M’Cheyne Bible Reading Plan
19 În timp ce Iehoşafat, regele lui Iuda, se întorcea cu bine acasă, la Ierusalim, 2 i-a ieşit înainte Iehu, fiul văzătorului Hanani. Acesta i-a zis regelui Iehoşafat: „Tu ajuţi pe cel nelegiuit şi iubeşti pe[a] cel ce Îl urăşte pe Domnul? Din această cauză mânia Domnului este împotriva ta! 3 Totuşi au fost găsite şi lucruri bune în tine, căci ai distrus aşerele[b] din ţară şi te-ai hotărât în inima ta să-L cauţi pe Dumnezeu.“
Reformele legislative ale lui Iehoşafat
4 Iehoşafat a continuat să locuiască la Ierusalim. Apoi a mai ieşit o dată în mijlocul poporului, străbătând ţara de la Beer-Şeba până la regiunea muntoasă a lui Efraim şi i-a adus înapoi pe cei din popor la Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor. 5 Iehoşafat a rânduit judecători în ţară, în toate cetăţile fortificate ale lui Iuda, în fiecare cetate. 6 El le-a zis judecătorilor: „Aveţi grijă ce faceţi, căci nu judecaţi pentru un om, ci pentru Domnul, Care este cu voi când rostiţi sentinţa! 7 Şi acum, groaza Domnului să fie peste voi! Vegheaţi şi împliniţi-vă bine slujba, căci la Domnul, Dumnezeul nostru, nu există nedreptate, părtinire sau mită!“
8 De asemenea, Iehoşafat a rânduit şi la Ierusalim pe unii dintre leviţi, dintre preoţi şi dintre căpeteniile de familii din Israel ca să se ocupe de judecata Domnului şi de neînţelegeri; aceştia s-au stabilit la Ierusalim. 9 El le-a poruncit următoarele: „Să lucraţi în frică de Domnul, cu credincioşie şi din toată inima! 10 În orice neînţelegere care ajunge la voi de la fraţii voştri, care locuiesc în cetăţile lor, neînţelegere cu privire la un omor sau cu privire la o lege, o poruncă, o reglementare sau o hotărâre, voi va trebui să-i învăţaţi, ca astfel să nu se facă vinovaţi faţă de Domnul şi mânia Lui să nu izbucnească peste voi şi peste cei din poporul vostru. Faceţi aşa şi nu veţi fi vinovaţi! 11 Iată, preotul Amaria este căpetenia voastră pentru toate treburile Domnului, iar Zebadia, fiul lui Ismael, este liderul Casei lui Iuda pentru toate treburile regelui; totodată leviţii vor sluji înaintea voastră ca dregători. Întăriţi-vă şi lucraţi, iar Domnul să fie cu cel ce face binele!“
Iehoşafat respinge invazia din est
20 După o vreme, moabiţii şi amoniţii împreună cu nişte meuniţi[c] au pornit la război împotriva lui Iehoşafat. 2 Mesagerii au venit la Iehoşafat şi l-au înştiinţat zicându-i: „O mare mulţime vine împotriva ta de dincolo de mare[d], din Edom[e], şi au ajuns la Haţaţon-Tamar, care este En-Ghedi.“ 3 Iehoşafat s-a temut. El s-a hotărât să-L întrebe pe Domnul şi a vestit un post în tot ţinutul lui Iuda. 4 Cei din Iuda s-au adunat ca să ceară ajutor de la Domnul. Da, ei au venit din toate cetăţile lui Iuda ca să ceară ajutor de la Domnul. 5 Iehoşafat a stat în adunarea lui Iuda şi a Ierusalimului, la Casa Domnului, înaintea curţii celei noi 6 şi a zis:
„Doamne, Dumnezeul strămoşilor noştri, oare nu Tu eşti Dumnezeu în ceruri? Oare nu Tu stăpâneşti peste toate regatele neamurilor? În mâna Ta este puterea şi tăria şi nimeni nu Ţi se poate împotrivi! 7 Oare nu Tu, Dumnezeul nostru, eşti Cel Care i-ai izgonit pe locuitorii acestei ţări dinaintea poporului Tău, Israel, şi n-ai dat-o Tu, pentru totdeauna, seminţei[f] lui Avraam, prietenul Tău[g]? 8 Ei au locuit în ţară şi au zidit în ea un Lăcaş pentru Numele Tău, zicând: 9 «Dacă va veni asupra noastră vreo nenorocire, sabia, judecata, molima sau foametea, iar noi vom sta înaintea acestei Case şi înaintea Ta, căci Numele Tău este în Casa aceasta şi dacă, în strâmtorarea noastră, vom striga către Tine, atunci Te rugăm să ne asculţi şi să ne izbăveşti!» 10 Priveşte acum la amoniţi, la moabiţi şi la cei din muntele Seir, – în teritoriul cărora nu i-ai dat voie lui Israel să intre atunci când venea din ţara Egiptului, căci el i-a ocolit şi nu i-a nimicit, – 11 priveşte cum ne răsplătesc: ei vin să ne izgonească din moştenirea Ta, pe care ne-ai dat-o în stăpânire! 12 O, Dumnezeul nostru, oare nu-i vei judeca Tu? Căci noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi care vine împotriva noastră! Noi nu ştim ce să ne facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi către Tine!“
13 Toţi bărbaţii din Iuda stăteau înaintea Domnului cu copilaşii, cu soţiile şi cu fiii lor. 14 Atunci Duhul Domnului a venit în mijlocul adunării, peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, un levit dintre urmaşii lui Asaf. 15 El a zis:
„Voi, toţi cei din Iuda, voi, locuitori ai Ierusalimului, şi tu, rege Iehoşafat, ascultaţi! Aşa vorbeşte Domnul: «Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi din cauza acestei mari mulţimi, căci lupta nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu! 16 Mâine, să înaintaţi împotriva lor! Ei se vor fi urcat prin trecătoarea Ţiţ şi-i veţi găsi la capătul văii dinspre pustia Ieruel. 17 Voi nu veţi avea de luptat. Opriţi-vă, staţi şi priviţi izbăvirea pe care v-o va da Domnul!» Iuda şi Ierusalim, nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi! Mâine, ieşiţi înaintea lor şi Domnul va fi cu voi!“
18 Iehoşafat s-a închinat cu faţa la pământ. Toţi cei din Iuda şi locuitorii Ierusalimului au căzut înaintea Domnului, închinându-I-se, 19 iar leviţii dintre urmaşii lui Chehat şi ai lui Korah s-au ridicat să-L laude pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu glas tare.
20 S-au sculat dis-de-dimineaţă şi au pornit înspre pustia Tekoa. La plecarea lor, Iehoşafat s-a ridicat şi a zis:
„Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, ascultaţi-mă! Încredeţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, şi veţi fi întăriţi! Încredeţi-vă în profeţii Lui şi veţi izbândi!“
21 S-a sfătuit apoi cu poporul, după care i-a pus pe cei ce Îi cântau Domnului şi-L lăudau cu podoabe sfinte[h], să iasă înaintea celor înarmaţi şi să zică: „Lăudaţi pe Domnul! Îndurarea Lui ţine pe vecie![i]“ 22 În clipa când au început să cânte şi să aducă laudă, Domnul a aşezat o ambuscadă împotriva amoniţilor, moabiţilor şi a locuitorilor din muntele Seir care veniseră împotriva lui Iuda şi aceştia au fost învinşi. 23 Amoniţii şi moabiţii s-au ridicat împotriva locuitorilor din Seir ca să-i distrugă şi să-i nimicească. Când au terminat cu locuitorii din Seir, s-au repezit unii la alţii şi s-au nimicit între ei. 24 Când cei din Iuda au ajuns pe înălţimea de unde puteau zări pustia şi s-au uitat înspre mulţimea de duşmani, iată că acolo erau numai leşuri zăcând pe pământ; nici unul nu scăpase. 25 Iehoşafat şi poporul lui s-au dus şi au adunat prada. Ei au găsit printre leşuri[j] o mulţime de bunuri, haine[k] şi vase preţioase, şi au luat atât de multe, încât nu le-au putut duce. Au avut nevoie de trei zile să adune prada, căci era foarte multă. 26 În ziua a patra, s-au strâns cu toţii în valea Beraca[l], unde L-au binecuvântat pe Domnul. De aceea au pus văii respective numele Beraca şi aşa i-a rămas numele până în ziua de astăzi. 27 Apoi toţi bărbaţii din Iuda şi din Ierusalim au plecat şi s-au întors la Ierusalim cu bucurie, avându-l pe Iehoşafat în fruntea lor, căci Domnul îi înveselise din pricina izbândei împotriva duşmanilor lor. 28 Au intrat în Ierusalim cântând din harfe, din lire şi din trâmbiţe şi s-au dus înspre Casa Domnului. 29 Groaza lui Dumnezeu a venit peste toate regatele celorlalte ţări, când au auzit că Domnul s-a luptat cu duşmanii lui Israel. 30 Prin urmare, regatul lui Iehoşafat a avut parte de linişte şi Dumnezeul lui i-a dat odihnă de jur împrejur.
31 Aşadar, Iehoşafat a domnit peste Iuda. El avea treizeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de douăzeci şi cinci de ani. Mama lui se numea Azuba şi era fiica lui Şilhi. 32 El a umblat în căile tatălui său, Asa, şi nu s-a abătut de la ele, făcând ce era drept înaintea Domnului. 33 Totuşi înălţimile nu au fost îndepărtate, iar poporul tot nu şi-a alipit inima de Dumnezeul strămoşilor lui. 34 Celelalte fapte ale lui Iehoşafat, de la început până la sfârşit, au fost scrise în „Cronicile lui Iehu“, fiul lui Hanani, care au fost incluse în „Cartea regilor lui Israel“. 35 După o vreme, Iehoşafat, regele lui Iuda, s-a aliat cu Ahazia, regele lui Israel, cel care s-a făcut vinovat de nelegiuire. 36 S-a aliat cu el ca să construiască nişte corăbii ce urmau să navigheze la Tarşiş[m]. Au construit corăbiile la Eţion-Gheber. 37 Atunci Eliezer din Mareşa, fiul lui Dodava, a profeţit împotriva lui Iehoşafat astfel: „Pentru că te-ai aliat cu Ahazia, Domnul îţi va sfărâma lucrarea!“ Corăbiile au fost sfărâmate şi nu au mai reuşit să navigheze la Tarşiş.
Al şaptelea sigiliu şi cădelniţa de aur
8 Când Mielul a rupt al şaptelea sigiliu, în cer s-a făcut linişte aproape o jumătate de oră. 2 Şi i-am văzut pe cei şapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu; acestora li s-au dat şapte trâmbiţe.
3 Un alt înger, care avea o cădelniţă de aur, a venit şi a stat înaintea altarului. I-a fost dată multă tămâie, pentru a o aduce împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor pe altarul de aur care este înaintea tronului. 4 Fumul de tămâie, împreună cu rugăciunile sfinţilor, s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu. 5 Îngerul a luat cădelniţa, a umplut-o cu foc de pe altar şi a aruncat focul pe pământ; şi au avut loc tunete, sunete[a], fulgere şi un cutremur.
Cele şapte trâmbiţe
6 Cei şapte îngeri care aveau cele şapte trâmbiţe erau pregătiţi să sune.
7 Primul a sunat din trâmbiţă. Şi a venit grindină şi foc amestecat cu sânge, care au fost aruncate pe pământ. A treia parte a pământului a fost arsă, a treia parte a copacilor a fost arsă şi toată iarba verde a fost arsă.
8 Al doilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare. A treia parte din mare s-a transformat în sânge, 9 a treia parte din făpturile care erau în mare şi care aveau viaţă au murit, şi a treia parte din corăbii au fost distruse.
10 Al treilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi din cer a căzut o stea mare, aprinsă ca o făclie; a căzut peste a treia parte din râuri şi peste izvoarele de apă. 11 Numele stelei era: „Pelin“[b]. A treia parte din ape s-au transformat în pelin şi mulţi oameni au murit din cauza apelor, pentru că fuseseră făcute amare.
12 Al patrulea înger a sunat din trâmbiţă. Şi au fost lovite a treia parte din soare, a treia parte din lună şi a treia parte din stele, pentru ca a treia parte din ele să fie întunecată şi astfel a treia parte din zi şi din noapte să nu mai aibă lumină.
13 M-am uitat şi am auzit un vultur care zbura în înaltul cerului, spunând cu glas puternic: „Vai, vai, vai de locuitorii pământului, din cauza celorlalte sunete de trâmbiţă, ale celorlalţi trei îngeri care urmează să sune!“
A cincea viziune: sfeşnicul de aur şi cei doi măslini
4 Îngerul care vorbea cu mine s-a întors şi m-a trezit aşa cum este deşteptat un om din somnul lui. 2 Apoi m-a întrebat:
– Ce vezi?
Eu i-am răspuns:
– Văd un sfeşnic, tot din aur, cu o cupă în vârful lui şi cu şapte candele pe el; mai sunt şi şapte tuburi pentru cele şapte candele care se află în vârf. 3 De asemenea, mai văd doi măslini: unul în partea dreaptă a cupei, iar celălalt în partea stângă a ei.
4 L-am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine:
– Ce înseamnă acestea, stăpânul meu?
5 Îngerul care vorbea cu mine mi-a zis:
– Nu ştii ce înseamnă acestea?
Nu, stăpânul meu! am răspuns eu.
6 Atunci el mi-a zis:
– Acesta este Cuvântul Domnului către Zerub-Babel: «Nu prin putere şi nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul Oştirilor.
7 Ce[a] eşti tu, munte măreţ? Înaintea lui Zerub-Babel vei deveni un loc neted! El va aşeza piatra cea din vârf în vuietul strigătelor de: ‘Har! Har pentru ea!’»
8 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 9 «Mâinile lui Zerub-Babel au pus temelia acestei Case şi tot mâinile lui o vor termina! Şi vei şti astfel că Domnul Oştirilor M-a trimis la voi! 10 Căci cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe?! Ei se vor bucura când vor vedea firul cu plumb[b] în mâna lui Zerub-Babel! Aceştia şapte sunt ochii Domnului care străbat întreg pământul.»
11 Atunci l-am întrebat:
– Ce înseamnă aceşti doi măslini din partea dreaptă a sfeşnicului şi din partea stângă a lui?
12 L-am întrebat a doua oară:
– Ce înseamnă aceste două ramuri de măslin dintre cele două tuburi de aur, care fac să curgă uleiul auriu?
13 Nu ştii ce înseamnă? mi-a zis el.
– Nu, stăpânul meu! am răspuns eu.
14 Atunci el mi-a zis:
– Aceştia sunt cei doi unşi[c] care stau lângă Stăpânul întregului pământ.
Necredinţa fraţilor lui Isus
7 După aceea, Isus a călătorit prin Galileea. Nu voia să călătorească prin Iudeea, pentru că iudeii căutau să-L omoare. 2 Sărbătoarea iudeilor, cea a Corturilor[a], era aproape. 3 Prin urmare, fraţii Lui I-au zis:
– Pleacă de aici şi du-te în Iudeea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările pe care le faci! 4 Căci nimeni nu face ceva pe ascuns când caută să devină cunoscut! Dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii!
5 Căci nici chiar fraţii Lui nu credeau în El. 6 Isus le-a răspuns:
– Timpul Meu n-a sosit încă, dar vouă timpul vă este totdeauna favorabil! 7 Pe voi lumea nu vă poate urî, dar pe Mine Mă urăşte, pentru că Eu depun mărturie despre ea că lucrările ei sunt rele. 8 Duceţi-vă voi la sărbătoare; Eu (încă)[b] nu Mă duc la sărbătoarea aceasta, pentru că timpul Meu încă n-a sosit pe deplin.
9 Şi, spunând aceste lucruri, a rămas în Galileea. 10 Însă după ce fraţii Lui au plecat la sărbătoare, S-a dus şi El, dar nu pe faţă, ci cam pe ascuns. 11 La sărbătoare, iudeii Îl căutau şi se întrebau: „Unde este Acela?“ 12 Erau multe şoapte[c] în mulţime cu privire la El. Unii ziceau: „Este un om bun!“ Alţii ziceau: „Nu, ci duce în rătăcire mulţimea!“ 13 Totuşi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea deschis despre El.
Isus la Sărbătoarea Corturilor
14 Când sărbătoarea era deja la jumătate, Isus S-a dus în Templu şi a început să dea învăţătură. 15 Iudeii se mirau şi se întrebau: „Cum de ştie Acesta atâta învăţătură fără să fi învăţat?!“
16 Isus le-a zis:
– Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui Ce M-a trimis. 17 Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va cunoaşte dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine. 18 Cel ce vorbeşte de la el caută slava lui însuşi; dar cel ce caută slava celui ce l-a trimis, acela este adevărat şi în el nu este falsitate. 19 Oare nu v-a dat Moise Legea? Şi totuşi nici unul dintre voi nu respectă Legea! De ce căutaţi să Mă omorâţi?
20 Mulţimea I-a răspuns:
– Ai demon! Cine caută să Te omoare?!
21 Isus le-a zis:
– Am făcut o lucrare şi toţi vă miraţi. 22 Moise v-a dat circumcizia – nu că ea este de la Moise, ci de la patriarhi – şi voi îl circumcideţi pe om în ziua de Sabat. 23 Dacă un om este circumcis în ziua de Sabat, ca să nu fie încălcată Legea lui Moise, atunci de ce sunteţi furioşi pe Mine pentru că am însănătoşit un om întreg în ziua de Sabat? 24 Nu judecaţi după aparenţe, ci judecaţi cu o judecată dreaptă!
Oamenii se întreabă dacă Isus este Cristosul
25 Atunci unii dintre locuitorii Ierusalimului au zis: „Nu este Acesta Cel pe Care caută ei să-L omoare? 26 Şi iată că vorbeşte deschis, iar ei nu-I zic nimic! Nu cumva conducătorii au ajuns să cunoască într-adevăr că El este Cristosul? 27 Totuşi noi ştim de unde este Omul Acesta; însă când va veni Cristosul nimeni nu va şti de unde este!“[d] 28 Atunci Isus, în timp ce dădea învăţătură în Templu, a strigat: „Mă cunoaşteţi şi ştiţi de unde sunt![e] N-am venit de la Mine Însumi, ci Cel Ce M-a trimis este adevărat, iar voi nu-L cunoaşteţi! 29 Eu Îl cunosc, pentru că Eu sunt de la El şi El M-a trimis.“ 30 Ei încercau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâna pe El, căci încă nu-I venise ceasul. 31 Însă mulţi din mulţime au crezut în El şi ziceau: „Când va veni Cristosul, va face El mai multe semne decât a făcut Acesta?“
32 Fariseii au auzit mulţimea murmurând aceste lucruri despre El şi, ca urmare, conducătorii preoţilor şi fariseii au trimis nişte gărzi să-L aresteze. 33 Atunci, Isus a zis: „Mai sunt cu voi încă puţin timp, iar apoi plec la Cel Ce M-a trimis. 34 Mă veţi căuta, dar nu Mă veţi găsi, iar unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni.“ 35 Iudeii se întrebau: „Unde urmează să se ducă Acesta, astfel încât noi să nu-L găsim?! Doar nu urmează să se ducă la cei împrăştiaţi printre greci şi să-i înveţe pe greci?! 36 Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le-a zis: «Mă veţi căuta, dar nu Mă veţi găsi, iar unde voi fi Eu, voi nu veţi putea veni.»?“
Isus, Apa vieţii
37 În ultima zi a sărbătorii, ziua cea mare, Isus S-a ridicat şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea! 38 Cel ce crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, aşa cum zice Scriptura!“[f] 39 Spunea aceasta despre Duhul pe Care urmau să-L primească cei ce cred în El. Căci Duhul nu fusese încă dat, pentru că Isus nu fusese încă proslăvit.
40 Când au auzit aceste cuvinte, unii din mulţime ziceau: „Acesta este într-adevăr Profetul!“ 41 Alţii ziceau: „Acesta este Cristosul!“, iar alţii ziceau: „Cum, din Galileea va veni Cristosul?! 42 Nu spune Scriptura că Cristosul va veni din sămânţa lui David[g] şi din Betleem[h], satul de unde era David?“ 43 Aşa că s-a făcut dezbinare în mulţime din cauza Lui. 44 Unii dintre ei voiau să-L prindă, însă nimeni n-a pus mâinile pe El.
Necredinţa conducătorilor religioşi
45 Gărzile s-au întors la conducătorii preoţilor şi la farisei, iar aceştia le-au întrebat:
– De ce nu L-aţi adus?
46 Gărzile au răspuns:
– Niciodată n-a vorbit cineva astfel!
47 Fariseii le-au zis:
– Nu cumva aţi fost duşi şi voi în rătăcire?! 48 A crezut în El vreunul dintre conducători sau dintre farisei?! 49 Însă mulţimea aceasta care nu cunoaşte Legea este blestemată!
50 Nicodim, cel care venise la Isus mai înainte şi care era unul dintre ei, le-a zis:
51 – Oare condamnă Legea noastră un om înainte să-l asculte şi să ştie ce face?
52 Ei i-au răspuns:
– Nu cumva eşti şi tu din Galileea? Cercetează şi vei vedea că din Galileea nu se ridică niciodată vreun profet[i]!
Femeia prinsă comiţând adulter
53 (Apoi fiecare s-a dus acasă.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.