The Daily Audio Bible

¹¹ Când regele David a aflat ce vorbesc între ei toţi israeliţii, a trimis acest mesaj preoţilor Ţadok şi Abiatar: „Întrebaţi-i pe cei din sfatul bătrânilor lui Iuda: «De ce trebuie să fiţi voi cei de pe urmă care să-l aduceţi pe rege înapoi acasă? ¹² Voi sunteţi din aceeaşi seminţie cu mine; prin urmare, de ce trebuie să fiţi ultimii care să-l aduceţi acasă pe rege?»“ ¹³ Iar lui Amasa să-i spuneţi: „Nu eşti tu os din oasele mele şi carne din carnea mea? Dumnezeu să se poarte cu mine cu toată asprimea^[a] dacă, de azi înainte, nu vei fi tu conducătorul oştirii, în locul lui Ioab.“ ¹⁴ Regele a câştigat inima tuturor bărbaţilor din Iuda, ca şi cum aceştia ar fi fost un singur om. Ei au trimis vorbă regelui, spunându-i: „Întoarce-te împreună cu slujitorii tăi.“ ¹⁵ Regele s-a întors. El a ajuns la un moment dat la Iordan. Între timp, cei din Iuda veniseră la Ghilgal pentru a-l întâmpina pe rege şi a-l trece Iordanul. ¹⁶ Beniamitul Şimei, fiul lui Ghera, din Bahurim, s-a grăbit să vină împreună cu cei din Iuda în întâmpinarea regelui David. ¹⁷ O mie de bărbaţi din Beniamin îl însoţeau. Alături de ei se afla şi Ţiba, slujitorul familiei lui Saul, împreună cu cei cincizeci de fii ai lui şi douăzeci de slujitori. Au venit în grabă la Iordan, unde era şi regele. ¹⁸ El a trecut vadul ca să ajute familia regelui să traverseze şi ca să facă orice altceva ar mai fi dorit regele. După ce a trecut Iordanul, Şimei, fiul lui Ghera, s-a plecat înaintea regelui şi ¹⁹ i-a zis:

– Fie ca stăpânul meu să nu ia în seamă nelegiuirea mea şi să nu-şi aducă aminte de răul pe care slujitorul său i l-a făcut în ziua în care stăpânul meu, regele, părăsea Ierusalimul. Să nu pună regele la inimă lucrul acesta. ²⁰ Slujitorul tău recunoaşte că a păcătuit, dar iată că astăzi vin primul din întreaga Casă a lui Iosif^[b] ca să-l întâmpin pe stăpânul meu, regele.

²¹ Abişai, fiul Ţeruiei, a zis:

– Nu trebuie oare ca Şimei să moară pentru că l-a blestemat pe unsul Domnului?

²² – Ce am eu de-a face cu voi, fii ai Ţeruiei? i-a răspuns regele. De ce îmi sunteţi astăzi împotrivă? Astăzi să fie oare pedepsit cu moartea vreun om în Israel? Nu ştiu eu că astăzi sunt rege peste Israel?

²³ Apoi regele i-a zis lui Şimei:

– Nu vei muri!

Şi regele i-a promis printr-un jurământ. ²⁴ În întâmpinarea regelui a venit, de asemenea, şi Mefiboşet, nepotul lui Saul. Acesta nu-şi îngrijise picioarele, nu-şi aranjase barba şi nu-şi spălase hainele din ziua în care regele plecase şi până când acesta sosise în pace. ²⁵ Când a sosit de la Ierusalim în întâmpinarea regelui, acesta l-a întrebat:

– Mefiboşet, de ce nu ai venit cu mine?

²⁶ – O, rege, stăpânul meu! i-a răspuns Mefiboşet. Slujitorul tău, fiind olog, s-a gândit: „Voi înşeua un măgar şi, călare pe el, voi putea merge cu regele.“ Slujitorul meu însă m-a trădat. ²⁷ L-a defăimat pe slujitorul tău înaintea stăpânului meu, regele. Însă stăpânul meu, regele, este ca un înger al lui Dumnezeu: fă ce vei crede de cuviinţă. ²⁸ Întregul neam al bunicului meu nu merită nimic decât moartea din partea stăpânului meu, regele. Cu toate acestea, tu i-ai dat voie slujitorului tău să mănânce la masa ta. Ce alt drept aş mai putea cere de la rege?

²⁹ – Ce mai vorbeşti atâta? i-a zis regele. Am hotărât: tu şi Ţiba veţi împărţi pământul.

³⁰ – Poate să ia el chiar tot acum, de vreme ce stăpânul meu, regele, s-a întors teafăr acasă, i-a răspuns Mefiboşet.

³¹ Ghiladitul Barzilai a venit şi el din Roghelim şi l-a însoţit pe rege până dincolo de Iordan, lăsându-l apoi să-şi vadă de drum. ³² Barzilai era foarte bătrân – avea optzeci de ani – şi, deoarece era un om foarte bogat, îngrijise de rege cât timp acesta a locuit la Mahanayim. ³³ Regele i-a zis lui Barzilai:

– Vino cu mine la Ierusalim şi eu voi îngriji de tine.

³⁴ – Oare câţi ani voi mai trăi, ca să mă sui la Ierusalim cu regele? l-a întrebat Barzilai. ³⁵ Am ajuns la optzeci de ani. Pot eu să mai fac deosebirea între ceea ce este bun şi ceea ce este rău? Poate slujitorul tău să mai simtă gustul mâncării şi al băuturii? Pot eu să mai ascult cântecele cântăreţilor şi ale cântăreţelor? Şi de ce să fie slujitorul tău o povară în plus pentru stăpânul meu, regele? ³⁶ Slujitorul tău îl va însoţi pe rege dincolo de Iordan doar o mică distanţă. Oricum, de ce mi-ar oferi regele o asemenea răsplată? ³⁷ Dă-i voie, te rog, slujitorului tău să se întoarcă şi să moară în cetatea sa, unde sunt înmormântaţi tatăl său şi mama sa. Iată însă că aici este slujitorul tău, Chimham. Să-l ia stăpânul meu, regele, cu el şi să se poarte faţă de el cum va crede de cuviinţă.

³⁸ – Bine, i-a zis regele. Chimham va veni cu mine şi mă voi purta cu el aşa cum vei dori tu, iar tu, orice vei cere de la mine îţi voi dărui.

³⁹ Întreg poporul a trecut Iordanul. În cele din urmă l-a trecut şi regele. Acesta l-a sărutat şi l-a binecuvântat pe Barzilai, care s-a întors acasă. ⁴⁰ Regele s-a îndreptat spre Ghilgal împreună cu Chimham. Întreaga oştire a lui Iuda şi jumătate din oştirea lui Israel îl însoţeau. ⁴¹ Toţi bărbaţii lui Israel au venit însă la rege şi i-au zis:

– De ce bărbaţii lui Iuda, fraţii noştri, te-au furat şi l-au trecut pe rege Iordanul împreună cu familia lui şi cu toţi oamenii lui David?

⁴² Bărbaţii lui Iuda le-au dat bărbaţilor lui Israel următorul răspuns:

– Pentru că regele este rudă cu noi. Deci de ce vă mâniaţi pentru acest lucru? Am mâncat noi pe cheltuiala regelui? Am primit noi vreun dar din partea lui?

⁴³ Bărbaţii lui Israel le-au zis bărbaţilor lui Iuda:

– Noi avem, de zece ori mai mult decât voi, dreptul la rege! Chiar la David avem mai mult drept decât voi! Aşadar, de ce ne dispreţuiţi? Noi am fost cei dintâi care l-am chemat pe regele nostru înapoi.

Cuvintele bărbaţilor lui Iuda au avut însă mai mare greutate decât cuvintele bărbaţilor lui Israel.

Rebeliunea lui Şeba

20 S-a întâmplat că se afla acolo un om nelegiuit pe nume Şeba, fiul lui Bicri, un beniamit. Acesta a sunat din corn şi a zis:

² Toţi bărbaţii lui Israel l-au părăsit astfel pe David şi l-au urmat pe Şeba, fiul lui Bicri. Bărbaţii lui Iuda însă au rămas alipiţi de regele lor, în tot drumul său, de la Iordan până la Ierusalim. ³ După ce a sosit acasă, la Ierusalim, David le-a luat pe cele zece ţiitoare pe care le lăsase să îngrijească de palat şi le-a aşezat într-o casă, sub supraveghere. Le-a purtat de grijă, dar nu a mai intrat la ele^[c]. Acestea au rămas închise până în ziua morţii lor, trăind asemenea unor văduve.

⁴ Regele i-a zis lui Amasa: „Cheamă-i la mine pe bărbaţii lui Iuda în trei zile şi adu-i înaintea mea! Să fii şi tu prezent aici!“ ⁵ Amasa a plecat să îndeplinească porunca regelui, însă el a întârziat, stând peste timpul hotărât de acesta. ⁶ Atunci David i-a zis lui Abişai: „Să ştii că Şeba, fiul lui Bicri, ne va face mai mult rău decât ne-a făcut Absalom. Ia cu tine pe slujitorii stăpânului tău şi urmăreşte-l ca nu cumva să găsească cetăţi fortificate şi să scape de noi.“ ⁷ Astfel oamenii lui Ioab, cheretiţii, peletiţii^[d] şi toţi războinicii viteji au ieşit din Ierusalim, sub comanda lui Abişai, pentru a-l urmări pe Şeba, fiul lui Bicri. ⁸ În timp ce se aflau ei la stânca aceea mare din Ghivon, a venit şi Amasa să-i întâlnească. Ioab era îmbrăcat într-o tunică de război şi peste aceasta, la şold, purta o cingătoare cu o sabie în teacă. În timp ce se îndrepta înspre Amasa sabia i-a ieşit din teacă. ⁹ Ioab l-a salutat pe Amasa, spunându-i: „Ce mai faci, frate?“ Apoi l-a apucat cu mâna dreaptă de barbă ca să-l sărute. ¹⁰ Amasa n-a dat atenţie sabiei pe care Ioab o avea în mână, iar acesta l-a lovit cu ea în stomac, vărsându-i măruntaiele pe pământ. Fără a mai fi nevoie de încă o lovitură, Amasa a murit. Apoi Ioab, împreună cu fratele său Abişai, a continuat să-l urmărească pe Şeba, fiul lui Bicri. ¹¹ Unul dintre slujitorii lui Ioab a rămas lângă trupul lui Amasa şi striga: „Cine este de partea lui Ioab şi cine este de partea lui David să-l urmeze pe Ioab!“ ¹² Trupul lui Amasa zăcea în sânge, în mijlocul drumului. Slujitorul lui Ioab a văzut că toţi luptătorii se opreau. Când a văzut el că fiecare om se oprea în dreptul lui Amasa, a tras trupul de pe drum pe câmp şi a aruncat o haină peste el. ¹³ După ce a fost luat din drum, toţi oamenii l-au urmat pe Ioab în urmărirea lui Şeba, fiul lui Bicri.

Isus li Se arată câtorva ucenici la Marea Tiberiadei

21 După aceea, Isus li S-a arătat din nou ucenicilor, la Marea Tiberiadei^[a]. Li S-a arătat astfel: ² Simon Petru, Toma – cel numit „Didimus“^[b] –, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedei şi alţi doi dintre ucenicii lui Isus, erau împreună. ³ Simon Petru le-a zis:

– Mă duc să pescuiesc!

Ei i-au răspuns:

– Venim şi noi cu tine!

Au ieşit şi s-au suit într-o barcă, dar în noaptea aceea n-au prins nimic.

⁴ Când se făcuse deja dimineaţă, Isus stătea pe ţărm. Ucenicii însă nu ştiau că este Isus. ⁵ El le-a zis:

– Copilaşi, nu aveţi ceva peşte de mâncare?

– Nu! I-au răspuns ei.

⁶ El le-a zis:

– Aruncaţi năvodul în partea dreaptă a bărcii şi veţi găsi!

L-au aruncat şi nu l-au mai putut trage din cauza mulţimii peştilor.

⁷ Atunci ucenicul pe care-l iubea Isus^[c] i-a zis lui Petru: „Este Domnul!“ Auzind că este Domnul, Simon Petru şi-a pus haina pe el, pentru că era dezbrăcat, şi s-a aruncat în mare. ⁸ Ceilalţi ucenici au venit cu barca, trăgând năvodul cu peşti, căci nu era departe de ţărm, doar cam la două sute de coţi^[d]. ⁹ Când au coborât pe uscat, au văzut un foc de cărbuni, peşte pus deasupra şi pâine. ¹⁰ Isus le-a zis: „Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum!“ ¹¹ Simon Petru s-a suit în barcă şi a tras năvodul la ţărm, plin cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari; însă, cu toate că erau atâţia, năvodul nu s-a rupt.

¹² Isus le-a zis: „Veniţi şi luaţi micul dejun!“ Nici unul dintre ucenici nu îndrăznea să-L întrebe: „Tu Cine eşti?“, pentru că ştiau că este Domnul. ¹³ Isus S-a apropiat, a luat pâinea şi le-a dat-o; la fel a făcut şi cu peştele. ¹⁴ Aceasta era deja a treia oară când Isus li Se arăta ucenicilor Săi după ce fusese înviat dintre cei morţi.

Isus şi Petru

¹⁵ După ce au luat micul dejun, Isus l-a întrebat pe Simon Petru:

– Simon, fiul lui Ioan, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?

El I-a răspuns:

– Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc!

Isus i-a zis:

– Paşte mieii Mei!

¹⁶ L-a întrebat din nou, a doua oară:

– Simon, fiul lui Ioan, Mă iubeşti?

El I-a răspuns:

– Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc!

Isus i-a zis:

– Păstoreşte oile Mele!

¹⁷ L-a întrebat a treia oară:

– Simon, fiul lui Ioan, Mă iubeşti?

Petru s-a întristat pentru că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?“ şi I-a răspuns:

– Doamne, Tu le ştii pe toate, Tu ştii că Te iubesc!

Isus i-a zis:

– Paşte oile Mele! ¹⁸ Adevărat, adevărat îţi spun că, atunci când erai mai tânăr, tu însuţi te încingeai şi te duceai unde voiai; însă când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altcineva te va încinge şi te va duce unde nu vei voi!

¹⁹ A spus acestea ca să arate cu ce fel de moarte Îl va proslăvi Petru pe Dumnezeu.

Apoi i-a zis:

– Urmează-Mă!

Isus şi ucenicul iubit

²⁰ Petru s-a întors şi l-a văzut venind după ei pe ucenicul pe care-l iubea Isus^[e], acela care la cină stătuse la masă la pieptul^[f] lui Isus şi-L întrebase: „Doamne, cine este cel ce Te va trăda?“ ²¹ Văzându-l, Petru L-a întrebat pe Isus:

– Doamne, dar cu acesta ce va fi?

²² Isus i-a răspuns:

– Dacă vreau ca el să rămână până vin Eu, ce te priveşte pe tine?! Tu urmează-Mă!

²³ Din pricina aceasta a ieşit zvonul între fraţi că acel ucenic nu va muri. Dar Isus nu-i spusese că nu va muri, ci: „Dacă vreau ca el să rămână până vin Eu, ce te priveşte pe tine?!“

²⁴ Acesta este ucenicul care depune mărturie cu privire la aceste lucruri şi care a scris aceste lucruri. Şi ştim că mărturia lui este adevărată.

²⁵ Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă ar fi fost scrise fiecare, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi încăput cărţile scrise.

Psalmul 120^[a]

Un cântec de pelerinaj