M’Cheyne Bible Reading Plan

Domnia lui Ahazia peste Iuda

22 În locul lui Iehoram, locuitorii Ierusalimului l-au pus rege pe Ahazia, fiul său mai mic, căci toţi fiii săi mai mari fuseseră ucişi de hoarda care năvălise în tabără împreună cu arabii. Aşa a început să domnească Ahazia, fiul lui Iehoram, regele lui Iuda. ² Ahazia era în vârstă de douăzeci şi doi de ani^[a] când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de un an. Numele mamei sale era Atalia, o nepoată^[b] a lui Omri. ³ Şi el a trăit asemenea familiei lui Ahab, fiindcă mama lui îl îndemna să facă rău. ⁴ El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai ca cei din familia lui Ahab, căci, după moartea tatălui său, aceştia i-au fost sfetnici spre pierzarea sa. ⁵ El s-a luat după sfatul acestora şi s-a dus cu Ioram^[c], fiul lui Ahab, regele lui Israel, ca să lupte împotriva lui Hazael, regele Aramului, la Ramot-Ghilad. Acolo însă arameii l-au rănit pe Ioram, ⁶ astfel că el s-a întors la Izreel ca să se vindece de rănile pricinuite la Rama în timpul luptei cu Hazael, regele Aramului. Atunci Ahazia^[d], fiul lui Iehoram, regele lui Iuda, s-a dus la Izreel ca să-l vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, fiindcă acesta era rănit. ⁷ Prin voia lui Dumnezeu şi spre pierzarea lui Ahazia a venit acesta la Ioram. Căci după ce a sosit la Ioram, el a ieşit împreună cu acesta ca să-l întâmpine pe Iehu, fiul lui Nimşi, cel care fusese uns de Domnul ca să nimicească familia lui Ahab. ⁸ În timp ce Iehu îndeplinea judecata asupra familiei lui Ahab, a dat peste conducătorii lui Iuda şi peste fiii fraţilor^[e] lui Ahazia aflaţi în slujba acestuia şi i-a omorât. ⁹ După aceea a pornit în căutarea lui Ahazia. Oamenii lui l-au capturat în Samaria, în timp ce acesta se ascundea. Ei l-au adus la Iehu şi l-au omorât. Apoi l-au înmormântat, căci îşi ziceau: „Este totuşi nepotul^[f] lui Iehoşafat, cel care L-a căutat pe Domnul din toată inima!“ Astfel, nu a mai rămas nimeni în familia lui Ahazia care să aibă putere să conducă regatul.

Uzurparea tronului de către Atalia

¹⁰ Când Atalia, mama lui Ahazia, a văzut că fiul ei a murit, a uneltit să-i omoare pe toţi urmaşii familiei regale a Casei lui Iuda. ¹¹ Dar Iehoşeba^[g], fiica regelui Iehoram, l-a luat pe ascuns pe Ioaş, fiul lui Ahazia, din mijlocul fiilor regelui, înainte ca ei să fi fost ucişi şi l-a pus împreună cu doica lui într-un dormitor^[h]. Astfel Iehoşeba l-a ascuns de Atalia şi aceasta nu l-a omorât. Iehoşeba era fiica regelui Iehoram, soţia preotului Iehoiada şi sora lui Ahazia. ¹² Vreme de şase ani, Ioaş a rămas ascuns împreună cu ei în Casa lui Dumnezeu, timp în care Atalia a domnit peste ţară.

Complotul lui Iehoiada

23 În cel de-al şaptelea an, Iehoiada a prins curaj şi a făcut un legământ cu căpeteniile peste sute: cu Azaria, fiul lui Ieroham, cu Ismael, fiul lui Iehohanan, cu Azaria, fiul lui Obed, cu Maaseia, fiul lui Adaia, şi cu Elişafat, fiul lui Zicri. ² Ei au străbătut ţara lui Iuda, i-au strâns pe leviţii din toate cetăţile lui Iuda şi pe căpeteniile familiilor lui Israel şi au venit la Ierusalim. ³ Întreaga adunare a încheiat un legământ cu regele în Casa lui Dumnezeu. Iehoiada le-a zis: „Iată-l pe fiul regelui! El va domni, aşa cum a promis Domnul cu privire la urmaşii lui David. ⁴ Prin urmare, iată care este lucrul pe care trebuie să-l faceţi: o treime din preoţii şi leviţii care vor intra în slujbă în ziua de Sabat să stea de pază la intrări, ⁵ o treime la palatul regelui şi o altă treime la Poarta Temeliei, iar tot poporul să vină în curţile Casei Domnului. ⁶ Nimeni să nu intre în Casa Domnului, în afară de preoţii şi leviţii care trebuie să slujească. Ei vor putea să intre pentru că sunt sfinţi. Toţi ceilalţi din popor însă să păzească porunca Domnului. ⁷ Leviţii vor trebui să stea împrejurul regelui, fiecare om cu arma în mână. Oricine va intra în Casă, să fie omorât. Staţi aproape de rege când va ieşi şi când va intra^[i].“

⁸ Leviţii şi toţi cei din Iuda au făcut întocmai cum le-a poruncit preotul Iehoiada. Prin urmare, şi-au luat fiecare oamenii, atât pe cei care intrau în slujbă în ziua de Sabat, cât şi pe cei care ieşeau de la slujbă în ziua de Sabat, căci preotul Iehoiada nu dăduse drumul nici unei cete. ⁹ Apoi preotul Iehoiada le-a dat căpeteniilor peste sute suliţele şi scuturile cele mari şi cele mici, care aparţinuseră regelui David şi care erau în Casa lui Dumnezeu. ¹⁰ Toţi cei din popor, fiecare cu arma în mână, s-au aşezat de jur împrejurul regelui, din partea dreaptă a Casei, până în partea stângă a Casei, aproape de altar şi de Casă. ¹¹ Atunci Iehoiada l-a adus pe fiul regelui, i-a pus coroana pe cap şi i-a înmânat Mărturia^[j]. Iehoiada şi fiii lui l-au numit rege şi l-au uns strigând: „Trăiască regele!“

¹² Când a auzit Atalia vuietul poporului care alerga şi îl lăuda pe rege, a venit spre mulţimea de la Casa Domnului. ¹³ S-a uitat şi iată că regele stătea lângă stâlpul său, la intrare. Căpeteniile şi trâmbiţaşii erau lângă rege şi tot poporul se bucura şi suna din trâmbiţe, iar cântăreţii cântau cântări de laudă cu instrumentele lor muzicale. Atunci Atalia şi-a sfâşiat hainele şi a strigat: „Trădare! Trădare!“ ¹⁴ Preotul Iehoiada le-a trimis pe căpeteniile peste sute, care conduceau oştirea, zicându-le: „Scoateţi-o afară dintre rânduri şi oricine o va urma să fie omorât cu sabia!“ Căci preotul zisese: „Să nu o omorâţi în Casa Domnului!“ ¹⁵ Au pus mâna pe ea în momentul în care trecea prin intrarea în palatul regelui, intrarea de la Poarta Cailor, şi au omorât-o acolo.

¹⁶ Iehoiada a încheiat un legământ între el, pe de o parte, şi popor şi rege, pe de altă parte, potrivit căruia ei vor fi poporul Domnului. ¹⁷ Tot poporul s-a dus la templul lui Baal şi l-a dărâmat. Ei au sfărâmat altarele şi chipurile, iar pe Matan, preotul lui Baal, l-au omorât în faţa altarelor. ¹⁸ Apoi Iehoiada a încredinţat supravegherea Casei Domnului în mâna preoţilor leviţi pe care-i repartizase David la Casa Domnului, ca să aducă Domnului arderile de tot, potrivit cu ceea ce este scris în Legea lui Moise, în mijlocul bucuriei şi a cântării, după rânduiala lui David. ¹⁹ El a pus portari la porţile Casei Domnului, astfel încât să nu intre nimeni necurat din vreo pricină. ²⁰ După aceea, Iehoiada a luat cu el pe căpeteniile peste sute, pe nobili, pe conducătorii poporului şi tot poporul ţării. Aceştia l-au coborât împreună pe rege de la Casa Domnului, au venit la palatul regelui prin Poarta de Sus şi l-au aşezat pe rege pe tronul regal. ²¹ Şi tot poporul ţării s-a bucurat, iar cetatea s-a liniştit pentru că Atalia fusese omorâtă cu sabia.

Îngerul cu sulul cel mic

10 Am văzut un alt înger puternic care cobora din cer învăluit într-un nor şi având deasupra capului un curcubeu. Faţa lui era ca soarele, picioarele îi erau ca nişte stâlpi de foc, ² şi în mână avea un sul mic, care era deschis. Şi-a pus piciorul drept pe mare, piciorul stâng pe uscat ³ şi a strigat cu glas puternic, aşa cum rage un leu. Când a strigat el, cele şapte tunete şi-au făcut auzite glasurile lor, ⁴ iar când cele şapte tunete au vorbit, eram gata să scriu, însă din cer am auzit un glas zicând: „Pecetluieşte ceea ce au spus cele şapte tunete şi nu scrie!“ ⁵ Îngerul pe care l-am văzut stând pe mare şi pe uscat şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer ⁶ şi a jurat pe Cel Ce trăieşte în vecii vecilor, Care a creat cerul şi ceea ce este în el, pământul şi ceea ce este pe el şi marea şi ceea ce este în ea, că nu va mai fi nici o amânare, ⁷ ci în zilele când al şaptelea înger va suna din trâmbiţă, se va împlini taina^[a] lui Dumnezeu, aşa cum le-a vestit El robilor Săi, profeţii.

⁸ Glasul pe care l-am auzit din cer mi-a vorbit din nou şi mi-a zis: „Du-te şi ia sulul deschis din mâna îngerului care stă pe mare şi pe uscat!“ ⁹ M-am dus la înger şi i-am zis să-mi dea acel sul mic. El mi-a zis: „Ia-l şi mănâncă-l! Îţi va amărî stomacul, dar în gură îţi va fi dulce ca mierea.“ ¹⁰ Am luat sulul din mâna îngerului şi l-am mâncat. În gura mea a fost dulce ca mierea, dar când l-am mâncat, stomacul mi s-a făcut amar. ¹¹ Atunci el mi-a zis: „Trebuie să profeţeşti din nou despre multe popoare, neamuri, limbi şi regi!“

A opta viziune: cele patru care

6 Mi-am ridicat din nou ochii, m-am uitat şi am văzut patru care ieşind dintre doi munţi; erau nişte munţi de bronz. ² La primul car erau nişte cai roşii, la al doilea car erau cai negri, ³ la al treilea car erau cai albi, iar la al patrulea car erau nişte cai tărcaţi, toţi cai puternici^[a].

⁴ L-am întrebat atunci pe îngerul care vorbea cu mine:

– Ce înseamnă acestea, stăpânul meu?

⁵ Îngerul mi-a răspuns:

– Acestea sunt cele patru vânturi^[b] ale cerurilor, care ies de unde le era locul, de lângă Stăpânul întregului pământ.

⁶ Caii cei negri au pornit înspre ţinutul din nord, cei albi au pornit după ei^[c], iar cei tărcaţi au pornit înspre ţinutul din sud. ⁷ Când caii cei puternici au ieşit, erau dornici să meargă să străbată pământul. Îngerul le-a zis: «Duceţi-vă şi străbateţi pământul!» Şi ei l-au străbătut.

⁸ Apoi el m-a strigat şi mi-a vorbit astfel:

– Priveşte, cei care se îndreaptă spre ţinutul din nord vor face ca Duhul^[d] Meu să se odihnească în acel ţinut!“

Promisiunea regelui-preot care va reconstrui Templul

⁹ După aceea, Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ¹⁰ „Să iei argint şi aur de la exilaţii Heldai, Tobia şi Iedaia. Să te duci tu însuţi în ziua aceea şi să intri în casa lui Iosia, fiul lui Ţefania. Toţi aceştia au venit din Babilon. ¹¹ Să iei argint şi aur, să faci cu ele o coroană^[e] şi s-o pui pe capul marelui preot Iosua, fiul lui Iehoţadak. ¹² Apoi să-i spui următoarele: «Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:

¹³ Da, el va zidi Templul Domnului şi va avea parte de măreţie! El se va aşeza pe tronul lui şi va împărăţi! Totodată va fi şi preot pe tronul lui, existând armonie deplină între cele două îndatoriri!’»^[f]

¹⁴ Coroana va fi pentru Heldai^[g], pentru Tobia, pentru Iedaia şi pentru Iosia^[h], fiul lui Ţefania, ca o aducere aminte în Templul Domnului.

¹⁵ Chiar şi cei de departe vor veni şi vor zidi Templul Domnului! Şi veţi şti astfel că Domnul Oştirilor M-a trimis la voi. Aceasta însă se va întâmpla dacă veţi asculta cu atenţie de glasul Domnului, Dumnezeul vostru.“

Isus vindecă un orb din naştere

9 În timp ce trecea, Isus a văzut un orb din naştere. ² Ucenicii Lui L-au întrebat:

– Rabbi^[a], cine a păcătuit de s-a născut orb: el sau părinţii lui?^[b]

³ Isus le-a răspuns:

– Nu este nici pentru că a păcătuit el, nici pentru că au păcătuit părinţii lui, ci s-a născut aşa ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. ⁴ Cât este zi, trebuie să lucrăm lucrările Celui Ce M-a trimis. Vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. ⁵ Cât sunt în lume, sunt lumina lumii.

⁶ Şi zicând aceasta, a scuipat pe pământ, a făcut nişte noroi din salivă şi l-a pus pe ochii orbului. ⁷ Apoi i-a zis: „Du-te şi spală-te în bazinul Siloamului!“ Tradus, Siloam înseamnă «Trimis» El s-a dus, s-a spălat şi s-a întors văzând bine. ⁸ Vecinii şi cei care-l văzuseră mai înainte, pe când era cerşetor, se întrebau: „Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea?!“ ⁹ Unii ziceau: „El este!“ Alţii ziceau: „Nu, dar seamănă cu el!“ Iar el zicea: „Eu sunt!“ ¹⁰ Prin urmare, l-au întrebat:

– Cum atunci ţi-au fost deschişi ochii?

¹¹ El a răspuns:

– Omul Acela, Căruia I se zice Isus, a făcut noroi, mi-a uns ochii şi mi-a zis: „Du-te la Siloam şi spală-te!“ Aşa că m-am dus, m-am spălat şi apoi am putut vedea.

¹² Ei l-au întrebat:

– Unde este El?

– Nu ştiu! a răspuns el.

¹³ L-au adus la farisei pe cel ce fusese orb. ¹⁴ Ziua în care Isus făcuse noroi şi-i deschisese ochii era o zi de Sabat. ¹⁵ Din nou, fariseii l-au întrebat şi ei cum de şi-a căpătat vederea. El le-a răspuns:

– Mi-a pus noroi pe ochi, m-am spălat şi văd!

Cercetarea celui vindecat de către farisei

¹⁶ Unii dintre farisei ziceau: „Acesta nu este de la Dumnezeu, pentru că nu ţine Sabatul!“ Alţii însă ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă astfel de semne?!“ Aşa că era dezbinare între ei. ¹⁷ L-au întrebat din nou pe orb:

– Tu ce zici despre El, pentru că ţie ţi-a deschis ochii?

El le-a răspuns:

– Este un profet.

¹⁸ Iudeii însă n-au crezut că fusese orb şi că îşi căpătase vederea, până când nu i-au chemat pe părinţii lui. ¹⁹ Ei i-au întrebat:

– Acesta este fiul vostru, despre care spuneţi că s-a născut orb? Atunci cum de vede acum?

²⁰ Părinţii lui au răspuns:

– Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb, ²¹ însă cum de vede acum sau Cine i-a deschis ochii, nu ştim. Întrebaţi-l pe el! Este în vârstă şi va vorbi el cu privire la sine!

²² Părinţii lui au spus aceste lucruri fiindcă le era frică de iudei. Căci iudeii hotărâseră deja că dacă va mărturisi cineva că Isus este Cristosul, să fie dat afară din sinagogă. ²³ De aceea au zis părinţii lui: „Este în vârstă; întrebaţi-l pe el!“

²⁴ L-au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis:

– Dă slavă lui Dumnezeu! Noi ştim că Omul Acesta este păcătos.

²⁵ El le-a răspuns:

– Dacă este păcătos, nu ştiu. Eu una ştiu: eram orb, iar acum văd!

²⁶ Ei l-au întrebat:

– Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?

²⁷ El le-a răspuns:

– V-am spus deja, dar n-aţi ascultat. De ce vreţi să auziţi din nou? Doar nu vreţi şi voi să deveniţi ucenicii Lui?!

²⁸ Ei l-au insultat şi i-au zis:

– Tu eşti ucenicul Aceluia! Noi însă suntem ucenicii lui Moise! ²⁹ Noi ştim că lui Moise i-a vorbit Dumnezeu, dar Acesta nu ştim de unde este!

³⁰ Omul le-a răspuns:

– Dar tocmai acesta este lucrul de mirare, că voi nu ştiţi de unde este şi totuşi El mi-a deschis ochii! ³¹ Ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi, dar dacă cineva este temător de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acela îl ascultă. ³² De când este lumea nu s-a auzit ca cineva să deschidă ochii unuia care s-a născut orb. ³³ Dacă Acesta nu era de la Dumnezeu, n-ar fi putut face nimic.

³⁴ Ei i-au zis:

– Tu ai fost născut cu totul în păcat şi tu ne înveţi pe noi?!

Şi l-au dat afară.

Orbirea spirituală

³⁵ Isus a auzit că l-au dat afară şi când l-a găsit l-a întrebat:

– Tu crezi în Fiul Omului^[c]?

³⁶ El I-a răspuns:

– Şi Cine este, Domnule, ca să cred în El?

³⁷ Isus i-a zis:

– L-ai şi văzut; Cel Ce vorbeşte cu tine este Acela!

³⁸ (El a răspuns:

– Cred, Doamne!

Şi I s-a închinat. ³⁹ Isus i-a zis:)^[d]

– Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată, pentru ca cei ce nu văd, să vadă, iar cei ce văd, să devină orbi.

⁴⁰ Unii dintre fariseii care erau cu El, când au auzit acestea, I-au zis:

– Doar nu suntem şi noi orbi?!

⁴¹ Isus le-a răspuns:

– Dacă aţi fi orbi, n-aţi avea păcat; dar acum, pentru că ziceţi: „Vedem!“, păcatul vostru rămâne!