ai promisiunii. 29 Dar aşa cum atunci cel născut în chip firesc l-a persecutat pe cel născut prin puterea Duhului, la fel este şi acum. 30 Ce spune însă Scriptura? „Alung-o pe sclavă şi pe fiul ei, pentru că fiul sclavei nu va moşteni împreună cu fiul femeii libere!“[d] 31 Aşadar, fraţilor, noi nu suntem copiii sclavei, ci ai femeii libere.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.