M’Cheyne Bible Reading Plan
Cearta cu efraimiţii
8 Efraimiţii i-au zis lui Ghedeon:
– Cum ai putut să te porţi astfel cu noi? De ce nu ne-ai chemat şi pe noi când te-ai dus să lupţi împotriva midianiţilor? Şi au început o ceartă aprigă cu el.
2 El le-a răspuns:
– Ce-am făcut eu în comparaţie cu voi? Nu este mai bun culesul ciorchinilor rămaşi în via lui Efraim decât culesul întregii vii a lui Abiezer? 3 În mâinile voastre i-a dat Dumnezeu pe Oreb şi Zeeb, căpeteniile midianiţilor! Am putut eu oare să fac mai mult decât voi?
După ce le-a spus aceste cuvinte li s-a potolit mânia.
Ghedeon îi omoară pe regii midianiţi
4 Apoi Ghedeon a ajuns la Iordan şi l-a traversat împreună cu cei trei sute de oameni care erau cu el, obosiţi, dar încă în urmărirea duşmanului. 5 El le-a zis oamenilor din Sucot:
– Daţi-le, vă rog, câteva bucăţi de pâine oamenilor care sunt cu mine, căci sunt obosiţi şi suntem încă în urmărirea lui Zebah şi Ţalmuna, regii Midianului!
6 Căpeteniile din Sucot i-au răspuns:
– Sunt deja mâinile lui Zebah şi Ţalmuna în posesia ta ca să dăm pâine oştirii tale?
7 Ghedeon le-a zis:
– Aşa deci! Ei bine, după ce Domnul îi va da pe Zebah şi pe Ţalmuna în mâinile mele, vă voi sfârteca carnea cu spinii pustiei şi cu mărăcini!
8 De acolo s-au suit la Peniel şi a cerut acelaşi lucru. Oamenii din Peniel i-au răspuns aşa cum îi răspunseseră oamenii din Sucot. 9 Atunci el le-a zis oamenilor din Peniel: „Când mă voi întoarce în pace vă voi dărâma turnul acesta!“ 10 Zebah şi Ţalmuna erau în Karkor, împreună cu ei fiind şi oştirea lor, în jur de cincisprezece mii de bărbaţi, singurii care mai rămăseseră din oştirea popoarelor răsăritului căci căzuseră ucişi o sută douăzeci de mii de războinici. 11 Ghedeon a apucat pe calea nomazilor, la răsărit de Nobah şi Iogbeha şi a atacat oştirea care se credea în siguranţă. 12 Cei doi regi ai Midianului, Zebah şi Ţalmuna, au fugit, dar el i-a urmărit, i-a capturat şi a provocat groază în rândul întregii lor oştiri.
13 Apoi Ghedeon, fiul lui Ioaş, s-a întors de la luptă prin trecătoarea Heres. 14 A prins un tânăr dintre oamenii din Sucot căruia i-a pus câteva întrebări. Acesta i-a dat în scris numele căpeteniilor şi ale membrilor sfatului bătrânilor[a] din Sucot. Erau şaptezeci şi şapte de bărbaţi. 15 S-a dus la oamenii din Sucot şi le-a zis: „Iată-i pe Zebah şi Ţalmuna din cauza cărora m-aţi batjocorit zicând: Sunt deja Zebah şi Ţalmuna în stăpânirea ta ca să dăm pâine oştirii tale?“ 16 I-a luat pe cei din sfatul bătrânilor cetăţii, a luat spini din pustie şi mărăcini şi i-a pedepsit cu ei pe oamenii din Sucot. 17 Apoi a dărâmat turnul din Peniel şi i-a ucis pe oamenii cetăţii.
18 După aceea le-a zis lui Zebah şi Ţalmuna:
– Cum erau bărbaţii pe care i-aţi ucis la Tabor?
Ei i-au răspuns:
– Erau ca tine! Fiecare era la înfăţişare ca un fiu de rege!
19 El le-a zis:
– Erau fraţii mei, fiii mamei mele! Viu este Domnul că dacă i-aţi fi lăsat în viaţă, nu v-aş ucide acum!
20 Şi i-a zis lui Ieter, întâiul lui născut:
– Omoară-i!
Dar tânărul nu a scos sabia pentru că îi era frică, fiind încă un copil. 21 Atunci Zebah şi Ţalmuna i-au zis:
– De ce nu ne omori tu însuţi? Cum este omul aşa este şi puterea lui!
Ghedeon s-a sculat şi i-a ucis pe Zebah şi pe Ţalmuna, luând apoi lunişoarele[b] care erau la gâtul cămilelor lor.
Idolatria lui Ghedeon şi a poporului
22 Bărbaţii lui Israel i-au zis lui Ghedeon:
– Domneşte tu peste noi fiindcă tu ne-ai eliberat din mâna midianiţilor! Domneşte tu, fiul tău şi nepotul tău!
23 Ghedeon le-a răspuns:
– Nu eu voi domni peste voi şi nici urmaşul meu nu va domni peste voi, ci Domnul va domni peste voi!
24 Ghedeon le-a mai zis:
– Doresc însă să vă cer ceva: daţi-mi fiecare câte un cercel din prada voastră!
Duşmanii lor purtaseră cercei de aur, pentru că fuseseră ismaeliţi.
25 – Ţi-i vom da! i-au răspuns ei.
Apoi au aşternut o învelitoare şi fiecare om a aruncat pe ea cerceii luaţi ca pradă. 26 Greutatea cerceilor de aur pe care i-a cerut a ajuns la o mie şapte sute de şecheli[c] de aur, în afară de lunişoare, ornamente şi hainele de purpură pe care le purtau regii Midianului şi în afară de lănţişoarele de la gâtul cămilelor lor. 27 Ghedeon a făcut din ei un efod[d] pe care l-a pus în cetatea sa, la Ofra. Tot Israelul s-a prostituat închinându-se la el acolo; el a devenit o capcană pentru Ghedeon şi familia lui.
28 Astfel, midianiţii au fost smeriţi înaintea israeliţilor şi n-au mai îndrăznit să-şi ridice capetele. Pe vremea lui Ghedeon, în ţară a fost pace timp de patruzeci de ani. 29 Apoi Ierub-Baal, fiul lui Ioaş, s-a retras şi a locuit în casa lui.
30 Ghedeon a avut şaptezeci de fii[e], pentru că a avut multe soţii. 31 Ţiitoarea lui din Şehem i-a născut şi ea un fiu, căruia i-a pus numele Abimelek[f]. 32 Ghedeon, fiul lui Ioaş, a murit după o bătrâneţe fericită şi a fost înmormântat în mormântul tatălui său, Ioaş, la Ofra, pe proprietatea familiei Abiezer.
33 După ce a murit Ghedeon, israeliţii s-au întors la păcatele dinainte, prostituându-se înaintea baalilor[g]. Ei l-au înălţat pe Baal-Berit[h] ca dumnezeu al lor. 34 Astfel, israeliţii nu şi-au amintit de Domnul, Dumnezeul lor, Care îi eliberase din mâna tuturor duşmanilor dimprejur 35 şi nici n-au fost loiali familiei lui Ierub-Baal, adică Ghedeon, în ciuda binelui pe care el îl făcuse lui Israel.
Uciderea lui Iacov şi întemniţarea lui Petru
12 Cam în aceeaşi vreme, regele Irod[a] a pus mâna pe unii din biserică ca să-i chinuiască. 2 El l-a omorât cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. 3 Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, l-a mai arestat şi pe Petru. Era în timpul Sărbătorii Azimelor. 4 După ce l-a arestat, l-a aruncat în închisoare, lăsându-l pe mâna a patru grupe[b] de câte patru soldaţi, ca să-l păzească. El intenţiona ca, după Paşte, să-l scoată afară, înaintea poporului. 5 În timp ce Petru era păzit în închisoare, biserica se ruga cu înflăcărare lui Dumnezeu pentru el.
Eliberarea miraculoasă a lui Petru
6 În noaptea de dinaintea zilei când Irod urma să-l scoată afară, înaintea poporului, Petru dormea între doi soldaţi, legat cu două lanţuri, iar nişte gărzi păzeau închisoarea, stând în faţa porţii. 7 Şi iată că un înger al Domnului a apărut deodată şi o lumină a strălucit în celula închisorii. El l-a trezit pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis: „Ridică-te repede!“ Lanţurile i-au căzut de la mâini. 8 Apoi îngerul i-a zis: „Încinge-ţi mijlocul şi leagă-ţi sandalele!“ El a făcut întocmai. Îngerul i-a mai zis: „Înfăşoară-te în manta şi urmează-mă!“ 9 Petru l-a urmat şi a ieşit afară, dar nu ştia dacă este adevărat ceea ce făcea îngerul: i se părea că vede o viziune. 10 După ce au trecut de prima şi de a doua gardă, au ajuns la poarta de fier care dă în cetate, iar ea li s-a deschis de la sine. Au ieşit şi au luat-o pe o stradă; şi, deodată, îngerul a plecat de la el. 11 Când s-a dezmeticit, Petru şi-a zis: „Acum ştiu într-adevăr că Domnul Şi-a trimis îngerul şi m-a salvat din mâna lui Irod şi de la tot ce aştepta poporul iudeu să se întâmple!“ 12 Dându-şi bine seama de aceasta, s-a dus acasă la Maria, mama lui Ioan, numit şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi oameni şi se rugau. 13 A bătut la uşa pridvorului şi o slujnică, pe nume Roda, a venit să deschidă. 14 Ea a recunoscut glasul lui Petru şi, de bucurie, în loc să deschidă uşa a alergat înăuntru şi a dat de ştire că Petru se află înaintea uşii. 15 Ei i-au zis: „Ţi-ai ieşit din minţi!“ Dar ea insista şi susţinea că este aşa cum spune ea. Ei însă ziceau: „Este îngerul lui!“[c] 16 Petru însă continua să bată, aşa că au deschis şi au rămas uluiţi când l-au văzut. 17 El le-a făcut semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum l-a scos Domnul din închisoare şi apoi a zis: „Spuneţi-le aceste lucruri lui Iacov[d] şi celorlalţi fraţi!“ După aceea a ieşit şi a plecat în alt loc.
18 Când s-a făcut ziuă, s-a stârnit o mare tulburare între gardieni cu privire la ceea ce se întâmplase cu Petru. 19 Irod l-a căutat şi, pentru că nu l-a găsit, a interogat gărzile şi a poruncit să fie executate. Apoi a plecat din Iudeea în Cezareea şi a rămas o vreme acolo.
Moartea lui Irod
20 Irod era foarte supărat pe cei din Tir şi Sidon. Dar aceştia au venit într-un singur gând la el şi, câştigându-l de partea lor pe Blastus, care era şambelanul[e] regelui, au cerut pace, pentru că ţara lor primea hrană din ţara regelui. 21 Într-o zi hotărâtă[f], Irod s-a îmbrăcat în haina regală, s-a aşezat pe scaunul de judecată şi a ţinut un discurs poporului. 22 Adunarea a strigat: „Acesta este glasul unui zeu, nu al unui om!“ 23 Imediat l-a lovit un înger al Domnului[g], pentru că nu dăduse slavă lui Dumnezeu, şi şi-a dat suflarea, fiind mâncat de viermi.
24 Însă Cuvântul lui Dumnezeu continua să înainteze şi să fie răspândit. 25 Barnabas şi Saul, după ce şi-au împlinit însărcinarea, s-au întors la[h] Ierusalim, luându-l cu ei pe Ioan, numit şi Marcu.
Mesaj către Zedechia şi către popor. Ieremia prevesteşte căderea Ierusalimului
21 Cuvântul care a venit la Ieremia din partea Domnului, atunci când regele Zedechia l-a trimis la el pe Paşhur, fiul lui Malchia, şi pe preotul Ţefania, fiul lui Maaseia, ca să-i zică: 2 „Întreabă-L pe Domnul pentru noi, căci Nebucadneţar[a], împăratul Babilonului, a pornit la război împotriva noastră. Poate că Domnul va face pentru noi vreuna din minunile Sale, ca astfel acesta să se depărteze de la noi.“
3 Ieremia le-a răspuns: „Spuneţi-i lui Zedechia 4 că aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi întoarce împotriva voastră armele de război care sunt în mâinile voastre şi pe care le folosiţi ca să luptaţi împotriva împăratului Babilonului şi a caldeenilor[b] care vă asediază de dincolo de ziduri. Eu îi voi strânge în mijlocul cetăţii acesteia. 5 Eu Însumi voi lupta împotriva voastră cu mână întinsă şi cu braţ tare, cu mânie, cu furie şi cu o mare înverşunare. 6 Îi voi lovi pe locuitorii acestei cetăţi – atât pe oameni, cât şi pe animale – şi vor muri de o molimă cumplită. 7 După aceea, zice Domnul, voi da pe Zedechia, regele lui Iuda, precum şi pe slujitorii lui, pe popor, pe toţi cei din cetatea aceasta, care vor scăpa de molimă, de sabie şi de foamete, îi voi da în mâinile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, în mâinile duşmanilor lor, în mâinile celor ce caută să le ia viaţa. Nebucadneţar îi va trece prin ascuţişul sabiei, nu-i va cruţa, nu-i va fi milă şi nu se va îndura de ei.»
8 Iar poporului acestuia să-i spui că aşa vorbeşte Domnul: «Iată, pun înaintea voastră calea vieţii şi calea morţii. 9 Cine va rămâne în cetatea aceasta va muri ucis de sabie, de foamete sau de molimă; dar cine va ieşi să se predea caldeenilor care vă asediază, va trăi şi viaţa lui îi va fi singura pradă. 10 Căci Eu Mi-am îndreptat faţa împotriva cetăţii acesteia, ca să-i fac rău, nu bine, zice Domnul, şi de aceea ea va fi dată în mâinile împăratului Babilonului, care îi va da foc.»
Mesaj către dinastia lui David
11 De asemenea, Casei regelui lui Iuda să-i spui astfel: «Ascultaţi Cuvântul Domnului! 12 Casă a lui David, aşa vorbeşte Domnul:
‘Faceţi dreptate în fiecare dimineaţă!
Eliberaţi-l pe cel ce a fost jecmănit
din mâinile asupritorului!
Altfel, mânia Mea va izbucni ca un foc
şi va arde fără să mai poată fi stinsă,
din cauza răutăţii faptelor voastre.
13 Iată, sunt împotriva ta,
cetate aşezată în vale,
stâncă a podişului, zice Domnul.
Pe voi, care spuneţi: ‘Cine poate veni împotriva noastră?
Cine poate intra în adăposturile noastre?’,
14 vă voi pedepsi după rodul faptelor voastre, zice Domnul;
voi aprinde un foc în pădurea voastră,
care îi va arde toate împrejurimile.’»“
Isus şi tradiţia bătrânilor
7 Fariseii şi câţiva dintre cărturarii care veniseră de la Ierusalim s-au adunat la El 2 şi i-au văzut pe câţiva dintre ucenicii Lui că mănâncă cu mâinile „necurate“, adică nespălate. – 3 Căci fariseii şi toţi iudeii nu mănâncă dacă nu-şi spală cu atenţie mâinile,[a] respectând astfel tradiţia bătrânilor[b]. 4 Iar când se întorc de la piaţă, nu mănâncă dacă nu s-au scăldat. Şi mai sunt multe alte lucruri pe care le-au luat să le respecte, cum ar fi: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a vaselor de bronz (şi a paturilor)[c] –
5 Atunci fariseii şi cărturarii L-au întrebat pe Isus:
– De ce ucenicii Tăi nu respectă tradiţia bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile „necurate“?
6 El le-a răspuns:
– Ipocriţilor! Bine a profeţit Isaia despre voi, aşa cum este scris:
„Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele,
dar inima lui este departe de Mine!
7 Degeaba însă Mi se închină ei,
dând ca învăţături
nişte porunci de-ale oamenilor!“[d]
8 Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi tradiţia oamenilor[e]!
9 Apoi le-a zis: „Şi aţi respins frumos porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi[f] tradiţia voastră! 10 Căci Moise a zis: «Cinsteşte-i pe tatăl tău şi pe mama ta!»[g] şi «Cel ce îşi blestemă tatăl sau mama trebuie să fie pedepsit cu moartea.»[h] 11 Însă voi ziceţi: «Dacă un om spune tatălui său sau mamei sale: ‘Orice ai putea primi de la mine este korban’ – adică este deja închinat ca dar lui Dumnezeu[i] –, 12 pe acela nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau mama lui!»[j] 13 Şi anulaţi astfel Cuvântul lui Dumnezeu prin tradiţia voastră pe care o răspândiţi! Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!“
Lucrurile care-l spurcă pe om
14 Isus a chemat din nou mulţimea şi a zis: „Ascultaţi-Mă cu toţii şi înţelegeţi! 15 Nu există nimic din afara omului, care, intrând în el, să-l poată spurca, ci ceea ce iese din om, aceea îl spurcă!“ 16 (Dacă cineva are urechi de auzit, să audă!)[k]
17 După ce a lăsat mulţimea şi a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat despre pildă. 18 El le-a zis: „Şi voi tot fără pricepere sunteţi? Nu înţelegeţi că orice intră în om din afară nu-l poate spurca, 19 fiindcă nu intră în inima lui, ci în stomac, iar apoi este aruncat afară, în latrină?“ A declarat astfel curate toate bucatele.
20 Apoi a zis: „Ceea ce iese din om, aceea îl spurcă pe om. 21 Căci dinăuntru, din inima omului, ies gândurile rele, curviile[l], furturile, crimele, 22 adulterele, lăcomia, răutatea, înşelăciunea, depravarea, ochiul rău[m], blasfemia, mândria şi prostia! 23 Toate aceste rele ies dinăuntru şi ele îl spurcă pe om!“
Credinţa femeii siro-feniciene
24 Isus a plecat de acolo şi S-a dus în regiunile Tirului[n]. Vrând să nu ştie nimeni că se află acolo, a intrat într-o casă, dar n-a putut rămâne neobservat, 25 căci imediat, o femeie care auzise despre El şi a cărei fetiţă avea un duh necurat, a venit la El şi I-a căzut la picioare. 26 Femeia era o grecoaică[o], originară din Siro-Fenicia[p]. Ea L-a rugat să scoată demonul din fetiţa ei, 27 dar Isus i-a zis:
– Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să se ia pâinea copiilor şi să se arunce la căţeluşi!
28 – Da, Doamne, I-a zis ea, dar şi căţeluşii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor!
29 Atunci El i-a zis:
– Pentru răspunsul acesta, du-te; demonul a ieşit din fetiţa ta!
30 Ea a plecat acasă şi a găsit copilul culcat pe pat, iar demonul ieşise.
Isus vindecă un surdo-mut
31 Isus S-a întors din regiunea Tirului şi S-a dus, prin Sidon, la Marea Galileii, trecând prin regiunea Decapolis[q]. 32 Au adus la El un surd, care totodată vorbea greu, şi L-au rugat să-Şi pună mâna peste El. 33 Isus l-a luat deoparte din mulţime, Şi-a pus degetele în urechile lui şi i-a atins limba cu saliva Lui. 34 Apoi a privit spre cer, a oftat şi i-a zis: „Efata!“, care înseamnă: „Deschide-te!“ 35 Şi (imediat)[r] i s-au deschis urechile, i s-a descleştat limba şi a început să vorbească desluşit. 36 Isus le-a poruncit să nu spună nimănui, dar cu cât le poruncea să nu spună, cu atât ei vesteau aceasta mai mult. 37 Ei erau uimiţi peste măsură şi ziceau: „El pe toate le face bine; chiar şi pe surzi îi face să audă, iar pe muţi, să vorbească!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.