M’Cheyne Bible Reading Plan
Ierusalimul, ameninţat de către Sanherib
32 După aceste fapte de credincioşie, a venit Sanherib[a], împăratul Asiriei. El a intrat în Iuda şi şi-a aşezat tabăra în direcţia cetăţilor întărite, gândindu-se să le cucerească pentru sine. 2 Când Ezechia a văzut că Sanherib a venit şi că vrea să lupte împotriva Ierusalimului, 3 s-a sfătuit cu conducătorii şi cu războinicii săi ca să astupe izvoarele din afara cetăţii, iar aceştia l-au susţinut. 4 S-a adunat mult popor care a astupat toate izvoarele şi uedul[b] care curgea prin mijlocul ţinutului, căci îşi ziceau: „De ce să vină împăraţii[c] Asiriei şi să găsească apă din belşug?“ 5 Ezechia s-a îmbărbătat şi a refăcut tot zidul spart, înălţându-l până la turnuri. El a mai înălţat încă un zid în afară, a întărit Milo[d] din Cetatea lui David şi a făcut o mulţime de arme şi de scuturi. 6 El a numit căpetenii de război peste popor, i-a adunat în piaţeta dinaintea porţii cetăţii şi i-a încurajat astfel:
7 „Fiţi tari şi curajoşi! Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi din cauza împăratului Asiriei şi a întregii mulţimi care este cu el, căci mai mulţi sunt cu noi decât cu el! 8 Cu el este un braţ de carne, dar cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru, ca să ne ajute şi să poarte bătăliile noastre!“
Poporul a avut încredere în cuvintele lui Ezechia, regele lui Iuda.
9 După o vreme, Sanherib, împăratul Asiriei, în timp ce era înaintea Lachişului împreună cu toate forţele sale, i-a trimis pe slujitorii săi la Ierusalim, la Ezechia, regele lui Iuda, şi la întregul popor al lui Iuda aflat la Ierusalim, ca să le spună:
10 „Aşa vorbeşte Sanherib, împăratul Asiriei:
«În ce vă încredeţi voi de rămâneţi sub asediu în Ierusalim? 11 Oare nu vă amăgeşte Ezechia, ca să vă dea morţii prin înfometare şi însetare, când vă spune: ‘Domnul, Dumnezeul nostru, ne va izbăvi din mâna împăratului Asiriei!’? 12 Oare nu Ezechia I-a îndepărtat înălţimile şi altarele, poruncind lui Iuda şi Ierusalimului: ‘Să vă închinaţi numai înaintea unui singur altar şi doar pe el să aduceţi tămâie!’?
13 Nu ştiţi ce am făcut eu şi părinţii mei tuturor popoarelor celorlalte ţări? Au putut oare zeii neamurilor pământului să-şi izbăvească ţările din mâna mea? 14 Care dintre toţi zeii acestor neamuri, care au fost nimicite de părinţii mei, au putut să-şi izbăvească poporul din mâna mea? Prin urmare, cum va putea Dumnezeul vostru să vă izbăvească din mâna mea? 15 De aceea să nu-l lăsaţi pe Ezechia să vă amăgească! Nu-l lăsaţi să vă înşele astfel! Nu vă încredeţi în El, căci nici unul din zeii vreunui neam sau ai vreunui regat nu au putut să-şi izbăvească poporul din mâna mea şi din mâna părinţilor mei! Nici Dumnezeul vostru nu va putea să vă izbăvească din mâna mea!»“
16 Slujitorii săi au mai vorbit şi alte lucruri împotriva Domnului Dumnezeu şi împotriva lui Ezechia, slujitorul Său. 17 Sanherib mai scrisese şi scrisori ca să-L jignească pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, în care spunea despre El astfel: „Aşa cum zeii neamurilor pământului nu şi-au izbăvit popoarele din mâna mea, nici Dumnezeul lui Ezechia nu-Şi va izbăvi poporul din mâna mea!“ 18 Solii au proclamat aceasta, cu glas tare şi în limba iudaică[e], poporului din Ierusalim aflat pe zid, ca să-i înfricoşeze, să-i înspăimânte şi să poată captura astfel cetatea. 19 Ei au vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre zeii popoarelor pământului, care sunt făcuţi de mâini omeneşti. 20 Dar regele Ezechia şi profetul Isaia, fiul lui Amoţ, s-au rugat cu privire la aceasta şi au strigat către ceruri.
21 Domnul a trimis un înger care a spulberat orice războinic viteaz, orice conducător şi orice căpetenie din tabăra împăratului Asiriei. Acesta s-a întors ruşinat în ţara lui. Când a intrat în templul zeului său, unii dintre fiii săi l-au înjunghiat acolo cu sabia. 22 Aşa a izbăvit Domnul pe Ezechia şi pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Sanherib, împăratul Asiriei, şi din mâna tuturor duşmanilor lor. El i-a protejat[f] din toate părţile. 23 Mulţi au venit la Ierusalim cu daruri pentru Domnul şi cu cadouri pentru Ezechia, regele lui Iuda, care, de atunci, a fost înălţat în ochii tuturor neamurilor.
Succesul şi mândria lui Ezechia
24 În acele zile Ezechia s-a îmbolnăvit şi era aproape de moarte. El s-a rugat Domnului Care i-a vorbit şi i-a dat un semn. 25 Însă Ezechia nu a răsplătit binefacerea primită, deoarece i s-a îngâmfat inima, astfel că mânia Domnului a fost peste el, peste Iuda şi peste Ierusalim. 26 Ezechia s-a smerit de îngâmfarea sa, împreună cu locuitorii Ierusalimului, astfel încât mânia Domnului nu a venit peste ei în vremea lui Ezechia. 27 Ezechia a avut foarte multă bogăţie şi glorie. El şi-a făcut vistierii pentru argint, pentru aur, pentru pietre preţioase, pentru mirodenii, pentru scuturi şi pentru tot felul de vase scumpe. 28 A construit hambare pentru recolta de cereale, pentru must şi pentru ulei, precum şi grajduri pentru tot felul de vite şi staule pentru oi. 29 El şi-a zidit cetăţi şi a avut numeroase turme şi cirezi, căci Dumnezeu i-a dat foarte multe avuţii. 30 Ezechia este cel care a astupat izvorul de sus al Ghihonului şi i-a îndreptat cursul în jos spre partea de apus a Cetăţii lui David. Ezechia a reuşit în tot ce a făcut. 31 Apoi, când trimişii conducătorilor din Babilon au venit la el ca să întrebe despre semnul care se făcuse în ţară, Dumnezeu l-a părăsit, ca să-l încerce şi să cunoască tot ce era în inima lui.
32 Celelalte fapte ale lui Ezechia, precum şi dovezile sale de credincioşie sunt scrise în „Viziunea profetului Isaia“, fiul lui Amoţ, şi în „Cartea regilor lui Iuda şi ai lui Israel“. 33 Ezechia s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat în locul cel mai înalt al mormântului urmaşilor lui David. La moartea sa, toţi cei din Iuda şi locuitorii Ierusalimului i-au dat multă cinste. Şi în locul lui a domnit fiul său Manase.
Căderea Babilonului
18 După toate acestea, am văzut un alt înger care cobora din cer şi care avea o mare autoritate; pământul a fost luminat de splendoarea lui. 2 El a strigat cu glas puternic:
„A căzut, a căzut marele Babilon,
a devenit o locuinţă a demonilor,
un adăpost pentru orice duh necurat,
un adăpost pentru orice pasăre necurată,
un adăpost pentru orice fiară necurată şi detestată,
3 pentru că din vinul mâniei datorat desfrânării ei au băut toate neamurile,
regii pământului s-au desfrânat cu ea,
iar negustorii pământului s-au îmbogăţit din puterea senzualităţii[a] ei!“
4 Am auzit un alt glas din cer spunând:
„Ieşi afară din ea, poporul Meu,
ca să nu fii părtaş păcatelor ei
şi să nu primeşti din urgiile ei,
5 pentru că păcatele ei s-au îngrămădit până la cer,
iar Dumnezeu Şi-a amintit de nelegiuirile ei!
6 Daţi-i înapoi după cum a dat ea
şi plătiţi-i înapoi dublu pentru faptele ei;
în paharul în care a amestecat ea,
amestecaţi-i o porţie dublă!
7 Daţi-i tot atâta suferinţă şi jale,
pe cât şi-a dat ea însăşi glorie şi viaţă senzuală!
Pentru că zice în inima ei:
«Şed ca o împărăteasă,
nu sunt văduvă şi nu voi vedea niciodată jalea!»
8 De aceea urgiile vor veni asupra ei într-o singură zi
– moarte, jale şi foamete –
şi va fi arsă în foc,
pentru că Domnul Dumnezeu, Care o judecă, este puternic.
9 Împăraţii pământului, care s-au desfrânat cu ea şi care au dus o viaţă senzuală, o vor plânge şi o vor boci când vor vedea fumul arderii ei. 10 Ei vor sta departe, înfricoşaţi de chinul ei, şi vor spune:
«Vai, vai, cetatea cea mare,
Babilonul, cetatea cea puternică!
Într-un ceas a venit condamnarea ta!»
11 Negustorii pământului o vor plânge şi o vor jeli, pentru că nimeni nu le va mai cumpăra marfa: 12 marfă de aur, argint, pietre preţioase, mărgăritare; in fin, purpură, mătase şi ţesătură stacojie; tot felul de lucruri din lemn de lămâi, tot felul de lucruri din fildeş, tot felul de lucruri din lemn preţios; bronz, fier şi marmură; 13 scorţişoară, condimente, tămâie, parfum, tămâie scumpă, vin şi untdelemn de măsline, făină fină, grâu, animale de povară, oi, cai, care, sclavi şi sufletele[b] oamenilor.
14 Rodul după care tânjea sufletul tău
s-a dus de la tine;
toate lucrurile tale luxoase şi strălucitoare
sunt pierdute pentru tine
şi niciodată nu vor mai fi găsite.
15 Cei ce fac comerţ cu aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe, înfricoşaţi de chinul ei, plângând, jelindu-se 16 şi spunând:
«Vai, vai, cetatea cea mare,
îmbrăcată în in fin,
în purpură şi în ţesătură stacojie,
împodobită cu aur,
pietre preţioase şi mărgăritare!
17 O bogăţie atât de mare a fost distrusă într-un singur ceas!»
Orice căpitan de corabie, toţi cei ce călătoresc pe mare, marinarii şi cei care lucrează pe mare vor sta departe 18 şi, văzând fumul arderii ei, vor striga, zicând: «Care cetate a mai fost ca cetatea cea mare?» 19 Îşi vor arunca ţărână pe capete şi vor striga plângând şi jelindu-se:
«Vai, vai, cetatea cea mare,
din prosperitatea căreia
s-au îmbogăţit toţi cei ce aveau corăbii pe mare!
Într-un ceas a fost pustiită!»
20 «Bucuraţi-vă de ea, tu, cerule,
şi voi, sfinţilor, apostolilor şi profeţilor,
pentru că Dumnezeu a rostit judecata împotriva ei, în favoarea voastră!»“
21 Un înger puternic a luat o piatră, ca o piatră mare de moară, şi a aruncat-o în mare, spunând:
„Cu o asemenea violenţă
va fi aruncat Babilonul, marea cetate,
şi niciodată nu va mai fi găsit!
22 Iar sunetul harpiştilor, al muzicienilor,
al flautiştilor şi al trompetiştilor
nu se va mai auzi niciodată în tine!
Nici un meseriaş, de nici o meserie,
nu se va mai găsi vreodată în tine;
sunetul morii
nu se va mai auzi niciodată în tine;
23 lumina lămpii
nu va mai străluci niciodată în tine;
glasul mirelui şi al miresei
nu se vor mai auzi niciodată în tine –
întrucât negustorii tăi erau oamenii de seamă ai pământului,
întrucât prin vrăjitoria ta au fost înşelate toate neamurile
24 şi în tine s-a găsit sângele profeţilor, al sfinţilor
şi al tuturor celor ce au fost ucişi pe pământ!“
Confruntarea finală şi venirea Domnului ca Împărat
14 „Iată, vine o zi a Domnului, când prada ta va fi împărţită în mijlocul tău!
2 Voi aduna toate neamurile pentru a lupta împotriva Ierusalimului. Cetatea va fi cucerită, casele vor fi jefuite, iar femeile vor fi necinstite. Jumătate din cetate va pleca în exil, dar rămăşiţa poporului nu va fi nimicită din cetate.
3 Atunci Domnul va ieşi şi va lupta împotriva acestor neamuri, cum s-a luptat în ziua bătăliei[a]. 4 În ziua aceea, picioarele Lui vor sta pe Muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, în partea dinspre răsărit. Muntele Măslinilor va fi despicat în două părţi, de la răsărit la apus, şi se va forma o vale foarte mare. Jumătate din munte se va deplasa astfel înspre nord, iar cealaltă jumătate înspre sud. 5 Veţi fugi atunci prin valea munţilor Mei, căci valea dintre munţi se va întinde până la Aţel[b]. Veţi fugi la fel cum aţi fugit de cutremurul[c] din zilele lui Uzia, regele lui Iuda. Atunci va veni Domnul, Dumnezeul Meu, şi toţi cei sfinţi împreună cu Tine.
6 În ziua aceea, nu va mai fi lumină; cei strălucitori vor fi cuprinşi de îngheţ.[d] 7 Va fi o zi unică, cunoscută de Domnul! Nu va fi nici zi, nici noapte, iar seara va fi lumină.
8 În ziua aceea, vor ţâşni ape vii din Ierusalim, jumătate înspre Marea de Răsărit[e] şi jumătate înspre Marea de Apus[f], atât vara, cât şi iarna.
9 Domnul va fi Împărat peste tot pământul! În ziua aceea, va fi un singur Domn, iar Numele Lui va fi singurul Nume! 10 Întreaga ţară, de la Gheva până la Rimon, în sudul Ierusalimului, va ajunge ca Araba[g]. Ierusalimul însă va fi înălţat şi va rămâne pe locul lui, de la Poarta lui Beniamin până la locul Primei Porţi[h], până la Poarta Unghiului şi de la Turnul lui Hananel până la teascurile regelui. 11 Poporul va locui în el şi niciodată nu va mai fi sortit nimicirii[i]. Ierusalimul va fi locuit în siguranţă!
12 Iată care este molima cu care va lovi Domnul toate popoarele care au luptat împotriva Ierusalimului: le va putrezi carnea stând încă în picioare, le vor putrezi ochii în orbite şi le va putrezi limba în gură!
13 În ziua aceea, Domnul va provoca o mare panică printre ei. Fiecare va apuca mâna semenului său şi va ridica mâna împotriva semenului său. 14 Iuda va lupta şi el în Ierusalim şi bogăţia tuturor neamurilor din jur va fi strânsă: o mare cantitate de aur, argint şi haine. 15 Aceeaşi molimă va lovi şi caii, catârii, cămilele, măgarii şi toate animalele care vor fi în acele tabere.
16 Toţi cei rămaşi, din toate neamurile care au atacat Ierusalimul, se vor duce an de an să se închine Împăratului, Domnul Oştirilor, şi să celebreze Sărbătoarea Corturilor. 17 Iar dacă vreuna din neamurile[j] pământului nu se va duce la Ierusalim să se închine Împăratului, Domnul Oştirilor, atunci peste ei nu va cădea ploaie. 18 Dacă clanul Egiptului nu se va duce şi nu va intra în Ierusalim, atunci nu va mai cădea ploaia peste el, ci va fi lovit de molima[k] cu care va lovi Domnul toate neamurile care nu vor veni să celebreze Sărbătoarea Corturilor. 19 Aceasta va fi pedeapsa[l] Egiptului şi a tuturor neamurilor care nu vor veni să celebreze Sărbătoarea Corturilor!
20 În ziua aceea, inscripţia «Sfânt pentru Domnul» va fi până şi pe clopoţeii cailor, iar oalele din Casa Domnului vor fi asemenea cupelor din faţa altarului. 21 Orice oală din Ierusalim şi din Iuda va fi sfântă pentru Domnul Oştirilor şi toţi cei care vor veni să aducă jertfe vor lua unele din aceste oale şi vor găti în ele. Şi nu va mai fi nici un canaanit[m] în Casa Domnului Oştirilor, în ziua aceea!“
Isus se roagă Tatălui pentru Sine
17 După ce a spus aceste lucruri, Isus Şi-a ridicat ochii spre cer şi a zis:
„Tată, a venit ceasul! Proslăveşte-Ţi Fiul, pentru ca şi Fiul să Te proslăvească pe Tine, 2 de vreme ce I-ai dat autoritate peste orice făptură, ca să le dea viaţă veşnică tuturor celor pe care I i-ai dat Tu. 3 Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Cristos[a], pe Care L-ai trimis Tu. 4 Eu Te-am proslăvit pe pământ, terminând lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac. 5 Acum, proslăveşte-Mă Tu, Tată, în prezenţa Ta, cu slava pe care o aveam în prezenţa Ta înainte de a fi lumea!
Isus se roagă Tatălui pentru ucenici
6 Le-am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Erau ai Tăi şi Tu Mi i-ai dat, iar ei au păzit Cuvântul Tău. 7 Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu este de la Tine. 8 Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu, iar ei le-au primit şi au cunoscut că într-adevăr am ieşit de la Tine şi au crezut că Tu M-ai trimis. 9 Pentru ei mă rog; nu mă rog pentru lume, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat Tu, pentru că sunt ai Tăi. 10 Tot ce este al Meu este al Tău şi tot ce este al Tău este al Meu. Şi Eu am fost proslăvit în ei. 11 Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, iar Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte-i, în Numele Tău, pe care Mi L-ai dat, pentru ca ei să fie una, aşa cum suntem Noi! 12 Când eram cu ei, îi păzeam Eu în Numele Tău, pe care Mi L-ai dat. I-am păzit şi nici unul din ei n-a pierit, în afară de fiul pierzării[b], ca să se împlinească Scriptura[c]. 13 Acum însă, Eu vin la Tine; şi spun aceste lucruri pe când sunt încă în lume pentru ca să aibă în ei bucuria mea deplină. 14 Eu le-am dat Cuvântul Tău şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, la fel cum nici Eu nu sunt din lume. 15 Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău! 16 Ei nu sunt din lume, aşa cum nici Eu nu sunt din lume. 17 Sfinţeşte-i[d] prin[e] adevăr! Cuvântul Tău este adevărul. 18 Aşa cum Tu M-ai trimis pe Mine în lume, tot aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume. 19 Eu Însumi M-am sfinţit pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr.
Isus se roagă pentru toţi credincioşii
20 Şi mă rog nu numai pentru aceştia, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor, 21 ca toţi să fie una, aşa cum Tu, Tată, eşti în Mine, iar Eu în Tine; mă rog ca şi ei să fie în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. 22 Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, aşa cum şi Noi suntem una; 23 Eu în ei şi Tu în Mine – pentru ca ei să fie pe deplin una, astfel încât lumea să cunoască faptul că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit aşa cum M-ai iubit pe Mine. 24 Tată, doresc ca acolo unde sunt Eu, să fie cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii! 25 Neprihănitule Tată, lumea nu Te cunoaşte, dar Eu Te cunosc şi aceştia ştiu că Tu M-ai trimis. 26 Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău şi li-l voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit să fie în ei şi Eu să fiu în ei.“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.