Revised Common Lectionary (Complementary)
Responsabilitatea morală este individuală
18 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 2 „De ce continuaţi să folosiţi această zicală în ţara lui Israel, şi anume:
«Părinţii au mâncat struguri acri,
şi copiilor li s-au strepezit dinţii»?
3 Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că nu veţi mai folosi această zicală în Israel! 4 Iată că toate sufletele sunt ale Mele. Atât sufletul tatălui, cât şi sufletul fiului sunt ale Mele. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri!
25 Totuşi, voi ziceţi: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!» Ascultă, casă a lui Israel! Calea Mea nu este dreaptă? Oare nu căile voastre sunt cele nedrepte? 26 Dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui şi săvârşeşte nedreptate, el va muri din pricina aceasta; va muri din pricina nedreptăţii pe care a săvârşit-o.
27 Tot astfel, dacă cel rău se întoarce de la răutatea în care trăieşte şi face judecată şi dreptate, îşi va salva viaţa. 28 Dacă îşi vede starea şi se întoarce de la toate nelegiuirile pe care le-a săvârşit, va trăi cu siguranţă şi nu va muri.
29 Voi însă, cei din Casa lui Israel, spuneţi: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!» Calea Mea nu este dreaptă, casă a lui Israel? Oare nu căile voastre sunt cele nedrepte? 30 De aceea vă voi judeca pe fiecare după umbletele voastre, casă a lui Israel, zice Stăpânul Domn. Pocăiţi-vă şi întoarceţi-vă de la toate fărădelegile voastre, pentru ca nelegiuirea să nu vă mai fie o pricină de poticnire! 31 Aruncaţi de la voi toate fărădelegile pe care le-aţi săvârşit şi faceţi-vă rost de o inimă nouă şi de un duh nou! Pentru ce vrei să mori, casă a lui Israel? 32 Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Stăpânul Domn. Întoarceţi-vă deci şi veţi trăi!“
Psalmul 25[a]
Al lui David
1 Doamne, la Tine îmi înalţ sufletul!
2 Dumnezeul meu, în Tine mă încred:
să nu fiu dat de ruşine!
Să nu se bucure duşmanii mei de mine!
3 Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine,
ci de ruşine vor fi făcuţi cei ce Îţi sunt necredincioşi fără motiv.
4 Fă-mi cunoscute căile Tale, Doamne,
învaţă-mă cărările Tale!
5 Călăuzeşte-mă în adevărul Tău, învaţă-mă,
căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele!
În Tine nădăjduiesc toată ziua.
6 Adu-Ţi aminte, Doamne, de mila şi de îndurarea Ta,
căci acestea sunt veşnice!
7 Nu-Ţi aduce aminte de păcatele din tinereţea mea, nici de greşelile mele,
ci adu-Ţi aminte de mine după îndurarea Ta,
pentru bunătatea Ta, Doamne!
8 Domnul este bun şi drept;
de aceea le dă învăţătură celor păcătoşi pe cale.
9 El îi îndrumă pe cei smeriţi în ceea ce este drept
şi îi învaţă pe cei smeriţi calea Lui.
Imitându-L pe Cristos în smerenie
2 Aşadar, dacă este vreo încurajare în Cristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo părtăşie cu Duhul, dacă este vreo afecţiune şi vreo îndurare, 2 faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un duh şi un gând! 3 Nu faceţi nimic din ambiţie egoistă, nici din îngâmfare, ci, în smerenie, consideraţi-i pe alţii mai presus decât voi înşivă. 4 Fiecare dintre voi ar trebui să fie preocupat nu doar de interesele lui, ci şi de ale altora. 5 Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Cristos Isus,
6 Cel Ce, existând în chip[a] de Dumnezeu,
n-a considerat că a fi egal lui Dumnezeu
este un lucru ce trebuie apucat,
7 ci S-a golit de Sine,
luând chip de rob
şi devenind asemenea oamenilor.
La înfăţişare a fost găsit ca un om;[b]
8 S-a smerit
şi a devenit ascultător până la moarte şi încă moarte pe cruce.
9 De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult
şi I-a dăruit Numele
care este mai presus de orice nume,
10 pentru ca în Numele lui Isus
să se plece orice genunchi
din cer, de pe pământ şi de sub pământ,
11 şi orice limbă să mărturisească,
spre slava lui Dumnezeu Tatăl,
că Isus Cristos este Domnul.
Strălucind ca nişte stele
12 De aceea, preaiubiţii mei, aşa cum întotdeauna aţi ascultat, nu doar în prezenţa mea, ci mult mai mult acum, în absenţa mea, duceţi la bun sfârşit mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, 13 pentru că Dumnezeu este Cel Care lucrează în voi; şi astfel voi aveţi voinţă şi puteţi lucra după buna Lui plăcere.
Autoritatea lui Isus
23 A intrat apoi în Templu. În timp ce dădea învăţătură, au venit la El conducătorii preoţilor şi bătrânii poporului şi L-au întrebat:
– Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Şi cine Ţi-a dat această autoritate?
24 Isus le-a răspuns:
– Vă voi pune şi Eu o întrebare, iar dacă Îmi veţi răspunde la ea, vă voi spune şi Eu cu ce autoritate fac aceste lucruri. 25 Botezul lui Ioan de unde era? Din cer sau de la oameni?
Ei au început să vorbească între ei şi să zică: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», ne va întreba: «Atunci de ce nu l-aţi crezut?», 26 iar dacă vom răspunde: «De la oameni!», ne temem de mulţime, fiindcă toţi l-au considerat pe Ioan un profet“.
27 Aşa că I-au răspuns lui Isus:
– Nu ştim!
Atunci şi El le-a zis:
– Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.
Pilda celor doi fii
28 Ce părere aveţi? Un om avea doi fii. S-a dus la primul şi i-a zis:
– Fiule, du-te şi lucrează astăzi în vie!
29 Dar el i-a răspuns:
– Nu vreau.
Mai târziu însă i-a părut rău şi s-a dus.
30 Omul s-a dus şi la celălalt şi i-a spus acelaşi lucru. Acesta i-a răspuns: „Da, stăpâne!“, dar nu s-a dus.
31 Care dintre cei doi a făcut voia tatălui?
– Primul! I-au răspuns ei.[a]
Isus le-a zis:
– Adevărat vă spun că până şi colectorii de taxe şi prostituatele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu! 32 Căci a venit Ioan la voi umblând pe calea dreptăţii şi nu l-aţi crezut! Dar colectorii de taxe şi prostituatele l-au crezut. Şi măcar că aţi văzut acest lucru, nu v-a părut rău la urmă, ca să-l credeţi!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.