M’Cheyne Bible Reading Plan
Campania din nordul Canaanului
11 Când a auzit cele întâmplate, Iabin, regele Haţorului, a trimis soli la Iobab, regele Madonului, la regele Şimronului, la regele Acşafului, 2 la regii din regiunea de nord, care erau în zona muntoasă, în Araba[a], la sud de Chineret[b] şi în zona deluroasă[c], la cei din Nafot-Dor[d], în apus, 3 precum şi la canaaniţii din partea de răsărit şi de apus, la amoriţi, la hitiţi, la periziţi, la iebusiţii din munte şi la hiviţii de la poalele Hermonului, în regiunea Miţpa. 4 Aceştia au ieşit cu toate oştirile lor, alcătuind o mulţime foarte numeroasă, ca nisipul de pe ţărmul mării şi având un mare număr de cai şi care de luptă. 5 Toţi aceşti regi au hotărât un loc de întâlnire şi astfel au venit şi şi-au aşezat tabăra la apele Meromului, ca să se lupte cu Israel.
6 Domnul i-a zis lui Iosua: „Nu tremura înaintea lor, căci mâine, pe vremea aceasta, îi voi da pe toţi la moarte înaintea lui Israel. Cailor să le tai tendoanele, iar carelor de luptă să le dai foc.“
7 Iosua împreună cu întreaga oştire, au venit pe neaşteptate împotriva lor, lângă apele Meromului şi s-au năpustit asupra lor. 8 Domnul i-a dat în mâna lui Israel, care i-a învins. I-a urmărit până la Sidonul cel Mare, până la Misrefot-Maim şi până în valea Miţpa, în răsărit şi i-a lovit de moarte, nelăsând nici un supravieţuitor. 9 Iosua a făcut aşa cum îi poruncise Domnul: a tăiat tendoanele cailor şi a ars carele de luptă.
10 După aceea, Iosua s-a întors şi a cucerit Haţorul, omorându-i regele cu sabia. Odinioară Haţorul era capitala tuturor acestor regate[e]. 11 Au nimicit[f] întreaga populaţie care se afla în el, trecând-o prin ascuţişul sabiei, fără să lase nimic din ce avea suflare de viaţă şi au dat foc cetăţii.
12 Iosua a învins toate cetăţile acestor regi şi pe regii lor odată cu ele, trecându-le prin ascuţişul sabiei.
Le-a distrus cu desăvârşire, aşa cum poruncise Moise, robul Domnului. 13 Totuşi Israel nu a ars nici una din cetăţile aşezate pe coline, în afară de Haţor, care a fost ars de către Iosua. 14 Israeliţii au luat ca pradă toate lucrurile de valoare din acele cetăţi, precum şi toate animalele. Ei au nimicit însă întreaga populaţie, trecând-o prin ascuţişul sabiei şi nu au lăsat pe nimeni în viaţă. 15 Iosua a făcut aşa cum îi poruncise Domnul robului Său Moise şi aşa cum îi poruncise Moise lui Iosua; el nu a lăsat nimic neîmplinit din ceea ce Domnul îi poruncise lui Moise.
Teritoriul controlat de Israel
16 Iosua a cucerit astfel toată această regiune: zona muntoasă[g], tot Neghevul[h], toată regiunea Goşen[i], zona deluroasă[j], Araba şi ţinutul muntos al lui Israel cu văile lui, 17 de la muntele Halak, care se înalţă către Seir, până la Baal-Gad, în Valea Libanului, la poalele muntelui Hermon. I-a învins pe toţi regii acestor ţinuturi, capturându-i şi omorându-i. 18 Războiul purtat de Iosua împotriva acestor regi a ţinut multă vreme. 19 Nu a existat nici o cetate care să fi încheiat pace cu israeliţii, în afară de hiviţii care locuiau în Ghivon. Toate celelalte cetăţi au fost cucerite prin luptă, 20 căci Domnul a îngăduit ca locuitorii acestora să-şi împietrească inimile şi să intre în război cu Israel pentru a fi omorâţi fără milă, nimiciţi potrivit poruncii date de Domnul lui Moise.
21 Tot atunci Iosua i-a atacat şi i-a nimicit şi pe anachiţii[k] din munţi: din Hebron, din Debir, din Anab, din toată regiunea muntoasă a lui Iuda şi din toată regiunea muntoasă a lui Israel, distrugându-i împreună cu cetăţile lor. 22 Nu a supravieţuit nici un anachit, în afară de cei care au rămas în Gaza, Gat şi Aşdod.
23 Astfel, Iosua a cucerit întreaga ţară, potrivit cu tot ce-i spusese Domnul lui Moise. Şi Iosua i-a dat-o ca moştenire lui Israel, împărţind-o după numărul seminţiilor.
Apoi ţara s-a odihnit de război.
Psalmul 144
Al lui David
1 Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea,
Cel Ce-mi deprinde mâinile pentru luptă
şi degetele pentru război,
2 Binefăcătorul[a] meu, Fortăreaţa mea,
Întăritura mea, Izbăvitorul meu,
Scutul meu, Cel în Care mă încred,
Cel Care-mi supune poporul![b]
3 Doamne, ce este omul, ca să-Ţi pese de el,
ce este fiul omului, ca să te gândeşti la el?
4 Omul este ca un abur,
iar zilele lui sunt ca umbra care trece.
5 Doamne, apleacă-Ţi cerurile şi coboară;
atinge munţii, ca să fumege!
6 Aprinde fulgerul şi împrăştie-i pe duşmanii mei;
aruncă săgeţile Tale şi pune-i pe fugă!
7 Întinde-Ţi mâna din înălţime!
Scapă-mă şi izbăveşte-mă
din apele cele mari,
din mâna fiilor celui străin,
8 a căror gură vorbeşte nimicuri[c]
şi a căror dreaptă este înşelătoare!
9 Dumnezeule, Îţi voi cânta un cântec nou,
Îţi voi cânta cu lira cu zece corzi,
10 Ţie, Care le dai regilor biruinţa,
Care îl scapi pe robul Tău, David, de sabia celui rău!
11 Numai scapă-mă, izbăveşte-mă
din mâna fiilor celui străin,
a căror gură vorbeşte nimicuri
şi a căror dreaptă este înşelătoare!
12 Atunci fiii noştri, în tinereţea lor, vor fi ca nişte plante
bine crescute,
fetele noastre sunt ca nişte stâlpi sculptaţi
care susţin[d] un palat.
13 Grânarele noastre vor fi pline,
gemând de tot felul de roade;
turmele şi cirezile noastre ni se vor înmulţi cu miile
şi cu zecile de mii pe păşunile noastre;
14 vitele noastre vor fi bine hrănite;[e]
nu vom avea parte nici de spărturi de ziduri,
nici de înrobire,
nici de ţipăt pe uliţele noastre.
15 Ferice de poporul care are parte de acestea!
Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!
Degradarea totală a lui Iuda
5 „Cutreieraţi drumurile Ierusalimului,
priviţi cu luare-aminte
şi căutaţi în pieţe!
Dacă veţi găsi un om
care să înfăptuiască ce este drept şi să caute adevărul,
voi ierta Ierusalimul.
2 Ei chiar şi atunci când jură: «Viu este Domnul!»,
fac jurăminte false.“
3 „Doamne, nu caută ochii Tăi adevărul?
Tu îi loveşti, dar ei nu simt durere.
Tu îi zdrobeşti, dar ei refuză să se lase disciplinaţi.
Îşi fac obrazul[a] mai tare ca piatra
şi refuză să se pocăiască.
4 Îmi ziceam: «Aceştia sunt doar cei neînsemnaţi;
ei se poartă nesăbuit,
căci ei nu cunosc căile Domnului,
poruncile Dumnezeului lor.
5 Aşa că voi merge la cei mari
şi le voi vorbi.
Cu siguranţă ei cunosc căile Domnului
şi poruncile Dumnezeului lor.»
Însă cu toţii au sfărâmat jugul
şi au rupt legăturile.
6 Din această cauză, un leu din pădure îi va ataca
şi un lup din pustie îi va distruge.
Leopardul îi va pândi în apropierea cetăţilor lor
ca să-i sfâşie pe toţi cei ce vor ieşi din ele,
căci fărădelegile lor sunt fără număr,
iar răzvrătirile lor s-au înmulţit.“
7 „De ce să te iert?
Fiii tăi M-au părăsit
şi jură pe ceea ce nu este Dumnezeu.
Le-am împlinit toate nevoile,
dar ei încă mai comit adulter
şi se îmbulzesc în casa prostituatei.
8 Sunt nişte armăsari bine hrăniţi şi aflaţi în călduri;
fiecare nechează după soţia semenului său.
9 Să nu-i pedepsesc Eu oare pentru aceasta?
zice Domnul.
Să nu mă răzbun Eu
pe un asemenea neam?
10 Veniţi în viile ei şi distrugeţi-le,
dar să nu le distrugeţi de tot!
Tăiaţi-i mlădiţele,
căci nu mai sunt ale Domnului!
11 Casa lui Israel şi Casa lui Iuda
Mi-au fost necredincioase, zice Domnul.
12 S-au lepădat de Domnul
şi au zis: «Nu se va întâmpla aşa![b]
Nici un rău nu va veni asupra noastră;
nu vom vedea nici sabia, nici foametea!
13 Profeţii sunt vânt
şi Cuvântul nu este în ei,
aşa că ceea ce spun ei, să li se întâmple lor!»“
14 „De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Oştirilor:
«Pentru că poporul a spus aceste cuvinte, iată,
voi face cuvintele Mele în gura ta un foc,
iar poporul acesta – precum lemnele pe care le mistuie focul.»“
15 „Aduc împotriva voastră un popor de departe,
casă a lui Israel, zice Domnul,
un popor puternic, un popor străvechi,
a cărui limbă nu o cunoaşteţi
şi a cărui vorbire nu o înţelegeţi.
16 Tolba lui este ca un mormânt deschis;
toţi sunt nişte războinici viteji.
17 Ei îţi vor mânca secerişul şi pâinea,
îţi vor mânca fiul şi fiica,
îţi vor mânca turmele şi cirezile,
îţi vor mânca viile şi smochinii
şi-ţi vor distruge prin sabie
cetăţile fortificate în care te încrezi.
18 Totuşi nici în zilele acelea nu vă voi distruge de tot, zice Domnul. 19 Dacă vor întreba atunci: «De ce ne-a făcut Domnul, Dumnezeul nostru, toate acestea?», să le răspunzi astfel: «După cum M-aţi părăsit şi aţi slujit dumnezeilor străini în ţara voastră, tot aşa veţi sluji unor străini într-o ţară care nu este a voastră!»“
20 „Spuneţi lucrul acesta Casei lui Iacov
şi vestiţi-l în Iuda:
21 «Ascultă lucrul acesta, popor nebun şi fără minte,
care ai ochi, dar nu vezi,
ai urechi, dar nu auzi:
22 ‘Nu vă e frică de Mine? zice Domnul.
Nu tremuraţi înaintea Mea?
Eu am pus nisipul ca hotar al mării,
hotar veşnic pe care nu trebuie să-l treacă.
Chiar dacă valurile ei se agită, ele nu pot răzbi
şi chiar dacă urlă, ele nu-l pot trece.’»
23 Poporul acesta însă are o inimă încăpăţânată şi răzvrătită.
Ei Mi-au întors spatele şi au plecat.
24 Nu-şi zic în sinea lor:
«Să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru,
Care dă ploaie timpurie şi ploaie târzie[c] la timpul potrivit
şi ne asigură săptămânile rânduite pentru seceriş!»
25 Faptele voastre rele îndepărtează aceste rânduieli de la voi
şi păcatele voastre vă ţin departe de aceste bunătăţi.
26 Căci în poporul Meu se află oameni nelegiuiţi.
Ei pândesc ca păsărarul care întinde laţuri;
întind curse şi prind oameni.
27 Aşa cum este o colivie plină de păsări,
tot aşa sunt şi casele lor pline de viclenie.
De aceea au ajuns ei puternici şi s-au îmbogăţit,
28 s-au îngrăşat şi lucesc de grăsime.
Faptele lor rele nu au limită;
ei nu pledează pentru cauza orfanului, ca s-o câştige,
nici nu apără dreptul celor nevoiaşi.
29 Să nu pedepsesc Eu oare aceste lucruri?
zice Domnul.
Să nu mă răzbun Eu
pe un asemenea neam?
30 Un lucru de necrezut şi dezgustător
se întâmplă în ţară:
31 profeţii profeţesc minciuni
şi preoţii conduc prin puterea lor,
iar celor din poporul Meu le plac aceste lucruri.
Dar ce veţi face la sfârşit?“
Despre divorţ
19 După ce a terminat de rostit aceste cuvinte, Isus a plecat din Galileea şi a venit în regiunea Iudeii, dincolo de Iordan. 2 L-au urmat mulţimi mari de oameni şi acolo El i-a vindecat pe cei bolnavi.
3 Nişte farisei au venit la El, ca să-L pună la încercare, şi L-au întrebat:
– Are voie un bărbat să divorţeze de soţia lui din orice motiv?
4 Isus le-a răspuns:
– Oare n-aţi citit că de la început Creatorul „i-a făcut bărbat şi femeie“[a]? 5 Şi apoi a zis: „De aceea bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui, iar cei doi vor deveni un singur trup“[b]. 6 Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup! Deci ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!
7 Ei au zis:
– Atunci de ce a poruncit Moise ca bărbatul să-i dea soţiei o carte de despărţire şi s-o lase să plece?
8 Isus le-a răspuns:
– Din cauza inimilor voastre împietrite v-a dat voie Moise să vă lăsaţi soţiile, însă la început nu a fost aşa. 9 Eu însă vă spun că cel ce divorţează de soţia lui, în afară de cazul în care este vorba de adulter, şi se căsătoreşte cu altcineva comite adulter.
10 Ucenicii I-au zis:
– Dacă astfel stau lucrurile cu soţul şi soţia, nu merită să te căsătoreşti!
11 Dar El le-a răspuns:
– Nu toţi pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le-a fost dat. 12 Căci există eunuci care s-au născut aşa din pântecele mamei lor, există eunuci care au fost făcuţi eunuci de către oameni şi există eunuci care s-au făcut eunuci[c] de dragul Împărăţiei Cerurilor. Cel ce poate să primească cuvântul acesta, să-l primească!
Isus şi copilaşii
13 Atunci au fost aduşi la El nişte copilaşi, ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să se roage pentru ei, dar ucenicii i-au mustrat pe cei care i-au adus. 14 Isus însă le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, pentru că Împărăţia Cerurilor este a celor ca ei!“ 15 Apoi Şi-a pus mâinile peste ei şi a plecat de acolo.
Isus şi tânărul bogat
16 Şi iată că un om a venit la El şi L-a întrebat:
– Învăţătorule, ce lucru bun să fac, ca să am viaţă veşnică?
17 Isus i-a răspuns:
– De ce Mă întrebi despre „ce lucru bun“? Cel Ce este bun este Unul singur! Dar dacă vrei să intri în viaţă, împlineşte poruncile!
18 – Care? L-a întrebat acesta.
Isus i-a răspuns:
– „Să nu ucizi“, „Să nu comiţi adulter“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, 19 „Cinsteşte-i pe tatăl tău şi pe mama ta“[d] şi „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi“[e].
20 Tânărul I-a spus:
– Pe toate acestea le-am împlinit. Ce-mi mai lipseşte?
21 Isus i-a răspuns:
– Dacă vrei să fii desăvârşit, du-te, vinde-ţi averile şi dă săracilor, şi vei avea astfel o comoară în ceruri. Apoi vino, urmează-Mă!
22 Când a auzit cuvintele acestea, tânărul a plecat întristat, pentru că avea multe posesiuni.
23 Isus le-a zis ucenicilor Săi:
– Adevărat vă spun că cu greu va intra cel bogat în Împărăţia Cerurilor! 24 Şi vă mai spun că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre cel bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!
25 Când au auzit lucrul acesta, ucenicii au rămas foarte uimiţi şi s-au întrebat: „Atunci cine poate fi mântuit?“
26 Isus i-a privit ţintă şi le-a zis:
– Lucrul acesta este imposibil pentru oameni, dar pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile.
27 Atunci Petru I-a zis:
– Iată, noi am lăsat totul şi Te-am urmat. Noi ce vom avea?
28 Isus le-a zis:
– Adevărat vă spun că la reînnoirea tuturor lucrurilor, când Fiul Omului va sta pe tronul slavei Sale, voi, cei care M-aţi urmat, veţi sta, de asemenea, pe douăsprezece tronuri şi le veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
29 Şi oricine îşi lasă case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă[f], sau copii, sau ogoare de dragul Numelui Meu, va primi de o sută de ori mai mult şi va moşteni viaţa veşnică. 30 Dar mulţi dintre cei dintâi vor fi cei din urmă, iar cei din urmă vor fi cei dintâi.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.