M’Cheyne Bible Reading Plan
Naşterea lui Samson
13 Israeliţii au făcut din nou ce este rău în ochii Domnului şi de aceea Domnul i-a dat pe mâna filistenilor timp de patruzeci de ani.
2 Era un om din Ţora, din clanul daniţilor, al cărui nume era Manoah. Soţia lui nu putea să nască pentru că era stearpă. 3 Îngerul Domnului S-a arătat femeii şi i-a zis: „Iată că deşi acum nu poţi să naşti fiindcă eşti stearpă, totuşi vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu. 4 Acum, ia seama şi fereşte-te, ca să nu bei nici vin, nici tărie şi să nu mănânci nimic necurat, 5 căci sigur vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu. Briciul nu va trece peste capul lui, fiindcă copilul va fi un nazireu al lui Dumnezeu încă din pântece şi el va fi acela care va începe să elibereze Israelul din mâna filistenilor.“
6 Femeia s-a dus şi i-a istorisit soţului ei, spunându-i: „A venit la mine un om al lui Dumnezeu. Înfăţişarea Lui era foarte înfricoşătoare, ca înfăţişarea Îngerului lui Dumnezeu. Nu L-am întrebat de unde venea şi nu mi-a dezvăluit care-I este numele. 7 El mi-a zis că voi rămâne însărcinată şi voi naşte un fiu. De aceea nu trebuie să beau nici vin, nici tărie şi nu trebuie să mănânc nimic necurat, fiindcă copilul va fi un nazireu al lui Dumnezeu încă din pântece şi până în ziua morţii lui.“
8 Atunci Manoah s-a rugat Domnului şi I-a zis: „Stăpâne Doamne, Te rog, fă să revină la noi omul lui Dumnezeu, pe care L-ai trimis şi să ne înveţe ce să facem cu băiatul care se va naşte!“
9 Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui Manoah şi Îngerul Domnului a venit din nou la femeie. Ea rămăsese la câmp, iar Manoah, soţul ei, nu era cu ea. 10 Femeia a alergat repede să-i dea de ştire bărbatului ei. Ea i-a zis: „Iată că omul care a venit în acea zi la mine, mi S-a arătat din nou!“
11 Manoah s-a dus repede după soţia sa, iar când a ajuns la omul acela I-a zis:
– Tu eşti omul care i-a vorbit soţiei mele?
El i-a răspuns:
– Eu sunt!
12 Manoah I-a zis:
– Când se vor împlini cuvintele Tale, ce rânduială să ţinem cu băiatul în vederea lucrării lui?
13 Îngerul Domnului i-a răspuns lui Manoah:
– Femeia să se ferească de tot ce i-am spus! 14 Să nu mănânce nimic care vine din viţa-de-vie, să nu bea nici vin, nici tărie şi să nu mănânce nimic necurat. Să păzească tot ce i-am poruncit.
15 Manoah I-a zis Îngerului Domnului:
– Dă-ne voie să Te reţinem ca să-Ţi pregătim un ied.
16 Îngerul Domnului i-a răspuns lui Manoah:
– Chiar dacă M-ai opri, n-aş mânca din mâncarea ta, dar dacă vrei să aduci o ardere de tot, atunci să o aduci Domnului!
Manoah nu ştia că este Îngerul Domnului. 17 Atunci Manoah I-a zis Îngerului Domnului:
– Care-Ţi este Numele, ca să Te onorăm când se vor adeveri cuvintele Tale?
18 Îngerul Domnului i-a răspuns:
– De ce Îmi ceri Numele? El este minunat[a].
19 Manoah a luat iedul şi darul de mâncare şi le-a oferit Domnului pe stâncă. În timp ce Manoah şi soţia sa priveau, s-a înfăptuit o minune. 20 Pe când flacăra se ridica de pe altar spre cer, Îngerul Domnului S-a suit în flacăra altarului. Văzând lucrul acesta, Manoah şi soţia sa au căzut cu feţele la pământ. 21 Îngerul Domnului nu S-a mai arătat din nou lui Manoah şi soţiei lui. Atunci Manoah a înţeles că fusese Îngerul Domnului. 22 Manoah i-a zis soţiei sale:
– Sigur vom muri fiindcă am văzut pe Dumnezeu!
23 Dar soţia lui i-a răspuns:
– Dacă ar fi vrut Domnul să ne omoare nu ar fi primit din mâinile noastre arderea de tot şi darul, nu ne-ar fi descoperit toate acestea şi nu ne-ar fi ascultat în vremuri ca acestea!
24 Femeia a născut un fiu şi i-a pus numele Samson. Băiatul a crescut şi Domnul l-a binecuvântat. 25 Duhul lui Dumnezeu a început să-l pună în mişcare la Mahane-Dan, între Ţora şi Eştaol.
În Tesalonic
17 Au trecut prin Amfipolis şi Apolonia şi au venit în Tesalonic, unde se afla o sinagogă a iudeilor. 2 Aşa cum obişnuia, Pavel a intrat în sinagogă şi, timp de trei Sabate, a discutat cu ei din Scripturi, 3 explicând şi dovedind că Cristos trebuia să sufere şi să învie dintre cei morţi. „Şi Acest Isus, pe Care vi-L vestesc eu, este Cristosul!“ zicea el. 4 Unii dintre ei au fost convinşi şi li s-au alăturat lui Pavel şi lui Silas; tot aşa au făcut şi o mare mulţime de greci devotaţi şi nu puţine femei de seamă. 5 Dar iudeii au devenit invidioşi şi, luând de prin pieţe nişte oameni răi, au format o gloată şi au întărâtat cetatea. Au venit la casa lui Iason şi au început să-i caute pe Pavel şi pe Silas ca să-i aducă afară, la mulţime. 6 Pentru că nu i-au găsit, l-au târât pe Iason şi pe alţi câţiva fraţi înaintea conducătorilor cetăţii[a], strigând: „Cei care au răscolit lumea au venit şi aici, 7 iar Iason i-a găzduit! Toţi aceştia lucrează împotriva decretelor lui Cezar, spunând că există un alt Împărat: Isus!“ 8 Când mulţimea şi magistraţii au auzit aceste lucruri, s-au tulburat. 9 Apoi, după ce au luat de la Iason şi de la ceilalţi o garanţie, le-au dat drumul.
În Berea
10 Imediat ce s-a înnoptat, fraţii i-au trimis pe Pavel şi pe Silas la Berea. Când au sosit, s-au dus la sinagoga iudeilor. 11 Aceştia aveau o minte mai deschisă[b] decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată înflăcărarea şi, în fiecare zi, studiau Scripturile, ca să vadă dacă lucrurile stăteau astfel. 12 Mulţi dintre ei au crezut, inclusiv nişte femei grecoaice cu influenţă şi nu puţini bărbaţi. 13 Când însă iudeii din Tesalonic au aflat că Pavel a vestit Cuvântul lui Dumnezeu şi în Berea, au venit acolo ca să agite şi să tulbure mulţimile. 14 Atunci fraţii l-au trimis imediat pe Pavel către mare, iar Silas şi Timotei au rămas acolo. 15 Cei ce l-au însoţit pe Pavel l-au condus până la Atena, şi apoi, după ce au primit porunca pentru Silas şi Timotei ca să vină cât mai repede la Pavel, s-au întors.
Pavel în Atena
16 În timp ce Pavel îi aştepta în Atena, i s-a întărâtat duhul în el când a văzut că cetatea era plină de idoli. 17 Prin urmare, a început să poarte discuţii în sinagogă cu iudeii şi cu cei temători de Dumnezeu[c], iar în piaţă, în fiecare zi, cu cei ce se aflau pe acolo. 18 Unii dintre filosofii epicurieni[d] şi stoici[e] au început să discute cu el. Unii ziceau: „Ce vrea să spună şi palavragiul acesta?!“ Alţii ziceau: „Se pare că este un predicator al unor divinităţi străine!“ Căci el vestea Evanghelia despre Isus şi despre înviere. 19 Prin urmare, l-au luat şi l-au dus la Areopag[f], spunându-i: „Putem şti care este această învăţătură nouă pe care o prezinţi? 20 Căci tu ne aduci nişte lucruri ciudate în auz. Vrem deci să ştim ce înseamnă aceste lucruri!“ 21 Toţi atenienii şi străinii care locuiau acolo nu-şi petreceau timpul cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.
22 Pavel a stat în mijlocul Areopagului şi a zis: „Bărbaţi atenieni, în toate privinţele văd că sunteţi foarte religioşi. 23 Căci, în timp ce treceam prin cetate şi mă uitam la locurile voastre de închinare, am găsit şi un altar pe care era scris: «Unui Dumnezeu Necunoscut»[g]. Ei bine, ceea ce voi respectaţi fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu! 24 Dumnezeul Care a făcut lumea şi tot ce este în ea este Domnul cerului şi al pământului; El nu locuieşte în temple făcute de mâini 25 şi nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea nevoie de ceva, El Care dă tuturor viaţă, suflare şi toate lucrurile. 26 Dintr-un singur om, El a făcut fiecare neam de oameni, ca ei să locuiască pe toată suprafaţa pământului, le-a desemnat mai dinainte vremurile şi a stabilit hotare locuinţei lor, 27 pentru ca ei să-L caute pe Dumnezeu şi, poate, să-L şi găsească, în timp ce bâjbâie după El, măcar că nu este departe de nici unul dintre noi. 28 «Căci în El trăim, ne mişcăm şi existăm»[h]; sau, aşa cum au spus şi unii dintre poeţii voştri: «Căci şi noi suntem urmaşii Lui.»[i]
29 Deci, dacă suntem urmaşii lui Dumnezeu, n-ar trebui să ne gândim că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei, o imagine făcută prin îndemânarea şi gândirea omului. 30 Dumnezeu a trecut cu vederea vremurile de ignoranţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor, de pretutindeni, să se pocăiască, 31 pentru că a stabilit o zi în care urmează să judece lumea cu dreptate, prin Omul pe Care L-a desemnat pentru aceasta, dovedindu-le tuturor acest lucru prin faptul că L-a înviat dintre cei morţi!“
32 Când au auzit ei despre învierea dintre cei morţi, unii au început să râdă, dar alţii au zis: „Te vom asculta şi altă dată cu privire la aceasta!“ 33 Astfel, Pavel a ieşit din mijlocul lor. 34 Unii dintre ei însă i s-au alăturat şi au crezut. Între ei era şi Dionisie areopagitul[j], o femeie pe nume Damaris şi încă alţii împreună cu ei.
Ieremia profeţeşte în Templu
26 Acesta este Cuvântul care a venit din partea Domnului la începutul domniei lui Iehoiachim, regele lui Iuda: 2 „Stai în curtea Casei Domnului şi spune-le celor ce vin să se închine în Casa Domnului din toate cetăţile lui Iuda, toate cuvintele pe care ţi le poruncesc; să nu omiţi nici un cuvânt. 3 Poate că vor asculta şi se vor întoarce fiecare de la calea lor cea rea. Atunci mă voi căi de răul pe care plănuisem să li-l fac din pricina răutăţii faptelor lor. 4 Să le spui: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Dacă nu Mă ascultaţi când vă poruncesc să urmaţi Legea Mea pe care v-am pus-o înainte, 5 dacă nu ascultaţi cuvintele slujitorilor Mei, profeţii, pe care vi i-am trimis iarăşi şi iarăşi şi de care nu aţi ascultat până acum, 6 atunci voi face Casei acesteia ca lui Şilo şi voi face din cetatea aceasta o pricină de blestem pentru toate neamurile pământului.’»“
7 Preoţii, profeţii şi întregul popor l-au auzit pe Ieremia rostind aceste cuvinte în Casa Domnului. 8 De îndată ce Ieremia a terminat de spus tot ceea ce-i poruncise Domnul să spună, preoţii, profeţii şi întregul popor au pus mâna pe el şi i-au zis:
– Vei muri negreşit! 9 De ce profeţeşti în Numele Domnului şi zici: „Casa acesta va ajunge ca Şilo şi cetatea aceasta va fi pustiită şi lipsită de locuitori?“
Tot poporul s-a adunat în jurul lui Ieremia, în Casa Domnului. 10 Când conducătorii lui Iuda au auzit aceste lucruri, au venit de la palat la Casa Domnului şi s-au aşezat la intrarea Porţii celei Noi a Casei Domnului.
11 Apoi preoţii şi profeţii au spus conducătorilor şi întregului popor:
– Acest om trebuie pedepsit cu moartea pentru că a profeţit împotriva acestei cetăţi. Voi înşivă l-aţi auzit cu urechile voastre.
12 Ieremia le-a zis conducătorilor şi întregului popor:
– Domnul m-a trimis să profeţesc împotriva acestei Case şi împotriva acestei cetăţi toate cuvintele pe care le-aţi auzit. 13 Acum, îndreptaţi-vă căile şi faptele şi ascultaţi glasul Domnului, Dumnezeul vostru, iar Domnul se va căi de răul pe care l-a rostit împotriva voastră. 14 Cât despre mine, iată că sunt în mâinile voastre. Faceţi-mi ce vi se va părea a fi bine şi drept în ochii voştri. 15 Dar să ştiţi că dacă mă veţi omorî, vă veţi face vinovaţi de vărsare de sânge nevinovat, voi, cetatea aceasta şi locuitorii ei, căci, în adevăr, Domnul m-a trimis la voi să spun toate aceste cuvinte în auzul urechilor voastre.
16 Atunci conducătorii poporului şi întreg poporul le-au zis preoţilor şi profeţilor:
– Omul acesta nu trebuie pedepsit cu moartea, căci ne-a vorbit în Numele Domnului, Dumnezeul nostru.
17 Dar unii din sfatul bătrânilor ţării s-au ridicat şi au zis întregii adunări:
18 – Mica din Moreşet, profeţea în zilele lui Ezechia, regele lui Iuda, şi spunea întregului popor al lui Iuda: „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
«Sionul va fi arat ca un ogor,
Ierusalimul va deveni un morman de ruine,
iar muntele Casei va deveni o înălţime acoperită cu păduri.»“[a]
19 L-a omorât oare Ezechia, regele lui Iuda, sau cineva din Iuda? Nu s-a temut Ezechia de Domnul şi n-a căutat el faţa Domnului? Şi nu s-a căit Domnul atunci de răul pe care-l rostise împotriva lor? Iar noi să ne împovărăm sufletele cu un rău aşa de mare? 20 A mai fost însă un om care profeţea în Numele Domnului: Urie, fiul lui Şemaia, din Chiriat-Iearim. El a profeţit împotriva cetăţii acesteia şi împotriva ţării acesteia întocmai aceleaşi cuvinte ca Ieremia. 21 Regele Iehoiachim, toţi vitejii lui şi toţi conducătorii lui au auzit cuvintele lui şi regele a căutat să-l omoare. Dar Urie a fost înştiinţat de lucrul acesta, s-a temut şi a fugit în Egipt. 22 Regele Iehoiachim a trimis nişte oameni în Egipt: pe Elnatan, fiul lui Acbor, şi pe alţii împreună cu el. 23 Aceştia l-au scos pe Urie din Egipt şi l-au adus la regele Iehoiachim, care l-a ucis cu sabia şi i-a aruncat hoitul în mormântul fiilor poporului.
24 De asemenea şi Ahikam, fiul lui Şafan, l-a sprijinit pe Ieremia, nelăsând să fie dat pe mâna poporului ca să fie ucis.
12 Apoi a început să le vorbească în pilde:
– Un om a plantat o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc şi a construit un turn de pază.[a] Apoi a arendat-o unor viticultori şi a plecat într-o călătorie. 2 La vremea roadelor a trimis un sclav la viticultori ca să ia de la ei partea cuvenită din roadele viei.
3 Viticultorii însă l-au apucat, l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 4 A trimis din nou la ei un alt sclav, dar şi pe acesta l-au bătut peste cap şi l-au înjosit. 5 A trimis apoi un altul, dar pe acela l-au omorât, şi apoi încă mulţi alţii, dintre care pe unii i-au bătut, iar pe alţii i-au omorât.
6 Singurul pe care-l mai avea era un fiu preaiubit. În cele din urmă, l-a trimis la ei, spunându-şi: „Pe fiul meu îl vor respecta!“
7 Dar viticultorii aceia şi-au zis între ei: „Acesta este moştenitorul! Haideţi să-l omorâm, şi moştenirea va fi a noastră!“ 8 Şi l-au apucat, l-au omorât şi l-au scos afară din vie.
9 Aşadar, ce va face stăpânul viei? Va veni şi-i va nimici pe viticultori, iar via o va da altora. 10 N-aţi citit acest loc din Scriptură unde scrie:
„Piatra pe care au respins-o zidarii
a devenit piatra din capul unghiului.
11 Domnul a făcut acest lucru
şi este minunat în ochii noştri!“?[b]
12 Ei au căutat să-L prindă, dar le-a fost frică de popor; căci ei ştiau că împotriva lor spusese Isus pilda. Aşa că L-au lăsat şi au plecat.
Tributul datorat Cezarului
13 I-au trimis la El pe câţiva dintre farisei şi dintre irodieni[c] ca să-L prindă în cursă cu vorba. 14 Ei au venit şi I-au zis:
– Învăţătorule, ştim că eşti corect, fără să-Ţi pese de nimeni, căci nu cauţi la faţa omului, ci îi înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cuvine să plătim tribut Cezarului[d] sau nu? Să plătim sau să nu plătim?
15 El însă, înţelegând ipocrizia lor, le-a zis:
– De ce Mă puneţi la încercare? Aduceţi-Mi un denar[e], să-l văd!
16 Ei I-au adus. Isus i-a întrebat:
– Chipul acesta şi inscripţia, ale cui sunt?
– Ale Cezarului, I-au răspuns ei.
17 Isus le-a zis:
– Daţi deci Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu![f]
Ei au rămas uimiţi de El.
Despre înviere
18 Au venit la El saducheii[g], care zic că nu există înviere, şi L-au întrebat:
19 – Învăţătorule, Moise ne-a scris că dacă fratele cuiva moare fără să aibă copii şi-i rămâne astfel doar soţia, fratele acestuia trebuie să se căsătorească cu văduva şi să-i ridice un urmaş fratelui său.[h] 20 Erau şapte fraţi. Primul şi-a luat o soţie, dar a murit fără să lase vreun urmaş. 21 Al doilea s-a căsătorit cu văduva, dar şi el a murit fără să lase vreun urmaş. Aşa s-a întâmplat şi cu al treilea. 22 Şi nici unul din cei şapte n-a lăsat vreun urmaş. Femeia a murit ultima dintre toţi. 23 La înviere, (când se vor scula,)[i] soţia căruia dintre ei va fi ea? Căci toţi şapte au avut-o de soţie!
24 Isus le-a răspuns:
– Oare nu vă rătăciţi voi tocmai pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile şi nici puterea lui Dumnezeu? 25 Căci atunci când se vor scula din morţi, nici nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita, ci vor fi ca îngerii din ceruri. 26 Iar cu privire la faptul că cei morţi sunt înviaţi, n-aţi citit în cartea lui Moise, acolo unde scrie despre tufiş, cum i-a vorbit Dumnezeu şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.“[j]? 27 El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii! Sunteţi foarte rătăciţi!
Cea mai mare poruncă
28 Unul dintre cărturari venise şi-i auzise discutând. Când a văzut că Isus le-a răspuns bine, L-a întrebat:
– Care este cea dintâi poruncă dintre toate?
29 Isus i-a răspuns:
– Cea dintâi poruncă este: „Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.[k] 30 Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta şi cu toată puterea ta.“[l] (Aceasta este cea dintâi poruncă.)[m] 31 Iar a doua este următoarea: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi.“[n] Nu există altă poruncă mai mare decât acestea.
32 Cărturarul I-a zis:
– Bine, Învăţătorule! Este adevărat ceea ce ai spus, şi anume că El este Unul singur, că nu este altul în afară de El 33 şi că a-L iubi pe El cu toată inima, cu toată priceperea şi cu toată puterea şi a-l iubi pe semenul tău ca pe tine însuţi este mult mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele.
34 Când a văzut Isus că răspunsese cu înţelepciune, i-a zis:
– Tu nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu.
Şi nimeni nu mai îndrăznea să-i pună vreo întrebare.
Al cui fiu este Cristos?
35 În timp ce dădea învăţătură în Templu, Isus a întrebat:
– Cum de zic cărturarii despre Cristos că este fiul lui David? 36 David însuşi, în Duhul Sfânt, spune:
37 David însuşi Îl numeşte „Domn“; deci cum este El fiul lui?
Mulţimea cea mare Îl asculta cu plăcere.
38 În învăţătura Lui, spunea: „Feriţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi, să fie salutaţi prin pieţe 39 şi să li se dea scaunele de onoare în sinagogi şi locurile de onoare la mese. 40 Ei devorează casele văduvelor şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceştia vor primi o condamnare mult mai mare.“
Văduva săracă şi dărnicia ei
41 S-a aşezat în faţa vistieriei[q] Templului şi se uita cum punea mulţimea bani în vistierie. Mulţi din cei bogaţi puneau mult. 42 A venit şi o văduvă săracă şi a pus două lepta[r], care fac un codrantes[s].
43 Isus i-a chemat pe ucenicii Lui şi le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toţi cei care au pus în vistierie, 44 pentru că toţi au pus din abundenţa lor, dar ea, din sărăcia ei, a pus tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.