Bible in 90 Days
8 Domnul i-a zis lui Moise: „Fă un şarpe şi agaţă-l pe un stâlp. Oricine este muşcat şi va privi spre el, va trăi.“ 9 Şi astfel, Moise a făcut un şarpe din bronz şi l-a înălţat pe un stâlp. Oricine era muşcat de vreun şarpe şi privea spre şarpele din bronz trăia.
Spre Moab
10 Israeliţii au plecat de acolo şi şi-au aşezat tabăra la Obot. 11 Au plecat din Obot şi şi-au aşezat tabăra la
Iye-Abarim, în pustia dinaintea Moabului, înspre răsăritul soarelui. 12 De acolo au plecat şi şi-au aşezat tabăra în valea Zered. 13 De acolo au plecat şi şi-au aşezat tabăra dincolo de Arnon care curge prin pustie şi care iese din teritoriul amoriţilor. Arnonul indică hotarul dintre moabiţi şi amoriţi. 14 De aceea se spune în Cartea Războaielor Domnului[a]:
„...Waheb în Sufa[b] şi uedurile[c];
Arnonul 15 şi albiile uedurilor
care se întind înspre aşezarea Arului
şi se proptesc de hotarul Moabului“.
16 De acolo au plecat spre Beer. La această fântână Domnul i-a zis lui Moise: „Adună poporul laolaltă şi Eu îi voi da apă.“ 17 Atunci Israel a cântat cântarea aceasta:
„Țâşneşte, fântână!
Cântaţi despre ea,
18 despre fântâna[d] pe care au săpat-o prinţii,
pe care au săpat-o nobilii poporului,
nobili cu sceptre şi toiege!“[e]
Apoi a plecat din pustie spre Matana; 19 din Matana la Nahaliel, de la Nahaliel la Bamot 20 şi de la Bamot în valea din regiunea Moabului, unde, de pe vârful muntelui Pisga se vede toată pustia.
Înfrângerea lui Sihon şi Og
21 Israel a trimis soli lui Sihon, regele amoriţilor, ca să-i spună: 22 „Lasă-mă să trec prin ţara ta! Nu ne vom împrăştia prin câmpii sau prin vii şi nu vom bea apă din fântâni; vom merge doar pe Drumul Regelui până vom traversa teritoriul tău.“
23 Dar Sihon nu l-a lăsat pe Israel să-i traverseze teritoriul, ci şi-a adunat toţi oamenii, a ieşit la luptă împotriva lui Israel în pustie şi l-a atacat la Iahaţ. 24 Însă Israel l-a învins, măcelărindu-l cu sabia. Apoi i-a luat în stăpânire ţara de la Arnon până la Iabok, până la hotarul cu amoniţii, căci amoniţii îşi întăriseră hotarul. 25 Israel a cucerit toate cetăţile amoriţilor şi a locuit în ele, inclusiv în Heşbon şi în toate satele din împrejurimile lui. 26 Heşbonul era cetatea lui Sihon, regele amoriţilor, care luptase înainte cu fostul rege al moabiţilor şi îi luase acest pământ până la Arnon. 27 De aceea zic poeţii[f]:
„Veniţi la Heşbon! Să fie rezidit!
Să fie fortificată cetatea lui Sihon!
28 Un foc a ieşit din Heşbon,
o flacără din cetatea lui Sihon;
ea a mistuit Arul Moabului
şi pe conducătorii înălţimilor Arnonului.
29 Vai de tine, Moab!
Eşti nimicit, popor al lui Chemoş!
Ţi-ai risipit fiii
şi ţi-ai dat fiicele sclave
lui Sihon, regele amoriţilor!
30 Noi i-am spulberat,
am distrus Heşbonul până la Dibon,
am devastat până la Nofah,
care se întinde până la Medeba[g].“
31 Astfel Israel a locuit în ţara amoriţilor.
32 După ce Moise a trimis iscoade la Iazer, israeliţii au cucerit satele din împrejurimi şi i-au izgonit pe amoriţii care locuiau acolo. 33 Apoi s-au întors şi au urcat pe drumul către Başan. Og, regele Başanului, le-a ieşit înainte împreună cu toţi oamenii lui ca să se lupte cu ei la Edrei.
34 Domnul i-a zis lui Moise: „Nu te teme de el, căci l-am dat în mâna ta, cu tot cu poporul şi ţara sa. Să-i faci aşa cum i-ai făcut lui Sihon, regele amoriţilor, care locuia în Heşbon.“
35 Astfel ei l-au lovit, pe el împreună cu fiii lui şi cu tot poporul lui, până ce n-a mai rămas nici un supravieţuitor. Apoi au luat în stăpânire ţara lui.
Balak trimite după Balaam
22 Israeliţii au plecat şi şi-au aşezat tabăra în câmpiile Moabului, dincolo de Iordan, în faţa Ierihonului.
2 Balak, fiul lui Ţipor, a văzut tot ce le făcuse Israel amoriţilor, 3 iar Moab s-a îngrozit la vederea unui popor aşa de mare; Moab s-a umplut de groază în faţa israeliţilor. 4 Atunci moabiţii le-au zis bătrânilor Midianului: „Mulţimea aceasta va înghiţi tot ce se află în jurul nostru, aşa cum mănâncă boul verdeaţa câmpului.“
Balak, fiul lui Ţipor, rege al Moabului în vremea aceea, 5 a trimis soli să-l cheme pe Balaam, fiul lui Beor, care locuia la Petor, lângă râu[h], în ţara lui natală. Balak i-a zis:
„Un popor a ieşit din Egipt, a acoperit faţa pământului şi s-a aşezat înaintea mea. 6 Vino acum, te rog, şi blestemă acest popor, căci este prea puternic pentru mine. Poate în acest fel îi voi putea învinge şi alunga din ţară, căci ştiu că ce binecuvântezi tu este binecuvântat şi ce blestemi tu este blestemat.“
7 Bătrânii Moabului şi ai Midianului au plecat luând cu ei daruri pentru prezicător. Când au ajuns la Balaam i-au spus cuvintele lui Balak. 8 „Petreceţi noaptea aici, le-a spus Balaam, şi vă voi răspunde ce-mi va spune Domnul.“
Conducătorii moabiţi au rămas astfel la Balaam.
9 Dumnezeu a venit la Balaam şi i-a zis:
– Cine sunt oamenii aceştia care au venit la tine?
10 Balaam I-a răspuns lui Dumnezeu:
– Balak, fiul lui Ţipor, i-a trimis să-mi spună: 11 „Un popor a ieşit din Egipt şi a acoperit faţa pământului. Vino acum şi blestemă-l. Poate atunci îi voi putea învinge şi alunga din ţară.“
12 Dumnezeu i-a zis lui Balaam:
– Să nu mergi cu ei şi să nu blestemi acest popor, căci el este binecuvântat.
13 Balaam s-a sculat dimineaţa şi le-a zis conducătorilor lui Balak:
– Duceţi-vă în ţara voastră căci Domnul nu-mi dă voie să vin cu voi.
14 Conducătorii moabiţilor s-au ridicat, s-au întors la Balak şi i-au spus: „Balaam a refuzat să vină cu noi.“
15 Atunci Balak a trimis alţi conducători, mai numeroşi şi mai cu vază decât primii. 16 Aceştia au mers la Balaam şi i-au spus:
– Aşa îţi vorbeşte Balak, fiul lui Ţipor: „Nu lăsa pe nimeni să te împiedice să vii la mine, 17 căci te voi umple de slavă şi voi face tot ce-mi vei spune. Vino, te rog, şi blestemă acest popor pentru mine!“
18 Balaam le-a răspuns slujitorilor lui Balak:
– Chiar dacă Balak mi-ar da palatul lui plin cu argint şi aur, tot n-aş putea să fac nici un lucru, oricât de mic sau mare, peste porunca Domnului, Dumnezeul meu. 19 Rămâneţi, vă rog, şi voi aici peste noapte şi voi afla ce-mi va mai spune Domnul.
20 În noaptea aceea Domnul a venit la Balaam şi i-a zis: „Dacă oamenii aceştia au venit să te cheme ca să mergi cu ei, scoală-te şi mergi cu ei, dar să faci doar ce-ţi voi porunci Eu.“
Măgăriţa lui Balaam
21 Dimineaţa, Balaam s-a sculat, a pus şaua pe măgăriţa sa şi a plecat cu conducătorii moabiţi. 22 Dar Dumnezeu s-a aprins de mânie pentru că plecase şi Îngerul Domnului S-a aşezat în drum ca să i se împotrivească. Balaam era călare pe măgăriţa lui, iar împreună cu el erau şi doi din slujitorii lui. 23 Măgăriţa L-a văzut pe Îngerul Domnului stând în mijlocul drumului cu sabia în mână şi a părăsit drumul, luând-o pe câmp. Balaam a început să-şi bată măgăriţa ca s-o poată aduce din nou pe drum.
24 Atunci Îngerul Domnului S-a aşezat pe un drum îngust între două vii unde erau ziduri de o parte şi de alta. 25 Când măgăriţa L-a văzut pe Îngerul Domnului, s-a împins lângă perete, strângând piciorul lui Balaam. Atunci el a bătut-o din nou.
26 Îngerul Domnului s-a mutat într-un loc strâmt unde nu era loc să te întorci nici la dreapta, nici la stânga. 27 Când măgăriţa L-a văzut pe Îngerul Domnului, s-a culcat la pământ sub Balaam. Balaam s-a aprins de mânie şi a început să o bată cu un băţ. 28 Atunci Domnul a deschis gura măgăriţei şi ea i-a zis lui Balaam:
– Ce ţi-am făcut de m-ai bătut de trei ori?
29 Balaam i-a răspuns măgăriţei:
– Pentru că ţi-ai bătut joc de mine! Dacă aş avea o sabie în mână, te-aş ucide chiar acum.
30 Măgăriţa i-a răspuns:
– Nu sunt eu măgăriţa ta, pe care ai călărit din zilele tinereţii tale până astăzi? Am eu obiceiul să mă port astfel?
– Nu, i-a răspuns el.
31 Atunci Domnul i-a deschis ochii lui Balaam şi el L-a văzut pe Îngerul Domnului stând în mijlocul drumului cu sabia scoasă. El s-a închinat cu faţa la pământ.
32 Îngerul Domnului l-a întrebat:
– De ce ţi-ai bătut măgăriţa de trei ori? Eu am ieşit ca să-ţi stau împotrivă, căci calea ta este una nechibzuită înaintea Mea. 33 Măgăriţa M-a văzut şi s-a abătut de trei ori dinaintea Mea. Dacă nu s-ar fi abătut, te-aş fi ucis cu siguranţă, dar pe ea aş fi cruţat-o.
34 Balaam I-a răspuns Îngerului Domnului:
– Am păcătuit căci nu am ştiut că stăteai împotriva mea în mijlocul drumului. Dacă ceea ce fac este un lucru rău în ochii Tăi, mă voi întoarce.
35 Îngerul Domnului i-a zis lui Balaam:
– Du-te cu oamenii aceştia, dar să le vorbeşti doar cuvintele pe care ţi le voi spune Eu.
Astfel Balaam a mers mai departe cu conducătorii lui Balak. 36 Când Balak a auzit că vine Balaam, i-a ieşit în întâmpinare în cetatea moabită de la hotarul Arnonului, la capătul teritoriului lui.
37 Balak i-a zis lui Balaam:
– N-am trimis eu oare să te cheme la mine? De ce nu ai venit? Oare nu sunt eu în stare să te umplu de slavă?
38 – Iată-mă, am venit, i-a răspuns Balaam, dar oare voi putea să vorbesc ceva? Trebuie să spun doar cuvântul pe care mi-l va pune Dumnezeu în gură.
39 Balaam a mers cu Balak şi au intrat în cetatea Chiriat-Huţot. 40 Balak a înjunghiat oi şi capre şi a trimis din ele atât lui Balaam, cât şi conducătorilor care erau cu el. 41 A doua zi Balak l-a luat pe Balaam şi l-a urcat pe Bamot-Baal[i] de unde se putea vedea o parte din popor.
Primul oracol rostit de Balaam
23 Balaam i-a zis lui Balak: „Zideşte-mi aici şapte altare şi pregăteşte-mi şapte viţei şi şapte berbeci.“
2 Balak a făcut după spusele lui Balaam; Balak şi Balaam au adus câte un viţel şi un berbec pe fiecare altar. 3 Apoi Balaam i-a zis lui Balak: „Rămâi aici lângă arderea ta de tot, iar eu mă voi duce mai încolo. Poate Domnul mă va întâlni şi astfel cuvântul pe care mi-l va descoperi ţi-l voi dezvălui şi ţie.“ Şi s-a dus într-un loc mai înalt.
4 Dumnezeu l-a întâlnit pe Balaam, iar Balaam i-a spus:
– Am pregătit şapte altare şi pe fiecare am pregătit câte un viţel şi un berbec.
5 Domnul a pus un cuvânt în gura lui Balaam şi i-a zis:
– Întoarce-te la Balak şi aşa să-i vorbeşti.
6 Balaam s-a întors şi l-a găsit pe Balak stând lângă arderea sa de tot împreună cu toţi conducătorii Moabului. 7 Atunci Balaam şi-a rostit oracolul[j] şi a zis:
„Balak m-a adus din Aram,
regele Moabului m-a chemat din munţii de la răsărit.
«Vino, mi-a zis el, şi blestemă-l pe Iacov pentru mine,
vino şi acuză-l pe Israel!»
8 Cum pot eu să-i blestem
pe cei pe care Dumnezeu nu i-a blestemat?
Cum pot eu să-i acuz
pe cei pe care Dumnezeu nu-i acuză?
9 Iată, îl văd de pe vârfurile stâncilor,
îl privesc de pe înălţimea dealurilor.
Este un popor care locuieşte singur,
care nu se consideră ca făcând parte dintre popoare.
10 Cine poate să numere pulberea lui Iacov
şi să spună numărul unui sfert din Israel?
Să moară sufletul meu de moartea celor drepţi
şi sfârşitul meu să fie ca al lor!“
11 Balak i-a zis lui Balaam:
– Ce mi-ai făcut? Eu te-am adus ca să-mi blestemi duşmanii, dar iată că tu îi binecuvântezi din plin!
12 – Nu trebuie oare să vorbesc ce-mi pune Domnul în gură? i-a răspuns Balaam.
Al doilea oracol rostit de Balaam
13 Balak i-a zis:
– Vino, te rog, cu mine în alt loc de unde-l poţi vedea mai bine, căci nu vezi decât o parte din el, nu-l vezi pe tot; de acolo să-l blestemi pentru mine.
14 Şi l-a dus în câmpia Ţofim, spre vârful muntelui Pisga. Acolo a zidit şapte altare şi a adus pe fiecare câte un viţel şi un berbec.
15 Balaam i-a zis lui Balak:
– Rămâi aici lângă arderea ta de tot, iar eu voi merge să-L întâlnesc pe Dumnezeu mai încolo.
16 Domnul l-a întâmpinat pe Balaam şi i-a pus un cuvânt în gură; apoi i-a zis: „Întoarce-te la Balak şi aşa să-i vorbeşti.“
17 El s-a întors şi l-a văzut pe Balak lângă arderea sa de tot împreună cu toţi conducătorii Moabului. Balak l-a întrebat:
– Ce ţi-a spus Domnul?
18 Atunci el şi-a rostit oracolul şi a zis:
„Ridică-te, Balak, şi ascultă!
Ia aminte la mine, fiul lui Ţipor!
19 Dumnezeu nu este un om ca să mintă,
nici un fiu de om ca să-I pară rău.
Vorbeşte El oare fără să înfăptuiască?
Promite El oare fără să împlinească?
20 Iată, am primit poruncă să binecuvântez.
El a binecuvântat şi eu nu pot schimba nimic.
21 El nu vede nici o nedreptate în Iacov
şi nici o un necaz în[k] Israel.
Domnul, Dumnezeul lui, este cu el
şi strigătul Împăratului este în mijlocul lui.
22 Dumnezeu l-a scos din Egipt,
tăria lui este ca a unui bivol sălbatic.
23 Nu există nici o vrajă împotriva lui Iacov,
nici un farmec împotriva lui Israel.
Se va spune despre Iacov
şi despre Israel: «Priviţi ce a făcut Dumnezeu!»
24 Poporul se ridică ca o leoaică
şi se înalţă ca un leu
care nu se odihneşte până nu a devorat prada
şi nu a băut sângele celor sfâşiaţi.“
25 Balak i-a zis lui Balaam:
– Dacă nu-i blestemi, nici nu-i binecuvânta!
26 – Nu ţi-am spus că voi vorbi doar ce îmi zice Domnul? i-a răspuns Balaam.
Al treilea oracol rostit de Balaam
27 Atunci Balak i-a zis:
– Vino, te rog, ca să te duc într-un alt loc. Poate Domnul va binevoi să-i blestemi pentru mine de acolo.
28 Balak l-a dus pe Balaam pe vârful muntelui Peor, de unde se vede toată pustia. 29 Balaam i-a zis lui Balak:
– Zideşte-mi aici şapte altare şi pregăteşte-mi şapte viţei şi şapte berbeci.
30 Balak a făcut după spusele lui Balaam şi a adus pe fiecare altar câte un viţel şi un berbec.
24 Când Balaam a văzut că lui Dumnezeu îi place să-l binecuvânteze pe Israel, n-a mai umblat după farmece ca în celelalte dăţi, ci şi-a întors faţa spre pustie. 2 Ridicându-şi ochii, a văzut pe Israel organizat pe seminţii. Atunci Duhul lui Dumnezeu a venit peste el, 3 iar Balaam a început să rostească oracolul acesta:
„Iată rostirea[l] lui Balaam, fiul lui Beor,
rostirea celui ai cărui ochi sunt deschişi,
4 rostirea celui care aude spusele lui Dumnezeu,
care vede o viziune de la Cel Atotputernic[m],
care este prosternat înaintea Lui şi ai cărui ochi sunt deschişi:
5 «Ce frumoase sunt corturile tale, Iacove,
locuinţele tale, Israele!
6 Se întind ca nişte ueduri[n],
ca nişte grădini lângă un râu,
ca nişte plante de aloe sădite de Domnul,
ca nişte cedri lângă ape.
7 Apa va curge din găleţile lui
şi sămânţa lui va fi udată de ape mari.
Regele lui va fi mai măreţ decât Agag
şi regatul lui va fi înălţat.
8 Dumnezeu l-a scos din Egipt,
i-a dat tăria unui bivol sălbatic.
Va devora neamurile duşmane,
le va zdrobi oasele
şi le va străpunge cu săgeţile lui.
9 Se ghemuieşte, se întinde ca un leu,
ca o leoaică – cine va îndrăzni să-l scoale?
Binecuvântat să fie cel care te binecuvântează
şi blestemat să fie cel care te blestemă!»“
10 Atunci Balak s-a aprins de mânie împotriva lui Balaam. A bătut din palme şi i-a zis lui Balaam:
– Eu te-am chemat ca să-mi blestemi duşmanii, dar tu i-ai binecuvântat de trei ori. 11 Acum fugi, du-te acasă! Am zis că te voi umple de slavă, dar iată că Domnul te-a împiedicat să primeşti slavă.
12 Balaam i-a răspuns lui Balak:
– Nu le-am spus eu oare solilor tăi, pe care i-ai trimis la mine: 13 „Chiar dacă Balak mi-ar da palatul lui plin cu argint şi aur, eu tot n-aş putea să fac nimic de la mine însumi, fie bine, fie rău, dincolo de porunca Domnului, ci voi spune doar ce-mi va zice Domnul.“ 14 Acum mă întorc la poporul meu, dar vino să te avertizez cu privire la ce va face poporul acesta poporului tău, în zilele care vin.
Al patrulea oracol rostit de Balaam
15 Atunci el şi-a rostit oracolul şi a zis:
„Iată rostirea lui Balaam, fiul lui Beor,
rostirea celui ai cărui ochi sunt deschişi,
16 rostirea celui care aude spusele lui Dumnezeu,
care are cunoaşterea Celui Preaînalt,
care vede o viziune de la Cel Atotputernic,
care este prosternat înaintea Lui şi ai cărui ochi sunt deschişi:
17 «Îl văd, dar nu acum,
îl privesc,
dar nu de aproape!
O stea răsare din Iacov,
un sceptru se ridică din Israel.
El va zdrobi căpeteniile[o] Moabului
şi capetele tuturor[p] fiilor lui Şet[q].
18 Edom va fi cucerit;
Seir, duşmanul lui, va fi cucerit,
dar Israel va creşte în putere.
19 Din Iacov va ieşi cel ce va domni
şi-i va distruge pe supravieţuitorii cetăţii.»“
Alte oracole rostite de Balaam
20 Apoi Balaam l-a văzut pe Amalek şi a rostit următorul oracol:
„Amalek a fost primul dintre popoare,
dar sfârşitul lui va fi o pieire veşnică.“
21 Când i-a văzut şi pe cheniţi, a rostit următorul oracol:
„Locuinţa vă este sigură
şi cuibul se află pe o stâncă,
22 dar voi, cheniţilor, veţi fi pustiiţi
atunci când Asurul[r] vă va lua în captivitate.“
23 După aceea a mai rostit următorul oracol:
„Vai! Cine va mai trăi când Dumnezeu va împlini toate acestea?[s]
24 Nişte corăbii vor veni de pe ţărmul Chitimului[t];
ele vor smeri Asurul şi vor smeri Eberul,
dar şi el va pieri pentru totdeauna.“
25 Apoi Balaam s-a ridicat şi s-a întors acasă, iar Balak s-a dus la ale lui.
Israel se închină lui Baal-Peor
25 În timp ce Israel locuia la Şitim, bărbaţii din popor au început să se destrăbăleze cu femei moabite, 2 care i-au invitat să ia parte împreună cu ele la jertfele pe care le aduceau zeilor lor. Poporul a mâncat şi s-a prosternat înaintea zeilor acestora. 3 Astfel Israel s-a alipit şi el de Baal-Peor[u].
Domnul s-a aprins de mânie împotriva lui Israel 4 şi i-a zis lui Moise: „Ia toate căpeteniile poporului şi spânzură-i[v] înaintea Domnului, în lumina soarelui[w], pentru ca mânia cea aprigă a Domnului să se depărteze de Israel.“
5 Moise le-a zis judecătorilor lui Israel: „Fiecare dintre voi trebuie să ucidă pe bărbaţii de sub conducerea lui care
s-au alipit de Baal-Peor.“
6 La un moment dat a sosit un bărbat israelit aducând în familia lui[x] o femeie midianită, sub privirea lui Moise şi sub privirea întregii adunări a lui Israel, care plângea la intrarea Cortului Întâlnirii. 7 Când preotul Fineas, fiul lui Elazar, fiul lui Aaron, a văzut acest lucru, s-a ridicat din mijlocul adunării, a luat o suliţă în mână 8 şi a intrat după bărbatul israelit în cort. I-a străpuns prin stomac pe amândoi, atât pe bărbatul israelit, cât şi pe femeia aceea. Astfel a fost oprită urgia împotriva israeliţilor, 9 dar cei care au murit în această urgie au fost în număr de douăzeci şi patru de mii.
10 Domnul i-a zis lui Moise: 11 „Fineas, fiul lui Elazar, fiul preotului Aaron, a abătut mânia Mea de la israeliţi, căci a fost plin de râvnă ca şi Mine[y], în mijlocul lor, şi de aceea, în râvna Mea, nu i-am nimicit de tot pe israeliţi. 12 Să-i spui că închei cu el un legământ de pace. 13 Va fi pentru el şi pentru urmaşii lui un legământ al unei preoţii veşnice, pentru că a fost plin de râvnă pentru Dumnezeul lui şi a făcut ispăşire pentru israeliţi.“
14 Numele bărbatului israelit care a fost ucis împreună cu femeia midianită era Zimri, fiul lui Salu, conducătorul unei familii de-a simeoniţilor. 15 Numele femeii midianite ucise era Cozbi, fiica lui Ţur, un conducător de clan şi de familie midianită.
16 Domnul i-a zis lui Moise: 17 „Pe midianiţi să-i priviţi ca duşmani şi să-i nimiciţi, 18 căci şi ei v-au privit ca pe nişte duşmani şi v-au înşelat prin vicleniile lor, folosindu-se de Peor şi de Cozbi, fiica acelui conducător midianit, femeia care a fost ucisă în ziua urgiei cauzate de închinarea înaintea lui Peor.“
Al doilea recensământ al lui Israel
26 După această urgie, Domnul le-a zis lui Moise şi preotului Elazar, fiul lui Aaron: 2 „Faceţi numărătoarea întregii adunări a israeliţilor, potrivit familiilor lor, a tuturor acelora din Israel care au peste douăzeci de ani şi sunt în stare să meargă la luptă.“
3 Moise şi preotul Elazar au vorbit poporului în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului şi i-au zis: 4 „Faceţi numărătoarea tuturor celor care au peste douăzeci de ani, aşa cum a poruncit Domnul lui Moise.“
Iată care au fost israeliţii care au ieşit din ţara Egiptului:
5 urmaşii lui Ruben, întâiul născut al lui Israel, erau:
prin Enoh, clanul enohiţilor;
prin Palu, clanul paluiţilor;
6 prin Heţron, clanul heţroniţilor;
prin Carmi, clanul carmiţilor.
7 Acestea alcătuiau clanurile rubeniţilor; au fost număraţi patruzeci şi trei de mii şapte sute treizeci de bărbaţi.
8 Fiul lui Palu a fost Eliab, 9 iar fiii lui Eliab erau: Nemuel, Datan şi Abiram. Datan şi Abiram au fost cei care s-au răzvrătit împotriva lui Moise şi Aaron în mijlocul mulţimii adunate de Korah, atunci când s-au răzvrătit împotriva Domnului. 10 Pământul şi-a deschis gura şi i-a înghiţit împreună cu Korah, când focul i-a mistuit pe cei ce-l urmaseră, un număr de două sute cincizeci de bărbaţi. Ei au slujit drept pildă pentru popor. 11 Fiii lui Korah n-au murit atunci.
12 Urmaşii lui Simeon, potrivit clanurilor lor, erau:
prin Nemuel, clanul nemueliţilor;
prin Iamin, clanul iaminiţilor;
prin Iachin, clanul iachiniţilor;
13 prin Zerah, clanul zerahiţilor;
prin Saul, clanul sauliţilor.
14 Acestea alcătuiau clanurile simeoniţilor; au fost număraţi douăzeci şi două de mii două sute de bărbaţi.
15 Urmaşii lui Gad, potrivit clanurilor lor, erau:
prin Ţefon, clanul ţefoniţilor;
prin Haghi, clanul haghiţilor;
prin Şuni, clanul şuniţilor;
16 prin Ozni, clanul ozniţilor;
prin Eri, clanul eriţilor;
17 prin Arodi[z], clanul arodiţilor;
prin Areli, clanul areliţilor.
18 Acestea alcătuiau clanurile urmaşilor lui Gad; au fost număraţi patruzeci de mii cinci sute de bărbaţi.
19 Fiii lui Iuda au fost Er şi Onan; dar atât Er, cât şi Onan au murit în Canaan.
20 Urmaşii lui Iuda, potrivit clanurilor lor, erau:
prin Şela, clanul şelaniţilor;
prin Pereţ, clanul pereţiţilor;
prin Zerah, clanul zerahiţilor.
21 Urmaşii lui Pereţ au fost:
prin Heţron, clanul heţroniţilor;
prin Hamul, clanul hamuliţilor.
22 Acestea alcătuiau clanurile urmaşilor lui Iuda; au fost număraţi şaptezeci şi şase de mii cinci sute de bărbaţi.
23 Urmaşii lui Isahar, potrivit clanurilor lor, erau:
prin Tola, clanul tolaiţilor;
prin Puia[aa], clanul puiţilor.
24 prin Iaşub, clanul iaşubiţilor;
prin Şimron, clanul şimroniţilor.
25 Acestea alcătuiau clanurile urmaşilor lui Isahar; au fost număraţi şaizeci şi patru de mii trei sute de bărbaţi.
26 Urmaşii lui Zabulon, potrivit clanurilor lor, erau:
prin Sered, clanul serediţilor;
prin Elon, clanul eloniţilor;
prin Iahleel, clanul iahleeliţilor.
27 Acestea alcătuiau clanurile urmaşilor lui Zabulon; au fost număraţi şaizeci de mii cinci sute de bărbaţi.
28 Urmaşii lui Iosif, potrivit clanurilor lor, erau: Manase şi Efraim.
29 Urmaşii lui Manase au fost:
prin Machir, clanul machiriţilor (Machir a fost tatăl lui Ghilad);
prin Ghilad, clanul ghiladiţilor.
30 Urmaşii lui Ghilad au fost:
prin Iezer, clanul iezeriţilor;
prin Helek, clanul helekiţilor;
31 prin Asriel, clanul asrieliţilor;
prin Şehem, clanul şehemiţilor;
32 prin Şemida, clanul şemidaiţilor;
prin Hefer, clanul heferiţilor.
33 (Ţelofhad, fiul lui Hefer, nu a avut fii; el a avut doar fiice, ale căror nume erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa.)
34 Acestea alcătuiau clanurile urmaşilor lui Manase; au fost număraţi cincizeci şi două de mii şapte sute de bărbaţi.
35 Urmaşii lui Efraim, potrivit clanurilor lor, au fost:
prin Şutelah, clanul şutelahiţilor;
prin Becher, clanul becheriţilor;
prin Tahan, clanul tahaniţilor.
36 Urmaşii lui Şutelah au fost:
prin Eran, clanul eraniţilor.
37 Acestea alcătuiau clanurile urmaşilor lui Efraim; au fost număraţi treizeci şi două de mii cinci sute de bărbaţi.
Aceştia au fost urmaşii lui Iosif, potrivit clanurilor lor.
38 Urmaşii lui Beniamin, potrivit clanurilor lor, erau:
prin Bela, clanul belaiţilor;
prin Aşbel, clanul aşbelaiţilor;
prin Ahiram, clanul ahiramiţilor;
39 prin Şufam[ab], clanul şufamiţilor;
prin Hufam, clanul hufamiţilor.
40 Urmaşii lui Bela prin Ard şi Naaman au fost:
prin Ard, clanul ardiţilor;
prin Naaman, clanul naamaniţilor.
41 Acestea alcătuiau clanurile urmaşilor lui Beniamin; au fost număraţi patruzeci şi cinci de mii şase sute de bărbaţi.
42 Urmaşii lui Dan, potrivit clanurilor lor, erau:
prin Şuham, clanul şuhamiţilor.
Acestea erau clanurile lui Dan, potrivit clanurilor lor. 43 Toţi cei din clanurile şuhamiţilor au fost în număr de şaizeci şi patru de mii patru sute de bărbaţi.
44 Urmaşii lui Aşer, potrivit clanurilor lor, erau:
prin Imna, clanul imniţilor;
prin Işvi, clanul işviţilor;
prin Beria, clanul beriţilor;
45 iar prin urmaşii lui Beria:
prin Heber, clanul heberiţilor;
prin Malchiel, clanul malchieliţilor.
46 (Numele fiicei lui Aşer era Serah.)
47 Acestea alcătuiau clanurile urmaşilor lui Aşer; au fost număraţi cincizeci şi trei de mii patru sute de bărbaţi.
48 Urmaşii lui Neftali, potrivit clanurilor lor, erau:
prin Iahţeel, clanul iahţeeliţilor;
prin Guni, clanul guniţilor;
49 prin Ieţer, clanul ieţeriţilor;
prin Şilem, clanul şilemiţilor.
50 Acestea alcătuiau clanurile urmaşilor lui Neftali; au fost număraţi patruzeci şi cinci de mii patru sute de bărbaţi.
51 Numărul bărbaţilor lui Israel era de şase sute unu mii şapte sute treizeci.
52 Domnul i-a zis lui Moise: 53 Ţara să le fie împărţită acestora ca moştenire, ţinând cont de numărul celor înscrişi la numărătoare. 54 Astfel, celor care sunt mai mulţi să le dai o moştenire mai mare, iar celor ce sunt mai puţini să le dai o moştenire mai mică. Fiecăruia să i se dea moştenirea, ţinându-se cont de numărul lor. 55 Să ai grijă ca ţara să fie împărţită prin tragere la sorţi. Fiecare din ei să o moştenească potrivit numelor seminţiilor din care fac parte. 56 Apoi fiecare moştenire să fie împărţită între cei care sunt în număr mare şi cei care sunt în număr mic, ţinându-se cont de tragerea la sorţi.
57 Iată leviţii care au fost număraţi potrivit clanurilor lor:
prin Gherşon, clanul gherşoniţilor;
prin Chehat, clanul chehatiţilor;
prin Merari, clanul merariţilor.
58 Alte clanuri ale lui Levi:
clanul libniţilor,
clanul hebroniţilor,
clanul mahliţilor,
clanul muşiţilor,
clanul korahiţilor.
(Chehat a fost tatăl lui Amram. 59 Soţia lui Amram se numea Iochebed, o urmaşă a lui Levi, născută în Egipt. Ea i-a născut lui Amram pe Aaron, pe Moise şi pe sora lor, Miriam. 60 Lui Aaron i s-au născut: Nadab şi Abihu, Elazar şi Itamar. 61 Dar Nadab şi Abihu au murit când au adus foc străin înaintea Domnului.)
62 Toţi bărbaţii leviţi care au fost număraţi de la vârsta de o lună în sus erau în număr de douăzeci şi trei de mii. Ei nu au fost incluşi în numărătoarea israeliţilor, deoarece lor nu li s-a dat moştenire printre israeliţi.
63 Aceştia sunt cei care au fost număraţi de Moise şi de preotul Elazar; ei i-au numărat pe israeliţi în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului. 64 Nici unul dintre aceştia nu luaseră parte la numărătoarea israeliţilor, făcută de Moise şi de preotul Aaron în pustia Sinai. 65 Pentru că Domnul le spusese acelor israeliţi că vor muri în pustie, nici unul dintre ei n-a mai rămas viu în afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun.
Fiicele lui Ţelofhad şi legea privind moştenirile
27 Fetele lui Ţelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Ghilad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, aparţineau clanurilor lui Manase, fiul lui Iosif. Numele lor erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa. 2 Ele s-au apropiat de intrarea Cortului Întâlnirii şi au stat înaintea lui Moise, a preotului Elazar, a conducătorilor şi a întregii adunări şi le-au zis: 3 „Tatăl nostru a murit în pustie. El nu a făcut parte din ceata lui Korah, care s-a răzvrătit împotriva Domnului, ci a murit pentru păcatul lui şi nu a avut nici un fiu. 4 De ce să dispară numele tatălui nostru din mijlocul clanului lui pentru că nu a avut fii?
Daţi-ne deci şi nouă o moştenire în mijlocul rudeniilor tatălui nostru!“ 5 Moise a adus cazul lor înaintea Domnului 6 şi Domnul i-a răspuns: 7 „Ce spun fetele lui Ţelofhad este drept! Să le dai şi lor o proprietate drept moştenire în mijlocul rudeniilor tatălui lor şi să treci moştenirea tatălui asupra lor.
8 Iar israeliţilor să le spui: «Dacă un om moare şi nu lasă moştenitori, moştenirea lui să treacă în proprietatea fiicelor lui. 9 Dacă nu are fete, moştenirea lui să fie dată fraţilor lui. 10 Dacă nu are nici fraţi, moştenirea să fie dată fraţilor tatălui lui. 11 Dacă nici tatăl său nu are fraţi, moştenirea lui să fie dată în proprietatea rudeniei celei mai apropiate din clanul lui.» Aceasta să fie o prevedere legală pentru israeliţi, după porunca Domnului dată lui Moise.“
Iosua drept succesor al lui Moise
12 După aceea, Domnul i-a zis lui Moise:
– Urcă-te pe muntele acesta, Abarim, ca să vezi ţara pe care am dat-o israeliţilor. 13 După ce o vei privi, vei fi adăugat la poporul tău tot aşa cum a fost adăugat şi fratele tău, Aaron. 14 Căci atunci când adunarea a început să se certe, voi v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Mele la apele din pustia Ţin şi nu M-aţi sfinţit înaintea ochilor lor. (Acestea au fost apele de la Meriba Kadeş, în pustia Ţin.)
15 Moise I-a răspuns Domnului:
16 – Fie ca Domnul, Dumnezeul duhurilor oricărui trup, să numească un om peste această adunare, 17 care să iasă şi să intre înaintea lor, care să-i scoată afară şi să-i conducă înăuntru, pentru ca adunarea Domnului să nu fie ca o turmă fără păstor.
18 Domnul i-a zis lui Moise:
– Ia-l pe Iosua, fiul lui Nun, bărbat în care este Duhul Meu, şi pune-ţi mâna peste el. 19 Să-l aşezi înaintea preotului Elazar şi a întregii adunări şi să-l împuterniceşti în prezenţa lor. 20 Dă-i din autoritatea ta pentru ca toată adunarea israeliţilor să-l asculte. 21 Să stea înaintea preotului Elazar, iar acesta să întrebe pentru el decizia lui Urim[ac] înaintea Domnului. La porunca lui Elazar, Iosua şi toţi israeliţii împreună cu el, toată adunarea, vor trebui să iasă şi la porunca lui vor trebui să intre.
22 Moise a făcut după porunca Domnului. L-a luat pe Iosua şi l-a pus înaintea preotului Elazar şi a întregii adunări. 23 Apoi şi-a pus mâinile peste el şi l-a împuternicit, după cuvântul încredinţat lui de Domnul.
Reglementări privind jertfele. Jertfele zilnice
28 Domnul i-a zis lui Moise: 2 „Porunceşte-le israeliţilor şi spune-le: «Aveţi grijă să-Mi aduceţi la vremea hotărâtă mâncarea – tot ce este folosit la jertfele mistuite de foc pentru Mine, de o aromă plăcută Mie.» 3 Să le mai spui: «Iată jertfa mistuită de foc pe care va trebui să o aduceţi Domnului zilnic: doi miei de un an, fără meteahnă, ca o
ardere de tot continuă. 4 Un miel să-l jertfiţi dimineaţa, iar pe celălalt între cele două seri[ad], 5 împreună cu un dar de mâncare: a zecea parte dintr-o efă[ae] de făină aleasă, amestecată cu un sfert de hin[af] de ulei de măsline presate. 6 Aceasta este o ardere de tot continuă, instituită la muntele Sinai, de o aromă plăcută, o jertfă mistuită de foc pentru Domnul. 7 Să aduceţi şi o jertfă de băutură dintr-un sfert de hin pentru fiecare miel jertfit. Această jertfă de băutură tare să fie adusă Domnului într-un loc sfânt. 8 Să jertfiţi al doilea miel între cele două seri şi să aduceţi împreună cu el un dar de mâncare şi o jertfă de băutură, ca şi dimineaţa. Aceasta este o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului.
Jertfele de Sabat
9 În ziua de Sabat, să aduceţi o jertfă din doi miei de un an, fără meteahnă, un dar de mâncare din două zecimi de efă[ag] de făină aleasă, amestecată cu ulei şi o jertfă de băutură. 10 Aceasta este arderea de tot pentru fiecare zi de Sabat, în afară de arderea de tot continuă şi de jertfa de băutură.
Jertfele pentru fiecare lună nouă
11 În prima zi a fiecărei luni, să aduceţi ca ardere de tot Domnului doi viţei, un berbec şi şapte miei de un an, fără meteahnă. 12 Împreună cu fiecare viţel să aduceţi un dar de mâncare din trei zecimi de efă[ah] de făină aleasă, amestecată cu ulei; alături de berbec să aduceţi un dar de mâncare din două zecimi de efă de făină aleasă, amestecată cu ulei; 13 şi alături de fiecare miel să aduceţi un dar de mâncare dintr-o zecime de efă de făină aleasă, amestecată cu ulei. Aceasta este o ardere de tot de o aromă plăcută, o jertfă mistuită de foc pentru Domnul. 14 Să aduceţi şi jertfele de băutură dintr-o jumătate de hin[ai] de vin pentru fiecare viţel jertfit, o treime de hin[aj] pentru berbec şi un sfert de hin pentru fiecare miel. Aceasta este arderea de tot lunară şi trebuie adusă în fiecare lună din an. 15 În afară de arderea de tot continuă şi jertfa de băutură să mai aduceţi Domnului un ţap ca jertfă pentru păcat.
Paştele şi sărbătoarea Azimelor
16 În a paisprezecea zi a lunii întâi va fi Paştele Domnului, 17 iar în a cincisprezecea zi a acestei luni va fi o sărbătoare; timp de şapte zile să mâncaţi azime. 18 În prima zi să aveţi o adunare sfântă; să nu faceţi nici o muncă obişnuită. 19 Să aduceţi Domnului ca ardere de tot o jertfă mistuită de foc: doi viţei, un berbec şi şapte miei de un an, fără meteahnă. 20 Darul de mâncare să fie adus din făină aleasă, amestecată cu ulei: trei zecimi de efă alături de fiecare viţel, două zecimi pentru berbec 21 şi o zecime alături de fiecare din cei şapte miei. 22 De asemenea, să aduceţi şi un ţap ca jertfă pentru păcat, ca să se facă ispăşire pentru voi. 23 Să aduceţi toate acestea în afară de arderea de tot de dimineaţă, care este adusă ca ardere de tot continuă. 24 În acest fel să pregătiţi mâncarea zilnic, de-a lungul celor şapte zile; ea va fi folosită la jertfele mistuite de foc de o aromă plăcută Domnului. Acestea să fie aduse în afară de arderea de tot continuă şi jertfa de băutură. 25 În ziua a şaptea să aveţi o adunare sfântă; să nu faceţi nici o muncă obişnuită.
Sărbătoarea Săptămânilor
26 În ziua primelor roade, când veţi aduce Domnului un dar de mâncare din noile roade, în timpul Sărbătorii Săptămânilor, să ţineţi o adunare sfântă şi să nu faceţi nici o muncă obişnuită. 27 Să aduceţi ca ardere de tot de o aromă plăcută Domnului doi viţei, un berbec şi şapte miei de un an. 28 Darul de mâncare să fie adus din făină aleasă, amestecată cu ulei: trei zecimi de efă alături de fiecare viţel, două zecimi pentru berbec 29 şi o zecime alături de fiecare din cei şapte miei. 30 De asemenea, să aduceţi şi un ţap, ca să se facă ispăşire pentru voi. 31 Acestea vor trebui aduse în afară de arderea de tot continuă, darul de mâncare şi jertfele de băutură; ele să fie fără meteahnă.
Sărbătoarea Trâmbiţelor
29 În prima zi a lunii a şaptea[ak] să aveţi o adunare sfântă; să nu faceţi nici o muncă obişnuită în timpul ei. Este ziua când veţi suna din trâmbiţe. 2 Să aduceţi o ardere de tot de o aromă plăcută Domnului, dintr-un viţel, un berbec şi şapte miei de un an, toţi fără meteahnă. 3 Darul de mâncare să fie din făină aleasă, amestecată cu ulei: trei zecimi de efă[al] alături de viţel, două zecimi[am] pentru berbec 4 şi câte o zecime[an] alături de fiecare miel din cei şapte. 5 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă pentru păcat, ca să se facă ispăşire pentru voi. 6 Toate acestea să fie aduse în afară de arderea de tot lunară, cu darul ei de mâncare, arderea de tot continuă, cu darul ei de mâncare şi jertfele lor de băutură care au fost stabilite. Aceasta este o jertfă mistuită de foc pentru Domnul, de o aromă plăcută.
Ziua Ispăşirii
7 În a zecea zi a lunii a şaptea să ţineţi o adunare sfântă. Să vă smeriţi sufletele[ao] şi să nu lucraţi nimic. 8 Să aduceţi ca ardere de tot de o aromă plăcută Domnului, un viţel, un berbec şi şapte miei de un an, toţi fără meteahnă. 9 Darul de mâncare să fie adus din făină aleasă, amestecată cu ulei: trei zecimi de efă alături de viţel, două zecimi alături de berbec 10 şi câte o zecime pentru fiecare din cei şapte miei. 11 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă pentru păcat, în afară de jertfa de ispăşire pentru păcat, arderea de tot continuă, darul de mâncare şi jertfele de băutură.
Sărbătoarea Corturilor
12 În a cincisprezecea zi a lunii a şaptea să aveţi o adunare sfântă şi să nu faceţi nici o muncă obişnuită în timpul ei. Ţineţi o sărbătoare în cinstea Domnului timp de şapte zile. 13 Să aduceţi ca ardere de tot o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului, din treisprezece viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an, toţi fără meteahnă. 14 Darul de mâncare să fie adus din făină aleasă, amestecată cu ulei: trei zecimi de efă alături de fiecare din cei treisprezece viţei, două zecimi alături de fiecare din cei doi berbeci 15 şi o zecime alături de fiecare din cei paisprezece miei. 16 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea de tot continuă, darul de mâncare şi jertfa de băutură.
17 A doua zi să aduceţi doisprezece viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an, toţi fără meteahnă. 18 Împreună cu viţeii, berbecii şi mieii să aduceţi şi darul de mâncare şi jertfele de băutură potrivit măsurilor stabilite. 19 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea de tot continuă, darul de mâncare şi jertfele de băutură.
20 În a treia zi să aduceţi unsprezece viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an, toţi fără meteahnă. 21 Împreună cu viţeii, berbecii şi mieii să aduceţi şi darul de mâncare şi jertfele de băutură potrivit măsurilor stabilite. 22 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea de tot continuă, darul de mâncare şi jertfa de băutură.
23 În a patra zi să aduceţi zece viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an, toţi fără meteahnă. 24 Împreună cu viţeii, berbecii şi mieii să aduceţi şi darul de mâncare şi jertfele de băutură potrivit măsurilor stabilite. 25 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea de tot continuă, darul de mâncare şi jertfa de băutură.
26 În a cincea zi să aduceţi nouă viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an, toţi fără meteahnă. 27 Împreună cu viţeii, berbecii şi mieii să aduceţi şi darul de mâncare şi jertfele de băutură potrivit măsurilor stabilite. 28 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea de tot continuă, darul de mâncare şi jertfa de băutură.
29 În a şasea zi să aduceţi opt viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an, toţi fără meteahnă. 30 Împreună cu viţeii, berbecii şi mieii să aduceţi şi darul de mâncare şi jertfele de băutură potrivit măsurilor stabilite. 31 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea de tot continuă, darul de mâncare şi jertfele de băutură.
32 În a şaptea zi să aduceţi şapte viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de un an, toţi fără meteahnă. 33 Împreună cu viţeii, berbecii şi mieii să aduceţi şi darul de mâncare şi jertfele de băutură potrivit măsurilor stabilite. 34 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea de tot continuă, darul de mâncare şi jertfa de băutură.
35 În a opta zi să ţineţi o adunare şi să nu faceţi nici o muncă obişnuită. 36 Să aduceţi ca ardere de tot o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului, dintr-un viţel, un berbec şi şapte miei de un an, toţi fără meteahnă. 37 Împreună cu viţelul, berbecul şi mieii să aduceţi şi darul de mâncare şi jertfele de băutură potrivit măsurilor stabilite. 38 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea de tot continuă, darul de mâncare şi jertfa de băutură.
39 Acestea sunt jertfele pe care trebuie să le aduceţi Domnului la sărbătorile rânduite, în afară de jertfele pentru împlinirea unui jurământ şi darurile de bunăvoie: arderi de tot, daruri de mâncare, jertfe de băutură şi jertfe de pace[ap].»“
40 Moise le-a spus israeliţilor tot ce i-a poruncit Domnul.
Reglementări cu privire la ţinerea unui jurământ
30 Moise a zis căpeteniilor seminţiilor lui Israel: „Iată ce porunceşte Domnul: 2 «Când un om face o promisiune Domnului sau un jurământ, legându-se printr-o obligaţie, să nu-şi calce cuvântul, ci să împlinească tot ceea ce a spus.
3 Când o femeie tânără, care încă mai locuieşte în casa tatălui ei, face o promisiune Domnului şi se leagă printr-o obligaţie, 4 iar tatăl ei află de promisiunea şi de obligaţia ei şi nu-i spune nimic, atunci toate promisiunile şi obligaţiile prin care ea s-a legat vor rămâne valabile. 5 Dar dacă tatăl ei îi interzice în ziua când află de promisiunea ei, atunci nici una din promisiunile sau obligaţiile prin care ea s-a legat nu mai sunt valabile. Domnul o va ierta, căci tatăl ei i-a interzis. 6 Dar dacă ea se va mărita, după ce a făcut promisiunea sau buzele ei au legat-o într-o obligaţie, 7 şi soţul ei află despre acestea, dar nu-i spune nimic, atunci promisiunile şi obligaţiile prin care ea s-a legat vor rămâne valabile. 8 Dacă soţul ei însă îi interzice când aude de promisiunea ei, prin aceasta el desfiinţează promisiunea pe care ea a făcut-o sau obligaţia prin care s-a legat cu buzele ei, iar Domnul o va ierta.
9 Orice promisiune sau obligaţie făcută de o femeie văduvă sau divorţată o va ţine legată.
10 Dacă o femeie, care locuieşte cu soţul ei, face promisiuni sau jurăminte, legându-se printr-o obligaţie, 11 iar soţul ei află de lucrul acesta, dar nu-i spune nimic şi nu-i interzice, atunci toate promisiunile pe care le-a făcut vor rămâne valabile şi toate obligaţiile prin care s-a legat vor rămâne valabile. 12 Dar dacă soţul ei le desfiinţează în ziua când aude despre ele, atunci nici una din promisiunile sau obligaţiile prin care buzele ei au legat-o nu va mai fi valabilă. 13 Soţul ei poate întări sau desfiinţa orice promisiune sau orice obligaţie prin care ea se leagă ca să-şi smerească sufletul. 14 Dar dacă soţul ei nu-i spune nimic despre acestea timp de mai multe zile după ce a aflat, atunci el confirmă că toate promisiunile şi obligaţiile ei rămân valabile; le confirmă pentru că nu i-a zis nimic în ziua când a auzit despre ele. 15 Dacă totuşi le va desfiinţa mai târziu, atunci el va fi responsabil pentru vina ei.»“
16 Acestea sunt poruncile pe care Domnul i le-a dat lui Moise cu privire la relaţiile dintre un soţ şi soţia lui şi dintre un tată şi fiica lui care, tânără fiind, încă mai locuieşte în casa tatălui ei.
Răzbunarea Domnului asupra midianiţilor
31 Domnul i-a zis lui Moise: 2 „Răzbună-i pe israeliţi împotriva midianiţilor; după aceea vei fi adăugat la poporul tău.“
3 Moise a spus poporului: „Înarmaţi câţiva bărbaţi dintre voi care să meargă la luptă împotriva lui Midian şi să aducă răzbunarea Domnului asupra lui. 4 Trimiteţi la război câte o mie de bărbaţi din fiecare seminţie a lui Israel.“
5 Astfel, din miile lui Israel, au fost pregătiţi douăsprezece mii de bărbaţi, câte o mie din fiecare seminţie. 6 Moise i-a trimis la luptă pe aceşti o mie de bărbaţi din fiecare seminţie, împreună cu preotul Fineas, fiul lui Elazar, care a luat cu el uneltele sfinte şi trâmbiţele de luptă.
7 Aceştia s-au luptat împotriva Midianului, după cum îi poruncise Domnul lui Moise, şi au ucis toţi bărbaţii. 8 Alături de cei ucişi se aflau şi cei cinci regi ai Midianului: Evi, Rechem, Ţur, Hur şi Reba. Au ucis cu sabia şi pe Balaam, fiul lui Beor. 9 Israeliţii au luat ca pradă de război femeile midianite şi copiii lor, vitele lor, turmele lor şi toate celelalte bunuri. 10 Au dat foc tuturor cetăţilor în care au locuit midianiţii precum şi tuturor fortăreţelor lor. 11 Au luat toată prada şi tot ce au jefuit, atât oameni, cât şi animale, 12 şi le-au adus – prizonierii, prada şi jafurile – lui Moise, preotului Elazar şi adunării israeliţilor la tabăra din câmpiile Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.
13 Moise, preotul Elazar şi toţi conducătorii adunării s-au dus să-i întâlnească în afara taberei. 14 Moise s-a mâniat pe conducătorii oştirii – pe conducătorii peste mii şi conducătorii peste sute – care se întorceau din război: 15 „Cum? Aţi lăsat în viaţă femeile?“, i-a întrebat el. 16 „Ele sunt acelea care au urmat sfatul lui Balaam şi au fost un prilej de păcătuire a israeliţilor împotriva Domnului, în cele întâmplate la Peor, astfel încât poporul Domnului a fost lovit de o urgie. 17 Acum, ucideţi toţi băieţii precum şi toate femeile care au cunoscut un bărbat, culcându-se cu el, 18 iar pe fetele care nu s-au culcat niciodată cu un bărbat puteţi să vi le păstraţi vouă. 19 Apoi toţi aceia dintre voi care aţi ucis pe cineva sau aţi atins vreun cadavru trebuie să rămâneţi afară din tabără şapte zile. A treia şi a şaptea zi trebuie să vă curăţiţi, atât voi, cât şi prizonierii voştri. 20 De asemenea, să curăţiţi orice haină şi orice lucru făcut din piele, din păr de capră sau din lemn.“
21 Apoi preotul Elazar le-a zis bărbaţilor care fuseseră la război: „Iată ce porunceşte Legea pe care i-a poruncit-o Domnul lui Moise: 22 «Aurul, argintul, bronzul, fierul, cositorul, plumbul 23 şi orice lucru care poate suferi focul,
să-l treceţi prin foc şi apoi prin apa de curăţire, ca să fie curăţit. Tot ce nu suportă focul trebuie curăţit prin această apă. 24 A şaptea zi să vă spălaţi hainele şi veţi fi curaţi. Apoi veţi putea să vă întoarceţi în tabără.»“
Împărţirea prăzii
25 Domnul i-a zis lui Moise: 26 „Tu, preotul Elazar şi toţi conducătorii familiilor din adunare să număraţi toţi oamenii şi toate animalele care au fost luate ca pradă. 27 Împărţiţi prada între cei care au luat parte la luptă şi restul adunării. 28 De la bărbaţii care au luptat în război, să aduci ca tribut Domnului câte unul la cinci sute, fie oameni, boi, măgari, oi sau ţapi. 29 Ia acest tribut din jumătatea cuvenită lor şi dă-l preotului Elazar, ca parte a Domnului. 30 Din cealaltă jumătate, cuvenită poporului, alege câte unul din fiecare cincizeci – dintre oameni, boi, măgari, oi, ţapi sau orice alt animal – şi dă-l leviţilor care sunt responsabili de Tabernaculul Domnului.“ 31 Moise şi preotul Elazar au făcut întocmai după cum îi poruncise Domnul lui Moise.
32 Prada rămasă din jaful făcut de ostaşi era de şase sute şaptezeci şi cinci de mii de oi, 33 şaptezeci şi două de mii de boi, 34 şaizeci şi unu de mii de măgari 35 şi treizeci şi două de mii de femei care nu s-au culcat niciodată cu un bărbat.
36 Jumătatea care alcătuia partea celor ce luptaseră în război era:
trei sute treizeci şi şapte de mii cinci sute de oi, 37 din care şase sute şaptezeci şi cinci erau tribut Domnului;
38 treizeci şi şase de mii de boi, din care şaptezeci şi doi erau tribut Domnului;
39 treizeci de mii cinci sute de măgari, din care şaizeci şi unu erau tribut Domnului;
40 şaisprezece mii de oameni, din care treizeci şi doi erau tribut Domnului.
41 Moise a dat acest tribut preotului Elazar, ca parte a Domnului, după cum Domnul îi poruncise lui Moise. 42 Jumătatea care alcătuia partea israeliţilor, pe care Moise a separat-o de cea a ostaşilor 43 – jumătatea adunării – era de trei sute treizeci şi şapte de mii cinci sute de oi, 44 treizeci şi şase de mii de boi, 45 treizeci de mii cinci sute de măgari 46 şi şaisprezece mii de oameni. 47 Din jumătatea israeliţilor, Moise a ales câte unul din fiecare cincizeci de oameni şi animale, după cum i-a poruncit Domnul şi i-a dat leviţilor care erau responsabili de Tabernaculul Domnului.
48 Atunci conducătorii oştirii – cei peste mii şi cei peste sute – s-au dus la Moise 49 şi i-au zis: „Slujitorii tăi au numărat luptătorii de sub comanda noastră şi nu lipseşte nici unul. 50 Noi aducem ca jertfă Domnului tot ce am găsit ca obiect de aur – lănţişoare, brăţări, inele, cercei şi coliere – ca să facem ispăşire pentru sufletele noastre înaintea Domnului.“
51 Moise şi preotul Elazar au acceptat de la ei toate aceste obiecte lucrate în aur. 52 Tot aurul pe care conducătorii peste mii şi conducătorii peste sute l-au adus Domnului cântărea şaisprezece mii şapte sute cincizeci de şecheli[aq]. 53 Fiecare luptător şi-a păstrat prada pentru sine. 54 Moise şi preotul Elazar au acceptat aurul adus de conducătorii peste mii şi conducătorii peste sute şi l-au adus în Cortul Întâlnirii ca o aducere-aminte pentru israeliţi înaintea Domnului.
Aşezarea seminţiilor transiordaniene
32 Rubeniţii şi gadiţii, care aveau foarte multe turme, au văzut că pământurile Iazerului şi Ghiladului erau locuri bune pentru vite. 2 Au venit la Moise, la preotul Elazar şi la conducătorii adunării şi le-au zis:
3 – Atarot, Dibon, Iazer, Nimra, Heşbon, Eleale, Sebam, Nebo şi Beon 4 – ţinuturile pe care Domnul le-a lovit înaintea poporului Israel – sunt ţinuturi bune pentru vite, iar robii tăi au vite. 5 Dacă am găsit bunăvoinţă la tine, au adăugat ei, dă ţinuturile acestea în proprietatea robilor tăi şi nu ne trece peste Iordan.
6 Moise le-a răspuns gadiţilor şi rubeniţilor:
– Fraţii voştri se pregătesc de război, iar voi vreţi să rămâneţi aici? 7 De ce vreţi să le descurajaţi inima israeliţilor şi să nu mai meargă în ţara pe care Domnul le-a dat-o? 8 Aşa au făcut şi părinţii voştri pe care i-am trimis din
Kadeş-Barnea să iscodească ţara. 9 După ce au mers în valea Eşcol şi au văzut ţara, au descurajat poporul ca să nu mai meargă în ţara pe care Domnul le-a dat-o. 10 Domnul s-a aprins de mânie în ziua aceea şi a jurat: 11 „Pentru că nu M-au urmat din toată inima lor, nici un bărbat peste douăzeci de ani care a ieşit din Egipt nu va vedea ţara pe care am promis-o prin jurământ lui Avraam, Isaac şi Iacov, 12 în afară de Caleb, fiul chenizitului Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun, căci ei L-au urmat din toată inima pe Domnul.“ 13 Atunci s-a aprins mânia Domnului împotriva lui Israel şi i-a făcut să rătăcească în pustie timp de patruzeci de ani, până când toată generaţia care făcuse rău înaintea Lui a murit.
14 Şi iată că acum vă ridicaţi voi, copii de păcătoşi, şi luaţi locul părinţilor voştri ca să aprindeţi şi mai tare mânia Domnului împotriva lui Israel. 15 Dacă vă întoarceţi de la El, El va părăsi iarăşi pe poporul Său în pustie, iar cauza distrugerii lor veţi fi voi.
16 Atunci ei s-au apropiat de Moise şi i-au zis:
– Vom zidi aici ţarcuri pentru turmele noastre şi cetăţi pentru copiii noştri. 17 Apoi ne vom înarma în grabă şi vom merge înaintea israeliţilor până îi vom duce pe fiecare la locul lui. În acest timp copiii noştri vor locui în cetăţi fortificate pentru a fi protejaţi de locuitorii ţării. 18 Nu ne vom întoarce la familiile noastre înainte ca fiecare israelit să-şi fi primit moştenirea. 19 Nu vom mai moşteni nimic împreună cu ei dincolo de Iordan, nici mai departe, pentru că moştenirea noastră este la răsărit de Iordan.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.