The Daily Audio Bible
Today's audio is from the NIV. Switch to the NIV to read along with the audio.
Cântecul de laudă al lui David
22 David I-a dedicat Domnului cuvintele acestui cântec în ziua în care Domnul l-a izbăvit din mâna tuturor duşmanilor lui şi din mâna lui Saul. 2 El a zis:
„Domnul este stânca mea, fortăreaţa mea şi izbăvitorul meu!
3 Dumnezeu este stânca mea în Care mă adăpostesc,
scutul meu, cornul[a] mântuirii mele,
întăritura mea, scăparea mea şi mântuitorul meu!
Tu mă scapi de asuprire!
4 Eu Îl chem în ajutor pe Domnul, Care este vrednic de laudă,
şi sunt izbăvit de duşmanii mei.
5 Mă înfăşuraseră valurile morţii,
mă copleşiseră şuvoaiele nimicirii!
6 Legăturile Locuinţei Morţilor[b] mă împresuraseră,
mă prinseseră laţurile morţii.
7 Dar în necazul meu L-am chemat pe Domnul,
L-am chemat pe Dumnezeul meu.
El mi-a ascultat glasul din Templul Său
şi strigătul meu a ajuns până la urechile Sale.
8 Atunci s-a zguduit şi s-a cutremurat pământul,
temeliile cerurilor[c] s-au zgâlţâit,
s-au clătinat, pentru că El se mâniase.
9 Fum se ridica din nările Lui
şi foc mistuitor din gura Lui,
cărbuni aprinşi ieşeau din ea.
10 A aplecat cerurile şi a coborât;
nori negri erau sub picioarele Lui.
11 Călărea pe un heruvim şi zbura;
plutea[d] pe aripile vântului.
12 Întunericul Şi-l aşternuse drept acoperământ, iar împrejurul Lui
erau grămezi de ape[e] şi nori deşi.
13 Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa ieşeau cărbuni aprinşi.
14 Domnul a tunat din ceruri,
Cel Preaînalt Şi-a făcut auzit glasul.
15 A aruncat săgeţi, risipindu-i pe duşmani,
a trimis fulgerul şi i-a pus pe fugă.
16 La mustrarea Domnului,
la suflarea nărilor Lui,
s-au văzut albiile apelor
şi s-au descoperit temeliile lumii.
17 El S-a întins din înălţime şi m-a apucat,
m-a scos din apele cele mari,
18 m-a izbăvit de duşmanul meu cel puternic
şi de vrăjmaşii mei, căci erau mai tari decât mine.
19 Ei m-au înfruntat în ziua necazului meu,
dar Domnul mi-a fost sprijin.
20 El m-a scos la loc larg,
m-a izbăvit pentru că El îşi găseşte plăcerea în mine.
21 Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea,
mi-a făcut după curăţia mâinilor mele,
22 căci am păzit căile Domnului
şi nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu;
23 toate judecăţile Lui sunt înaintea mea
şi nu m-am depărtat de hotărârile Lui;
24 am fost fără pată înaintea Lui
şi m-am păzit de nelegiuire.
25 Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea,
după curăţia mea[f] înaintea ochilor Săi.
26 Cu cel credincios, Tu Te arăţi credincios[g],
cu cel drept, Tu Te arăţi drept;
27 cu cel curat, Tu Te arăţi curat,
dar cu cel înşelător, Tu Te arăţi împotrivitor.
28 Tu mântuieşti poporul smerit,
dar cu privirea Ta îl smereşti pe cel trufaş.
29 Tu eşti candela mea, Doamne!
Domnul îmi luminează întunericul.
30 Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor,
cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit.
31 Cât despre Dumnezeu, Calea Lui este desăvârşită,
Cuvântul Domnului este încercat;
El este un scut pentru toţi cei ce se încred în El.
32 Cine este Dumnezeu în afară de Domnul?
Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?
33 Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare[h]
şi El mi-a făcut desăvârşită calea.
34 El mi-a întărit picioarele ca ale ciutelor
şi m-a aşezat pe înălţimi.
35 Îmi deprinde mâinile pentru luptă,
astfel încât braţele mele întind arcul de aramă.
36 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale
şi ajutorul Tău[i] mă face mare.
37 Tu-mi lărgeşti calea sub paşii mei,
ca să nu-mi alunece picioarele.
38 Îmi urmăresc duşmanii şi-i nimicesc,
nu mă întorc până nu-i prăpădesc.
39 Îi distrug şi îi zdrobesc de nu se mai ridică;
ei cad sub picioarele mele.
40 Tu mă încingi cu tărie pentru luptă
şi-i smereşti pe vrăjmaşii mei sub picioarele mele.
41 Tu faci ca duşmanii mei să fugă dinaintea mea
şi pe cei ce mă urăsc îi nimicesc.
42 Ei se uită în jur, dar nimeni nu-i izbăveşte,
strigă către Domnul, dar El nu le răspunde.
43 Îi pisez ca praful pământului,
ca noroiul de pe uliţe îi zdrobesc, îi strivesc.
44 Tu mă scapi de învinuirile poporului meu,
mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor;
un popor pe care nu-l cunosc îmi slujeşte.
45 Fiii străinului mă linguşesc;
de îndată ce mă aud, mă ascultă.
46 Fiii străinului îngălbenesc
şi ies tremurând din fortăreţele lor[j].
47 Domnul este viu!
Binecuvântată să fie Stânca mea!
Mărit să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele!
48 Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună,
Cel Care îmi supune popoare,
49 Cel Ce mă izbăveşte de vrăjmaşii mei.
Tu mă ridici deasupra duşmanilor mei;
Tu mă scapi de omul asupritor.
50 De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne,
şi voi cânta laudă Numelui Tău!
51 El dă mari izbăviri regelui Său
şi dă îndurare[k] unsului Său,
lui David şi seminţei[l] lui în veac.“
Ultimele cuvinte ale lui David
23 Acestea sunt cele din urmă cuvinte ale lui David:
Rostirea lui David, fiul lui Işai,
rostirea omului înălţat de Dumnezeu,
unsul Dumnezeului lui Iacov
şi cântăreţul plăcut al lui Israel:
2 „Duhul Domnului vorbeşte prin mine
şi Cuvântul Lui este pe limba mea.
3 Dumnezeul lui Israel a vorbit,
Stânca lui Israel mi-a zis:
«Cel care-i cârmuieşte pe oameni cu dreptate,
stăpânind cu frică de Dumnezeu,
4 este ca lumina dimineţii,
atunci când răsare soarele într-o dimineaţă senină;
el seamănă cu razele soarelui după ploaie,
care fac să crească iarba din pământ».
5 Nu este aşa Casa mea faţă de Dumnezeu?
Căci El a încheiat cu mine un legământ veşnic,
bine întocmit în toate privinţele şi bine păzit.
Nu va face El să răsară din acesta
tot ce este spre mântuirea şi bucuria mea?
6 Nelegiuiţii însă sunt toţi ca nişte spini buni de aruncat,
pe care nu poţi să-i iei cu mâna.
7 Oricine îi atinge foloseşte o unealtă de fier
sau mânerul unei suliţe
şi-i arde pe loc.
Vitejii lui David
8 Acestea sunt numele vitejilor lui David: Ioşeb-Başebet[m], un tahchemonit[n], era căpetenia celor trei. El şi-a ridicat suliţa împotriva a opt sute de duşmani[o] pe care i-a ucis într-o singură împrejurare. 9 Următorul era Elazar, fiul lui Dodo, urmaşul lui Ahohi. Şi el a fost unul dintre cei trei viteji care, împreună cu David, au ţinut piept filistenilor adunaţi la Pas-Damim[p] pentru război. Atunci israeliţii băteau în retragere, 10 însă el a rămas pe loc şi a ucis la filisteni până când i-a obosit mâna şi i-a rămas înţepenită pe sabie. Domnul a dat o mare biruinţă în ziua aceea. Oştirea s-a întors la Elazar numai ca să ia prada. 11 Un alt viteaz a fost Şama, fiul hararitului Aghe. Odată, filistenii se strânseseră la Lehi, unde se afla un ogor plin cu linte. Oştirea fugise dinaintea filistenilor, 12 însă Şama a stat în mijlocul ogorului şi l-a apărat ucigându-i pe filisteni. Domnul a dat o mare biruinţă. 13 Altădată, pe timpul secerişului, cei trei, dintre cele treizeci de căpetenii, au venit la David, la peştera Adulam, în timp ce o trupă de filisteni îşi aşezase tabăra în valea Refaim. 14 David se afla atunci în fortăreaţă[q], iar garnizoana filistenilor se afla la Betleem. 15 Lui David i s-a făcut sete şi a întrebat: „Cine îmi va aduce apă din fântâna de lângă poarta Betleemului?“ 16 Cei trei viteji au răzbit prin tabăra filistenilor, au scos apă din fântâna de lângă poarta Betleemului şi au adus-o cu bine la David. El însă nu a vrut s-o bea, ci a vărsat-o înaintea Domnului, 17 spunând: „Departe de mine, Doamne, să fac aşa ceva! Să beau eu sângele bărbaţilor care şi-au pus viaţa în primejdie?“ Şi n-a băut din acea apă. Astfel de isprăvi făceau cei trei viteji. 18 Abişai, fratele lui Ioab, fiul Ţeruiei, era căpetenia celor trei[r]. El şi-a ridicat suliţa împotriva a trei sute de duşmani şi i-a omorât. Şi astfel el şi-a câştigat un renume alături de cei trei. 19 Era mai respectat decât cei trei, ajungând chiar căpetenia lor, dar nu s-a ridicat la valoarea celor trei. 20 Benaia, fiul lui Iehoiada, era un viteaz din Kabţeel care a făcut mari isprăvi. El a ucis doi dintre cei mai viteji moabiţi[s], iar într-o zi în care ninsese a coborât într-o fântână[t], unde a omorât un leu. 21 A mai omorât, de asemenea, şi un egiptean uriaş. Egipteanul era înarmat cu o suliţă, în timp ce Benaia s-a dus înspre el doar cu un toiag. El a smuls suliţa din mâna egipteanului şi l-a ucis cu propria lui suliţă. 22 Astfel de isprăvi făcea Benaia, fiul lui Iehoiada, devenind la fel de vestit ca cei trei viteji. 23 Era mai respectat decât cei treizeci, însă nu s-a ridicat la înălţimea celor trei. David l-a numit conducătorul gărzii sale personale.
Coborârea Duhului Sfânt
2 Când a sosit ziua Cincizecimii[a], erau cu toţii la un loc. 2 Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic[b] şi a umplut toată casa în care şedeau ei. 3 Li s-au arătat nişte limbi ca de foc[c], care s-au împrăştiat şi s-au aşezat câte una pe fiecare dintre ei. 4 Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.
5 Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni evlavioşi din fiecare neam de sub cer. 6 Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas uluită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în propria lui limbă. 7 Toţi se mirau şi se minunau zicând: „Oare nu sunt galileeni toţi aceştia care vorbesc?! 8 Cum de îi auzim, fiecare dintre noi, vorbind în propria noastră limbă, în care ne-am născut?! 9 Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, din Iudeea, din Capadocia, din Pont, din Asia[d], 10 din Frigia, din Pamfilia, din Egipt, de prin părţile Libiei dinspre Cirena[e], vizitatori din Roma, 11 iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi, pe toţi îi auzim vorbind în limbile noastre despre lucrările măreţe ale lui Dumnezeu!“ 12 Toţi erau uimiţi şi nedumeriţi şi se întrebau unul pe altul: „Ce vrea să însemne aceasta?“ 13 Alţii însă îşi băteau joc şi ziceau: „Sunt plini de must!“
Petru vorbeşte mulţimii în ziua Cincizecimii
14 Dar Petru s-a sculat în picioare împreună cu cei unsprezece, şi-a ridicat glasul şi le-a vorbit astfel:
– Bărbaţi iudei şi voi, toţi locuitorii Ierusalimului, să vă fie cunoscut lucrul acesta şi să ascultaţi cuvintele mele! 15 Oamenii aceştia nu sunt beţi, aşa cum presupuneţi voi, pentru că nu este decât ceasul al treilea din zi[f], 16 ci aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioel:
17 „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu,
voi turna din Duhul Meu peste orice făptură.
Fiii şi fiicele voastre vor profeţi,
tinerii voştri vor vedea viziuni,
iar bătrânii voştri vor visa visuri!
18 Chiar şi peste slujitorii Mei şi slujitoarele Mele
voi turna din Duhul Meu în acele zile
şi vor profeţi.
19 Voi face minuni sus în cer
şi semne jos pe pământ,
sânge, foc şi coloane de fum.
20 Soarele se va preface în întuneric,
iar luna în sânge,
înainte să vină ziua cea mare şi glorioasă a Domnului.
21 Atunci oricine va chema Numele Domnului
va fi mântuit!“[g]
22 Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea: pe Isus din Nazaret, bărbat adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin faptele puternice, minunile şi semnele pe care Dumnezeu le-a făcut prin El în mijlocul vostru, după cum voi înşivă ştiţi, 23 pe Omul Acesta, dat pe mâna voastră după planul hotărât şi după preştiinţa lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fără de lege[h]! 24 Dumnezeu însă L-a înviat, dezlegându-L de durerile[i] morţii, pentru că nu era posibil să fie ţinut de ea. 25 Căci David zice despre El:
„Îl văd pe Domnul neîncetat înaintea mea,
căci El este la dreapta mea ca să nu mă clatin!
26 De aceea, mi se bucură inima şi mi se înveseleşte limba[j]!
Mai mult, trupul meu va locui în nădejde,
27 căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa Morţilor[k]
şi nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.
28 Mi-ai făcut cunoscute cărările vieţii …
mă vei umple de bucurie cu prezenţa Ta!“[l]
29 Bărbaţi, fraţilor, cât despre patriarhul David, daţi-mi voie să vă spun deschis că el a murit şi a fost îngropat, iar mormântul lui a rămas în mijlocul nostru până în ziua aceasta. 30 Aşadar, el era profet şi ştia că Dumnezeu îi promisese prin jurământ că va pune pe tronul lui pe unul din urmaşii lui.[m] 31 Ştiind deci mai dinainte, el vorbea despre învierea lui Cristos, atunci când spunea că nu va fi lăsat în Locuinţa Morţilor şi că trupul Lui nu va vedea putrezirea.
32 Dumnezeu L-a înviat pe acest Isus, şi noi toţi suntem martorii acestui fapt. 33 Aşadar, fiind înălţat la dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, El a turnat ceea ce vedeţi şi auziţi. 34 Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el însuşi zice:
„Domnul I-a zis Domnului meu[n]:
«Şezi la dreapta Mea,
35 până voi face din duşmanii Tăi
aşternut al picioarelor Tale!»“[o]
36 Să ştie bine deci toată casa lui Israel, că Dumnezeu L-a făcut Domn şi Cristos[p] pe acest Isus pe Care L-aţi răstignit voi!
37 Când au auzit aceste lucruri, ei au rămas străpunşi în inimă şi i-au întrebat pe Petru şi pe ceilalţi apostoli:
– Fraţilor, ce să facem?
38 Petru le-a răspuns:
– Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos[q] spre iertarea păcatelor voastre; şi veţi primi darul Duhului Sfânt! 39 Căci promisiunea este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru!
40 Şi cu multe alte cuvinte el mărturisea şi îi îndemna zicând:
– Mântuiţi-vă din mijlocul acestei generaţii corupte!
41 Cei ce au primit cuvântul lui au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor au fost adăugate cam trei mii de suflete.
Părtăşia credincioşilor
42 Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în părtăşie, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. 43 Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. 44 Toţi credincioşii erau la un loc şi aveau toate în comun; 45 îşi vindeau proprietăţile şi averile, iar banii îi împărţeau între ei, după cum avea nevoie fiecare. 46 În fiecare zi continuau să se întâlnească în acelaşi gând în Templu, frângeau pâinea acasă, luau parte la masă cu bucurie şi simplitate a inimii, 47 Îl lăudau pe Dumnezeu şi aveau parte de bunăvoinţă din partea întregului popor. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.
Psalmul 122
Un cântec de pelerinaj. Al lui David.
1 Mă bucur când mi se spune:
„Să mergem la Casa Domnului!“
2 Picioarele ni se opresc
la porţile tale, Ierusalime.
3 Ierusalimul este zidit ca o cetate
ce-şi adună poporul în unitate[a].
4 Acolo vin seminţiile,
seminţiile Domnului,
ca să laude Numele Domnului,
aşa cum s-a hotărât pentru Israel,
5 căci acolo sunt aşezate tronurile de judecată,
tronurile Casei lui David.
6 Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului!
„Fie ca cei ce te iubesc să prospere[b]!
7 Pacea să fie între zidurile tale
şi liniştea – în palatele tale.“
8 Din pricina fraţilor mei şi a prietenilor mei,
îţi urez: „Pacea fie în tine!“
9 Din pricina Casei Domnului, Dumnezeul nostru,
îţi doresc: „Bine să-ţi fie!“
19 Mai bine să fii smerit în duh printre cei umili,
decât să împarţi prada cu cei mândri.
20 Cine ţine seama de Cuvânt găseşte ce este bine
şi binecuvântat este cel ce se încrede în Domnul!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.