M’Cheyne Bible Reading Plan
Abimelek
9 Abimelek, fiul lui Ierub-Baal, s-a dus la Şehem, la rudele sale dinspre mamă şi le-a zis atât lor, cât şi întregului clan al bunicului său: 2 „Vă rog să spuneţi în auzul tuturor locuitorilor[a] din Şehem: «Ce este mai bine pentru voi: să domnească peste voi şaptezeci de bărbaţi, toţi fii ai lui Ierub-Baal, sau să domnească peste voi un singur bărbat? Aduceţi-vă aminte că sunt os din oasele voastre şi carne din carnea voastră!»“ 3 Unchii lui au spus pentru el toate aceste cuvinte în auzul tuturor locuitorilor din Şehem, iar ei l-au acceptat în inima lor pe Abimelek căci îşi ziceau: «Este fratele nostru!» 4 I-au dat lui Abimelek şaptezeci de şecheli[b] de argint din templul lui Baal-Berit[c], iar acesta a plătit cu ei nişte bărbaţi de nimic şi fără căpătâi[d], care au mers după el. 5 Apoi a venit la familia tatălui său, în Ofra şi i-a ucis pe o singură piatră pe fraţii lui, şaptezeci de bărbaţi, toţi fii ai lui Ierub-Baal. Însă Iotam, fiul cel mai tânăr al lui Ierub-Baal, a scăpat fiindcă se ascunsese. 6 După aceea, toţi locuitorii din Şehem şi din Bet-Milo s-au strâns laolaltă şi au venit să-l întroneze pe Abimelek ca rege lângă terebintul din apropierea monumentului[e] de la Şehem.
Pilda lui Iotam
7 Când a auzit Iotam de lucrul acesta, s-a dus şi s-a aşezat pe vârful muntelui Garizim. Acolo le-a strigat spunându-le: „Ascultaţi-mă, locuitori ai Şehemului, ca şi Dumnezeu să vă asculte!
8 Copacii au plecat să ungă un rege peste ei şi i-au zis măslinului: «Domneşte peste noi!» 9 Dar măslinul le-a răspuns: «Să-mi părăsesc eu uleiul meu prin care sunt onoraţi Dumnezeu şi oamenii, şi să mă duc să stăpânesc peste copaci?»
10 Apoi copacii i-au zis smochinului: «Vino tu şi domneşte peste noi!» 11 Dar smochinul le-a răspuns: «Să-mi părăsesc eu dulceaţa mea şi roadele mele cele bune, ca să stăpânesc peste copaci?»
12 Atunci copacii i-au zis viţei-de-vie: «Vino tu şi domneşte peste noi!» 13 Dar viţa le-a răspuns: «Să-mi părăsesc eu mustul care aduce bucurie zeilor şi oamenilor şi să mă duc să stăpânesc peste copaci?»
14 În cele din urmă toţi copacii i-au zis arborelui de jujuba: «Vino tu şi domneşte peste noi!» 15 Jujuba le-a răspuns copacilor: «Dacă vreţi cu adevărat să mă ungeţi ca rege al vostru, veniţi şi adăpostiţi-vă sub umbra mea, dar dacă nu vreţi, atunci să iasă foc din jujuba şi să mistuie cedrii Libanului!»
16 Oare cu credincioşie şi în nevinovăţie aţi lucrat voi când l-aţi făcut rege pe Abimelek? V-aţi purtat voi bine cu Ierub-Baal şi familia lui? Şi oare i-aţi făcut voi după cum merita? 17 Căci tatăl meu s-a luptat pentru voi, şi-a riscat viaţa şi v-a eliberat din mâna lui Midian. 18 Dar voi v-aţi ridicat astăzi împotriva familiei tatălui meu şi i-aţi ucis cei şaptezeci de fii pe o singură piatră! Apoi l-aţi întronat ca rege peste locuitorii Şehemului pe Abimelek, fiul slujnicei lui, şi asta pentru că este unul din poporul vostru! 19 Dacă aţi lucrat astăzi cu credincioşie şi în nevinovăţie faţă de Ierub-Baal şi familia lui, atunci bucuraţi-vă de Abimelek şi Abimelek să se bucure de voi! 20 Dar dacă nu, să iasă foc din Abimelek şi să-i mistuie pe locuitorii din Şehem şi din Milo! Şi să iasă foc din locuitorii Şehemului şi din Bet-Milo ca să-l mistuie pe Abimelek!“
21 Apoi Iotam a fugit, a scăpat şi s-a dus la Beer; şi a locuit acolo, departe de faţa fratelui său Abimelek.
Dumnezeu pune capăt răutăţii lui Abimelek
22 Abimelek stăpânea peste Israel de trei ani. 23 Dumnezeu a trimis un duh rău între Abimelek şi locuitorii Şehemului şi astfel locuitorii Şehemului l-au trădat pe Abimelek, 24 pentru ca nelegiuirea săvârşită faţă de cei şaptezeci de fii ai lui Ierub-Baal să fie răzbunată şi sângele lor să cadă astfel asupra fratelui lor Abimelek, care i-a ucis, precum şi asupra locuitorilor din Şehem, care l-au ajutat pe acesta să-şi omoare fraţii. 25 Locuitorii din Şehem au pus la pândă pe vârfurile munţilor nişte oameni care-i jefuiau pe drumeţii ce treceau pe lângă ei. Lucrul acesta a fost adus la cunoştinţa lui Abimelek.
26 Gaal, fiul lui Ebed, a venit în Şehem şi locuitorii Şehemului şi-au pus încrederea în el. 27 El şi oamenii lui au ieşit la câmp, le-au cules viile şi au pus strugurii în teasc, după care au dat un ospăţ; au intrat în templul zeului lor, au mâncat, au băut şi l-au blestemat pe Abimelek. 28 Gaal, fiul lui Ebed, zicea: „Cine este Abimelek şi cine este Şehem ca să-i slujim? Nu este el fiul lui Ierub-Baal şi nu este Zebul reprezentantul lui? E mai bine să slujiţi oamenilor lui Hamor, tatăl lui Şehem! De ce să-i slujim lui Abimelek? 29 Ah, dacă ar fi cineva care să-i pună pe oamenii aceştia sub autoritatea mea! L-aş răsturna pe Abimelek! I-aş spune lui Abimelek: «Adună-ţi oştirea şi ieşi la luptă!»[f]“
30 Zebul, conducătorul cetăţii, a auzit cuvintele lui Gaal, fiul lui Ebed, şi s-a aprins de mânie. 31 A trimis pe ascuns nişte soli la Abimelek ca să-i spună: „Gaal, fiul lui Ebed, împreună cu fraţii săi au venit la Şehem şi răscoală cetatea împotriva ta! 32 Pleacă noaptea împreună cu poporul care este cu tine şi stai la pândă în câmp! 33 Apoi să te scoli dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui şi să te năpusteşti asupra cetăţii! Când Gaal şi poporul care este cu el vor ieşi împotriva ta, să le faci după cum vei putea!“
34 Abimelek şi tot poporul care era cu el s-au sculat noaptea şi s-au pus la pândă în patru cete lângă Şehem. 35 Când Gaal, fiul lui Ebed, a ieşit şi a stat la intrarea porţii cetăţii, Abimelek şi poporul care era cu el au ieşit din ascunzătoare.
36 Când a zărit poporul, Gaal i-a zis lui Zebul:
– Văd un popor care se coboară de pe vârfurile munţilor!
Zebul i-a răspuns:
– Ceea ce vezi este umbra munţilor, nu oameni!
37 Însă Gaal a zis din nou:
– Este chiar un popor care se coboară dinspre centrul ţării, iar o ceată vine pe drumul dinspre stejarul prezicătorilor!
38 Atunci Zebul i-a zis:
– Unde îţi este acum curajul cu care ziceai: „Cine este Abimelek ca să-i slujim?“ Oare nu este acesta poporul pe care l-ai dispreţuit? Du-te acum şi luptă-te cu el!
39 Gaal a înaintat în fruntea locuitorilor din Şehem şi s-a luptat cu Abimelek. 40 Abimelek l-a urmărit, dar acesta a reuşit să fugă dinaintea lui. Mulţi oameni au căzut răpuşi până spre intrarea porţii. 41 Apoi Abimelek a rămas în Aruma, iar Zebul i-a izgonit pe Gaal şi pe rudele lui, astfel că n-au mai rămas în Şehem.
42 A doua zi, când poporul a ieşit la câmp, Abimelek a fost înştiinţat de lucrul acesta. 43 Şi-a luat oamenii, i-a împărţit în trei cete şi s-a pus la pândă în câmp. După ce s-a uitat şi a văzut că poporul ieşise din cetate, a pornit la luptă împotriva lui, atacându-l. 44 Abimelek şi cetele care erau cu el, au înaintat până la intrarea porţii cetăţii. Două din cete s-au năpustit asupra tuturor celor ce erau în câmp şi i-au ucis.
45 Abimelek s-a luptat împotriva cetăţii toată ziua. După ce au cucerit-o şi au omorât poporul care era în ea, ei au dărâmat cetatea şi au presărat-o cu sare.
46 Când au auzit acest lucru, toţi locuitorii turnului Şehemului au intrat într-un refugiu din templul lui El-Berit[g]. 47 I s-a adus la cunoştinţă lui Abimelek că toţi locuitorii turnului Şehemului s-au adăpostit acolo. 48 Abimelek şi tot poporul care era cu el s-a suit pe muntele Ţalmon. A luat în mână un topor, a tăiat o creangă din copac şi a pus-o pe umăr. Apoi le-a zis oamenilor care erau cu el: „Aţi văzut ce am făcut eu; faceţi şi voi la fel!“ 49 Fiecare bărbat din popor a tăiat câte o creangă şi l-a urmat pe Abimelek. Au aruncat crengile acelea peste refugiu şi i-au dat foc atât lui, cât şi oamenilor dinăuntru. Aşa au murit toţi locuitorii din turnul Şehemului, aproape o mie de bărbaţi şi femei.
50 După aceea Abimelek a înaintat împotriva Tebeţului, l-a împresurat şi l-a cucerit. 51 În mijlocul cetăţii era un turn fortificat. Locuitorii cetăţii, bărbaţi şi femei, fugiseră acolo, se încuiaseră înăuntru şi se suiseră pe acoperişul turnului. 52 Abimelek a ajuns până la turn şi l-a asediat. Când s-a apropiat de uşa turnului ca să-i dea foc, 53 o femeie a aruncat de pe zid piatra de sus a unei mori, care a căzut pe capul lui Abimelek şi i-a crăpat ţeasta. 54 Atunci el l-a chemat repede pe cel care-i purta armele şi i-a zis: „Scoate-ţi sabia şi omoară-mă, ca nu cumva să se zică despre mine că m-a omorât o femeie!“ Slujitorul său l-a străpuns cu sabia şi el a murit. 55 Când au văzut israeliţii că Abimelek a murit, au plecat fiecare la casele lor.
56 Astfel, Dumnezeu a întors asupra lui Abimelek răul pe care acesta îl făcuse tatălui său atunci când şi-a ucis cei şaptezeci de fraţi. 57 Tot răul făcut de locuitorii din Şehem, Dumnezeu l-a întors asupra capului lor. În acest fel a venit asupra lor blestemul lui Iotam, fiul lui Ierub-Baal.
Trimiterea lui Barnabas şi a lui Saul
13 În biserica din Antiohia erau nişte profeţi şi învăţători: Barnabas, Simeon, numit şi Niger[a], Lucius din Cirena, Manaen – care fusese crescut împreună cu tetrarhul Irod – şi Saul. 2 În timp ce slujeau ei Domnului şi posteau, Duhul Sfânt le-a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnabas şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat!“ 3 Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece.
În Cipru
4 Aşadar, fiind trimişi de Duhul Sfânt, ei s-au dus în Seleucia, iar de acolo au plecat pe mare spre Cipru. 5 Când au ajuns la Salamis, au predicat Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Îl aveau cu ei pe Ioan, ca ajutor. 6 Au traversat toată insula până la Pafos, iar acolo au întâlnit un vrăjitor, profet mincinos, un iudeu pe nume Bar-Isus, 7 care era cu proconsulul[b] Sergius Paulus, un om inteligent. Proconsulul i-a chemat la el pe Barnabas şi pe Saul, căutând să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, 8 însă Elima, vrăjitorul, căci aşa se traduce numele lui, li se opunea şi căuta să-l îndepărteze pe proconsul de la credinţă. 9 Dar Saul, numit şi Pavel[c], fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el 10 şi i-a zis: „Om plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiu al diavolului, duşman a tot ceea ce este drept, nu vei înceta să suceşti căile drepte ale Domnului? 11 Acum iată, mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb şi nu vei mai vedea soarele până la o vreme!“ Şi deodată a căzut peste el ceaţă şi întuneric şi a început să umble bâjbâind prin jur, căutând pe cineva care să-l ducă de mână. 12 Atunci, văzând ce se întâmplase, proconsulul a crezut, fiind uluit de învăţătura Domnului.
În Antiohia Pisidiei
13 Pavel şi cei ce erau cu el au plecat din Pafos pe mare şi s-au dus la Perga, în Pamfilia. Ioan însă s-a despărţit de ei şi s-a întors în Ierusalim. 14 Dar ei au plecat mai departe din Perga şi au ajuns în Antiohia din Pisidia. În ziua de Sabat au intrat în sinagogă şi s-au aşezat. 15 După citirea Legii şi a Profeţilor, conducătorii sinagogii au trimis să le spună: „Fraţilor, dacă aveţi vreun cuvânt de încurajare pentru popor, vorbiţi!“ 16 Pavel s-a ridicat, a făcut semn cu mâna şi a zis:
„Bărbaţi israeliţi şi voi care vă temeţi de Dumnezeu[d], ascultaţi! 17 Dumnezeul acestui popor Israel i-a ales pe strămoşii noştri; El l-a înălţat în cinste pe poporul acesta în timpul peregrinării lui în ţara Egiptului şi l-a scos de acolo cu braţul Său puternic. 18 Apoi, timp de aproape patruzeci de ani, i-a suportat[e] în pustie. 19 Şi, după ce a distrus şapte neamuri în ţara Canaanului, le-a dat drept moştenire ţara acestora. 20 Perioada aceasta[f] s-a întins pe aproape patru sute cincizeci de ani. După aceea le-a dat judecători[g], până la profetul Samuel. 21 Atunci ei au cerut un rege. Şi Dumnezeu le-a dat timp de patruzeci de ani pe Saul, fiul lui Chiş, din seminţia lui Beniamin. 22 Apoi l-a înlăturat pe Saul şi li l-a ridicat ca rege pe David, despre care a mărturisit: «L-am găsit pe David, fiul lui Iese, ca fiind un om după inima Mea şi care va împlini toate planurile Mele.»[h] 23 Dintre urmaşii acestuia, Dumnezeu, după promisiunea Sa, a adus lui Israel un Mântuitor, pe Isus. 24 Înainte de venirea lui Isus, Ioan predicase botezul pocăinţei la tot poporul Israel. 25 Când Ioan era pe cale de a-şi împlini misiunea, zicea: «Cine presupuneţi că sunt eu? Nu eu sunt Acela; ci iată, după mine vine Cel Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg sandalele din picioare!»
26 Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, şi voi, care vă temeţi de Dumnezeu, nouă ne-a fost trimis cuvântul acestei mântuiri! 27 Însă locuitorii Ierusalimului şi conducătorii lor nu L-au recunoscut pe Isus şi, prin faptul că L-au condamnat, au împlinit cuvintele din Profeţi, care sunt citite în fiecare zi de Sabat. 28 Şi, măcar că nu au găsit nici un motiv de condamnare la moarte, ei i-au cerut lui Pilat să-L omoare. 29 După ce au împlinit tot ce a fost scris cu privire la El, L-au dat jos de pe lemn şi L-au pus într-un mormânt. 30 Dar Dumnezeu L-a înviat dintre cei morţi; 31 El S-a arătat timp de mai multe zile celor ce veniseră cu el din Galileea în Ierusalim şi care acum sunt martorii Lui în faţa poporului. 32 Aşadar, noi vă aducem această veste bună că, promisiunea făcută strămoşilor noştri, 33 Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviindu-L pe Isus, aşa cum este scris în Psalmul al doilea:
«Tu eşti Fiul Meu!
Astăzi Te-am născut!»[i]
34 Că L-a înviat dintre cei morţi, aşa că nu urmează să Se mai întoarcă în putrezire, a spus-o când a zis:
«Vă voi da promisiunile sfinte şi demne de încredere făcute lui David.»[j]
35 De aceea mai zice şi în alt psalm:
36 Însă David, după ce a slujit scopului lui Dumnezeu în generaţia sa, a adormit, a fost adăugat la strămoşii săi şi a văzut putrezirea! 37 Dar Cel pe Care L-a înviat Dumnezeu n-a văzut putrezirea! 38 Să vă fie deci cunoscut, fraţilor, că prin El vi se vesteşte iertarea păcatelor; şi, de toate păcatele de care nu aţi putut fi îndreptăţiţi prin Legea lui Moise, 39 este îndreptăţit oricine crede în El. 40 Vedeţi deci ca nu cumva să vi se întâmple ceea ce s-a spus în Profeţi:
41 «Uitaţi-vă, dispreţuitorilor,
miraţi-vă şi pieriţi!
Căci în zilele voastre am să fac o lucrare
pe care n-aţi crede-o
dacă v-ar povesti-o cineva!»“[m]
42 În timp ce ieşeau, Barnabas şi Saul au fost rugaţi să vorbească despre aceste lucruri şi în Sabatul următor. 43 După ce s-a dat drumul adunării din sinagogă, mulţi iudei şi prozeliţi devotaţi i-au urmat pe Pavel şi Barnabas, care stăteau de vorbă cu ei, încurajându-i să rămână în harul lui Dumnezeu.
44 În Sabatul următor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul Domnului. 45 Dar iudeii, când au văzut mulţimile, s-au umplut de invidie. Ei vorbeau împotriva celor spuse de Pavel şi-l insultau. 46 Barnabas şi Pavel însă au vorbit cu îndrăzneală şi au zis: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia să vă fie spus mai întâi vouă, dar, fiindcă voi îl respingeţi şi vă judecaţi astfel ca fiind nedemni de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem spre neamuri. 47 Căci aşa ne-a poruncit Domnul:
«Te-am pus să fii o lumină pentru neamuri,
ca să duci mântuirea până la marginile pământului!»“[n]
48 Neamurile s-au bucurat când au auzit lucrul acesta şi au lăudat Cuvântul Domnului. Şi toţi cei ce erau desemnaţi pentru viaţă veşnică au crezut. 49 Cuvântul Domnului se răspândea prin toată regiunea. 50 Dar iudeii le-au incitat pe femeile devotate, care aveau influenţă, şi pe fruntaşii cetăţii, au stârnit o persecuţie împotriva lui Pavel şi a lui Barnabas şi i-au alungat din ţinuturile lor. 51 Pavel şi Barnabas şi-au scuturat praful de pe picioare împotriva lor şi s-au dus în Iconia. 52 Ucenicii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfânt.
Mesaj către regii davidici
22 „Aşa vorbeşte Domnul: «Coboară-te la palatul regelui lui Iuda şi vesteşte acolo cuvintele următoare: 2 ‘Ascultă Cuvântul Domnului, rege al lui Iuda, care stai pe tronul lui David, tu, slujitorii tăi şi poporul care intră pe aceste porţi. 3 Aşa vorbeşte Domnul: ‘Faceţi dreptate şi judecată! Eliberaţi-l pe cel cel ce a fost jecmănit din mâinile asupritorului! Nu chinuiţi pe străin, pe orfan sau pe văduvă! Nu vărsaţi sânge nevinovat în locul acesta! 4 Căci dacă veţi împlini poruncile acestea, atunci pe porţile acestui palat vor intra regi care stau pe tronul lui David, suiţi în care şi călare pe cai, atât ei, cât şi slujitorii şi poporul lor. 5 Dar dacă nu veţi asculta de poruncile acestea, jur pe Mine Însumi, zice Domnul, că acest palat va ajunge o ruină.’»
6 Căci aşa vorbeşte Domnul cu privire la palatul regelui lui Iuda:
«Deşi eşti pentru Mine ca Ghiladul,
ca piscul Libanului,
te voi face asemenea unui pustiu,
asemenea unei cetăţi fără locuitori!
7 Voi trimite împotriva ta nişte nimicitori,
fiecare cu armele lui.
Ei îţi vor tăia cei mai frumoşi cedri
şi-i vor arunca în foc.
8 Multe neamuri vor trece pe lângă cetatea aceasta şi se vor întreba unul pe altul: ‘De ce a făcut Domnul astfel acestei mari cetăţi?’ 9 Şi li se va răspunde: ‘Pentru că a părăsit legământul cu Domnul, Dumnezeul său, s-a închinat altor dumnezei şi le-a slujit.’»“
10 „Nu-l plângeţi pe cel mort şi nu-l jeliţi,
ci plângeţi-l mai degrabă pe cel ce merge în captivitate,
care nu se va mai întoarce
şi nu-şi va mai vedea ţara natală.
Mesaj către Iehoahaz
11 Căci aşa vorbeşte Domnul despre Şalum[a], fiul lui Iosia, regele lui Iuda, care a domnit în locul tatălui său Iosia şi care a plecat din locul acesta: «Nu se va mai întoarce niciodată, 12 ci va muri în locul în care l-au dus în captivitate şi nu va mai vedea ţara aceasta.»“
13 „Vai de cel care-şi zideşte palatul cu nedreptate
şi odăile de sus cu nelegiuire,
care-şi pune semenul să lucreze degeaba,
fără să-i dea plata.
14 El îşi zice: «Îmi voi zidi un palat mare,
care să aibă odăile de sus spaţioase!»
Şi astfel el îi face ferestre largi,
îl plachează cu cedru
şi îl vopseşte în purpuriu.
15 «Te face să fii rege
faptul că aduni fără încetare cedru?
Oare tatăl tău nu mânca şi nu bea şi el?
Şi totuşi el făcea judecată şi dreptate,
astfel încât toate îi mergeau bine.
16 El judeca pricina săracului şi a celui nevoiaş
şi toate îi mergeau bine.
Oare nu tocmai lucrul acesta înseamnă a Mă cunoaşte?
zice Domnul.
17 Dar tu nu ai ochi şi inimă
decât pentru câştigul necinstit,
pentru a vărsa sânge nevinovat,
pentru a asupri şi a tâlhări.»“
Mesaj către Iehoiachim
18 „De aceea, aşa vorbeşte Domnul despre Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda:
Nu-l vor jeli, zicând:
«Vai, fratele meu! Vai, sora mea!»
Nu-l vor jeli, zicând:
«Vai, stăpâne! Vai, Maiestate!»,
19 ci va fi înmormântat ca un măgar:
va fi târât afară şi aruncat
dincolo de porţile Ierusalimului.“
20 „Suie-te pe Liban şi strigă!
Înalţă-ţi glasul în Başan,
strigă de pe Abarim,
căci toţi iubiţii tăi[b] sunt zdrobiţi.
21 Ţi-am vorbit când îţi mergea bine,
dar tu ai zis: «Nu voi asculta!»
Aceasta ţi-a fost umblarea încă din tinereţe,
căci nu ai ascultat de glasul Meu!
22 Vântul îi va împrăştia pe toţi păstorii tăi,
iar iubiţii tăi vor merge în captivitate.
Atunci vei fi dat de ruşine şi umilit
din cauza întregii tale răutăţi.
23 Tu, care locuieşti în Liban[c],
care îţi ai cuibul între cedri,
o, cum vei mai geme când te vor ajunge durerile,
dureri ca ale unei femei în chinurile naşterii!
Mesaj către Iehoiachin
24 Viu sunt Eu, zice Domnul, căci, chiar dacă tu, Iehoiachin[d], fiul lui Iehoiachim, regele lui Iuda, ai fi un inel cu sigiliu în mâna Mea cea dreaptă, şi de acolo te-aş scoate! 25 Te voi da în mâinile celor ce caută să-ţi ia viaţa, în mâinile celor de care ţi-e frică, în mâinile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi în mâinile caldeenilor. 26 Te voi arunca împreună cu mama ta, care te-a născut, într-o altă ţară, unde nu v-aţi născut, şi acolo veţi muri. 27 Nu vă veţi mai întoarce în ţara în care doriţi să vă întoarceţi.“
28 „Este oare acest om, Iehoiachin, un vas dispreţuit şi sfărâmat,
pe care nu-l mai doreşte nimeni?
De ce sunt aruncaţi oare, el şi urmaşii[e] lui,
într-o ţară pe care n-o cunosc?
29 O, ţară, ţară, ţară,
ascultă Cuvântul Domnului!
30 Aşa vorbeşte Domnul:
«Înscrieţi-l în sul pe omul acesta ca pe unul lipsit de copii,
un om care nu va prospera de-a lungul vieţii lui,
căci nici unul din urmaşii lui nu va prospera;
nici unul nu va şedea pe tronul lui David
şi nu va mai domni în Iuda.»“
Isus hrăneşte peste patru mii de oameni
8 În zilele acelea s-a adunat din nou o mare mulţime de oameni şi nu aveau ce să mănânce. Isus i-a chemat pe ucenici şi le-a zis:
2 – Mi-e milă de mulţime, pentru că sunt deja trei zile de când stau cu Mine şi nu au ce să mănânce, 3 iar dacă-i las să plece acasă flămânzi, vor leşina pe drum, mai ales că unii dintre ei au venit de departe.
4 Ucenicii I-au zis:
– De unde ar putea lua cineva pâini aici, în pustie, ca să-i sature pe aceşti oameni?
5 Isus i-a întrebat:
– Câte pâini aveţi?
– Şapte, I-au răspuns ei.
6 Isus a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ. Apoi a luat cele şapte pâini, a adus mulţumiri, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă, iar ei le-au împărţit mulţimii. 7 Mai aveau şi câţiva peştişori; El i-a binecuvântat şi a zis să fie împărţiţi şi aceştia. 8 Au mâncat şi s-au săturat; şi au adunat şapte coşuri pline cu firimiturile rămase. 9 Cei ce mâncaseră erau în jur de patru mii de bărbaţi. După ce le-a dat drumul, 10 Isus S-a suit imediat în barcă împreună cu ucenicii Lui şi s-au dus în părţile Dalmanutei.[a]
Fariseii cer un semn
11 Fariseii au venit la El, au început să stea de vorbă cu El şi, ca să-L pună la încercare, I-au cerut să le arate un semn din cer[b]. 12 Isus a oftat adânc în duhul Său şi a zis: „De ce cere această generaţie un semn? Adevărat vă spun că acestei generaţii nu i se va da nici un semn.“ 13 Apoi i-a lăsat, S-a suit iarăşi în barcă şi S-a dus de cealaltă parte a mării.
Drojdia fariseilor şi a lui Irod
14 Ucenicii uitaseră să ia pâini şi nu aveau cu ei în barcă decât o pâine. 15 Isus i-a avertizat şi le-a zis: „Fiţi atenţi şi feriţi-vă de drojdia fariseilor şi de drojdia lui Irod!“
16 Ei au început să vorbească unii cu alţii şi să spună: „Ne zice aşa pentru că nu avem pâini!“ 17 Înţelegând aceasta, Isus le-a zis:
– De ce vorbiţi între voi că n-aveţi pâini? Tot nu pricepeţi, nici nu înţelegeţi? Aveţi inima împietrită? 18 Aveţi ochi, dar nu vedeţi şi aveţi urechi, dar nu auziţi?[c] Nu vă mai amintiţi, 19 atunci când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de oameni, câte coşuri pline cu firimituri aţi adunat?
– Douăsprezece, I-au răspuns ei.
20 – Iar când am frânt cele şapte pâini la cei patru mii de bărbaţi, câte coşuri pline cu firimituri aţi adunat?
– Şapte, au răspuns ei.
21 Atunci El le-a zis:
– Tot nu înţelegeţi?
Isus vindecă un orb la Betsaida
22 Au venit în Betsaida. I-au adus un orb şi L-au rugat să Se atingă de el. 23 Isus l-a luat pe orb de mână şi l-a dus afară din sat. A scuipat pe ochii acestuia, Şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat:
– Vezi ceva?
24 Omul s-a uitat şi a zis:
– Văd nişte oameni, dar mi se par ca nişte copaci care umblă!
25 Atunci Isus Şi-a pus din nou mâinile peste ochii acestuia, iar omul a privit ţintă şi i-a revenit vederea; acum el vedea toate lucrurile clar. 26 Isus l-a trimis acasă, spunându-i:
– Să nu intri în sat (şi nici să nu spui cuiva în sat)[d]!
Mărturisirea de credinţă a lui Petru
27 Isus şi ucenicii Lui s-au dus spre satele Cezareii lui Filip[e]. Pe drum, Isus i-a întrebat pe ucenicii Săi:
– Cine zic oamenii că sunt Eu?
28 Ei I-au răspuns:
– Unii zic că eşti Ioan Botezătorul, alţii zic că eşti Ilie, iar alţii zic că eşti unul dintre profeţi.
29 – Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? i-a mai întrebat El.
Petru a răspuns:
– Tu eşti Cristosul!
30 Isus i-a avertizat să nu spună nimănui despre El.
Isus vorbeşte despre moartea şi învierea Sa
31 Apoi a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să sufere mult[f] şi să fie respins de către bătrâni[g], de către conducătorii preoţilor şi de către cărturari, să fie omorât, iar după trei zile să învie. 32 Le vorbea deschis despre aceasta. Petru însă L-a luat deoparte şi a început să-L mustre.
33 Dar Isus S-a întors, s-a uitat la ucenicii Săi şi l-a mustrat pe Petru, zicând: „Înapoia Mea, Satan[h], căci tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor!“
34 Apoi a chemat mulţimea şi pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze! 35 Căci oricine vrea să-şi salveze viaţa[i], o va pierde, dar cel ce-şi pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie, o va salva. 36 Şi la ce i-ar folosi unui om să câştige întreaga lume, dacă şi-ar pierde sufletul? 37 Sau ce va da un om în schimbul sufletului său? 38 Căci de cel ce îi va fi ruşine de Mine şi de cuvintele Mele, în această generaţie adulteră şi păcătoasă, de acela Îi va fi ruşine şi Fiului Omului când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri.“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.