M’Cheyne Bible Reading Plan
Sărbătoarea Azimelor şi răscumpărarea întâilor născuţi
13 Domnul i-a zis lui Moise: 2 „Să-Mi pui deoparte orice întâi născut de-al israeliţilor, care este băiat; primul rod al pântecelui, atât dintre oameni, cât şi dintre animale, este al Meu.“
3 Moise a zis poporului: „Aduceţi-vă aminte de ziua aceasta, în care aţi ieşit din Egipt, din casa sclaviei, pentru că Domnul v-a scos de acolo cu mâna Sa puternică; să nu se mănânce pâine dospită. 4 Astăzi ieşiţi, în luna Abib[a]. 5 Când Domnul vă va duce în ţara canaaniţilor, a hitiţilor, a amoriţilor, a hiviţilor şi a iebusiţilor, ţară pe care El a jurat părinţilor voştri că v-o va da – o ţară în care curge lapte şi miere – să ţineţi această sărbătoare în luna aceasta. 6 Şapte zile să mâncaţi azime, iar în a şaptea zi să ţineţi o sărbătoare în cinstea Domnului. 7 Timp de şapte zile să mâncaţi azime; să nu se găsească la voi pâine dospită şi nici un fel de aluat să nu fie văzut pe teritoriul vostru. 8 Fiecare să spună copilului său în ziua aceea: «Aceasta este o aducere-aminte a ceea ce a făcut Domnul pentru mine când am ieşit din Egipt.» 9 Să fie pentru voi ca un semn pe mână şi ca un semn de aducere-aminte pe frunte[b], pentru ca Legea Domnului să fie pe buzele voastre; căci, cu mâna Lui puternică, v-a scos Domnul din Egipt. 10 Să ţineţi această poruncă la vremea ei, în fiecare an. 11 Când Domnul vă va duce în ţara canaaniţilor, aşa cum a jurat părinţilor voştri, şi are să v-o dea vouă, 12 să puneţi deoparte pentru Domnul pe toţi aceia care vor fi primul rod al pântecelui. Toţi întâii născuţi dintre vitele voastre să fie ai Domnului şi anume fiecare mascul. 13 Dar orice întâi născut al măgăriţei să-l răscumpăraţi cu o oaie[c]; dacă nu-l răscumpăraţi, să-i frângeţi gâtul[d]. De asemenea, să răscumpăraţi pe fiecare întâi născut dintre copiii voştri. 14 Când copiii voştri vă vor întreba: «Ce înseamnă aceasta?», să le răspundeţi: «Domnul, cu mâna Lui puternică, ne-a scos din Egipt, din casa sclaviei. 15 Când Faraon s-a încăpăţânat să nu ne lase să plecăm, Domnul le-a luat viaţa tuturor întâilor născuţi din ţara Egiptului, de la întâiul născut al omului până la întâiul născut al animalelor. De aceea jertfim Domnului primul rod al pântecelui fiecărui animal şi răscumpărăm pe întâii născuţi dintre copiii noştri. 16 Faptul că Domnul ne-a scos din Egipt cu mâna Lui puternică, este pentru noi ca un semn pe mână şi ca un semn pe frunte.»“
Trecerea Mării Roşii
17 Când Faraon a lăsat poporul să plece, Dumnezeu nu i-a condus prin ţara filistenilor, deşi era mai aproape, pentru că Dumnezeu a zis: „S-ar putea ca poporul să se răzgândească şi să se întoarcă în Egipt, dacă va trebui să poarte război.“ 18 Astfel, Dumnezeu a condus poporul, punându-l să ocolească pe drumul spre pustie, către Marea Roşie[e]. Israeliţii au ieşit din ţara Egiptului pregătiţi pentru război. 19 Moise a luat cu el oasele lui Iosif care-i pusese pe israeliţi să jure: „Când Dumnezeu va veni în ajutorul vostru, să luaţi oasele mele de aici.“[f] 20 Ei au ieşit spre Sucot şi şi-au aşezat tabăra la Etam, la marginea pustiei. 21 Ca să-i conducă pe drum, Domnul a mers înaintea lor într-un stâlp de nor ziua şi într-un stâlp de foc noaptea, ca să le dea lumină, astfel că puteau călători atât ziua, cât şi noaptea. 22 Nici stâlpul de nor din timpul zilei, nici stâlpul de foc din timpul nopţii nu se depărta dinaintea poporului.
Pilda administratorului nedrept
16 Apoi le-a zis ucenicilor:
„Un om bogat avea un administrator care a fost acuzat că-i risipeşte averea. 2 El l-a chemat şi i-a zis: «Ce înseamnă lucrul acesta pe care-l aud despre tine? Dă socoteală de administraţia ta, pentru că nu mai poţi fi administrator!» 3 Administratorul şi-a zis: «Ce-o să fac, pentru că stăpânul îmi va lua slujba de administrator? Să sap – nu sunt în stare, iar să cerşesc – mi-ar fi ruşine. 4 Ştiu ce-o să fac, pentru ca, atunci când voi fi scos din administraţie, ei să mă primească în casele lor!» 5 I-a chemat unul câte unul pe datornicii stăpânului său şi i-a zis primului:
– Cât îi datorezi stăpânului meu?
6 Acela i-a răspuns:
– O sută de baţi[a] de untdelemn.
El i-a zis:
– Ia-ţi chitanţa, aşază-te repede şi scrie cincizeci!
7 A zis apoi altuia:
– Dar tu, cât îi datorezi?
Acela i-a răspuns:
– O sută de cori[b] de grâu.
El i-a zis:
– Ia-ţi chitanţa şi scrie optzeci!
8 Stăpânul l-a lăudat pe administratorul nedrept, deoarece lucrase cu iscusinţă.[c] Căci fiii acestui veac sunt mai isteţi faţă de propria lor generaţie, decât fiii luminii.
9 Şi Eu vă spun: faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor[d] nedrepte, pentru ca, atunci când ele vor înceta să mai fie, aceştia să vă primească în corturile veşnice! 10 Cine este credincios în lucrul cel mai mic este credincios şi în cel mare, şi cine este nedrept în lucrul cel mai mic este nedrept şi în cel mare. 11 Aşadar, dacă n-aţi fost credincioşi în ce priveşte bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?! 12 Şi dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?! 13 Nici un slujitor nu poate sluji la doi stăpâni: căci ori îl va urî pe unul şi-l va iubi pe celălalt, ori îi va fi devotat unuia, şi-l va dispreţui pe celălalt. Nu puteţi sluji şi lui Dumnezeu, şi Bogăţiei!“
14 Fariseii, care erau iubitori de bani, au auzit toate acestea şi îşi băteau joc de El. 15 El însă le-a zis: „Voi încercaţi să vă îndreptăţiţi pe voi înşivă înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile! Căci ce este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.
Alte învăţături
16 Legea şi Profeţii au ţinut până la Ioan: de atunci se vesteşte Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi fiecare dă buzna în ea! 17 Este mai uşor să treacă cerul şi pământul decât să cadă o parte a vreunei litere[e] a Legii!
18 Oricine divorţează de soţia lui şi se căsătoreşte cu o altă femeie comite adulter, iar cel care se căsătoreşte cu o femeie divorţată de soţul ei comite şi el adulter.
Bogatul şi Lazăr
19 Era un om bogat, care se îmbrăca în purpură şi in subţire şi care în fiecare zi se bucura de lux. 20 La poarta lui zăcea un om sărac, al cărui nume era Lazăr şi care era plin de bube. 21 El dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului. Până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele. 22 Săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam[f]. A murit apoi şi bogatul şi a fost înmormântat. 23 În Locuinţa Morţilor[g], unde se afla în chinuri, şi-a ridicat ochii şi l-a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul acestuia. 24 El a strigat:
– Părinte Avraam, ai milă de mine şi trimite-l pe Lazăr să-şi umezească vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci sunt atât de chinuit în flacăra aceasta!
25 Însă Avraam i-a răspuns:
– Copile, adu-ţi aminte că în timpul vieţii tale, tu ai primit lucrurile bune, iar Lazăr le-a primit pe cele rele, aşa că acum, aici, el este mângâiat, iar tu suferi. 26 Pe lângă toate acestea, între noi şi voi a fost pusă o prăpastie mare, astfel încât cei ce vor să treacă de aici la voi, să nu poată, şi nici cei de acolo să nu poată trece la noi.
27 El a zis:
– Atunci, te rog, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, 28 căci am cinci fraţi, ca să le mărturisească aceste lucruri, aşa încât să nu vină şi ei în locul acesta de chin!
29 Avraam i-a răspuns:
– Îl au pe Moise şi pe Profeţi[h]; să asculte de ei!
30 Dar el a zis:
– Nu, părinte Avraam, ci dacă se va duce la ei cineva dintre cei morţi, se vor pocăi!
31 Însă Avraam i-a răspuns:
– Dacă nu ascultă de Moise şi de Profeţi, nu vor fi convinşi nici dacă ar învia cineva dintre cei morţi!“
31 Am încheiat un legământ cu ochii mei,
să nu-mi aţintesc privirea asupra unei fecioare.
2 Dar ce parte am de la Dumnezeu de sus
şi moştenire de la Cel Atotputernic din înălţimi?
3 Oare necazul nu este pentru cel nedrept
şi dezastrul pentru cei ce săvârşesc fărădelegea?
4 Oare nu vede El căile mele
şi nu numără El toţi paşii mei?
5 Dacă am umblat în minciună
şi paşii mei s-au grăbit să înşele,
6 atunci să mă cântărească Dumnezeu într-o cumpănă dreaptă
şi-mi va cunoaşte curăţia!
7 Dacă paşii mi s-au abătut de pe cale,
dacă inima mi-a urmat ochii
şi dacă mi s-au pângărit mâinile,
8 atunci alţii să mănânce ce am semănat
şi roadele mele să fie smulse din rădăcini.
9 Dacă mi-a fost atrasă inima de vreo femeie
şi dacă am pândit la uşa vecinului meu,
10 atunci soţia mea să macine pentru altul
şi alţii să se culce cu ea.
11 Aceasta ar fi fost o nelegiuire,
ar fi fost un păcat ce ar fi trebuit judecat.
12 Ar fi fost un foc ce ar fi mistuit până la Nimicire,
ce mi-ar fi ars până la rădăcină tot secerişul.
13 Dacă n-am făcut dreptate sclavului sau sclavei mele,
atunci când s-au plâns împotriva mea,
14 ce voi face când se va ridica Dumnezeu?
Ce voi răspunde când va cerceta El?
15 Cel Ce m-a făcut pe mine în pântece, nu i-a făcut şi pe ei?
Oare nu Acelaşi ne-a întocmit în pântecele mamelor noastre?
16 Dacă n-am dat celui sărac ce-mi cerea
sau dacă am făcut să se mâhnească ochii văduvei,
17 dacă mi-am mâncat pâinea de unul singur,
iar cel orfan nu a mâncat din ea, –
18 eu care, din tinereţe, l-am crescut ca un tată
şi de când m-am născut am călăuzit pe văduvă, –
19 dacă am văzut pe cel nenorocit lipsit de haine
sau pe cel nevoiaş fără îmbrăcăminte,
20 iar inima lui nu m-a binecuvântat
atunci când l-am încălzit cu lâna oilor mele,
21 dacă mi-am ridicat mâna împotriva orfanului
pentru că aveam sprijinul celor de la poarta cetăţii,
22 atunci să-mi cadă umărul de la locul lui
şi să-mi fie smulsă mâna din încheietură.
23 Dar pentru că m-am temut de nenorocirile lui Dumnezeu
şi îmi era frică de măreţia Sa, n-am putut face astfel de lucruri.
24 Dacă mi-am pus încrederea în aur
sau am zis aurului curat: «Tu îmi dai încredere!»
25 sau dacă m-am bucurat de marea mea avere
şi de bogăţia pe care mâinile mele au adunat-o,
26 dacă am privit soarele în strălucirea sa
sau luna mişcându-se în splendoarea ei
27 şi mi s-a amăgit în taină inima,
dacă mâna mea le-a dat sărutări,
28 aceasta ar fi fost o nelegiuire de judecat,
pentru că aş fi fost necredincios Celui Preaînalt.
29 Dacă m-am bucurat de nenorocirea celui ce mă ura
sau dacă mi-a părut bine când a venit necazul peste el,
30 dacă mi-am lăsat gura să păcătuiască
cerând blestem peste vieţile lor,
31 dacă oamenii din cortul meu n-au zis niciodată:
«Cine nu s-a săturat din carnea lui?»,
32 – străinul însă n-a rămas în drum peste noapte
şi uşa mea a fost întotdeauna deschisă călătorului, –
33 dacă mi-am ascuns păcatele cum fac oamenii[a],
zăvorându-mi nedreptatea în inimă
34 pentru că m-aş fi temut de mulţime,
iar dispreţul clanurilor m-ar fi înspăimântat,
tăcând şi neîndrăznind să ies afară …
35 Oh! De-aş găsi pe cineva să mă asculte!
(Iată, îmi semnez acum apărarea! Să-mi răspundă Cel Atotputernic!
Să Îşi scrie plângerea Cel Ce mă acuză.
36 O voi pune pe umăr,
o voi purta ca pe o coroană.
37 Îi voi da socoteală de toţi paşii mei,
mă voi apropia de El ca un prinţ.)
38 Dacă pământul meu a strigat împotriva mea
şi dacă brazdele lui au plâns împreună,
39 dacă i-am mâncat roada fără să plătesc
sau dacă i-am dat la moarte pe proprietarii lui,
40 atunci să crească pe el spini în loc de grâu
şi neghină în loc de orz!“
Cuvintele lui Iov au luat sfârşit.
1 Pavel, apostol al lui Isus Cristos prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către biserica lui Dumnezeu care este în Corint, împreună cu toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia[a]: 2 har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!
Mulţumiri Dumnezeului oricărei încurajări
3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl îndurărilor şi Dumnezeul oricărei încurajări, 4 Cel Care ne încurajează în toate necazurile noastre, pentru a-i putea încuraja pe cei ce sunt în orice necaz, cu încurajarea cu care noi înşine suntem încurajaţi de Dumnezeu. 5 Aşa cum suferinţele lui Cristos abundă în noi, tot astfel, prin Cristos, suntem încurajaţi din abundenţă. 6 Dacă noi avem necazuri, este pentru încurajarea şi mântuirea voastră; dacă noi suntem încurajaţi, este pentru încurajarea voastră, care vă ajută să răbdaţi aceleaşi suferinţe pe care le răbdăm şi noi. 7 Nădejdea noastră cu privire la voi este fermă, pentru că ştim că, aşa cum sunteţi părtaşi cu noi în suferinţă, tot aşa sunteţi şi în încurajare.
8 Fraţilor, nu vrem să nu ştiţi despre necazurile pe care le-am avut în Asia[b], pentru că am avut greutăţi dincolo de puterea noastră, aşa încât pierduserăm şi nădejdea de a mai trăi. 9 Ne-am simţit ca şi cum am fi primit condamnarea la moarte, ca să nu ne bazăm pe noi înşine, ci pe Dumnezeu, Care învie morţii; 10 El ne-a scăpat dintr-un mare pericol de moarte şi va continua să ne scape. În El nădăjduim că încă ne va mai scăpa. 11 Uniţi-vă să ne ajutaţi prin rugăciunile voastre şi mulţi vor mulţumi pentru noi[c] datorită darului dat nouă ca răspuns la rugăciunile multora.
Schimbarea unora dintre planurile lui Pavel
12 Lauda noastră este mărturia conştiinţei noastre, potrivit căreia noi ne-am comportat în lume, şi chiar mai mult faţă de voi, în curăţia şi sinceritatea care vin de la Dumnezeu, nu cu o înţelepciune firească[d], ci prin harul lui Dumnezeu. 13 Căci noi nu vă scriem altceva decât ceea ce puteţi citi şi înţelege. Şi nădăjduiesc că până la sfârşit veţi înţelege, 14 aşa cum aţi şi înţeles, în parte, că lauda voastră suntem noi, după cum şi voi veţi fi lauda noastră, în ziua Domnului nostru Isus.
15 Având această încredinţare, mi-am propus mai întâi să vin la voi, ca să aveţi parte de o a doua favoare. 16 Am vrut să vin la voi în drum spre Macedonia, să mă întorc din Macedonia tot pe la voi şi să fiu trimis de voi în Iudeea. 17 Deci, plănuind aceasta, m-am comportat eu oare cu uşurătate? Sau mi-am făcut planurile în mod firesc, gata să spun şi „da, da“ şi „nu, nu“? 18 Credincios este Dumnezeu, că vorbirea noastră faţă de voi nu este şi „da“, şi „nu“. 19 Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, pe Care noi L-am predicat printre voi, – eu, Silvanus[e] şi Timotei (, nu este „da“ şi „nu“, ci El este întotdeauna „da“, 20 pentru că în El toate promisiunile lui Dumnezeu sunt „da“. De aceea, prin El spunem „Amin!“, spre slava lui Dumnezeu. 21 Cel Care ne întăreşte împreună cu voi, în Cristos, şi Care ne-a uns, este Dumnezeu. 22 El ne-a şi pecetluit şi ne-a dat în inimă Duhul ca pe o garanţie.
23 Îl chem pe Dumnezeu ca martor al sufletului meu, spunându-vă că n-am mai venit în Corint tocmai ca să vă cruţ. 24 Nu că noi domnim peste credinţa voastră, ci suntem conlucrători cu voi pentru bucuria voastră, căci voi staţi fermi în credinţă.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.