M’Cheyne Bible Reading Plan
Tola şi Iair
10 După Abimelek, cel care s-a ridicat să elibereze pe Israel a fost Tola, fiul lui Pua, fiul lui Dodo, un bărbat din Isahar. El locuia în Şamir, în regiunea muntoasă a lui Efraim. 2 El a judecat[a] Israelul timp de douăzeci şi trei de ani. Apoi a murit şi a fost îngropat la Şamir.
3 După el s-a ridicat ghiladitul Iair. El a judecat Israelul timp de douăzeci şi doi de ani. 4 Acesta avea treizeci de fii care călăreau pe treizeci de măgari; ei aveau treizeci de sate[b]. Şi azi ele sunt numite Havot-Iair[c] şi se află în ţinutul Ghiladului. 5 Iair a murit şi a fost îngropat la Kamon.
Oprimarea filisteană şi amonită
6 Israeliţii au făcut din nou ce este rău în ochii Domnului şi au slujit baalilor[d] şi aştoretelor[e], zeilor Aramului, zeilor Sidonului, zeilor Moabului, zeilor amoniţilor şi zeilor filistenilor. L-au părăsit pe Domnul şi nu I-au mai slujit. 7 Atunci Domnul s-a aprins de mânie împotriva lui Israel şi El i-a vândut în mâinile filistenilor şi amoniţilor. 8 Începând cu acel an, ei i-au persecutat şi i-au asuprit pe israeliţi timp de optsprezece ani – pe acei israeliţi care erau dincolo de Iordan, pe teritoriul amoriţilor, în Ghilad. 9 Amoniţii au trecut Iordanul ca să se lupte împotriva seminţiei lui Iuda, împotriva seminţiei lui Beniamin şi a Casei lui Efraim. Din această cauză Israel era într-o mare strâmtorare.
10 Atunci israeliţii au cerut ajutor Domnului, zicând:
– Am păcătuit împotriva Ta căci Te-am părăsit pe Tine, Dumnezeul nostru, şi am slujit baalilor!
11 Domnul le-a zis israeliţilor:
– Oare nu Eu sunt Acela Care v-am izbăvit de egipteni, de amoriţi, de amoniţi şi de filisteni? 12 Atunci când v-au asuprit sidonienii, amalekiţii şi maoniţii[f] şi Mi-aţi cerut ajutor, nu Eu v-am izbăvit din mâna lor? 13 Dar voi M-aţi părăsit şi aţi slujit altor dumnezei! De aceea nu vă voi mai izbăvi din nou! 14 Duceţi-vă şi strigaţi la zeii pe care vi i-aţi ales! Să vă izbăvească ei în vremea necazului vostru! 15 Israeliţii I-au zis Domnului:
– Am păcătuit! Fă-ne ce vei vrea, numai Te rugăm, izbăveşte-ne astăzi!
16 Apoi au renunţat la zei şi au slujit Domnului, iar El s-a îndurat de necazul lui Israel. 17 Când amoniţii s-au strâns pentru luptă şi au venit în Ghilad, israeliţii s-au grupat şi şi-au aşezat tabăra la Miţpa. 18 Poporul şi căpeteniile Ghiladului şi-au zis unul altuia: „Acela care va conduce lupta împotriva amoniţilor va fi căpetenia tuturor ghiladiţilor!“
Iefta
11 Ghiladitul Iefta, fiul unei prostituate, era un războinic viteaz, fiind fiul lui Ghilad. 2 Soţia lui Ghilad îi născuse fii, iar când aceştia au crescut mari, l-au izgonit pe Iefta, zicându-i: „Tu nu vei avea moştenire în familia noastră pentru că eşti fiul unei alte femei!“ 3 Iefta a plecat dinaintea fraţilor săi şi a locuit în ţara Tob. Acolo nişte bărbaţi de nimic[g] s-au adunat pe lângă Iefta şi au început să-l însoţească.
4 Deci, după câtva timp, amoniţii au declarat război lui Israel. 5 În timp ce amoniţii începuseră lupta cu Israel, cei din sfatul bătrânilor[h] Ghiladului s-au dus să-l aducă pe Iefta din regatul Tob. 6 Ei i-au zis lui Iefta:
– Vino, să ne fii căpetenie ca să ne luptăm cu amoniţii!
7 Dar Iefta i-a întrebat pe cei din sfatul bătrânilor Ghiladului:
– Oare nu voi sunteţi aceia care m-aţi urât şi m-aţi izgonit din familia tatălui meu? De ce aţi venit la mine acum când sunteţi în primejdie?
8 Cei din sfatul bătrânilor Ghiladului i-au răspuns lui Iefta:
– Ne întoarcem la tine pentru că am dori să vii cu noi şi să lupţi împotriva amoniţilor. După aceea, tu vei fi căpetenia noastră, a tuturor locuitorilor Ghiladului!
9 Iefta i-a întrebat din nou:
– Dacă mă aduceţi înapoi ca să lupt împotriva amoniţilor şi Domnul îi va da în mâna mea, voi deveni eu cu adevărat căpetenia voastră?
10 Cei din sfatul bătrânilor Ghiladului i-au răspuns:
– Domnul să ne judece dacă nu vom face întocmai cum ai zis!
11 Iefta a plecat cu cei din sfatul bătrânilor Ghiladului şi poporul l-a pus în fruntea lui drept căpetenie şi conducător. Apoi Iefta a rostit din nou aceste cuvinte, înaintea Domnului, la Miţpa.
În Iconia
14 În Iconia, ei au intrat în sinagoga iudeilor şi au vorbit în aşa fel, încât o mare mulţime de iudei şi de greci au crezut. 2 Însă iudeii care n-au crezut au stârnit şi au înveninat sufletele neamurilor împotriva fraţilor. 3 Totuşi Pavel şi Barnabas au rămas mult timp acolo, vorbind cu îndrăzneală despre Domnul, Care adeverea Cuvântul harului Său, dând voie să se facă semne şi minuni prin mâinile lor. 4 Mulţimea din cetate s-a împărţit: unii erau cu iudeii, iar alţii erau cu apostolii. 5 Neamurile şi iudeii, împreună cu conducătorii lor, s-au înţeles să le facă rău şi să-i omoare cu pietre, 6 dar Pavel şi Barnabas au înţeles lucrul acesta şi au fugit în cetăţile Licaoniei, Listra şi Derbe, şi în împrejurimi; 7 şi au vestit Evanghelia şi acolo.
În Listra şi Derbe
8 În Listra stătea un om neputincios, care nu umblase niciodată, fiind schilod încă din pântecele mamei lui. 9 El îl asculta pe Pavel în timp ce vorbea. Pavel s-a uitat ţintă la el şi, văzând că are credinţă ca să fie vindecat, 10 i-a zis cu glas tare: „Ridică-te în picioare şi stai drept!“ El a sărit în sus şi a început să meargă. 11 Când au văzut mulţimile ce a făcut Pavel, au strigat în limba licaoniană: „Zeii au coborât la noi în chip de oameni!“[a] 12 Pe Barnabas îl numeau Zeus[b], iar pe Pavel – Hermes[c], pentru că el era cel ce mânuia cuvântul. 13 Preotul lui Zeus, al cărui templu era în faţa cetăţii, a adus boi şi ghirlande de flori la porţi şi, împreună cu mulţimile, voia să le aducă jertfă. 14 Când au auzit aceasta, apostolii Barnabas şi Pavel şi-au sfâşiat hainele şi s-au repezit afară, în mijlocul mulţimii, strigând: 15 „Oamenilor, de ce faceţi aceste lucruri? Şi noi suntem oameni de aceeaşi natură ca şi voi! Noi vă vestim Evanghelia ca să vă întoarceţi de la aceste lucruri nefolositoare[d] la Dumnezeul cel Viu, Care a făcut cerul, pământul, marea şi tot ce este în ele! 16 În generaţiile trecute, El le-a lăsat pe toate neamurile să umble pe propriile lor căi, 17 măcar că nu S-a lăsat fără mărturie în a face bine, dându-vă ploi din cer şi anotimpuri roditoare, săturându-vă de hrană şi umplându-vă inimile de bucurie!“ 18 Chiar şi cu aceste cuvinte, cu greu au reuşit să împiedice mulţimile să le aducă jertfă.
19 Nişte iudei din Antiohia şi din Iconia au venit şi au câştigat mulţimile de partea lor. Ei au aruncat cu pietre în Pavel şi apoi l-au târât afară din cetate, crezând că a murit. 20 Când l-au înconjurat însă ucenicii, Pavel s-a ridicat şi a intrat în cetate. A doua zi a plecat la Derbe împreună cu Barnabas.
Întoarcerea în Antiohia Siriei
21 După ce au vestit Evanghelia şi în cetatea aceea şi au făcut mulţi ucenici, s-au întors în Listra, în Iconia şi în Antiohia, 22 întărind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să rămână în credinţă şi spunându-le: „Trebuie să trecem prin multe necazuri ca să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu.“ 23 Au desemnat bătrâni[e] în fiecare biserică şi, cu rugăciune şi post, i-au încredinţat Domnului în Care crezuseră. 24 Au trecut prin Pisidia şi au venit în Pamfilia. 25 Apoi au predicat Cuvântul în Perga, s-au coborât în Atalia, 26 iar de acolo au plecat pe mare spre Antiohia, locul de unde fuseseră încredinţaţi harului lui Dumnezeu în vederea lucrării pe care o îndepliniseră. 27 Când au ajuns, au adunat biserica şi le-au povestit tot ce făcuse Domnul cu ei şi cum deschisese El neamurilor uşa credinţei. 28 Şi au rămas mult timp acolo, cu ucenicii.
Vlăstarul Domnului
23 „Vai de păstorii care distrug şi risipesc turma păşunii Mele, zice Domnul. 2 De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, împotriva păstorilor care pasc pe poporul Meu: «Pentru că Mi-aţi risipit oile, le-aţi izgonit şi nu le-aţi îngrijit, vă voi pedepsi pentru răutatea faptelor voastre, zice Domnul. 3 Eu Însumi voi aduna rămăşiţa turmei Mele din toate ţările în care am izgonit-o şi o voi aduce înapoi în păşunea ei, unde va rodi şi se va înmulţi. 4 Voi pune peste ea păstori care o vor paşte. Nu îi va mai fi teamă, nici groază şi nici o oaie nu va mai lipsi din ea, zice Domnul.»
5 «Iată, vin zile, zice Domnul,
când îi voi ridica lui David un Vlăstar drept,
un Împărat Care va împărăţi cu înţelepciune
şi Care va face judecată şi dreptate în ţară.
6 În zilele lui, Iuda va fi mântuit
şi Israel va locui în siguranţă.
Va fi cunoscut sub Numele de
Domnul, Dreptatea noastră!
7 De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: ‘Viu este Domnul, Care i-a scos pe israeliţi din ţara Egiptului’, 8 ci: ‘Viu este Domnul, Care a scos şi a adus înapoi pe urmaşii Casei lui Israel din nord şi din toate ţările în care îi risipise!’ Atunci ei vor locui în propria lor ţară.»“
Mesaj cu privire la profeţi
9 Cu privire la profeţi:
„Inima îmi este zdrobită înăuntrul meu;
toate oasele îmi tremură;
sunt ca un om beat,
ca un om biruit de vin
din cauza Domnului
şi a sfintelor Lui cuvinte.
10 Ţara este plină de cei ce comit adulter;
din cauza blestemului[a] ţara jeleşte
şi păşunile din pustie sunt uscate.
Alergarea lor este rea
şi puterea lor este pentru nelegiuire.“
11 „Căci atât profetul, cât şi preotul sunt stricaţi.
Chiar şi în Casa Mea le-am găsit răutatea, zice Domnul.
12 De aceea, calea lor va fi precum alunecuşul;
vor fi împinşi în întuneric
şi vor cădea în el,
căci voi aduce nenorocirea peste ei
în anul când îi voi pedepsi, zice Domnul.“
13 „Printre profeţii Samariei
am văzut următoarea scârboşenie:
ei au profeţit în numele lui Baal
şi l-au rătăcit pe poporul Meu, Israel.
14 Printre profeţii Ierusalimului
am văzut un lucru îngrozitor:
ei comit adulter şi trăiesc în minciună;
îi sprijină pe răufăcători
astfel că nici unul nu se întoarce de la răutatea lui.
Toţi sunt înaintea Mea ca Sodoma,
iar locuitorii cetăţii ca Gomora.“
15 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor despre profeţi:
«Iată, îi voi face să se hrănească cu pelin
şi le voi da să bea ape otrăvite,
căci, prin profeţii Ierusalimului,
s-a răspândit stricăciunea în toată ţara.»“
16 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:
«Nu ascultaţi cuvintele pe care vi le profeţesc profeţii voştri,
căci ei vă dau speranţe false;
vă spun viziuni inventate de mintea lor,
care nu sunt din gura Domnului.
17 Ei spun celor ce Mă dispreţuiesc:
‘Domnul a zis: ‘Veţi avea pace’,
iar tuturor celor ce trăiesc după încăpăţânarea inimii lor
le spun: ‘Nu va veni asupra voastră nici un rău!’
18 Dar care dintre ei a fost prezent la sfatul Domnului
ca să vadă şi să audă Cuvântul Lui?
Cine a luat aminte la Cuvântul Lui şi l-a ascultat?»“
19 „Iată, furtuna Domnului
izbucneşte cu mânie,
vijelia se năpusteşte
şi cade asupra capului celor răi.
20 Mânia Domnului nu se va potoli
până când El nu Îşi va împlini în întregime
planurile inimii Lui.
În zilele de pe urmă
veţi înţelege limpede lucrul acesta.“
21 „Nu Eu i-am trimis pe aceşti profeţi,
şi totuşi ei au alergat.
Nu Eu le-am vorbit,
şi totuşi ei au profeţit.
22 Dacă ar fi fost prezenţi la sfatul Meu,
ar fi vestit poporului Meu cuvintele Mele
şi l-ar fi întors de la calea lui cea rea,
de la răutatea faptelor lui.
23 Sunt Eu numai un Dumnezeu de aproape, zice Domnul,
nu şi un Dumnezeu de departe?[b]
24 Se poate ascunde cineva în locuri secrete
fără ca Eu să-l văd? zice Domnul.
Nu umplu Eu cerurile şi pământul? zice Domnul.
25 Am auzit ce spun profeţii care profeţesc minciuni în Numele Meu. Ei zic: «Am avut un vis! Am avut un vis!» 26 Până când vor continua profeţii aceştia să profeţească minciunile şi înşelătoriile minţii lor? 27 Ei cred că prin visele pe care şi le povestesc unul altuia îl vor face pe poporul Meu să-Mi uite Numele, tot aşa cum strămoşii lor Mi-au uitat Numele în favoarea lui Baal. 28 Profetul care a avut un vis să istorisească visul, dar cel care are Cuvântul Meu, să vestească acel Cuvânt întocmai. Căci ce au a face paiele cu grânele? zice Domnul. 29 Nu este Cuvântul Meu ca un foc şi ca un ciocan care sfărâmă stânca în bucăţi? zice Domnul.
30 De aceea, iată, sunt împotriva profeţilor care-şi fură unul altuia cuvintele aşa zis ale Mele, spune Domnul. 31 Da, zice Domnul, sunt împotriva profeţilor care iau cuvântul lor şi-l profeţesc drept Cuvânt al Meu! 32 Sunt împotriva celor ce profeţesc vise mincinoase, zice Domnul. Ei le istorisesc şi rătăcesc astfel pe poporul Meu cu minciunile şi cu îndrăzneala lor. Nu Eu i-am trimis şi nu Eu le-am poruncit. Ei nu sunt de nici un folos pentru poporul acesta, zice Domnul.
33 Dacă cineva din poporul acesta, sau un profet, sau un preot te va întreba: «Care este oracolul[c] Domnului?», să le spui: «Ce oracol[d]? Vă voi lepăda!», zice Domnul. 34 Iar pe profetul, preotul sau altcineva din popor care va zice: «Acesta este oracolul Domnului!», îl voi pedepsi Eu, atât pe acel om, cât şi pe familia lui. 35 Fiecare să zică prietenului sau fratelui său: «Ce a răspuns Domnul?» sau: «Ce a zis Domnul?» 36 Dar să nu mai ziceţi: «Acesta este oracolul Domnului!», căci cuvântul celui ce spune acestea, devine propriul lui oracol[e] şi astfel voi pervertiţi cuvintele Dumnezeului celui Viu, Domnul Oştirilor, Dumnezeul nostru. 37 Deci să zici profetului astfel: «Ce ţi-a răspuns Domnul?» sau: «Ce ţi-a vorbit Domnul?» 38 Dacă însă veţi mai zice: «Acesta este oracolul Domnului!», iată ce spune Domnul: «Pentru că aţi folosit cuvintele: ‘Acesta este oracolul Domnului!’, când Eu v-am spus să nu le mai folosiţi, 39 iată, vă voi uita de tot şi vă voi lepăda din prezenţa Mea, atât pe voi, cât şi cetatea pe care v-am dat-o vouă şi strămoşilor voştri. 40 Voi pune peste voi o batjocură şi o ruşine veşnică, care nu vor fi uitate.»“
9 Şi le-a zis: „Adevărat vă spun că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea înainte de a vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.“[a]
Schimbarea la faţă
2 După şase zile, Isus i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus doar pe ei singuri, pe un munte înalt. Acolo I-a fost schimbată înfăţişarea înaintea lor. 3 Hainele Lui au devenit strălucitor de albe, aşa de albe cum nici un înălbitor de pe pământ n-ar fi putut să le facă. 4 Şi iată că li s-au arătat Ilie împreună cu Moise; ei stăteau de vorbă cu Isus.
5 Petru I-a zis lui Isus: „Rabbi[b], este bine să fim aici! Să facem trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise şi unul pentru Ilie!“ 6 Nu ştia ce să zică, căci erau îngroziţi. 7 Un nor a venit şi i-a acoperit, iar din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit! De El să ascultaţi![c]“
8 Ei s-au uitat deodată în jur, dar n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus singur cu ei.
9 În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu povestească nimănui ceea ce au văzut, până când nu va învia Fiul Omului dintre cei morţi. 10 Ei au respectat porunca Lui, dar au început să se întrebe ce înseamnă învierea dintre cei morţi. 11 Şi L-au întrebat:
– De ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?
12 El le-a răspuns:
– Într-adevăr, Ilie vine primul pentru a restaura toate lucrurile. Totuşi, cum de este scris despre Fiul Omului că El va urma să sufere mult şi să fie dispreţuit? 13 Dar Eu vă spun că Ilie a şi venit, însă ei au făcut cu el tot ce-au vrut, aşa cum este scris despre el.
Ucenicii nu pot vindeca un copil demoniac
14 Când au ajuns la ceilalţi ucenici, au văzut o mulţime mare în jurul lor şi pe nişte cărturari care discutau aprins cu ei. 15 Imediat ce întreaga mulţime L-a văzut pe Isus, au rămas uimiţi şi au alergat la El să-L salute.
16 El i-a întrebat:
– Despre ce discutaţi atât de aprins cu ei?
17 Un om din mulţime I-a răspuns:
– Învăţătorule, l-am adus la Tine pe fiul meu, care are în el un duh de muţenie. 18 Oriunde îl apucă, îl trânteşte la pământ. El face spume la gură, scrâşneşte din dinţi şi devine ţeapăn. Le-am spus ucenicilor Tăi să-l scoată, dar n-au putut.
19 Isus le-a răspuns:
– O, generaţie necredincioasă! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai răbda? Aduceţi-l la Mine!
20 L-au adus la El. Şi imediat ce L-a văzut pe Isus, duhul i-a provocat copilului spasme. Copilul a căzut la pământ şi se rostogolea, făcând spume la gură.
21 Isus l-a întrebat pe tatăl acestuia:
– De câtă vreme i se întâmplă aşa?
El I-a răspuns:
– Din copilărie. 22 Şi de multe ori îl aruncă în foc şi în apă, ca să-l omoare ... Dar, dacă poţi face ceva, ai milă de noi şi ajută-ne!
23 Isus i-a zis:
– „Dacă poţi ...“?! Toate lucrurile sunt posibile pentru cel care crede!
24 Imediat tatăl copilului a strigat zicând:
– Cred! Ajută necredinţei mele!
25 Când a văzut Isus că mulţimea vine în fuga mare, a mustrat duhul necurat şi i-a zis: „Duh mut şi surd, ţie îţi poruncesc: ieşi afară din el şi să nu mai intri în el!“ 26 Duhul a strigat şi apoi a ieşit provocându-i copilului convulsii puternice. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau că a murit. 27 Isus însă l-a apucat de mână şi l-a ridicat. Şi el s-a sculat în picioare.
28 Când a intrat El în casă, fiind doar ei cu Isus, ucenicii L-au întrebat:
– Noi de ce n-am putut să-l scoatem?
29 El le-a răspuns:
– Pe acest soi de demoni nimeni nu-i poate scoate afară, decât prin rugăciune (şi post)[d].
Isus vorbeşte din nou despre moartea şi învierea Sa
30 Au plecat de acolo şi au trecut prin Galileea. Isus nu voia să ştie nimeni lucrul acesta, 31 pentru că îi învăţa pe ucenici şi le zicea: „Fiul Omului urmează să fie trădat în mâinile oamenilor. Ei Îl vor omorî, dar la trei zile după ce-L vor fi omorât, va învia.“ 32 Ei însă n-au priceput aceste vorbe şi se temeau să-L întrebe.
Cine este cel mai mare?
33 Apoi au ajuns în Capernaum. În timp ce se aflau în casă, Isus i-a întrebat:
– Despre ce aţi discutat atât de aprins pe drum?
34 Dar ei tăceau, pentru că pe drum discutaseră aprins unii cu alţii cu privire la cine este cel mai mare dintre ei.
35 Isus S-a aşezat, i-a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis:
– Dacă vrea cineva să fie primul, trebuie să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor.
36 Isus a luat un copilaş, l-a pus să stea în mijlocul lor şi, luându-l în braţe, le-a zis:
37 – Oricine primeşte astfel de copilaşi în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte, iar cel ce Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte, de fapt, pe Mine, ci pe Cel Ce M-a trimis pe Mine.
De partea lui Isus
38 Ioan I-a zis:
– Învăţătorule, noi am văzut pe cineva care scotea demoni în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu ne urma.
39 Isus i-a răspuns:
– Nu-l opriţi, căci nu este nimeni care să facă o minune în Numele Meu şi care să Mă poată vorbi de rău imediat după aceea. 40 Cel care nu este împotriva noastră este de partea noastră. 41 Iar cel care vă dă un pahar cu apă în Numele Meu, pentru că sunteţi ai lui Cristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.
Pricini de păcătuire
42 Dar dacă cineva îl face să păcătuiască pe vreunul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar atârna de gât o piatră mare de moară şi ar fi aruncat în mare. 43 Dacă mâna ta te face să păcătuieşti, taie-o! Este mai bine pentru tine să intri în viaţă ciung, decât să ai două mâini şi să mergi în Gheenă[e], în focul care nu poate fi stins, 44 (unde viermele nu moare şi focul nu se stinge)[f]. 45 Şi dacă piciorul tău te face să păcătuieşti, taie-l! Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decât să ai două picioare şi să fii aruncat în Gheenă, 46 (unde viermele nu moare şi focul nu se stinge). 47 Dacă ochiul tău te face să păcătuieşti, scoate-l! Este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu având un singur ochi, decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în Gheenă,
48 unde viermele nu moare
şi focul nu se stinge.[g]
49 Căci orice om va fi sărat cu foc (şi orice jertfă va fi sărată cu sare)[h].
50 Sarea este bună, dar dacă sarea devine fără gust, prin ce o veţi face din nou sărată?! Aveţi deci sare în voi înşivă şi trăiţi în pace unii cu alţii!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.