M’Cheyne Bible Reading Plan
Teritoriul repartizat în Cisiordania
14 Iată care sunt teritoriile primite drept moştenire de către israeliţi în Canaan, teritorii împărţite de preotul Elazar, de Iosua, fiul lui Nun, şi de conducătorii clanurilor din seminţiile lui Israel. 2 Moştenirea a fost împărţită prin tragere la sorţi, aşa cum poruncise Domnul prin Moise, pentru cele nouă seminţii şi jumătate. 3 Moise împărţise moştenirea celor două seminţii şi jumătate, de cealaltă parte a Iordanului; leviţilor nu le dăduse însă nici o moştenire printre ei, 4 deoarece urmaşii lui Iosif alcătuiau două seminţii, şi anume Manase şi Efraim. Leviţii n-au primit nici un teritoriu în ţară, ci doar câteva cetăţi pentru locuit, împreună cu păşunile din jurul lor pentru turme şi cirezi. 5 Aşadar, israeliţii împărţiseră ţara, întocmai cum îi poruncise Domnul lui Moise.
Teritoriul moştenit de Caleb
6 Urmaşii lui Iuda s-au apropiat de Iosua la Ghilgal, iar Caleb, fiul chenizitului Iefune, i-a spus: „Tu ştii ce i-a zis Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, despre mine şi despre tine, pe când eram la Kadeş-Barnea. 7 Eu aveam patruzeci de ani atunci când Moise, robul Domnului, m-a trimis din Kadeş-Barnea ca să iscodesc ţara, iar eu i-am adus veşti potrivit cu ceea ce era în mintea mea. 8 Fraţii mei care m-au însoţit au înmuiat inima poporului, însă eu L-am urmat întru totul pe Domnul, Dumnezeul meu. 9 În acea zi, Moise mi-a jurat astfel: «Teritoriul pe care l-ai străbătut cu piciorul tău va fi moştenirea ta şi a urmaşilor tăi pentru totdeauna, pentru că ai urmat întru totul calea DOMNULui, Dumnezeul tău.»[a]
10 Acum, iată că Domnul m-a ţinut în viaţă aşa cum a spus. Sunt patruzeci şi cinci de ani, de când Cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Moise, pe vremea când Israel străbătea pustia şi iată-mă astăzi, în vârstă de optzeci şi cinci de ani! 11 Sunt la fel de puternic astăzi ca şi în ziua în care Moise m-a trimis şi am tot atâta vigoare cât aveam atunci pentru a merge la luptă[b]. 12 Dă-mi deci această regiune muntoasă despre care a vorbit Domnul la acea vreme! Căci tu însuţi ai auzit încă de atunci cum că acolo trăiesc anachiţii[c], iar cetăţile sunt înalte şi fortificate. Poate că Domnul va fi cu mine şi îi voi izgoni, aşa cum a promis Domnul.“
13 Atunci Iosua l-a binecuvântat pe Caleb, fiul lui Iefune şi i-a dat Hebronul ca moştenire. 14 De atunci încoace, Hebronul a rămas moştenirea lui Caleb, fiul chenizitului Iefune, pentru că L-a urmat întru totul pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. 15 Înainte, Hebronul se numise Chiriat-Arba[d]; Arba fusese un om cu seamă printre anachiţi.
După aceea ţara s-a odihnit de război.
Teritoriul moştenit de seminţia lui Iuda
15 Teritoriul seminţiei urmaşilor lui Iuda, potrivit clanurilor lor, se întindea spre hotarul Edomului în sud, spre marginea de sud a pustiei Ţin.
2 Hotarul lor de sud pornea de la marginea Mării Sărate[e], de la golful din sud, 3 continua prin sudul Înălţimii Scorpionului[f], traversa pustia Ţin şi urca la sud de Kadeş-Barnea, după care traversa Heţronul şi urca spre Adar, întorcându-se pe la Karka. 4 Traversa apoi Aţmon, atingea Râul Egiptului[g] şi ieşea la marginea mării. Acesta era hotarul lor[h] de sud.
5 Hotarul de răsărit era Marea Sărată până la gura de vărsare a Iordanului.
Hotarul de nord pornea de la gura de vărsare a Iordanului în Marea Sărată, 6 urca către Bet-Hogla, traversa pe la nord de Bet-Araba, trecea pe la Piatra lui Bohan, fiul lui Ruben, 7 urca către Debir prin valea Acor, se întorcea către nord înspre Ghilgal, în dreptul Înălţimii Adumim, care era la sud de ued[i], trecea apoi pe la apele En-Şemeşului şi ieşea la En-Roghel. 8 Urca prin valea Ben-Hinom, la marginea de sud a Iebusului (Ierusalimul), urca înspre vârful muntelui care era în partea de apus a văii Hinom, la marginea de nord a văii Refaim. 9 Apoi, din vârful muntelui, hotarul se întindea către izvorul apelor Neftoahului, atingea cetăţile muntelui Efron şi continua până la Baala (Chiriat-Iearim). 10 Din Baala se întorcea către apus înspre muntele Seir, trecea peste versantul nordic al muntelui Iearim (Chesalon), cobora pe la Bet-Şemeş, trecea prin Timna 11 şi peste versantul nordic al Ekronului, continua către Şikron, traversa muntele Baala, atingea Iabneelul şi ajungea la mare.
12 Hotarul de apus era ţărmul Mării celei Mari[j].
Acesta era hotarul urmaşilor lui Iuda, de jur împrejur, potrivit clanurilor lor.
Cetăţile descendenţilor lui Iuda
13 Lui Caleb, fiul lui Iefune, i s-a dat un teritoriu care era în mijlocul urmaşilor lui Iuda, potrivit celor spuse de Domnul lui Iosua, şi anume Chiriat-Arba (Hebron), – Arba fusese tatăl lui Anac. 14 Caleb i-a izgonit de acolo pe cei trei urmaşi ai lui Anac: pe Şeşai, pe Ahiman şi pe Talmai, urmaşii lui Anac. 15 De acolo a pornit împotriva locuitorilor Debirului (înainte Debirul purta numele de Chiriat-Sefer).
16 Caleb a zis: „Aceluia care va ataca şi va cuceri Chiriat-Seferul îi voi da de soţie pe fiica mea Acsa!“ 17 Otniel, fiul lui Chenaz, fratele lui Caleb, a cucerit cetatea, iar Caleb i-a dat-o de soţie pe fiica lui, Acsa. 18 Odată, venind la Otniel, Acsa l-a îndemnat[k] să-i ceară tatălui ei un teren. Când ea s-a dat jos de pe măgar, Caleb a întrebat-o:
– Ce doreşti?
19 – Dă-mi o binecuvântare adevărată, i-a răspuns ea, deoarece mi-ai dat un teritoriu în Neghev[l]. Dăruieşte-mi şi izvoare de ape.
Şi astfel, Caleb i-a dat izvoarele de sus şi izvoarele de jos.
20 Iată care este moştenirea seminţiei urmaşilor lui Iuda, potrivit clanurilor lor:
21 cetăţile care erau în Neghev, la marginea teritoriului seminţiei lui Iuda, înspre hotarul Edomului:
Kabţeel, Eder, Iagur,
22 China, Dimona, Adada,
23 Kedeş, Haţor, Itnan,
24 Zif, Telem, Bealot,
25 Haţor-Hadata, Cheriot-Heţron (Haţor),
26 Amam, Şema, Molada,
27 Haţar-Gada, Heşmon, Bet-Pelet,
28 Haţar-Şual, Beer-Şeba, Biziotia,
29 Baala, Iyim, Eţem,
30 Eltolad, Chesil, Horma,
31 Ţiklag, Madmana, Sansana,
32 Lebaot, Şilhim, Ayin şi Rimon – în total douăzeci şi nouă de cetăţi cu satele dimprejurul lor;
33 cetăţile care erau în zona deluroasă[m]:
Eştaol, Ţora, Aşna,
34 Zanoah, En-Ganim, Tapuah, Enam,
35 Iarmut, Adulam, Soco, Azeka,
36 Şaarayim, Aditayim, Ghedera şi Ghederotayim[n] – paisprezece cetăţi cu satele dimprejurul lor;
37 Ţenan, Hadaşa, Migdal-Gad,
38 Dilan, Miţpa, Iokteel,
39 Lachiş, Boţkat, Eglon,
40 Kabon, Lahmas, Chitliş,
41 Ghederot, Bet-Dagon, Naama şi Makkeda – şaisprezece cetăţi cu satele dimprejurul lor;
42 Libna, Eter, Aşan,
43 Iftah, Aşna, Neţib,
44 Cheila, Aczib, Mareşa – nouă cetăţi cu satele dimprejurul lor;
45 Ekron cu cetăţile şi satele dimprejurul lor, 46 de la Ekron înspre mare, toate aşezările din apropierea Aşdodului şi satele dimprejurul lor,
47 Aşdod cu cetăţile şi satele dimprejurul lor, Gaza cu cetăţile şi satele dimprejurul lor, până la Râul Egiptului şi până la ţărmul Mării celei Mari;
48 cetăţile care erau în regiunea muntoasă[o]:
Şamir, Iatir, Soco,
49 Dana, Chiriat-Sana (Debir),
50 Anab, Eştemo[p], Anim,
51 Goşen, Holon şi Ghilo – unsprezece cetăţi cu satele dimprejurul lor;
52 Arab, Duma, Eşan,
53 Ianim, Bet-Tapuah, Afeka
54 Humta, Chiriat-Arba (adică Hebronul) şi Ţior – nouă cetăţi cu satele dimprejurul lor;
55 Maon, Carmel, Zif, Iuta,
56 Izreel, Iokdeam, Zanoah,
57 Kayin, Ghiva şi Timna – zece cetăţi cu satele dimprejurul lor;
58 Halhul, Bet-Ţur, Ghedor,
59 Maarat, Bet-Anot şi Eltekon – şase cetăţi cu satele dimprejurul lor;
60 Chiriat-Baal (adică Chiriat-Iearim) şi Raba – două cetăţi cu satele dimprejurul lor;
61 cetăţile care erau în pustie:
Bet-Araba, Midin, Sehaha,
62 Nibşan, Ir-Hammelah[q] şi En-Ghedi – şase cetăţi cu satele dimprejurul lor.
63 Urmaşii lui Iuda nu i-au putut izgoni pe iebusiţii care locuiau în Ierusalim şi, prin urmare, iebusiţii au locuit la Ierusalim împreună cu urmaşii lui Iuda, până în ziua de azi.
Psalmul 146
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Suflete al meu, laudă-L pe Domnul!
2 Îl voi lăuda pe Domnul toată viaţa mea;
Îi voi cânta Dumnezeului meu cât timp voi fi!
3 Nu vă încredeţi în cei mari,
în fiii oamenilor care nu pot izbăvi.
4 Când îl părăseşte duhul, se întoarce în ţărână
şi în aceeaşi zi îi pier toate planurile.
5 Ferice de cel ce Îl are pe Dumnezeul lui Iacov ca ajutor
şi a cărui nădejde este în Domnul, Dumnezeul lui,
6 Creatorul cerurilor şi al pământului,
al mării şi a tot ce cuprinde ea,
Păzitorul adevărului pe veci,
7 Cel Ce susţine cauza celor asupriţi,
Cel Ce dă pâine celor flămânzi,
Domnul Care eliberează prizonierii,
8 Domnul Care deschide ochii orbilor,
Domnul Care îi îndreaptă pe cei încovoiaţi,
Domnul Care îi iubeşte pe cei drepţi,
9 Domnul Care îi poartă de grijă străinului,
sprijină orfanul şi văduva,
dar răstoarnă calea celor răi.
10 Domnul împărăţeşte pe veci,
Dumnezeul tău, Sioane, din generaţie în generaţie!
Lăudaţi-L pe Domnul!
Psalmul 147
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Cât de bine este să-I cântăm Dumnezeului nostru;
cât de plăcută şi de potrivită este lauda!
2 Domnul zideşte Ierusalimul şi-i
strânge pe deportaţii lui Israel.
3 El îi vindecă pe cei cu inima zdrobită
şi le leagă rănile.
4 El socoteşte numărul stelelor
şi le cheamă pe nume pe toate.
5 Domnul nostru este mare şi plin de putere;
înţelepciunea Sa nu are margini!
6 Domnul îi ridică pe cei smeriţi,
dar pe cei răi îi apleacă până la pământ.
7 Închinaţi-vă Domnului cu mulţumire,
cântaţi-I Dumnezeului nostru din liră!
8 El acoperă cerul cu nori,
pregăteşte ploaia pentru pământ
şi face să răsară iarba pe munţi.
9 El le dă hrană vitelor
şi hrăneşte puii de corb când aceştia strigă.
10 Nu în puterea calului Îşi găseşte El plăcerea;
nu de puterea omului se bucură;
11 ci Domnul Îşi găseşte plăcerea în cei ce se tem de El,
în cei ce nădăjduiesc în îndurarea Lui.
12 Laudă-L pe Domnul, Ierusalime,
laudă-L pe Dumnezeul tău, Sioane!
13 Căci El întăreşte zăvoarele porţilor tale
şi îţi binecuvântează fiii în mijlocul tău.
14 El dă pace hotarelor tale
şi te satură cu cel mai ales grâu.
15 El trimite pe pământ porunca Sa;
Cuvântul Lui aleargă cu iuţeală.
16 El dă neaua ca lâna
şi presară bruma ca cenuşa.
17 El azvârle gheaţa în bucăţi,
– cine poate sta înaintea frigului Său? –
18 dă poruncă şi aceasta se topeşte,
Îşi pune vântul să sufle şi apele curg!
19 A făcut cunoscut Cuvântul Său lui Iacov
şi a descoperit hotărârile şi judecăţile Sale lui Israel!
20 Totuşi, El n-a făcut aşa cu nici un alt neam
şi ele nu cunosc judecăţile Lui.
Lăudaţi-L pe Domnul!
Nu Templul oferă refugiul
7 Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului: 2 „Stai la poarta Casei Domnului şi vesteşte acolo următorul mesaj: «Ascultaţi Cuvântul Domnului toţi locuitorii lui Iuda, care intraţi pe aceste porţi ca să vă închinaţi Domnului. 3 Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Îndreptaţi-vă căile şi faptele şi vă voi lăsa să locuiţi în acest loc. 4 Nu vă încredeţi în cuvinte înşelătoare, spunând: ‘Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!’ 5 Numai dacă vă îndreptaţi căile şi faptele şi dacă vă veţi face dreptate unul altuia, 6 dacă nu veţi asupri pe străin, pe orfan şi pe văduvă, dacă nu veţi vărsa sânge nevinovat în locul acesta, dacă nu veţi merge după alţi dumnezei, spre nenorocirea voastră, 7 numai atunci vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta, în ţara pe care am dat-o strămoşilor voştri din veşnicie în veşnicie. 8 Totuşi voi vă încredeţi în cuvinte înşelătoare care nu vă aduc nici un câştig.
9 Furaţi şi ucideţi, comiteţi adulter şi juraţi strâmb, ardeţi tămâie lui Baal şi mergeţi după alţi dumnezei, pe care nu-i cunoaşteţi, 10 iar apoi veniţi şi staţi înaintea Mea, în Casa aceasta, peste care este chemat Numele Meu şi ziceţi: ‘Suntem izbăviţi.’ Dar izbăviţi pentru a săvârşi iarăşi aceste urâciuni? 11 A devenit Casa aceasta, peste care este chemat Numele Meu, o peşteră de tâlhari în ochii voştri? Eu Însumi am văzut lucrul acesta, zice Domnul.
12 Duceţi-vă la locul Meu din Şilo, unde pusesem odinioară să locuiască Numele Meu şi priviţi ce i-am făcut din cauza răutăţii poporului Meu, Israel. 13 Şi acum, fiindcă aţi săvârşit toate aceste lucruri, zice Domnul, fiindcă v-am vorbit de la răsăritul soarelui iarăşi şi iarăşi şi nu aţi ascultat, fiindcă v-am chemat şi n-aţi răspuns, 14 voi face Casei care poartă Numele Meu, în care voi vă încredeţi, şi locului pe care l-am dat strămoşilor voştri, aşa cum am făcut şi lui Şilo. 15 Vă voi arunca din prezenţa Mea, cum i-am aruncat pe fraţii voştri, pe toată seminţia lui Efraim.’»
16 Tu însă nu mijloci în favoarea acestui popor, nu înălţa nici cereri, nici rugăciuni în favoarea lor şi nu stărui, căci nu te voi asculta. 17 Nu vezi ce fac ei în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului? 18 Copiii strâng lemne, taţii aprind focul, femeile frământă aluatul ca să facă turte împărătesei cerului[a]. Ei toarnă jertfe de băutură altor dumnezei ca să Mă mânie. 19 Dar oare pe Mine Mă provoacă? zice Domnul. Nu îşi fac ei rău mai degrabă lor înşişi şi spre ruşinea lor?
20 De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Iată, mânia şi furia Mea se vor revărsa peste locul acesta, peste oameni şi peste animale, peste copacii din câmpie şi peste roadele pământului. El va arde şi nu va putea fi stins.»“
21 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Haideţi, adăugaţi arderile voastre de tot la jertfele voastre şi mâncaţi carnea! 22 Eu însă n-am vorbit şi nu le-am dat nici o poruncă strămoşilor voştri cu privire la arderi de tot şi jertfe, în ziua când i-am scos din ţara Egiptului, 23 ci iată porunca pe care le-am dat-o: ‘Ascultaţi de glasul Meu şi astfel Eu vă voi fi Dumnezeu, iar voi veţi fi poporul Meu. Să umblaţi în toate căile pe care vi le poruncesc, ca să vă fie bine.’ 24 Dar ei n-au ascultat şi nici n-au luat aminte, ci au urmat sfaturile şi pornirile inimii lor rele şi au mers înapoi, nu înainte. 25 Din ziua când strămoşii voştri au ieşit din ţara Egiptului şi până astăzi, zi după zi, iarăşi şi iarăşi, vi i-am trimis pe slujitorii Mei, profeţii. 26 Dar voi nu M-aţi ascultat şi nici nu aţi luat aminte. V-aţi încăpăţânat şi aţi făcut mai rău decât strămoşii voştri.» 27 Când le vei spune toate aceste cuvinte, ei nu te vor asculta; când îi vei striga, ei nu vor răspunde. 28 De aceea, să le spui astfel: «Acesta este poporul care nu ascultă glasul Domnului şi care nu ia aminte la disciplinare. Adevărul a pierit, a fugit din gura lor.»
29 Taie-ţi părul şi aruncă-l. Fă o cântare de jale pe înălţimi, căci Domnul a lepădat şi a părăsit această generaţie, care L-a mâniat. 30 Copiii lui Iuda au făcut ce este rău înaintea Mea, zice Domnul. Şi-au aşezat idolii lor urâcioşi în Casa peste care este chemat Numele Meu şi au pângărit-o. 31 Au zidit locuri înalte la Tofet, în valea Ben-Hinom, ca să-şi ardă în foc fiii şi fiicele, lucru pe care nu l-am poruncit şi care nici nu mi-a trecut prin minte.
32 De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice Tofet şi valea Ben-Hinom, ci Valea Măcelului, deoarece vor îngropa morţii la Tofet, din lipsă de loc. 33 Hoiturile poporului acestuia vor fi hrană pentru păsările cerului şi pentru animalele pământului şi nimeni nu le va speria. 34 Voi face să înceteze în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului strigătele de bucurie şi de veselie, cântecele mirelui şi ale miresei, căci ţara va deveni un pustiu.
Intrarea triumfală în Ierusalim
21 Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, lângă Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici, 2 spunându-le: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră şi imediat ce intraţi în el veţi găsi o măgăriţă legată şi un măgăruş împreună cu ea. Dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine! 3 Dacă vă va zice cineva ceva, să-i spuneţi că Domnul are nevoie de ei. Şi imediat îi va trimite“. 4 Acest lucru s-a întâmplat ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul care zice:
5 „Spuneţi-i fiicei Sionului:
«Iată că Împăratul tău vine la tine,
smerit şi călare pe un măgar,
pe un măgăruş, pe mânzul unei măgăriţe!»“[a]
6 Ucenicii s-au dus şi au făcut aşa cum le poruncise Isus. 7 Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei, iar Isus S-a aşezat deasupra lor. 8 O mare mulţime de oameni îşi aşterneau hainele pe drum[b], iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le presărau pe drum. 9 Mulţimile care mergeau înaintea lui Isus şi cele care-L urmau strigau:
„Osana[c], Fiul lui David!
Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului![d]
Osana în locurile preaînalte!“
10 Când a intrat în Ierusalim, toţi cei din cetate au început să se agite şi să întrebe:
– Cine este Acesta?
11 Mulţimile răspundeau:
– Acesta este Profetul Isus din Nazaretul Galileii!
Isus alungă negustorii din Templu
12 Isus a intrat în Templu[e] şi i-a scos afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei 13 şi le-a zis: „Este scris:
«Casa Mea va fi numită
o casă de rugăciune»[f],
dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari!“[g]
14 Au venit la El în Templu nişte orbi şi şchiopi, iar El i-a vindecat. 15 Dar conducătorii preoţilor şi cărturarii, când au văzut lucrurile minunate, pe care le făcea, şi pe copiii care strigau în Templu: „Osana, Fiul lui David!“, au fost indignaţi 16 şi I-au zis:
– Auzi ce spun aceştia?
Isus le-a răspuns:
– Da! N-aţi citit niciodată acolo unde scrie că:
„Din gura copiilor şi a celor ce sunt alăptaţi
Ţi-ai scos laudă!“[h]?
17 Şi, lăsându-i, a ieşit din cetate, S-a îndreptat spre Betania şi a înnoptat acolo.
Blestemarea smochinului neroditor. Puterea rugăciunii.
18 Dimineaţa, în timp ce se întorcea în cetate, lui Isus I s-a făcut foame. 19 A văzut un smochin lângă drum şi S-a dus spre el, dar n-a găsit în el decât frunze. Atunci i-a zis: „În veac să nu mai iasă rod din tine!“ Şi deodată smochinul s-a uscat. 20 Ucenicii s-au mirat când au văzut acest lucru şi L-au întrebat:
– Cum de s-a uscat smochinul aşa deodată?
21 Isus le-a răspuns:
– Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă şi nu v-aţi îndoi, aţi face nu numai ceea ce am făcut Eu smochinului, ci, chiar dacă aţi zice acestui munte: „Ridică-te şi aruncă-te în mare!“, s-ar întâmpla întocmai! 22 Toate lucrurile pe care le cereţi cu credinţă în rugăciune, le veţi primi.
Autoritatea lui Isus
23 A intrat apoi în Templu. În timp ce dădea învăţătură, au venit la El conducătorii preoţilor şi bătrânii poporului şi L-au întrebat:
– Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Şi cine Ţi-a dat această autoritate?
24 Isus le-a răspuns:
– Vă voi pune şi Eu o întrebare, iar dacă Îmi veţi răspunde la ea, vă voi spune şi Eu cu ce autoritate fac aceste lucruri. 25 Botezul lui Ioan de unde era? Din cer sau de la oameni?
Ei au început să vorbească între ei şi să zică: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», ne va întreba: «Atunci de ce nu l-aţi crezut?», 26 iar dacă vom răspunde: «De la oameni!», ne temem de mulţime, fiindcă toţi l-au considerat pe Ioan un profet“.
27 Aşa că I-au răspuns lui Isus:
– Nu ştim!
Atunci şi El le-a zis:
– Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.
Pilda celor doi fii
28 Ce părere aveţi? Un om avea doi fii. S-a dus la primul şi i-a zis:
– Fiule, du-te şi lucrează astăzi în vie!
29 Dar el i-a răspuns:
– Nu vreau.
Mai târziu însă i-a părut rău şi s-a dus.
30 Omul s-a dus şi la celălalt şi i-a spus acelaşi lucru. Acesta i-a răspuns: „Da, stăpâne!“, dar nu s-a dus.
31 Care dintre cei doi a făcut voia tatălui?
– Primul! I-au răspuns ei.[i]
Isus le-a zis:
– Adevărat vă spun că până şi colectorii de taxe şi prostituatele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu! 32 Căci a venit Ioan la voi umblând pe calea dreptăţii şi nu l-aţi crezut! Dar colectorii de taxe şi prostituatele l-au crezut. Şi măcar că aţi văzut acest lucru, nu v-a părut rău la urmă, ca să-l credeţi!
Pilda viticultorilor
33 Ascultaţi o altă pildă:
Era un om, proprietar de pământ, care a plantat o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea şi a construit un turn de pază.[j] Apoi a arendat-o unor viticultori şi a plecat într-o călătorie. 34 Când s-a apropiat vremea roadelor, i-a trimis pe sclavii săi la viticultori, ca să-i ia partea cuvenită din roade.
35 Viticultorii însă i-au apucat pe sclavii lui şi pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. 36 A trimis din nou alţi sclavi, mai mulţi decât primii, dar şi cu aceştia au făcut la fel. 37 La urmă l-a trimis la ei pe fiul său, spunându-şi: „Pe fiul meu îl vor respecta!“
38 Dar viticultorii, când l-au văzut pe fiul, şi-au zis între ei: „Acesta este moştenitorul! Haideţi să-l omorâm şi să-i luăm moştenirea!“ 39 Şi l-au apucat, l-au scos afară din vie şi l-au omorât.
40 Aşadar, când va veni stăpânul viei, ce le va face el acelor viticultori?
41 Ei au răspuns:
– Pe ticăloşii aceia îi va nimici printr-o moarte groaznică, iar via le-o va arenda altor viticultori, care la vremea potrivită îi vor da partea cuvenită din roade.
42 Isus i-a întrebat:
– N-aţi citit niciodată în Scripturi că:
„Piatra pe care au respins-o zidarii
a devenit piatra din capul unghiului.
Domnul a făcut acest lucru
şi este minunat în ochii noştri!“[k]?
43 De aceea vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi-i va fi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite. 44 Cel ce cade peste această piatră va fi sfărâmat în bucăţi, iar pe acela peste care cade ea, îl va zdrobi.[l]
45 Când conducătorii preoţilor şi fariseii au auzit pildele Lui, au înţeles că Isus vorbeşte despre ei. 46 Ei au căutat să-L prindă, dar le-a fost frică de mulţimi, pentru că acestea Îl considerau profet.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.