Bible in 90 Days

²⁰ Atunci Moise le-a răspuns:

– Dacă veţi face aşa, dacă vă veţi înarma ca să luptaţi înaintea Domnului, ²¹ dacă veţi trece cu toţi cei înarmaţi dincolo de Iordan, înaintea Domnului, până ce El Îşi va izgoni dinainte toţi duşmanii Lui, ²² şi dacă vă veţi întoarce numai după ce ţara va fi supusă Domnului, atunci veţi fi fără vină înaintea Domnului şi înaintea lui Israel, iar ţinutul acesta va fi proprietatea voastră înaintea Domnului. ²³ Dar dacă nu veţi face aşa, atunci veţi păcătui înaintea Domnului şi puteţi fi siguri că păcatul vostru vă va ajunge. ²⁴ Construiţi cetăţi pentru copiii voştri şi ţarcuri pentru turmele voastre, dar împliniţi ce aţi promis cu gura voastră.

²⁵ Gadiţii şi rubeniţii i-au zis lui Moise:

– Noi, robii tăi, vom face întocmai după poruncile stăpânului nostru. ²⁶ Copiii şi soţiile noastre, turmele şi vitele noastre vor rămâne aici în fortificaţiile Ghiladului. ²⁷ Dar robii tăi, toţi cei pregătiţi pentru război, vor trece dincolo să lupte înaintea Domnului, cum zice stăpânul nostru.

²⁸ Atunci Moise le-a dat porunci cu privire la ei, preotului Elazar, lui Iosua, fiul lui Nun, şi conducătorilor familiilor din seminţiile israeliţilor. ²⁹ El le-a zis:

– Dacă gadiţii şi rubeniţii, toţi cei pregătiţi pentru război, vor trece cu voi Iordanul înaintea Domnului şi veţi supune ţara, atunci să le daţi Ghiladul în stăpânire. ³⁰ Dar dacă nu vor trece dincolo înarmaţi împreună cu voi, atunci să li se dea o proprietate în mijlocul vostru în Canaan.

³¹ Gadiţii şi rubeniţii au răspuns:

– Robii tăi vor face aşa cum a spus Domnul. ³² Vom trece înarmaţi în Canaan înaintea Domnului, iar proprietatea pe care o moştenim să fie de partea aceasta a Iordanului.

³³ Atunci Moise a dat gadiţilor, rubeniţilor şi la jumătate din seminţia lui Manase, fiul lui Iosif, regatul lui Sihon, regele amoriţilor, şi regatul lui Og, regele Başanului – ţara cu cetăţile ei, cetăţile cu teritoriile din jurul lor.

³⁴ Gadiţii au zidit Dibonul, Atarotul, Aroerul, ³⁵ Atrot-Şofanul, Iazerul, Iogbeha, ³⁶ Bet-Nimra şi Bet-Haranul ca cetăţi fortificate şi au construit şi ţarcuri pentru turme.

³⁷ Rubeniţii au rezidit Heşbonul, Eleale, Chiriatayim, ³⁸ precum şi Nebo şi Baal-Meon (aceste nume au fost schimbate) şi Sibma. Ei au pus alte nume cetăţilor pe care le-au construit.

³⁹ Urmaşii lui Machir, fiul lui Manase, s-au îndreptat către Ghilad, l-au cucerit şi i-au izgonit pe amoriţii care locuiau acolo. ⁴⁰ Atunci Moise i-a dat Ghiladul lui Machir, fiul lui Manase, şi el a locuit acolo. ⁴¹ Iair, urmaşul lui Manase, a luat în stăpânire şi el câteva aşezări şi le-a numit Havot-Iair^[a]. ⁴² Nobah a cucerit Chenatul şi satele din împrejurimile lui şi l-a numit Nobah, după numele lui.

Itinerariul lui Israel între Egipt şi Iordan

33 Iată popasurile israeliţilor care au ieşit din ţara Egiptului potrivit oştirilor lor, sub conducerea lui Moise şi a lui Aaron. ² La porunca Domnului, Moise a scris popasurile din timpul călătoriilor lor. Iată călătoriile lor potrivit popasurilor lor:

³ Israeliţii au ieşit din Ramses în a cincisprezecea zi a lunii întâi, a doua zi după Paşte. Au ieşit cu îndrăzneală sub privirile tuturor egiptenilor ⁴ în timp ce egiptenii îşi înmormântau întâii născuţi pe care Domnul îi lovise, căci Domnul a adus judecata până şi asupra zeilor lor.

³⁸ La porunca Domnului, preotul Aaron s-a urcat pe muntele Hor unde a murit în prima zi a lunii a cincea, în al patruzecilea an după ieşirea israeliţilor din ţara Egiptului. ³⁹ Aaron era în vârstă de o sută douăzeci şi trei de ani când a murit pe muntele Hor. ⁴⁰ Regele canaanit al Aradului, care locuia în Neghev^[c], în Canaan, a auzit de venirea israeliţilor.

Porunci privind cucerirea ţării

⁵⁰ Domnul i-a vorbit lui Moise în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului şi i-a zis: ⁵¹ „Spune-le israeliţilor: «Când veţi trece dincolo de Iordan, în Canaan, ⁵² să-i izgoniţi pe toţi locuitorii ţării dinaintea voastră. Să le distrugeţi toate chipurile de piatră şi toate chipurile turnate şi să le nimiciţi toate înălţimile. ⁵³ Luaţi ţara în stăpânire şi aşezaţi-vă în ea, căci Eu v-am dat ţara aceasta de moştenire. ⁵⁴ Împărţiţi ţara prin tragere la sorţi, după numărul clanurilor voastre. Celor ce sunt mai mulţi să le dai o moştenire mai mare, iar celor ce sunt mai puţini să le dai o moştenire mai mică. Moştenirea fiecăruia să fie în locul care iese prin tragere la sorţi. Să luaţi în stăpânire ţara potrivit seminţiilor părinţilor voştri. ⁵⁵ Dar dacă nu-i veţi izgoni pe locuitorii ţării, aceia pe care îi veţi lăsa să rămână vor fi ca nişte spini în ochii voştri şi ca nişte ghimpi în coaste. Ei vă vor duşmăni în ţara în care veţi locui. ⁵⁶ Şi vă voi face şi vouă aşa cum am plănuit să le fac lor.»“

Graniţele Israelului

34 Domnul i-a zis lui Moise: ² „Porunceşte-le israeliţilor şi spune-le: «Când veţi intra în Canaan, ţara aceasta, care v-a căzut ca moştenire, ţara Canaanului, va avea următoarele hotare:

³ Partea de sud să se întindă de la pustia Ţin până la hotarul Edomului. Astfel hotarul de sud va începe de la marginea Mării Sărate^[e] spre răsărit, ⁴ va trece pe la sud de Înălţimea Scorpionului^[f] şi va continua spre Ţin până la sud de Kadeş-Barnea. Apoi va trece prin Haţar-Adar spre Aţmon, ⁵ unde se va întoarce până la Râul Egiptului^[g] şi se va sfârşi la mare^[h].

⁶ Hotarul de apus va fi Marea cea Mare^[i]. Acesta vă va fi hotarul de apus.

⁷ Pentru hotarul de nord, trageţi o linie de la Marea cea Mare la muntele Hor, ⁸ de la muntele Hor la Lebo-Hamat^[j]. Apoi hotarul va ajunge la Ţedad, ⁹ va continua la Zifron şi va sfârşi la Haţar-Enan. Acesta să vă fie hotarul de nord.

¹⁰ Pentru hotarul de răsărit, trageţi o linie de la Haţar-Enan la Şefam. ¹¹ Hotarul va coborî de la Şefam la Ribla, la răsărit de Ayin, şi va continua pe marginea de răsărit a mării Chineret^[k]. ¹² Apoi hotarul va coborî de-a lungul Iordanului şi se va sfârşi la Marea Sărată. Aceasta va fi ţara voastră, cu hotarele ei de jur împrejur.»“

¹³ Moise le-a poruncit israeliţilor: „Aceasta este ţara pe care o veţi lua în stăpânire prin tragere la sorţi. Domnul a poruncit să fie dată la nouă seminţii şi jumătate, ¹⁴ căci seminţia urmaşilor lui Ruben, potrivit familiilor lor, seminţia urmaşilor lui Gad, potrivit familiilor lor şi jumătate din seminţia lui Manase şi-au primit moştenirea. ¹⁵ Aceste două seminţii şi jumătate şi-au primit moştenirea la răsărit de Iordan, în faţa Ierihonului, spre răsărit.“

Numele celor care trebuie să împartă ţara

¹⁶ Domnul i-a mai zis lui Moise: ¹⁷ „Iată numele bărbaţilor care trebuie să vă împartă ţara: preotul Elazar şi Iosua, fiul lui Nun. ¹⁸ Să numeşti împreună cu ei câte un bărbat din fiecare seminţie, care să-i ajute la împărţirea ţării. ¹⁹ Iată numele acestor bărbaţi:

²⁹ Aceştia sunt bărbaţii cărora Domnul le-a poruncit să le împartă israeliţilor moştenirea în ţara Canaanului.

Cetăţile leviţilor

35 Domnul i-a vorbit lui Moise în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului: ² „Porunceşte-le israeliţilor să dea leviţilor, din moştenirea pe care o vor avea, nişte cetăţi în care să poată locui. Să le mai dea şi păşuni în jurul acestor cetăţi. ³ Cetăţile să fie ale lor, ca să locuiască în ele, iar păşunile să fie pentru vitele, turmele şi celelalte animale ale lor.

⁴ Păşunile din jurul cetăţilor pe care le veţi da leviţilor să aibă, începând de la zidul exterior al cetăţii, o mie de coţi^[l] de jur-împrejur. ⁵ În afara cetăţii să număraţi două mii de coţi^[m] în partea de răsărit, două mii de coţi în partea de apus, două mii de coţi în partea de nord şi două mii de coţi în partea de sud, astfel încât cetatea să fie în mijloc. Acestea să fie păşunile lor din jurul cetăţilor lor.

⁶ Şase din cetăţile pe care le veţi da leviţilor să fie cetăţi de refugiu, în care să poată fugi ucigaşul. Pe lângă acestea să le mai daţi patruzeci şi două de cetăţi. ⁷ Astfel, toate cetăţile pe care trebuie să le daţi leviţilor să fie în număr de patruzeci şi opt, împreună cu păşunile din jurul lor.

⁸ Cetăţile pe care le veţi oferi din moştenirea israeliţilor, să fie date astfel: cei ce au multe cetăţi să dea mai multe şi cei ce au puţine cetăţi să dea mai puţine; fiecare seminţie să dea leviţilor din cetăţile ei, ţinând cont de moştenirea pe care a primit-o.“

Cetăţile de refugiu

⁹ Domnul i-a mai zis lui Moise: ¹⁰ „Vorbeşte-le israeliţilor şi spune-le: «Când veţi trece Iordanul în Canaan, ¹¹ să alegeţi câteva cetăţi care să fie locuri de refugiu, unde să poată fugi ucigaşul care a omorât fără voie o persoană. ¹² Aceste cetăţi vor fi locuri de refugiu dinaintea răzbunătorului, astfel încât ucigaşul să nu fie omorât înainte de a se înfăţişa în faţa adunării pentru a fi judecat. ¹³ Din cetăţile pe care le veţi da, şase să fie cetăţi de refugiu. ¹⁴ Trei să le daţi de partea aceasta a Iordanului şi trei în Canaan, ca cetăţi de refugiu. ¹⁵ Aceste şase cetăţi să fie locuri de refugiu pentru israeliţi, pentru străini şi pentru peregrinii din mijlocul vostru, pentru ca orice ucigaş care a omorât fără voie o persoană să poată fugi acolo.

¹⁶ Dacă un om loveşte pe cineva cu un obiect de fier şi-l ucide, acel om este un ucigaş; ucigaşul trebuie să fie omorât. ¹⁷ Dacă cineva are în mână o piatră a cărei lovitură poate cauza moartea şi loveşte pe cineva omorându-l, acel om este un ucigaş; ucigaşul trebuie să fie omorât. ¹⁸ Dacă cineva are în mână un obiect de lemn care poate cauza moartea şi loveşte pe cineva şi-l omoară, acel om este un ucigaş; ucigaşul trebuie să fie omorât. ¹⁹ Răzbunătorul sângelui să-l omoare pe ucigaş; atunci când îl va întâlni să-l omoare. ²⁰ Dacă cineva împinge cu ură un om sau dacă-l pândeşte şi aruncă cu ceva în el şi-l omoară ²¹ sau dacă-l loveşte cu pumnul din vrăjmăşie şi-l omoară, acel bărbat trebuie să fie omorât; el este un ucigaş. Răzbunătorul sângelui să-l omoare pe ucigaş când îl întâlneşte.

²² Dar dacă cineva loveşte dintr-odată un om, nu din duşmănie, sau dacă aruncă cu un obiect în el, fără să-l fi pândit dinainte, ²³ sau dacă, fără să-l vadă, aruncă în el cu o piatră care poate cauza moartea şi acesta moare, atunci, de vreme ce nu i-a fost duşman şi n-a intenţionat să-l rănească, ²⁴ adunarea trebuie să judece între el şi răzbunătorul sângelui, ţinând cont de următoarele legi: ²⁵ Adunarea trebuie să-l elibereze pe ucigaş din mâna răzbunătorului de sânge şi să-l trimită înapoi în cetatea de refugiu în care fugise. El să locuiască acolo până la moartea marelui preot care a fost uns cu untdelemn sfânt. ²⁶ Dar dacă ucigaşul trece dincolo de limitele cetăţii de refugiu în care a fugit ²⁷ şi răzbunătorul sângelui îl găseşte în afara cetăţii, atunci răzbunătorul sângelui îl poate omorî pe ucigaş şi nu va fi vinovat de omor. ²⁸ Acuzatul trebuie să rămână în cetatea de refugiu până la moartea marelui preot. Numai după moartea marelui preot se poate reîntoarce la proprietatea lui.

²⁹ Acestea vor fi pentru voi hotărâri pe baza cărora să judecaţi toate generaţiile care vor urma, oriunde veţi locui:

³⁰ Dacă cineva a ucis o persoană, ucigaşul trebuie să fie omorât doar pe baza mărturiei mai multor martori. Nimeni să nu fie ucis doar pe baza mărturiei unei singure persoane.

³¹ Să nu acceptaţi răscumpărare pentru viaţa unui ucigaş vinovat de moarte. El trebuie să fie omorât!

³² Să nu acceptaţi răscumpărare pentru cel care a fugit într-o cetate de refugiu şi să nu-i daţi voie să se întoarcă şi să locuiască în proprietatea lui înainte de moartea marelui preot.

³³ Să nu pângăriţi ţara unde veţi locui. Sângele pângăreşte ţara şi nu se poate face altfel de ispăşire pentru pământul peste care a fost vărsat sânge, decât prin sângele celui care l-a vărsat. ³⁴ Să nu pângăriţi deci ţara în care veţi locui şi în care voi locui şi Eu, căci Eu, Domnul, locuiesc în mijlocul israeliţilor.»“

Cazul fiicelor lui Ţelofhad

36 Conducătorii familiilor din clanul urmaşilor lui Ghilad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, care făceau parte din clanurile urmaşilor lui Iosif, au venit şi au vorbit înaintea lui Moise şi a celorlalţi conducători ai familiilor israelite. ² Ei le-au zis:

– Când Domnul i-a poruncit stăpânului nostru să împartă ţara israeliţilor ca moştenire prin tragere la sorţi, El ţi-a poruncit să dai moştenirea fratelui nostru Ţelofhad, fiicelor lui. ³ Dar dacă ele se mărită cu bărbaţi din alte seminţii israelite, atunci moştenirea lor va fi luată din moştenirea seminţiei noastre şi adăugată seminţiei din care bărbatul face parte. Astfel, o parte din moştenirea noastră ne va fi luată. ⁴ Şi când va veni anul de veselie pentru israeliţi, moştenirea lor va fi adăugată seminţiei în care ele s-au măritat şi proprietatea va fi ştearsă astfel din moştenirea seminţiei părinţilor noştri.

⁵ Moise a poruncit israeliţilor din partea Domnului şi le-a zis:

– Ce spune seminţia urmaşilor lui Iosif este adevărat. ⁶ Iată ce porunceşte Domnul fiicelor lui Ţelofhad: „Se pot mărita cu cine doresc, dar să se mărite numai cu cineva dintr-un clan din seminţia tatălui lor. ⁷ Nici o moştenire a israeliţilor să nu treacă dintr-o seminţie într-alta, căci fiecare israelit trebuie să-şi păstreze pământul moştenit de la părinţii lui. ⁸ Orice fată care moşteneşte pământ în oricare din seminţiile israelite, trebuie să se mărite cu cineva dintr-un clan din seminţia tatălui ei, pentru ca fiecare israelit să păstreze moştenirea tatălui său. ⁹ Nici o moştenire nu va trece de la o seminţie la alta, ci fiecare din seminţiile israelite să-şi păstreze propria-şi moştenire.“

¹⁰ Fetele lui Ţelofhad au făcut după porunca pe care Domnul i-a dat-o lui Moise. ¹¹ Fetele lui Ţelofhad – Mahla, Tirţa, Hogla, Milca şi Noa – s-au măritat cu verişori din partea tatălui lor. ¹² Ele s-au măritat în interiorul clanurilor urmaşilor lui Manase, fiul lui Iosif, iar moştenirea lor a rămas în seminţia clanului tatălui lor.

¹³ Acestea sunt poruncile şi hotărârile pe care Domnul le-a dat israeliţilor prin Moise în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.

Recapitularea istoriei în Transiordania. Porunca de a părăsi Horebul

1 Acestea sunt cuvintele rostite de Moise înaintea lui Israel, în pustia de la răsărit de Iordan, în Araba^[n], faţă în faţă cu Suf, între Paran şi Tofel, Laban, Haţerot şi Di-Zahab. ² Distanţa de la Horeb până la Kadeş-Barnea este cale de unsprezece zile pe drumul către muntele Seir.

³ În al patruzecilea an, în prima zi a lunii a unsprezecea^[o], Moise le-a spus israeliţilor ceea ce Domnul i-a poruncit să le spună. ⁴ Aceasta a avut loc după ce l-au învins pe Sihon, regele amorit, care locuia la Heşbon şi pe Og, regele Başanului, care locuia la Aştarot, în Edrei.

⁵ Dincolo de Iordan, în ţara Moabului, Moise a început să explice Legea aceasta, zicând:

⁶ „Domnul, Dumnezeul nostru ne-a vorbit la Horeb şi ne-a zis: «Aţi locuit destulă vreme pe muntele acesta. ⁷ Întoarceţi-vă şi plecaţi; mergeţi înspre regiunea muntoasă a amoriţilor şi înspre toţi locuitorii dimprejurul ei – din Araba, din regiunea muntoasă^[p] şi din zona deluroasă^[q], din Neghev^[r] şi de pe ţărmul mării – înspre ţara canaaniţilor şi înspre Liban, până la Râul cel Mare, râul Eufrat. ⁸ Priviţi, v-am pus ţara înainte! Intraţi şi luaţi în stăpânire ţara pe care Domnul a promis părinţilor voştri, Avraam, Isaac şi Iacov, că le-o va da lor şi seminţei^[s] lor.»

Desemnarea liderilor

⁹ V-am spus atunci: «Nu sunt în stare să vă port singur.» ¹⁰ Domnul, Dumnezeul vostru, v-a înmulţit şi iată că astăzi sunteţi la fel de numeroşi ca stelele cerului. ¹¹ Domnul, Dumnezeul strămoşilor voştri, să vă înmulţească de o mie de ori şi să vă binecuvânteze după cum a promis. ¹² Deci cum puteam eu să port de unul singur povara voastră, problemele voastre şi certurile voastre? ¹³ De aceea v-am spus: «Alegeţi din seminţiile voastre bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi cunoscuţi, iar eu îi voi pune conducători peste voi!» ¹⁴ Voi mi-aţi răspuns atunci că porunca pe care v-am dat-o este un lucru bun.

¹⁵ Prin urmare, am luat căpetenii din seminţiile voastre, bărbaţi înţelepţi şi cunoscuţi, şi i-am pus conducători peste voi: conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci şi peste zece oameni; i-am rânduit ca dregători în seminţiile voastre. ¹⁶ Le-am dat porunci, în acelaşi timp, şi judecătorilor voştri şi le-am zis: «Să ascultaţi neînţelegerile dintre fraţii voştri şi să judecaţi după dreptate neînţelegerile fiecăruia cu fratele său sau cu străinul. ¹⁷ Să nu fiţi părtinitori în judecată, ci să-l ascultaţi pe cel mic la fel ca şi pe cel mare. Să nu vă fie teamă de oameni, fiindcă judecata este a lui Dumnezeu; cazurile care sunt prea grele pentru voi să le aduceţi la mine ca să le ascult.» ¹⁸ La vremea aceea v-am poruncit tot ce aveaţi de făcut.

Trimiterea iscoadelor

¹⁹ Am plecat din Horeb, aşa cum Domnul, Dumnezeul nostru, ne poruncise, am călătorit prin toată pustia cea mare şi înfricoşătoare, pe care aţi văzut-o, mergând pe drumul către regiunea muntoasă a amoriţilor şi am ajuns la Kadeş-Barnea. ²⁰ Atunci eu v-am spus: «Aţi ajuns în regiunea muntoasă a amoriţilor, pe care ne-o dă Domnul, Dumnezeul nostru. ²¹ Iată că Domnul, Dumnezeul vostru, v-a pus ţara înainte. Duceţi-vă şi luaţi-o în stăpânire, aşa cum v-a poruncit Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri. Să nu vă fie frică şi să nu vă înspăimântaţi.»

²² Atunci v-aţi apropiat de mine şi mi-aţi zis: «Să trimitem câţiva bărbaţi înaintea noastră ca să iscodească ţara şi să ne aducă un răspuns cu privire la drumul pe care trebuie să înaintăm şi la cetăţile în care vom intra.» ²³ Propunerea voastră mi s-a părut bună, astfel că am luat doisprezece bărbaţi dintre voi, câte un om din fiecare seminţie. ²⁴ Ei au plecat, au trecut muntele, au ajuns în valea Eşcol şi au început să iscodească ţara. ²⁵ Au luat cu ei din roadele ţării, ni le-au adus şi s-au întors cu următorul mesaj: «Ţara pe care Domnul, Dumnezeul nostru, ne-o dă este bună.»

Răzvrătirea poporului

²⁶ Dar voi n-aţi vrut să mergeţi şi v-aţi împotrivit poruncii Domnului, Dumnezeul vostru. ²⁷ Aţi cârtit în corturile voastre şi aţi spus: «Pentru că ne urăşte, de aceea ne-a scos Domnul din ţara Egiptului! El vrea să ne dea pe mâna amoriţilor ca să fim nimiciţi. ²⁸ Unde să mergem? Fraţii noştri ne-au înmuiat inima când ne-au spus: ‘Locuitorii ţării sunt mai puternici şi mai înalţi decât noi. Cetăţile lor sunt mari, fortificate până la cer; mai mult, i-am văzut acolo şi pe anachiţi^[t]!’»

²⁹ Dar eu v-am zis să nu vă temeţi şi să nu vă fie frică de ei, ³⁰ fiindcă Domnul, Dumnezeul vostru, merge înaintea voastră şi El se va lupta pentru voi, tot aşa cum a făcut în Egipt, înaintea ochilor voştri. ³¹ Apoi, în pustie aţi văzut cum Domnul, Dumnezeul vostru, s-a îngrijit de voi asemenea unui părinte care se îngrijeşte de fiul său, pe toată perioada călătoriei, până când aţi ajuns în acest loc.

³² Cu toate acestea, nu v-aţi încrezut în Domnul, Dumnezeul vostru, ³³ Care mergea înaintea voastră pe drum,

într-un stâlp de foc noaptea şi într-un nor ziua, ca să vă caute un loc de popas şi să vă arate drumul pe care să mergeţi.

³⁴ Când Domnul a auzit ceea ce aţi vorbit, El s-a mâniat şi a jurat zicând: ³⁵ «Nici un bărbat din generaţia aceasta rea nu va vedea ţara aceea bună pe care le-am promis-o, prin jurământ, strămoşilor voştri, ³⁶ în afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea şi Eu îi voi da lui şi fiilor lui ţara în care merge, pentru că L-a urmat din toată inima pe Domnul.»

³⁷ Domnul s-a mâniat şi pe mine din cauza voastră şi mi-a zis: «Nici tu nu vei intra în ea, ³⁸ însă Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tău, va intra în ea. Încurajează-l, căci el îl va pune pe Israel s-o ia în stăpânire. ³⁹ Cu privire la copilaşii voştri, despre care aţi spus că vor fi pradă şi la fiii voştri, care azi nu cunosc nici binele, nici răul, ei vor intra în ţară; Eu le-o voi da şi ei o vor stăpâni. ⁴⁰ Cât despre voi, întoarceţi-vă şi mergeţi în pustie, pe drumul către Marea Roşie^[u].»

⁴¹ Voi însă aţi început să-mi spuneţi: «Am păcătuit împotriva Domnului! Ne vom duce să ne luptăm, aşa cum ne-a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru!» Şi astfel v-aţi luat armele şi aţi îndrăznit să vă urcaţi pe vârful muntelui. ⁴² Dar Domnul mi-a poruncit să vă spun astfel: «Să nu vă urcaţi şi să nu vă luptaţi pentru că Eu nu sunt în mijlocul vostru şi astfel veţi fi învinşi de către duşmanii voştri.»

⁴³ V-am vorbit, dar nu m-aţi ascultat. V-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului şi, încrezători, v-aţi urcat pe munte. ⁴⁴ Atunci amoriţii care locuiau în acea regiune muntoasă au venit împotriva voastră, v-au urmărit ca albinele şi v-au zdrobit din Seir până la Horma. ⁴⁵ Când v-aţi întors, aţi plâns înaintea Domnului, dar El nu v-a ascultat plânsetul şi nu v-a luat în seamă. ⁴⁶ Şi aşa aţi rămas la Kadeş, unde aţi locuit multe zile.

Pribegia prin pustie

2 Apoi ne-am întors şi am mers în pustie, pe drumul către Marea Roşie^[v], după porunca Domnului. Am înconjurat multe zile muntele Seir.

² Domnul mi-a zis: ³ «Ajunge cât aţi înconjurat muntele acesta! Întoarceţi-vă spre nord! ⁴ Porunceşte poporului următorul lucru: ‘Acum veţi traversa teritoriul fraţilor voştri, urmaşii lui Edom, care locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi, dar voi să vă păziţi bine. ⁵ Nu-i provocaţi la luptă, fiindcă nu vă voi da nimic din ţara lor, nici măcar o palmă de pământ. Muntele Seir i l-am dat în stăpânire lui Esau. ⁶ Să cumpăraţi de la ei pe preţ de argint hrană, ca să aveţi ce mânca şi să cumpăraţi de la ei pe preţ de argint apă, ca să aveţi ce bea, ⁷ căci Domnul, Dumnezeul vostru, a binecuvântat toată lucrarea mâinilor voastre. El cunoaşte călătoria voastră prin pustia cea mare; în timpul acestor patruzeci de ani Domnul, Dumnezeul vostru, a fost cu voi şi nu aţi dus lipsă de nimic’.»

⁸ Şi astfel am trecut pe lângă fraţii noştri, urmaşii lui Esau, care locuiau în Seir, departe de drumul spre Araba, departe de Elat şi de Eţion-Gheber; apoi ne-am întors şi am luat-o pe drumul care traversează pustia Moabului.

⁹ Domnul mi-a zis: «Să nu-i asediaţi pe moabiţi şi să nu-i provocaţi la luptă, fiindcă nu vă voi da nimic din ţara lor; cetatea Ar am dat-o în stăpânirea urmaşilor lui Lot.» ¹⁰ (În trecut aici locuiau emiţii, un popor puternic, numeros şi de statură înaltă asemenea anachiţilor^[w]. ¹¹ Ei erau consideraţi refaiţi ca şi anachiţii, dar moabiţii îi numeau emiţi. ¹² În Seir au locuit în trecut şi horiţii, însă urmaşii lui Esau i-au ocupat, i-au nimicit şi au locuit în locul lor, la fel cum a făcut Israel în ţara pe care Domnul i-a dat-o ca moştenire.) ¹³ «Acum ridicaţi-vă şi traversaţi uedul^[x] Zared!» Şi noi am traversat uedul Zared.

¹⁴ Perioada de când am plecat din Kadeş-Barnea şi până la traversarea uedului Zared a fost de treizeci şi opt de ani, timp în care toată generaţia de luptători a pierit din mijlocul taberei, aşa cum jurase Domnul. ¹⁵ Într-adevăr mâna Domnului a fost împotriva lor ca să-i nimicească din mijlocul taberei, până ce au pierit.

¹⁶ După ce au murit toţi luptătorii din mijlocul poporului, ¹⁷ Domnul mi-a vorbit: ¹⁸ «Astăzi vei trece hotarul Moabului pe la Ar. ¹⁹ Când te vei apropia de amoniţi, să nu-i asediezi şi să nu-i provoci la luptă, fiindcă nu-ţi voi da nimic din ţara lor, pentru că am dat-o în stăpânirea urmaşilor lui Lot.» ²⁰ (Şi această ţară era considerată ca fiind a refaiţilor, deoarece ei au locuit-o în trecut; amoniţii îi numeau zamzumimi. ²¹ Ei erau un popor puternic, numeros şi de statură înaltă asemenea anachiţilor. Domnul i-a nimicit dinaintea amoniţilor care i-au ocupat şi au locuit în locul lor. ²² La fel a făcut şi pentru urmaşii lui Esau, care locuiau în Seir, când i-a nimicit pe horiţi dinaintea lor. Ei i-au ocupat şi au locuit în acel loc până în ziua de azi. ²³ Tot aşa s-a întâmplat şi cu aviţii care locuiau în satele dimprejurul Gazei. Caftoriţii, veniţi din Caftor^[y], i-au distrus şi au locuit în locul lor.)

Înfrângerea lui Sihon, regele Heşbonului

²⁴ «Ridică-te şi traversează uedul Arnon, pentru că l-am dat în mâinile tale pe Sihon amoritul, regele Heşbonului, împreună cu ţara lui. Începe cucerirea şi provoacă-l la luptă. ²⁵ De azi încolo voi băga groaza şi frica de tine în toate popoarele de sub cer. Când vor auzi veşti despre tine, vor începe să tremure şi se vor îngrozi.»

²⁶ Din pustia Chedemot am trimis soli lui Sihon, regele Heşbonului, cu gând de pace, ca să-i spun: ²⁷ «Lasă-mă să trec prin ţara ta! Voi merge numai pe drum şi nu mă voi abate nici la dreapta, nici la stânga. ²⁸ Să-mi vinzi pe preţ de argint doar hrană, ca să am ce mânca şi apă, ca să am ce bea. Lasă-mă doar s-o traversez mergând pe jos – ²⁹ aşa cum m-au lăsat urmaşii lui Esau, care locuiesc în Seir şi moabiţii care locuiesc în Ar – până când voi traversa Iordanul în ţara pe care Domnul, Dumnezeul nostru, ne-o dă.» ³⁰ Dar Sihon, regele Heşbonului, nu ne-a lăsat să trecem, pentru că Domnul, Dumnezeul tău, i-a făcut duhul neînduplecat şi i-a împietrit inima ca să-l dea în mâinile tale, după cum vezi astăzi.

³¹ Domnul mi-a zis: «Iată că am început să ţi-l dau pe Sihon împreună cu ţara lui; ia în stăpânire teritoriul lui.» ³² Când Sihon împreună cu toţi oamenii săi a ieşit la luptă împotriva noastră la Iahaţ, ³³ Domnul, Dumnezeul nostru, l-a dat în mâinile noastre; noi l-am lovit de moarte atât pe el, cât şi pe fiii lui şi pe întregul lui popor. ³⁴ Le-am cucerit atunci toate cetăţile şi am distrus^[z] tot ce era în ele – bărbaţi, femei şi copii. N-am lăsat nici un supravieţuitor. ³⁵ Numai animalele şi bunurile din cetăţi le-am luat ca pradă pentru noi. ³⁶ De la Aroer, care este pe malul uedului Arnon şi de la cetatea care se află în defileu, până la Ghilad n-a existat nici o cetate prea puternică pentru noi. Domnul, Dumnezeul nostru, ni le-a dat pe toate. ³⁷ Însă de ţara amoniţilor, de malurile uedului Iabok şi de cetăţile din regiunea muntoasă nu v-aţi atins, aşa cum a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru.

Înfrângerea lui Og, regele Başanului

3 Ne-am întors şi am luat-o în sus pe drumul către Başan. Og, regele Başanului, ne-a ieşit înainte împreună cu toţi oamenii lui ca să se lupte cu noi la Edrei. ² Domnul mi-a zis: «Nu te teme de el, căci l-am dat în mâna ta, cu tot cu poporul şi ţara sa. Să-i faci aşa cum i-ai făcut lui Sihon, regele amoriţilor, care locuia în Heşbon.»

³ El l-a dat în mâinile noastre şi pe Og, regele Başanului, împreună cu tot poporul lui. I-am lovit până ce n-a mai rămas nici un supravieţuitor. ⁴ Am cucerit atunci toate cetăţile, până când n-a mai rămas nici una pe care să n-o fi luat de la ei, din cele şaizeci de cetăţi din tot ţinutul Argobului, din regatul lui Og din Başan. ⁵ Aceste cetăţi erau fortificate cu ziduri înalte, cu porţi şi zăvoare; pe lângă acestea mai erau şi satele fără ziduri, şi ele numeroase. ⁶ Noi le-am distrus cu totul^[aa], aşa cum îi făcusem şi lui Sihon, regele Heşbonului, nimicind^[ab] bărbaţii, femeile şi copiii din fiecare cetate. ⁷ Dar toate animalele şi bunurile care erau în cetăţi le-am luat ca pradă pentru noi.

⁸ Astfel, în perioada aceea am cucerit de la doi regi amoriţi teritoriile care sunt la răsărit de Iordan, de la uedul^[ac] Arnon până la muntele Hermon ⁹ (Hermonul fiind numit Sirion de către sidoniţi şi Senir de către amoriţi), ¹⁰ toate cetăţile podişului, întreg Ghiladul şi tot Başanul până la Salca şi Edrei, cetăţi ale regatului lui Og, în Başan. ¹¹ (Doar Og, regele Başanului, mai rămăsese din neamul refaiţilor. Patul^[ad] lui este unul de fier şi se află la Raba, cetatea amoniţilor. Are o lungime de nouă coţi şi o lăţime de patru coţi, după cotul unui om.^[ae])

Împărţirea Transiordaniei

¹² Acesta era teritoriul pe care-l luasem în stăpânire atunci. Le-am dat rubeniţilor şi gadiţilor ţinutul de la Aroer, care este lângă uedul Arnon, precum şi jumătate din regiunea muntoasă a Ghiladului împreună cu cetăţile ei. ¹³ Ceea ce mai rămăsese din Ghilad şi tot Başanul, regatul lui Og, am dat unei jumătăţi din seminţia lui Manase. (Întreaga regiune a Argobului din Başan era cunoscută ca ţara refaiţilor. ¹⁴ Iair, urmaşul lui Manase, a luat în stăpânire întreaga regiune a Argobului până la hotarul cu gheşuriţii şi maacatiţii. El a numit acele aşezări după numele său, acestea chemându-se până astăzi Havot-Iair^[af].) ¹⁵ Iar Ghiladul l-am dat lui Machir. ¹⁶ Rubeniţilor şi gadiţilor le-am dat ţinutul de la Ghilad până la uedul Arnon, al cărui mijloc ţine loc de hotar şi până la uedul Iabok, care este hotarul amoniţilor. ¹⁷ Le-am dat Araba^[ag], care se întinde până la Iordan, din Chineret^[ah] până la Marea Arabei (Marea Sărată)^[ai], iar spre răsărit – până la poalele muntelui Pisga.

¹⁸ În vremea aceea v-am poruncit astfel: «Domnul, Dumnezeul vostru, v-a dat ţara aceasta în stăpânire. Toţi cei puternici să meargă înarmaţi înaintea fraţilor lor israeliţi. ¹⁹ Numai soţiile, copiii şi vitele voastre – ştiu că aveţi multe vite – să rămână în cetăţile pe care vi le-am dat, ²⁰ până când Domnul le va da odihnă fraţilor voştri la fel ca şi vouă şi vor stăpâni ţara pe care El le-a dat-o dincolo de Iordan. După aceea fiecare se va întoarce la proprietatea lui.»

²¹ Tot atunci i-am spus lui Iosua: «Ai fost martor la tot ceea ce Domnul, Dumnezeul vostru, a făcut acestor doi regi; tot aşa va face tuturor regatelor împotriva cărora vei merge. ²² Deci să nu vă temeţi de ei, fiindcă Însuşi Domnul, Dumnezeul vostru, va lupta pentru voi.»

Moise este oprit să treacă Iordanul

²³ În perioada aceea m-am rugat Domnului şi I-am zis: ²⁴ «Stăpâne Doamne! Tu ai început să arăţi robului Tău măreţia şi puterea mâinii Tale, căci care este dumnezeul acela, în cer sau pe pământ, care să poată face lucrări ca ale Tale şi să aibă o putere asemănătoare cu a Ta? ²⁵ Dă-mi voie, Te rog, să trec şi să văd ţara aceea bună care este dincolo de Iordan, munţii aceia frumoşi şi Libanul.»

²⁶ Dar Domnul s-a mâniat pe mine din cauza voastră şi nu m-a ascultat. El mi-a răspuns: «Destul! Nu-Mi mai vorbi despre lucrul acesta. ²⁷ Urcă-te pe vârful Pisga şi priveşte spre apus, spre nord, spre sud şi spre răsărit. Priveşte-o cu ochii tăi, pentru că nu vei trece Iordanul. ²⁸ Instruieşte-l pe Iosua, încurajează-l şi întăreşte-l, fiindcă el va merge înaintea acestui popor şi el îl va ajuta să stăpânească ţara pe care tu o vei vedea.» ²⁹ Şi astfel am rămas în valea care este aproape de Bet-Peor.

Îndemn la supunere faţă de Lege

4 Acum, ascultă, Israele, poruncile şi hotărârile pe care vă învăţ. Împliniţi-le ca să trăiţi şi să intraţi în stăpânirea ţării pe care Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, v-a dat-o. ² Să nu adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu şi să nu desfinţaţi nimic dintre ele. Dimpotrivă să păziţi legile Domnului, Dumnezeul vostru, aşa cum vi le dau eu.

³ Aţi fost martori la ceea ce Domnul a făcut din cauza lui Baal-Peor^[aj]. El a nimicit din mijlocul vostru toţi bărbaţii care l-au urmat pe Baal-Peor, ⁴ însă voi, cei care aţi stat alipiţi de Domnul, Dumnezeul vostru, sunteţi toţi vii astăzi.

⁵ Iată că v-am învăţat poruncile şi hotărârile aşa cum mi-a poruncit Domnul, Dumnezeul meu, ca astfel să le puteţi împlini în ţara în care veţi intra s-o luaţi în stăpânire. ⁶ Să le păziţi şi să le împliniţi, fiindcă aceasta va fi înţelepciunea şi discernământul vostru înaintea popoarelor; ele vor auzi despre toate aceste porunci şi vor zice: «Într-adevăr poporul acesta este înţelept şi neamul acesta mare are discernământ!» ⁷ Căci care neam este aşa de mare, încât să-şi aibă zeii atât de aproape, cum Îl avem noi pe Domnul, Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl chemăm? ⁸ Şi care este neamul acela aşa de mare, încât să fi avut porunci şi hotărâri tot atât de drepte ca şi legea aceasta, pe care eu v-o prezint astăzi?

⁹ Numai ia seama la tine şi veghează cu luare-aminte asupra sufletului tău ca să nu uiţi lucrurile pe care le-ai văzut cu ochii tăi şi ca ele să nu se depărteze de inima ta în toate zilele vieţii tale. Fă cunoscute aceste lucruri copiilor tăi şi nepoţilor tăi. ¹⁰ Adu-ţi aminte de ziua în care ai stat în prezenţa Domnului, Dumnezeul tău, la Horeb, atunci când Domnul mi-a zis: «Strânge poporul la Mine ca să asculte cuvintele Mele şi să înveţe astfel, atât ei, cât şi copiii lor, să se teamă de Mine în toate zilele pe care le vor trăi pe pământ.» ¹¹ Voi v-aţi apropiat şi aţi stat în vecinătatea muntelui. Muntele ardea cu flăcări ce se înălţau până în inima cerurilor. Era întuneric, nori şi negură. ¹² Domnul v-a vorbit din mijlocul focului. Voi aţi auzit sunetul cuvintelor Sale, dar nu aţi văzut nici o înfăţişare, ci aţi auzit doar o voce. ¹³ El v-a vestit legământul Său, Cele Zece Porunci, pe care v-a poruncit să le urmaţi şi pe care le-a scris pe două table^[ak] de piatră. ¹⁴ În vremea aceea, Domnul mi-a poruncit să vă învăţ poruncile şi hotărârile pe care trebuie să le împliniţi în ţara pe care o veţi stăpâni, după ce veţi traversa Iordanul.

Idolatria este interzisă

¹⁵ În ziua când Domnul, Dumnezeul vostru, v-a vorbit la Horeb, din mijlocul focului, nu aţi văzut nici o înfăţişare; de aceea vegheaţi cu luare-aminte asupra sufletelor voastre, ¹⁶ ca nu cumva să vă pervertiţi şi să vă faceţi vreun chip cioplit, reprezentând un idol sau chipul unui bărbat sau al unei femei ¹⁷ sau înfăţişarea unui animal de pe pământ sau a unei păsări care zboară prin aer ¹⁸ sau chipul vreunei creaturi care mişună pe pământ sau al vreunui peşte care trăieşte în ape. ¹⁹ Iar atunci când veţi privi spre cer şi veţi vedea soarele, luna şi stelele, întreaga oştire a cerului, să nu vă lăsaţi îndemnaţi să vă închinaţi înaintea lor şi să le slujiţi, căci acestea sunt lucruri care au fost împărţite de Domnul, Dumnezeul vostru, tuturor neamurilor de sub cer. ²⁰ Pe voi însă Domnul v-a luat şi v-a scos din cuptorul de fier, din Egipt, ca să fiţi poporul moştenirii Lui, cum sunteţi astăzi.

²¹ Domnul s-a mâniat pe mine din cauza voastră şi a jurat că nu voi traversa Iordanul şi nu voi intra în ţara cea bună pe care El are să v-o dea ca moştenire. ²² Deci eu voi muri în ţara aceasta şi nu voi traversa Iordanul, dar voi îl veţi traversa şi veţi lua în stăpânire ţara aceea bună.

²³ Aşadar, vegheaţi asupra voastră şi nu uitaţi legământul Domnului, Dumnezeul vostru, pe care l-a încheiat cu voi. Să nu vă faceţi vreun idol sau orice alt fel de chip pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-a interzis să-l faceţi. ²⁴ Căci Domnul, Dumnezeul vostru, este un foc mistuitor şi un Dumnezeu gelos.

²⁵ Când veţi avea copii şi nepoţi şi veţi locui de mult timp în ţară, dacă vă veţi perverti şi vă veţi face vreun idol sau orice alt fel de chip, dacă veţi face ce este rău în ochii Domnului, Dumnezeul vostru, ca să-L mâniaţi, ²⁶ chem astăzi cerul şi pământul ca martori împotriva voastră, că veţi fi nimiciţi repede din ţara pe care o veţi lua în stăpânire după ce veţi traversa Iordanul. Nu veţi trăi multe zile, ci veţi fi nimiciţi. ²⁷ El vă va împrăştia printre popoare şi nu veţi rămâne decât un mic număr de oameni acolo, între neamurile la care Domnul vă va conduce. ²⁸ Acolo veţi sluji unor zei făcuţi de mâna omului, din lemn şi din piatră, care nu pot nici să vadă, nici să mănânce, nici să audă şi nici să miroasă. ²⁹ Dar dacă de acolo Îl veţi căuta pe Domnul, Dumnezeul vostru, Îl veţi găsi, dacă Îl veţi căuta din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru. ³⁰ În strâmtorarea voastră, după ce vi se vor fi întâmplat toate aceste lucruri, în zilele de pe urmă, vă veţi întoarce la Domnul, Dumnezeul vostru, şi-I veţi asculta glasul. ³¹ Căci Domnul, Dumnezeul vostru, este un Dumnezeu îndurător, Care nu vă va părăsi şi nu vă va distruge. El nu va uita legământul pe care l-a încheiat, prin jurământ, cu strămoşii voştri.

Nimeni nu este ca Domnul

³² Întrebaţi despre vremurile străvechi, care au fost înainte de zilele voastre, începând cu ziua în care Dumnezeu

l-a creat pe om pe pământ şi cercetaţi cerul de la un capăt la celălalt. S-a întâmplat vreodată un lucru atât de mare ca acesta sau s-a auzit vreodată aşa ceva? ³³ A existat vreodată vreun popor care să fi auzit glasul lui Dumnezeu^[al], vorbindu-i din mijlocul focului, cum l-aţi auzit voi şi să fi rămas în viaţă? ³⁴ A existat vreodată vreun dumnezeu care să ia un neam din mijlocul altui neam, prin încercări, prin semne şi minuni, prin război, cu mână puternică, cu braţ întins şi cu mare teroare, aşa cum a făcut cu voi Domnul, Dumnezeul vostru, în Egipt, înaintea ochilor voştri?

³⁵ Ţie ţi-au fost arătate aceste lucruri ca să ştii că Domnul este Dumnezeu şi că nu este altul în afară de El. ³⁶ Din cer te-a făcut să auzi vocea Lui, ca să te disciplineze. Pe pământ ţi-a arătat focul Lui cel mare, iar tu ai ascultat cuvintele Lui din mijlocul focului. ³⁷ El i-a iubit pe strămoşii tăi şi de aceea a ales sămânţa^[am] lor după ei. Apoi te-a scos din Egipt prin prezenţa şi puterea Lui cea mare. ³⁸ A izgonit dinaintea ta neamuri mari şi puternice ca să intri în ţara pe care ţi-a dat-o ca moştenire, după cum vezi astăzi.

³⁹ Să ştii astăzi şi să-ţi pui la inimă faptul că Domnul este Dumnezeu sus în cer şi jos pe pământ şi că nu este altul în afară de El. ⁴⁰ Păzeşte deci poruncile şi legile Lui, pe care eu ţi le dau astăzi, ca să-ţi meargă bine atât ţie, cât şi urmaşilor tăi şi astfel să trăieşti multe zile în ţara pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi-o dă pentru totdeauna.“

Cetăţi de scăpare

⁴¹ Atunci Moise a ales trei cetăţi la răsărit de Iordan, ⁴² ca să slujească de refugiu ucigaşului care l-a omorât fără voie pe semenul său, fără să-l fi urât mai dinainte. El va putea să se refugieze într-una din aceste cetăţi pentru a-şi salva viaţa. ⁴³ Aceste cetăţi erau: Beţer, în regiunea de podiş a rubeniţilor; Ramot, în Ghiladul gadiţilor şi Golan, în Başanul manasiţilor.

Recapitularea Legii de la Horeb şi a Decalogului

⁴⁴ Iată care este Legea pe care i-a dat-o Moise lui Israel. ⁴⁵ Acestea sunt mărturiile, poruncile şi hotărârile pe care Moise le-a dat israeliţilor după ce au ieşit din Egipt, ⁴⁶ dincolo de Iordan, în vale, faţă în faţă cu Bet-Peor, în ţara lui Sihon, regele amoriţilor, care locuia în Heşbon şi a fost învins de Moise şi de Israel după ieşirea lor din Egipt. ⁴⁷ Ei au luat în stăpânire ţara lui şi ţara lui Og, regele Başanului, cei doi regi amoriţi, care erau la răsărit de Iordan. ⁴⁸ Ţara lor se întindea de la Aroer, care este pe malul uedului^[an] Arnon, până la muntele Sirion^[ao] (acesta este Hermonul) ⁴⁹ şi cuprindea toată Araba^[ap] de la răsărit de Iordan până la Marea Arabei^[aq], lângă poalele muntelui Pisga.

5 Moise a convocat tot Israelul şi i-a zis:

„Ascultă, Israele, poruncile şi legile pe care vi le spun astăzi, în auzul vostru. Învăţaţi-le şi împliniţi-le! ² Domnul, Dumnezeul nostru, a încheiat cu noi un legământ la Horeb. ³ Nu cu strămoşii noştri a încheiat El legământul acesta, ci cu noi, cei ce suntem în viaţă astăzi. ⁴ Domnul v-a vorbit faţă în faţă pe munte, din mijlocul focului. ⁵ Atunci eu am stat între El şi voi, ca să vă fac cunoscut Cuvântul Domnului, deoarece v-a fost teamă de foc şi nu v-aţi urcat pe munte. Şi El a zis astfel:

⁶ «Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Care te-a scos din ţara Egiptului, din casa sclaviei.

⁷ Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine.

⁸ Să nu-ţi faci vreun idol reprezentând vreun lucru de sus din cer, de jos de pe pământ sau din apele de sub pământ. ⁹ Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, fiindcă Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, Care pedepsesc copiii pentru nelegiuirea părinţilor lor, până la a treia sau a patra generaţie^[ar] a celor ce Mă urăsc ¹⁰ şi Îmi arăt îndurarea^[as] până la a mia generaţie a celor ce Mă iubesc şi împlinesc poruncile Mele.

¹¹ Să nu foloseşti nesăbuit^[at] Numele Domnului, Dumnezeul tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel care va folosi nesăbuit Numele Lui.

¹² Păzeşte ziua de Sabat, ca s-o sfinţeşti, după cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău. ¹³ Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci toată lucrarea ta, ¹⁴ dar ziua a şaptea este Sabatul Domnului, Dumnezeul tău; să nu faci nici o lucrare, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sclavul sau sclava ta, nici boul, nici asinul şi nici un alt animal de-al tău, nici străinul care locuieşte în cetatea ta, pentru ca sclavul şi sclava ta să se odihnească la fel ca tine. ¹⁵ Adu-ţi aminte că şi tu ai fost sclav în ţara Egiptului şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos de acolo cu mână puternică şi cu braţ întins. De aceea ţi-a poruncit El să păzeşti ziua de Sabat.

¹⁶ Cinsteşte-l pe tatăl tău şi pe mama ta, aşa cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, pentru ca să trăieşti mult timp şi să-ţi meargă bine în ţara pe care ţi-o va da Domnul, Dumnezeul tău!

¹⁷ Să nu ucizi!

¹⁸ Să nu comiţi adulter!

¹⁹ Să nu furi!

²⁰ Să nu depui mărturie falsă împotriva semenului tău!

²¹ Să nu o pofteşti pe soţia semenului tău; să nu pofteşti casa semenului tău, pământul lui, sclavul sau sclava lui, boul sau asinul lui şi nici vreun alt lucru care este al semenului tău.»

²² Acestea sunt poruncile pe care Domnul le-a rostit cu glas tare înaintea întregii adunări, pe munte, din mijlocul focului, dintre nori şi negură deasă şi nu a mai adăugat nimic. Le-a scris pe două table de piatră şi mi le-a dat mie. ²³ Când aţi auzit glasul din mijlocul întunericului, în timp ce muntele ardea, căpeteniile seminţiilor voastre şi cei din sfatul bătrânilor^[au] s-au apropiat de mine ²⁴ şi mi-au zis: «Iată că Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a arătat slava şi măreţia Sa şi noi am auzit glasul Lui din mijlocul focului. În ziua aceasta am văzut că Dumnezeu a vorbit omului şi el a rămas în viaţă. ²⁵ Dar acum, de ce trebuie să murim? Căci focul Lui cel mare ne va mistui şi ne va omorî dacă vom continua să ascultăm glasul Domnului, Dumnezeul nostru. ²⁶ Cine este omul care să fi auzit, ca şi noi, glasul Dumnezeului celui Viu, vorbind din mijlocul focului şi să trăiască? ²⁷ Apropie-te tu şi ascultă tot ceea ce Domnul, Dumnezeul nostru, va vorbi. Apoi să ne spui şi nouă tot ceea ce El îţi va zice, iar noi vom asculta şi vom împlini.»

²⁸ Domnul a auzit cuvintele pe care mi le-aţi spus şi mi-a vorbit: «Am auzit cuvintele pe care ţi le-a spus poporul acesta. Tot ceea ce au vorbit este bine. ²⁹ O, dacă ar rămâne ei cu aceeaşi inimă, să se teamă de Mine şi să păzească toate poruncile Mele în toate zilele vieţii lor, ca să fie fericiţi pentru totdeauna ei împreună cu fiii lor. ³⁰ Du-te şi spune-le să se întoarcă fiecare la cortul lui. ³¹ Tu însă rămâi aici cu Mine ca să-ţi dau toate legile, poruncile şi hotărârile pe care trebuie să-i înveţi să le împlinească în ţara pe care le-o dau în stăpânire.»

³² Deci vegheaţi ca să faceţi aşa cum v-a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru. Să nu vă abateţi nici la dreapta, nici la stânga. ³³ Să umblaţi în toate căile pe care vi le-a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru, ca să trăiţi, să fiţi fericiţi şi să aveţi multe zile în ţara pe care o veţi stăpâni.

Iubirea de Dumnezeu şi împlinirea poruncilor

6 Acestea sunt legile, poruncile şi hotărârile pe care Domnul, Dumnezeul vostru, mi-a poruncit să vă învăţ să le împliniţi în ţara pe care o veţi moşteni, ² ca să vă temeţi de Domnul, Dumnezeul vostru, atât voi, cât şi fiii şi nepoţii voştri, în toate zilele vieţii voastre, păzind toate hotărârile şi poruncile pe care eu vi le dau şi ca să trăiţi multe zile. ³ Ascultă, Israele, şi veghează să le împlineşti, ca să fii fericit şi să devii numeros în ţara în care curge lapte şi miere, aşa cum ţi-a promis Domnul, Dumnezeul părinţilor tăi.

⁴ Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn^[av]. ⁵ Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta. ⁶ Iar cuvintele acestea, pe care ţi le poruncesc astăzi, să le păstrezi în inima ta. ⁷ Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti despre ele când vei fi acasă sau în călătorie, când te vei culca sau când te vei trezi. ⁸ Să ţi le legi de mâini ca semn de aducere-aminte şi să ţi le fixezi pe frunte^[aw]. ⁹ Să le scrii pe uşorii caselor tale şi pe porţile cetăţilor tale.

¹⁰ Când Domnul, Dumnezeul tău, te va duce în ţara pe care a promis-o, prin jurământ, strămoşilor tăi, Avraam, Isaac şi Iacov, şi-ţi va da cetăţi mari şi bune, pe care nu tu le-ai construit, ¹¹ case pline cu tot felul de bunuri, pe care nu tu le-ai umplut, fântâni pe care nu tu le-ai săpat, vii şi măslini pe care nu tu i-ai plantat, atunci când vei mânca şi te vei sătura, ¹² veghează ca nu cumva să uiţi de Domnul, Care te-a scos din ţara Egiptului, din casa sclaviei. ¹³ Să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, numai Lui să-I slujeşti şi în Numele Lui să juri. ¹⁴ Să nu vă duceţi după alţi dumnezei, după zeii popoarelor din jurul vostru, ¹⁵ fiindcă Domnul, Dumnezeul vostru, Care este în mijlocul vostru, este un Dumnezeu gelos, iar mânia Lui s-ar aprinde împotriva voastră şi v-ar nimici de pe faţa pământului. ¹⁶ Să nu-L ispitiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, aşa cum L-aţi ispitit la Masa. ¹⁷ Să păziţi cu atenţie poruncile Domnului, Dumnezeul vostru, mărturiile şi legile pe care vi le-a dat. ¹⁸ Să faceţi ce este drept şi bine înaintea Domnului, ca să fiţi fericiţi şi să intraţi în stăpânirea acelei ţări bune pe care El a promis-o, prin jurământ, strămoşilor voştri ¹⁹ şi astfel să-i izgoniţi pe toţi duşmanii voştri dinaintea voastră, după cum Domnul a promis.

²⁰ Când fiul tău te va întreba într-o zi: «Ce înseamnă aceste mărturii, legi şi hotărâri, pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi le-a dat?», ²¹ să îi răspunzi fiului tău astfel: «Îi eram sclavi lui Faraon în Egipt, iar Domnul ne-a scos din Egipt cu mână tare, ²² făcând înaintea ochilor noştri semne, minuni mari şi dezastre împotriva Egiptului, împotriva lui Faraon şi a întregii lui case; ²³ El ne-a scos de acolo ca să ne ducă în ţara pe care a promis-o, prin jurământ, strămoşilor noştri. ²⁴ Domnul ne-a poruncit să împlinim toate aceste legi şi să ne temem de El ca să fim tot timpul fericiţi şi să ne ţină în viaţă aşa cum face astăzi. ²⁵ Iar dacă vom avea grijă să împlinim toate poruncile acestea înaintea Domnului, Dumnezeul nostru, aşa cum ne-a poruncit El, atunci vom avea parte de dreptatea Lui^[ax].»

Porunca de a-i nimici pe canaaniţi şi pe idolii lor

7 Când Domnul, Dumnezeul tău, te va duce în ţara înspre care mergi ca să o iei în stăpânire şi va izgoni dinaintea ta multe neamuri – pe hitiţi, pe ghirgaşiţi, pe amoriţi, pe canaaniţi, pe periziţi, pe hiviţi şi pe iebusiţi, şapte neamuri mai numeroase şi mai puternice decât tine – ² când Domnul, Dumnezeul tău, ţi le va da şi le vei învinge, să le nimiceşti^[ay] cu totul. Să nu închei legământ cu ele şi nici să nu-ţi fie milă de ele. ³ Să nu te înrudeşti cu ele, dându-ţi fetele fiilor lor sau luând pe fetele lor pentru fiii tăi, ⁴ pentru că i-ar întoarce pe fiii tăi de la Mine şi ar sluji altor dumnezei. Atunci mânia Domnului s-ar aprinde împotriva ta şi te-ar nimici îndată. ⁵ Iată însă ce să le faci: să le dărâmi altarele, să le zdrobeşti stâlpii sacri, să le tai aşerele^[az] şi să le arzi idolii în foc. ⁶ Fiindcă voi sunteţi un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul vostru. El v-a ales dintre toate popoarele care sunt pe pământ, ca să fiţi poporul Lui, comoara Lui^[ba].

⁷ Domnul nu s-a ataşat de voi şi nu v-a ales pentru că sunteţi mai numeroşi decât celelalte popoare, – căci voi sunteţi cei mai neînsemnaţi dintre toate popoarele, – ⁸ ci pentru că Domnul vă iubeşte şi Şi-a respectat jurământul pe care l-a făcut strămoşilor voştri; de aceea v-a scos Domnul cu mână puternică şi v-a eliberat din casa sclaviei, din mâna lui Faraon, monarhul Egiptului. ⁹ Acum dar să ştiţi că Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios, Care Îşi păstrează legământul şi îndurarea până^[bb] la a mia generaţie faţă de cei ce Îl iubesc şi păzesc poruncile Lui. ¹⁰ Dar răsplăteşte îndată celor care Îl urăsc, nimicindu-i. El nu întârzie să-i răsplătească celui care-L urăşte. ¹¹ De aceea păziţi poruncile, legile şi hotărârile pe care vi le dau astăzi să le împliniţi.

¹² Dacă veţi lua aminte la aceste legi, dacă le veţi păzi şi le veţi împlini, atunci Domnul, Dumnezeul vostru, Îşi va păstra faţă de voi legământul şi îndurarea pe care le-a jurat strămoşilor voştri. ¹³ El vă va iubi, vă va binecuvânta şi vă va înmulţi. Va binecuvânta rodul pântecelor voastre şi rodul pământurilor voastre, grânele, mustul şi uleiul vostru, creşterea cirezilor voastre şi creşterea turmelor voastre în ţara pe care a promis strămoşilor voştri că v-o va da. ¹⁴ Veţi fi binecuvântaţi mai mult decât toate popoarele; la voi nu va exista nici un om şi nici un animal sterp. ¹⁵ Domnul va îndepărta de la voi orice fel de maladie şi nu vă va lovi cu nici una din bolile pe care le-aţi cunoscut în Egipt, dar va lovi cu ele pe toţi aceia care vă urăsc. ¹⁶ Să distrugeţi toate popoarele pe care Domnul, Dumnezeul vostru, vi le va da. Ochii voştri să nu privească cu milă spre ele şi să nu slujiţi zeilor lor, fiindcă lucrurile acestea vor fi o capcană pentru voi.

¹⁷ Poate că veţi zice în inimile voastre: «Popoarele acestea sunt mai numeroase decât noi! Cum vom putea să le izgonim?» ¹⁸ Să nu vă temeţi de ele. Aduceţi-vă aminte ceea ce Domnul, Dumnezeul vostru, i-a făcut lui Faraon şi întregului Egipt, ¹⁹ aduceţi-vă aminte de încercările mari pe care le-aţi văzut, de semnele şi de minunile, de mâna puternică şi de braţul cu care El v-a scos. Tot aşa va face Domnul, Dumnezeul vostru, tuturor popoarelor de care vă temeţi. ²⁰ Mai mult, Domnul, Dumnezeul vostru, va trimite viespi^[bc] împotriva lor, până vor fi nimiciţi chiar şi cei ce au mai rămas şi s-au ascuns de voi. ²¹ Să nu vă temeţi de ei fiindcă Domnul, Dumnezeul vostru, Care este în mijlocul vostru, este Dumnezeul cel Mare şi Înfricoşător. ²² Domnul, Dumnezeul vostru, va izgoni aceste neamuri dinaintea voastră încetul cu încetul. Nu le veţi putea nimici repede ca să nu se înmulţească animalele sălbatice împotriva voastră. ²³ Dar Domnul, Dumnezeul vostru, vi le va da vouă, va aduce peste ele o mare groază, până vor fi nimicite. ²⁴ El îi va da pe regii lor în mâinile voastre şi voi le veţi şterge numele de sub cer. Nici un popor nu va putea să vă stea împotrivă, până ce nu le veţi nimici. ²⁵ Chipurile zeilor lor să le ardeţi în foc. Să nu pofteşti argintul şi aurul lor şi să nu le iei pentru tine ca să nu ajungă o capcană pentru tine, fiindcă acestea sunt o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeul tău. ²⁶ Să nu aduci în casa ta nici un lucru urâcios dintre lucrurile care sunt puse deoparte pentru distrugere, pentru că, altfel, ai fi şi tu nimicit ca şi el. Să-ţi fie scârbă de ele şi să le dispreţuieşti, fiindcă ele au fost rânduite pentru a fi nimicite.