M’Cheyne Bible Reading Plan
6 Iosua, fiul lui Nun, a chemat preoţii şi le-a spus: „Luaţi Chivotul Legământului şi şapte preoţi să poarte trâmbiţele înaintea Chivotului Domnului.“ 7 Apoi a spus poporului: „Porniţi şi înconjuraţi cetatea, iar oamenii înarmaţi să pornească înaintea Chivotului Domnului.“
8 După ce Iosua a vorbit poporului, cei şapte preoţi care purtau trâmbiţele înaintea Domnului au trecut în faţă, sunând din trâmbiţe, iar Chivotul Legământului cu Domnul venea în urma lor. 9 Oamenii înarmaţi au trecut în faţa preoţilor care sunau din trâmbiţe, iar ariergarda urma Chivotul. În timp ce mergeau, preoţii sunau din trâmbiţe. 10 Iosua poruncise poporului următorul lucru: „Să nu strigaţi, să nu vi se audă vocile şi să nu vă iasă nici un cuvânt din gură, până în ziua când vă voi porunci să strigaţi! Aşadar doar atunci să strigaţi.
11 Chivotul Domnului a înconjurat o dată cetatea, după care au intrat în tabără şi au petrecut noaptea acolo.
12 A doua zi Iosua s-a trezit în zori. Preoţii au luat Chivotul Domnului, 13 iar cei şapte preoţi care purtau trâmbiţele din corn de berbec înaintea Chivotului Domnului mergeau sunând din trâmbiţe. Oamenii înarmaţi mărşăluiau înaintea lor, iar ariergarda mărşăluia în urma Chivotului Domnului. În timp ce mergeau, se suna din trâmbiţe. 14 Au mai înconjurat o dată cetatea şi în cea de-a doua zi, după care s-au reîntors în tabără. La fel au procedat timp de şase zile.
15 În ziua a şaptea s-au trezit în zori şi au înconjurat cetatea ca în celelalte dăţi, dar de şapte ori. Aceasta a fost singura zi în care au înconjurat cetatea de şapte ori. 16 A şaptea oară, în timp ce preoţii sunau din trâmbiţe, Iosua a poruncit poporului: „Strigaţi, fiindcă Domnul v-a dat cetatea! 17 Cetatea cu tot ce-i în ea să fie dată Domnului spre nimicire[a]. Cruţaţi-o doar pe prostituata Rahab împreună cu întreaga ei familie, fiindcă a ascuns iscoadele trimise de noi. 18 Nu luaţi nimic din ceea ce trebuie nimicit, pentru ca să nu fiţi şi voi nimiciţi sau să puneţi tabăra lui Israel în pericol de nimicire şi să o tulburaţi. 19 Tot argintul şi tot aurul, precum şi toate obiectele din bronz şi din fier sunt închinate Domnului. Toate acestea vor intra în vistieria Lui.“
20 În timp ce se suna din trâmbiţe, poporul a început să strige. Când s-a auzit sunetul trâmbiţelor şi strigătele puternice ale poporului, zidul s-a prăbuşit. Poporul a pătruns în cetate, fiecare om în dreptul său şi a capturat cetatea. 21 Au nimicit cu sabia tot ce se afla în cetate: bărbat şi femeie, tânăr şi bătrân, boi, oi şi măgari.
22 Iosua le-a poruncit iscoadelor: „Intraţi în casa acelei prostituate şi scoateţi-o afară împreună cu tot ceea ce-i aparţine, după cum i-aţi jurat!“ 23 Tinerele iscoade au intrat şi au scos-o afară pe Rahab, pe tatăl ei, pe mama ei şi pe fraţii ei împreună cu tot ceea ce-i aparţinea. Au scos afară întreaga familie şi i-au aşezat în afara taberei lui Israel.
24 Au ars cetatea împreună cu tot ce era în ea, nu însă şi argintul, aurul şi obiectele din bronz şi din fier, care au fost puse în vistieria Casei Domnului. 25 Iosua a cruţat viaţa prostituatei Rahab şi a familiei ei, lăsându-i totodată tot ceea ce-i aparţinea. Şi astfel, ea a locuit în poporul Israel până în ziua aceasta, deoarece a ascuns iscoadele trimise de Iosua la Ierihon.
26 Cu acel prilej Iosua a rostit următorul blestem: „Blestemat să fie înaintea Domnului omul care va încerca să reconstruiască această cetate a Ierihonului.
Cu preţul întâiului său născut
să-i pună temelia
şi cu preţul celui mai tânăr
să-i aşeze porţile.“
27 Domnul a fost cu Iosua şi faima lui s-a răspândit în toată ţara.
Psalmul 135
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Lăudaţi Numele Domnului,
lăudaţi-L, slujitori ai Domnului,
2 care staţi[a] în Casa Domnului,
în curţile Casei Dumnezeului nostru!
3 Lăudaţi-L pe Domnul, căci Domnul este bun!
Cântaţi Numelui Său, căci este plăcut!
4 Căci Domnul l-a ales pe Iacov pentru Sine,
l-a ales pe Israel ca să fie comoara Sa[b].
5 Eu recunosc că Domnul este mare:
Domnul nostru este mai mare decât toţi zeii!
6 Domnul face tot ce-I place,
atât în ceruri, cât şi pe pământ,
atât pe mări, cât şi în toate adâncurile.
7 El face să se ridice norii de la capătul pământului;
El trimite fulgerele care vestesc ploaia
şi aduce vântul din cămările lui.
8 El este Acela Care a ucis pe întâii născuţi ai Egiptului,
de la oameni până la dobitoace.
9 El a trimis semne şi minuni în mijlocul tău, Egiptule,
împotriva lui Faraon şi împotriva tuturor slujitorilor lui.
10 El a lovit multe neamuri
şi a omorât regi puternici:
11 pe Sihon, regele amoriţilor,
pe Og, regele Başanului,
şi pe regii tuturor regatelor din Canaan.
12 Apoi a dat ţara acestora ca moştenire,
ca moştenire lui Israel, poporul Său.
13 Doamne, Numele Tău este veşnic!
Doamne, Tu eşti amintit din generaţie în generaţie.
14 Căci Domnul face dreptate poporului Său
şi are milă de slujitorii Săi.
15 Idolii neamurilor sunt din argint şi din aur,
sunt lucrarea mâinilor omeneşti.
16 Au gură, dar nu pot grăi,
au ochi, dar nu pot vedea,
17 au urechi, dar nu aud,
au nas, dar nu au suflare în nările lor.
18 Asemenea lor sunt şi cei care i-au întocmit,
toţi cei ce se încred în ei.
19 Casă a lui Israel, binecuvântează-L pe Domnul!
Casă a lui Aaron, binecuvântează-L pe Domnul!
20 Casă a lui Levi, binecuvântează-L pe Domnul!
Cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi-L pe Domnul!
21 Binecuvântat să fie Domnul din Sion,
El Care locuieşte în Ierusalim!
Lăudaţi-L pe Domnul!
Psalmul 136
1 – Daţi laudă Domnului căci este bun!
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
2 – Daţi laudă Dumnezeului dumnezeilor!
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
3 – Daţi laudă Stăpânului stăpânilor,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
4 – ...singurului Care face mari minuni,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
5 – ...Celui Ce a făcut cerurile cu pricepere,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
6 – ...Celui Ce a întins pământul pe ape,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
7 – ...Celui Ce a făcut luminătorii cei mari,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
8 – ...soarele, ca să stăpânească ziua,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
9 – ...luna şi stelele, ca să stăpânească noaptea,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
10 – ...Celui Ce a lovit Egiptul prin întâii lor născuţi...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
11 – ...şi a scos pe Israel din mijlocul lor...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
12 – ...cu mână tare şi cu braţ întins,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
13 – ...Celui Ce a tăiat în două Marea Roşie[c],...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
14 – ...l-a trecut pe Israel prin mijlocul ei...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
15 – ...şi l-a scăpat de Faraon şi de armata acestuia în Marea Roşie,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
16 – ...Celui Ce Şi-a călăuzit poporul prin pustie,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
17 – ...Celui Ce a lovit regi mari,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
18 – ...Celui Ce a omorât regi puternici,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
19 – ...pe Sihon, regele amoriţilor,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
20 – ...pe Og, regele Başanului,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
21 – ...şi le-a dat ţara lor de moştenire,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
22 – ...de moştenire lui Israel, robul Lui,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
23 – ...pe Cel Ce Şi-a amintit de noi când eram umiliţi...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
24 – ...şi ne-a scăpat de asupritorii noştri,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
25 – ...pe Cel Ce dă hrană fiecărei făpturi.
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
26 – Daţi laudă Dumnezeului cerurilor!
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
Judecată şi speranţă
66 „Aşa vorbeşte Domnul:
«Cerul este tronul Meu,
iar pământul este aşternutul picioarelor Mele!
Unde deci Mi-aţi putea zidi voi Mie o casă?
Sau unde va fi locul Meu de odihnă?
2 Mâna Mea a făcut toate aceste lucruri
şi aşa au luat fiinţă toate[a],
zice Domnul.
Iată însă omul spre care voi privi:
spre cel umil şi smerit în duh,
spre cel ce se cutremură la Cuvântul Meu.
3 Oricine înjunghie un bou
nu este mai bun decât cel care omoară un om;
oricine jertfeşte un miel
nu este mai bun decât cel care rupe gâtul unui câine;
oricine aduce un dar de mâncare
nu este mai bun decât cel ce aduce ca jertfă sângele unui porc
şi oricine arde tămâie ca aducere-aminte
nu este mai bun decât cel ce binecuvântează un idol.
Aceştia şi-au ales propriile căi,
iar sufletul lor găseşte plăcere în urâciunile lor.
4 De aceea şi Eu voi alege să mă port aspru cu ei
şi să aduc peste ei lucrurile de care se tem,
căci atunci când am chemat, nici unul n-a răspuns,
atunci când am vorbit, n-au ascultat,
ci au făcut ceea ce este rău în ochii Mei
şi au ales ce nu-Mi place.»
5 Ascultaţi Cuvântul Domnului,
voi, care tremuraţi la Cuvântul Său:
«Fraţii voştri, care vă urăsc
şi vă resping din pricina Numelui Meu, au zis:
‘Să fie slăvit Domnul!
Să vă vedem bucuria!’
Totuşi ei vor fi făcuţi de ruşine.
6 Ascultaţi! Un zgomot se aude din cetate!
Un glas se aude din Templu!
Este glasul Domnului,
răsplătind din plin duşmanilor Săi!
7 Înainte de a simţi dureri,
ea a născut;
înainte ca durerile să-i vină,
ea a născut un fiu!
8 Cine a mai auzit una ca asta?!
Cine a mai văzut asemenea lucruri?!
Se poate naşte oare o ţară
într-o singură zi?!
Se poate oare ca un neam să fie adus la viaţă
aşa, într-o clipă?!
Şi totuşi, abia au apucat-o durerile,
că Sionul şi-a şi născut fiii.
9 Să aduc până la clipa naşterii şi să nu las să se nască?!
zice Domnul.
Să opresc oare naşterea, Eu, Care fac să se nască?!»
zice Dumnezeul tău.
10 Bucuraţi-vă împreună cu Ierusalimul! Fiţi veseli pentru el,
toţi cei ce-l iubiţi!
Bucuraţi-vă împreună cu el în veselie,
toţi aceia care aţi plâns pentru el,
11 ca să fiţi hrăniţi şi săturaţi
la sânul lui mângâietor,
ca să beţi din plin şi să vă desfătaţi
de abundenţa gloriei lui!
12 Căci aşa vorbeşte Domnul:
«Iată-Mă gata să întind spre el pacea[b],
asemenea unui râu,
şi bogăţia neamurilor,
asemenea unui şuvoi care se revarsă!
Veţi fi alăptaţi şi purtaţi pe braţe,
veţi fi dezmierdaţi pe genunchi.
13 Aşa cum o mamă îşi mângâie copilul,
aşa vă voi mângâia şi Eu
şi veţi fi mângâiaţi în Ierusalim.»
14 Când veţi vedea aceasta, inima vi se va bucura,
iar trupul vi se va revigora asemenea ierbii proaspete;
se va cunoaşte atunci că mâna Domnului este cu robii Săi,
iar mânia Sa este împotriva duşmanilor Săi.
15 Căci, iată! Domnul vine într-un foc,
iar carele Sale sunt ca un vârtej!
El vine ca să răsplătească, dezlănţuindu-Şi mânia printr-o aprigă furie
şi mustrarea, prin flăcări de foc.
16 Căci prin foc şi sabie Îşi va aduce Domnul judecata
asupra tuturor oamenilor
şi mulţi vor fi cei ucişi de Domnul.
17 «Cei ce se sfinţesc şi se curăţesc pentru a intra în grădini,
mergând unul câte unul[c]
în mijlocul celor ce mănâncă carne de porc,
şoareci şi alte animale scârboase,
vor pieri împreună, zice Domnul.
18 Căci din cauza faptelor şi a gândurilor lor[d] vin să adun toate neamurile şi limbile. Ele vor veni şi vor vedea slava Mea! 19 Voi pune un semn între ei şi voi trimite pe unii dintre supravieţuitori la neamuri: la Tarşiş, la Put[e] şi la cei din Lud[f] – iscusiţi în mânuirea arcului – la Tubal şi la Iavan[g], până în ţinuturile de lângă mare îndepărtate, care n-au auzit vorbindu-se de Mine şi nici nu Mi-au văzut slava. Ei vor vesti slava Mea printre neamuri. 20 Ei îi vor aduce dintre neamuri pe toţi fraţii voştri ca dar închinat Domnului; îi vor aduce pe cai, în care, în căruţe, pe catâri şi pe cămile, la muntele Meu cel sfânt, zice Domnul, aşa cum israeliţii aduc un dar de mâncare într-un vas curat la Casa Domnului. 21 Iar pe unii dintre ei îi voi lua ca preoţi şi leviţi, zice Domnul.
22 Căci aşa cum cerurile cele noi
şi pământul cel nou, pe care le fac,
vor dăinui înaintea Mea, zice Domnul,
tot aşa vor dăinui şi urmaşii[h] şi numele vostru.
23 De la o lună nouă la cealaltă
şi de la un Sabat la celălalt,
orice făptură va veni
şi Mi se va închina, zice Domnul.
24 Vor ieşi şi vor vedea
hoiturile celor ce s-au răzvrătit împotriva Mea;
căci viermele lor nu va muri,
focul lor nu se va stinge
şi vor fi pricină de repulsie pentru orice făptură.»“
Ioan Botezătorul decapitat
14 În vremea aceea tetrarhul Irod[a] a auzit veşti despre Isus 2 şi le-a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat dintre cei morţi şi de aceea lucrează aceste puteri prin el!“
3 Căci Irod îl arestase pe Ioan, îl legase şi-l pusese în închisoare din cauza Irodiadei[b], soţia lui Filip, fratele său, 4 deoarece Ioan îi zicea: „Nu-ţi este permis s-o ai de soţie!“[c] 5 Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de mulţime, pentru că oamenii îl considerau pe Ioan un profet. 6 Însă, la aniversarea zilei de naştere a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea invitaţilor şi i-a plăcut lui Irod, 7 aşa că el i-a promis cu jurământ că-i va da orice va cere. 8 Îndemnată de mama ei, ea i-a zis: „Dă-mi aici, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!“ 9 Regele s-a întristat, dar, din pricina jurămintelor şi a invitaţilor săi, a poruncit să-i fie dat ce a cerut 10 şi a trimis să fie decapitat Ioan în închisoare. 11 Capul lui a fost adus pe o farfurie şi dat fetei, iar aceasta i l-a dus mamei sale. 12 Ucenicii lui Ioan au venit, i-au luat trupul şi l-au înmormântat. Apoi s-au dus şi L-au anunţat pe Isus.
Isus hrăneşte peste cinci mii de oameni
13 Când a auzit aceasta, Isus S-a retras de acolo într-o barcă, spre un loc pustiu, ca să fie doar El singur. Dar când mulţimile au aflat lucrul acesta, au ieşit din cetăţile lor şi s-au luat după El pe jos. 14 Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulţime de oameni, I s-a făcut milă de ei şi i-a vindecat pe cei bolnavi.
15 Fiindcă se făcuse seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis:
– Locul acesta este pustiu şi ora este deja târzie. Dă-le drumul mulţimilor să meargă prin sate ca să-şi cumpere ceva să mănânce!
16 Însă Isus le-a zis:
– Nu au nevoie să plece! Daţi-le voi să mănânce!
17 Ei I-au răspuns:
– N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.
18 El le-a zis:
– Aduceţi-le aici, la Mine!
19 Le-a poruncit mulţimilor să se aşeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi apoi le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au dat mulţimilor. 20 Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi au strâns douăsprezece coşniţe pline cu firimiturile rămase. 21 Cei ce mâncaseră erau aproape cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii.
Isus umblă pe mare
22 Imediat după aceea, Isus i-a zorit pe ucenici să se suie în barcă şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă a mării, iar între timp El le va da drumul mulţimilor. 23 După ce le-a dat drumul mulţimilor, Isus S-a urcat pe munte, doar El singur, ca să se roage. Se înserase, iar El era singur acolo. 24 Barca se îndepărtase deja la mai multe stadii[d] de ţărm şi era lovită de valuri, pentru că vântul le era împotrivă.
25 În a patra strajă a nopţii[e], Isus a venit spre ei, umblând pe mare. 26 Când ucenicii L-au văzut umblând pe mare, s-au înspăimântat. „Este o stafie!“, au zis ei. Şi au ţipat de frică.
27 Dar Isus le-a vorbit imediat şi le-a zis:
– Îndrăzniţi! Eu sunt! Nu vă temeţi!
28 Petru I-a răspuns:
– Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape!
29 Isus i-a zis:
– Vino!
Petru a coborât din barcă şi a început să umble pe ape şi să meargă spre Isus. 30 Dar când a văzut că vântul este puternic, i s-a făcut frică şi, fiindcă începea să se scufunde, a strigat:
– Doamne, salvează-mă!
31 Isus a întins imediat mâna, l-a apucat şi i-a zis:
– Puţin credinciosule! De ce te-ai îndoit?
32 După ce s-au suit în barcă, vântul a încetat. 33 Cei din barcă I s-au închinat şi au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!“
34 Au traversat marea şi au venit în ţinutul Ghenezaretului. 35 Oamenii din locul acela L-au recunoscut pe Isus şi au dat de veste în întreaga vecinătate, aşa că i-au adus la El pe toţi cei ce erau bolnavi. 36 Îl rugau să-i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui; şi toţi cei care s-au atins de ea au fost vindecaţi.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.