M’Cheyne Bible Reading Plan
Debora
4 După ce a murit Ehud, israeliţii au făcut din nou ce este rău în ochii Domnului 2 şi de aceea Domnul i-a vândut în mâinile lui Iabin, un rege din Canaan, care domnea în Haţor. Sisera, conducătorul oştirii sale, locuia în Haroşet-Goyim. 3 Israeliţii au strigat către Domnul, căci Sisera avea nouă sute de care de fier[a] şi, de douăzeci de ani, îi asuprea puternic.
4 În perioada aceea în Israel judeca[b] o profetesă pe nume Debora, soţia lui Lapidot. 5 Ea locuia sub Palmierul Deborei; acesta se afla între Rama şi Betel, în regiunea muntoasă a lui Efraim. Israeliţii se duceau la ea pentru judecată. 6 Ea a trimis să fie chemat Barak, fiul lui Abinoam, din Kedeş, în Neftali şi i-a zis:
– Domnul, Dumnezeul lui Israel, îţi porunceşte astfel: „Du-te, îndreaptă-te spre muntele Tabor şi ia cu tine zece mii de bărbaţi din Neftali şi din Zabulon! 7 Îl voi atrage pe Sisera, conducătorul oştirii lui Iabin, spre tine, la uedul[c] Chişon, cu toate carele şi oştirile lui şi-l voi da în mâinile tale!“
8 Barak i-a răspuns:
– Dacă vei merge şi tu cu mine, atunci voi merge şi eu, dar dacă nu vei merge cu mine, nu voi merge nici eu!
9 Ea i-a zis:
– De mers voi merge cu tine, dar, în felul acesta, slava nu va fi a ta, căci Domnul îl va da pe Sisera în mâinile unei femei!
Apoi Debora a plecat cu Barak la Kedeş.
10 Barak i-a chemat la Kedeş pe cei din Zabulon şi din Neftali; zece mii de bărbaţi mergeau în urma lui, iar Debora l-a însoţit.
11 Chenitul Heber se separase de cheniţi, urmaşii lui Hobab, socrul[d] lui Moise, şi îşi aşezase cortul lângă terebintul din Ţaananim, în apropiere de Kedeş.
12 S-a dat de ştire lui Sisera că Barak, fiul lui Abinoam, s-a îndreptat spre muntele Tabor. 13 Atunci Sisera şi-a pus în mişcare toate cele nouă sute de care de fier şi toţi oamenii care erau cu el, de la Haroşet-Goyim până la uedul Chişon.
14 Debora i-a zis lui Barak: „Ridică-te, căci aceasta este ziua în care a dat Domnul pe Sisera în mâinile tale! Oare nu a mers Domnul înaintea ta?“ Barak s-a coborât de pe muntele Tabor cu cei zece mii de bărbaţi după el. 15 Cu ajutorul sabiei, Domnul l-a zdrobit pe Sisera dinaintea lui Barak, cu toate carele şi cu toată oştirea lui. Sisera s-a dat jos din car şi a fugit pe jos. 16 Barak a urmărit carele şi oştirea până la Haroşet-Goyim şi toată oştirea lui Sisera a fost nimicită. N-a mai rămas nici unul măcar.
17 Sisera însă a reuşit să fugă până la cortul Iaelei, soţia chenitului Heber, căci între Iabin, regele Haţorului, şi familia chenitului Heber era pace.
18 Iael i-a ieşit în întâmpinare şi i-a zis:
– Domnia ta, vino şi intră în cortul meu, nu-ţi fie frică!
El a intrat în cort şi ea l-a ascuns sub o carpetă.
19 El i-a zis:
– Te rog, dă-mi să beau puţină apă căci sunt însetat!
Ea a deschis un burduf cu lapte, i-a dat să bea şi apoi l-a ascuns din nou.
20 El i-a mai zis:
– Stai la intrarea cortului şi dacă va veni cumva vreun om să te întrebe: „Este vreun bărbat aici?“, tu să-i răspunzi că nu este nimeni.
21 După aceea, Iael, soţia lui Heber, a luat un ţăruş de-al cortului, a pus mâna pe un ciocan, a intrat pe ascuns în cort şi i-a înfipt lui Sisera ţăruşul în tâmplă, pironindu-l astfel în pământ. Acesta adormise adânc pentru că era foarte obosit; şi astfel el a murit.
22 În timp ce Barak îl urmărea pe Sisera, Iael a ieşit să-l întâmpine şi i-a zis: „Vino ca să ţi-l arăt pe omul pe care îl cauţi!“ A intrat la ea şi l-a văzut pe Sisera zăcând mort, cu ţăruşul înfipt în tâmplă.
23 În ziua aceea Dumnezeu l-a umilit înaintea israeliţilor pe Iabin, regele din Canaan. 24 Şi mâna israeliţilor a fost din ce în ce mai puternică împotriva lui Iabin, regele din Canaan, până când l-au nimicit.
Filip vesteşte Evanghelia în Samaria
8 Saul îşi dăduse consimţământul la uciderea lui Ştefan.
Chiar în ziua aceea a izbucnit o mare persecuţie împotriva bisericii din Ierusalim şi toţi, în afară de apostoli, s-au împrăştiat prin regiunile Iudeii şi ale Samariei[a]. 2 Nişte oameni evlavioşi l-au îngropat pe Ştefan şi l-au jelit mult. 3 Saul însă făcea prăpăd în biserică, intrând prin case, luând cu forţa bărbaţi şi femei şi aruncându-i în închisoare.
4 Cei ce fuseseră împrăştiaţi vesteau Cuvântul pe oriunde treceau. 5 Filip s-a coborât într-o cetate a Samariei[b] şi le-a predicat pe Cristos. 6 Mulţimile luau aminte în acelaşi gând la cele spuse de Filip, când au auzit şi au văzut semnele pe care le făcea. 7 Căci din mulţi demoniaci ieşeau duhuri rele, scoţând strigăte puternice, şi mulţi paralitici şi şchiopi erau vindecaţi. 8 Astfel, a fost o mare bucurie în cetatea aceea.
9 În cetate era un om pe nume Simon, care practica vrăjitoria şi uimea neamul Samariei, pretinzând că ar fi cineva important. 10 Şi toţi, de la cel mai mic până la cel mai mare, luau aminte la el şi spuneau: „El este puterea lui Dumnezeu, cea numită «mare»!“ 11 Îl ascultau cu luare-aminte pentru că de mult timp îi uimise cu vrăjitoriile lui. 12 Dar când au crezut pe Filip, care vestea Evanghelia[c] despre Împărăţia lui Dumnezeu şi despre Numele lui Isus Cristos, au fost botezaţi atât bărbaţi, cât şi femei. 13 Chiar şi Simon însuşi a crezut şi, după ce a fost botezat, stătea tot timpul cu Filip şi se mira văzând semnele şi minunile mari care se făceau.
14 Apostolii care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria primise Cuvântul lui Dumnezeu, i-au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan. 15 Când au ajuns, s-au rugat pentru ei ca să primească Duhul Sfânt. 16 Căci Duhul Sfânt nu Se coborâse încă peste nici unul dintre ei, ci fuseseră doar botezaţi în Numele Domnului Isus. 17 Atunci şi-au pus mâinile peste ei, iar aceia au primit Duhul Sfânt. 18 Când a văzut Simon că Duhul era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a oferit bani, 19 spunând:
– Daţi-mi şi mie autoritatea aceasta, ca oricine peste care-mi pun eu mâinile să primească Duhul Sfânt!
20 Petru însă i-a zis:
– Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea obţine cu bani! 21 Tu n-ai nici parte, nici sorţ în lucrarea aceasta, pentru că inima ta nu este cinstită înaintea lui Dumnezeu! 22 Pocăieşte-te deci de această răutate a ta şi roagă-te Domnului ca, dacă este posibil, să-ţi ierte această intenţie a inimii tale, 23 căci văd că eşti plin de otravă amară şi în lanţul nedreptăţii!
24 Simon a răspuns:
– Rugaţi-vă voi Domnului pentru mine, ca nimic din ceea ce aţi spus să nu vină peste mine!
25 După ce au depus mărturie şi au vorbit despre Cuvântul Domnului, Petru şi Ioan s-au întors în Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de-ale samaritenilor[d].
Filip şi eunucul etiopian
26 Un înger al Domnului i-a vorbit lui Filip astfel: „Scoală-te şi du-te spre sud, pe drumul din pustie, care coboară din Ierusalim spre Gaza!“ 27 Filip s-a sculat şi s-a dus. Şi iată că un eunuc[e] etiopian, înalt oficial al lui Candake[f], regina etiopienilor[g], şi responsabil peste toată vistieria ei, venise să se închine în Ierusalim, 28 iar acum se întorcea de acolo, stând în carul lui de călătorie şi citindu-l pe profetul Isaia. 29 Duhul i-a zis lui Filip: „Du-te şi însoţeşte carul acela!“ 30 Filip a alergat către el şi l-a auzit pe eunuc citindu-l pe profetul Isaia.
El l-a întrebat:
– Înţelegi ce citeşti?
31 Acesta i-a răspuns:
– Cum aş putea, dacă nu mă va îndruma cineva?
Şi l-a rugat pe Filip să se suie în car şi să se aşeze lângă el. 32 Pasajul din Scriptură pe care-l citea era acesta:
„Ca o oaie care este dusă la tăiere
şi ca un miel care tace înaintea celui ce-l tunde,
tot aşa nici El nu Şi-a deschis gura.
33 În smerenia Lui, dreptatea I-a fost negată.
Cine va putea vorbi despre generaţia Lui?
Căci viaţa I-a fost luată de pe pământ!“[h]
34 Eunucul l-a întrebat pe Filip:
– Spune-mi, te rog, despre cine spune profetul aceste lucruri? Despre sine sau despre altcineva?
35 Atunci Filip a luat cuvântul şi, începând de la Scriptura aceasta, i-a vestit Evanghelia despre Isus. 36 În timp ce călătoreau de-a lungul drumului, au ajuns la o apă. Eunucul a zis:
– Uite apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?
37 (Filip a zis:
– Dacă crezi din toată inima ta, poţi!
El i-a răspuns:
– Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu!)[i]
38 A poruncit să stea carul, au coborât amândoi în apă, atât Filip, cât şi eunucul, iar Filip l-a botezat. 39 Când au ieşit din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip, astfel că eunucul nu l-a mai văzut şi şi-a continuat drumul bucuros. 40 Filip s-a pomenit în Azot şi, călătorind spre Cezareea, a vestit Evanghelia prin toate cetăţile, până când a ajuns acolo.
Păcatul lui Iuda
17 Păcatul lui Iuda este scris cu o daltă de fier,
cu un vârf de diamant;
este gravat pe tăbliţa inimii lor
şi pe coarnele altarelor lor.
2 Chiar şi copiii lor îşi amintesc
de altarele lor şi de aşerele[a],
de lângă copacii verzi
şi de pe dealurile înalte.
3 Muntele Meu din ţară,
bogăţia ta,[b] toate comorile tale
le voi da ca pradă,
împreună cu înălţimile tale,
din cauza păcatelor de pe întreg ţinutul tău.
4 Din vina ta vei pierde
moştenirea pe care ţi-o dădusem.
Te voi face să slujeşti duşmanilor tăi
într-o ţară pe care nu o cunoşti,
căci ai aprins focul mâniei Mele,
care va arde pentru totdeauna.“
5 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Blestemat este omul care se încrede în om,
care face din muritor tăria lui
şi a cărui inimă Îl părăseşte pe Domnul.
6 El este ca un tufiş în deşert,
care nu vede venind fericirea.
El locuieşte în locurile arse ale pustiei,
într-un pământ sărat, unde nu stă nimeni.
7 Binecuvântat este omul care se încrede în Domnul
şi a cărui încredere este în Domnul.
8 El este ca un pom sădit lângă ape,
care îşi întinde rădăcinile spre râu.
Lui nu-i este frică de căldură
şi frunzişul lui este întotdeauna verde.
În anul secetei nu se îngrijorează
şi nu încetează să aducă rod.»“
9 „Inima este mai înşelătoare decât toate lucrurile
şi este fără vindecare.
Cine poate să o cunoască?“
10 „Eu, Domnul, cercetez inima
şi încerc adâncul fiinţei,
ca să dau fiecăruia după căile lui,
după rodul faptelor lui.“
11 „Ca o potârniche, care cloceşte nişte ouă pe care nu ea le-a ouat,
aşa este omul care câştigă bogăţii pe nedrept.
Ele îl vor părăsi la jumătatea vieţii lui,
iar la urmă nu va fi decât un nebun.
12 Tron glorios, înălţat de la început,
aşa este locul Sanctuarului nostru!
13 Doamne, Nădejdea lui Israel!
Toţi cei ce Te părăsesc vor fi făcuţi de ruşine!
Cei care se abat de la Tine[c] vor fi scrişi pe pământ[d],
căci Îl părăsesc pe Domnul,
Izvorul apelor vii!“
14 „Vindecă-mă, Doamne, şi voi fi vindecat!
Mântuieşte-mă, şi voi fi mântuit,
căci Tu eşti lauda mea!
15 Iată, ei îmi zic:
«Unde este Cuvântul Domnului?
Să se împlinească dar!»
16 Iar eu, ca să Te urmez, n-am refuzat să fiu păstor,
nici n-am dorit ziua nenorocirii, Tu ştii.
Ce a ieşit de pe buzele mele este descoperit înaintea Ta.
17 De aceea, nu fi o pricină de groază pentru mine,
căci Tu eşti refugiul meu în ziua nenorocirii.
18 Cei ce mă persecută să fie ruşinaţi,
nu eu!
Ei să se înspăimânte!
Pe mine însă păzeşte-mă de groază!
Adu peste ei ziua cea rea!
Zdrobeşte-i de două ori mai mult.“
Imperativul sfinţirii Sabatului
19 „Domnul mi-a zis astfel: «Du-te şi stai la Poarta Fiilor poporului, prin care intră şi ies regii lui Iuda, şi la toate celelalte porţi ale Ierusalimului 20 şi spune-le: ‘Ascultaţi Cuvântul Domnului, regi ai lui Iuda, voi, toţi cei din Iuda şi toţi locuitorii Ierusalimului, care intraţi pe aceste porţi! 21 Aşa vorbeşte Domnul: Luaţi seama în sufletele voastre să nu cumva să purtaţi vreo greutate în ziua de Sabat şi să nu intraţi cu ea pe porţile Ierusalimului. 22 Să nu scoateţi din casele voastre vreo greutate în ziua de Sabat şi să nu faceţi nici o lucrare, ci să sfinţiţi ziua de Sabat, aşa cum am poruncit strămoşilor voştri. 23 Ei nu au ascultat şi nu au luat aminte, ci s-au încăpăţânat să nu asculte şi să nu ia aminte la disciplinare. 24 Voi însă, dacă Mă veţi asculta cu atenţie, zice Domnul, şi nu veţi aduce nici o greutate pe porţile acestei cetăţi în ziua de Sabat, dacă veţi sfinţi ziua de Sabat şi nu veţi face nici o lucrare în timpul ei, 25 atunci, pe porţile acestei cetăţi vor intra regi şi prinţi care stau pe tronul lui David. Ei şi prinţii lor, oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului vor veni în care şi călare pe cai, iar cetatea aceasta va fi locuită pentru totdeauna. 26 Vor veni din cetăţile lui Iuda şi din împrejurimile Ierusalimului, din teritoriul lui Beniamin, din zona deluroasă[e], din ţinutul muntos şi din Neghev[f], cei ce aduc la Casa Domnului arderi de tot şi jertfe, daruri de mâncare şi tămâie şi cei ce aduc jertfe de mulţumire. 27 Dar dacă nu veţi asculta când vă poruncesc să sfinţiţi ziua de Sabat, să nu purtaţi nici o greutate şi să nu intraţi cu ea pe porţile Ierusalimului în ziua de Sabat, atunci voi aprinde un foc la porţile cetăţii, care va mistui palatele Ierusalimului şi care nu va fi stins.’»“
3 A intrat din nou în sinagogă, şi acolo era un om care avea o mână uscată. 2 Ei Îl urmăreau pe Isus să vadă dacă-l va vindeca în ziua de Sabat, ca să-L poată astfel acuza.[a] 3 Isus i-a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică-te şi stai în mijloc!“
4 Apoi le-a zis lor: „Este voie în ziua de Sabat să faci bine sau să faci rău, să salvezi o viaţă sau să omori?“ Ei însă tăceau. 5 Şi-a rotit privirea peste ei cu mânie şi apoi, mâhnit de împietrirea inimii lor, i-a zis omului: „Întinde-ţi mâna!“ El a întins-o şi mâna lui a fost vindecată. 6 Atunci fariseii au ieşit afară şi au ţinut imediat sfat cu irodienii[b] împotriva Lui, cum să-L omoare.
Mulţimile Îl urmează pe Isus
7 Isus S-a dus împreună cu ucenicii Săi spre mare. Şi o mare mulţime de oameni din Galileea L-au urmat. De asemenea, o mare mulţime de oameni din Iudeea, 8 din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan şi din jurul Tirului şi al Sidonului, când au auzit despre tot ce făcea, au venit la El. 9 El le-a zis ucenicilor Săi să-I ţină la îndemână o barcă mică, din cauza mulţimii, ca să nu-L îmbulzească. 10 Căci El îi vindecase pe mulţi şi de aceea toţi cei ce aveau boli se înghesuiau în jurul Lui ca să-L atingă. 11 Când Îl vedeau, duhurile necurate cădeau înaintea Lui şi strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!“ 12 El însă le atenţiona cu severitate să nu-L facă cunoscut.
Alegerea celor doisprezece apostoli
13 Isus S-a urcat pe munte şi i-a chemat pe cei pe care El a vrut, iar ei au venit la El. 14 El a ales doisprezece, (pe care i-a numit apostoli)[c], ca să fie cu El, să-i trimită să predice 15 şi să le dea autoritate să scoată demoni. 16 (Iată-i deci pe cei doisprezece pe care i-a ales)[d]: Simon, căruia i-a pus numele Petru; 17 Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui Iacov, cărora le-a pus numele „Boanerghes“, care înseamnă „Fiii tunetului“; 18 Andrei; Filip; Bartolomeu[e]; Matei; Toma; Iacov, fiul lui Alfeu; Tadeu; Simon, zelotul[f], 19 şi Iuda Iscarioteanul, cel care L-a trădat pe Isus.
Isus şi Beelzebul
20 Au venit apoi în casă, dar mulţimea s-a adunat din nou, aşa că ei nu puteau nici măcar să mănânce. 21 Când au auzit ai Lui ce se întâmplă, au ieşit să-L înşface, căci ziceau că a înnebunit. 22 Cărturarii care veniseră de la Ierusalim ziceau că îl are în El pe Beelzebul[g] şi că scoate demonii cu ajutorul conducătorului demonilor.
23 Isus i-a chemat la El şi le-a vorbit în pilde[h]: „Cum poate Satan[i] să-l scoată afară pe Satan?! 24 Dacă o împărăţie este dezbinată împotriva ei înseşi, împărăţia aceea nu poate dăinui. 25 Şi dacă o casă este dezbinată împotriva ei înseşi, casa aceea nu va putea dăinui. 26 Aşadar, dacă Satan se ridică împotriva lui însuşi şi este dezbinat, atunci nu poate dăinui, ci i-a venit sfârşitul. 27 Nimeni nu poate să intre în casa celui puternic şi să-i fure lucrurile, decât dacă îl leagă mai întâi pe cel puternic! Abia atunci îi va putea jefui casa. 28 Adevărat vă spun că oamenilor le vor fi iertate toate păcatele şi toate blasfemiile pe care le vor rosti, 29 dar cel ce blasfemiază împotriva Duhului Sfânt nu va avea parte de iertare în veci, ci este vinovat de un păcat veşnic.“
30 Spunea astfel pentru că ei ziceau: „Are un duh necurat!“
Mama şi fraţii lui Isus
31 Atunci mama şi fraţii Lui au venit şi, stând afară, au trimis să-L cheme.[j] 32 Mulţimea care şedea în jurul Lui I-a zis:
– Iată că mama Ta, fraţii Tăi (şi surorile Tale)[k] sunt afară şi Te caută!
33 Isus le-a răspuns:
– Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei?
34 Şi rotindu-şi privirea peste cei ce şedeau în jurul Lui, a zis:
– Iată mama Mea şi fraţii Mei! 35 Căci cel ce face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră şi mamă.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.