Book of Common Prayer
Psalmul 16
Un mihtam[a] al lui David
1 Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci la Tine caut adăpost!
2 Eu zic Domnului: „Tu eşti Stăpânul meu;
nu am nimic bun decât pe Tine!“
3 Sfinţii care sunt în ţară,
ei sunt cei măreţi în care-mi găsesc toată plăcerea.[b]
4 Durerile celor ce aleargă după idoli se înmulţesc;
eu însă nu aduc ca ei jertfe de băutură din sânge
şi nici nu pun numele idolilor lor pe buzele mele.
5 Doamne, Tu eşti partea mea de moştenire şi cupa mea!
Tu eşti Cel Care îmi apuci sorţul[c]!
6 Plăcute moşii mi-au căzut la sorţi!
Într-adevăr, frumoasă moştenire mi-a fost dată!
7 Îl voi binecuvânta pe Domnul Care mă sfătuieşte!
Până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima!
8 Îl pun pe Domnul neîncetat înaintea mea,
căci El este la dreapta mea ca să nu mă clatin!
9 De aceea, mi se bucură inima şi mi se înveseleşte sufletul[d]!
Mai mult, trupul meu va locui în siguranţă,
10 căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa Morţilor
şi nu vei îngădui ca sfântul Tău[e] să vadă putrezirea.
11 Mi-ai făcut cunoscută cărarea vieţii …
În prezenţa Ta este belşug de bucurie,
la dreapta Ta sunt desfătări veşnice![f]
Psalmul 17
O rugăciune a lui David
1 Ascultă-mi, Doamne, cauza dreaptă,
ia aminte la strigătul meu!
Pleacă-Ţi urechea la rugăciunea mea
nerostită de buze înşelătoare!
2 Să iasă dinaintea Ta sentinţa dată mie!
Ochii Tăi să vadă ceea ce este drept!
3 Dacă vei cerceta inima mea noaptea, când mă vizitezi,
dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic,
căci mi-am propus să nu păcătuiesc cu gura.
4 Cu privire la faptele omului,
eu m-am ţinut departe de căile celor violenţi,
după cuvântul buzelor Tale.
5 Paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale;
astfel, picioarele nu mi se clatină.
6 Eu Te chem, căci îmi răspunzi, Dumnezeule!
Pleacă-Ţi urechea spre mine şi ascultă-mi cuvântul!
7 Arată-Ţi marea îndurare, Tu, Care prin dreapta Ta,
îi scapi de împotrivitorii lor pe cei ce caută adăpost.
8 Păzeşte-mă ca pe lumina ochilor,
ascunde-mă la umbra aripilor Tale
9 de cei nelegiuiţi, care vor să mă spulbere,
de duşmanii mei de moarte, care mă împresoară.
10 Ei sunt plini de grăsime;
gurile lor vorbesc cu aroganţă.
11 Acum se ţin de paşii mei, mă înconjoară,
mă pândesc ca să mă doboare la pământ.
12 Parcă ar fi un leu care tânjeşte să sfâşie,
un pui de leu care aşteaptă în desiş.
13 Ridică-Te, Doamne, înfruntă-l şi trânteşte-l!
Scapă-mă de cel rău cu sabia Ta!
14 Scapă-mă Doamne, cu mâna Ta, de astfel de oameni,
de oamenii acestei lumi care-şi au partea în viaţa aceasta!
Tu le umpli pântecele cu bunătăţile Tale, fiii lor se satură
şi păstrează ce rămâne pentru copiii lor.
15 Eu însă, în nevinovăţia mea, voi vedea faţa Ta!
Când mă voi trezi mă voi sătura de chipul Tău.
Psalmul 22
Pentru dirijor. Se cântă ca şi „Ciuta zorilor“. Un psalm al lui David.
1 Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?
Eşti atât de departe de izbăvirea mea
şi de cuvintele strigătului meu!
2 Dumnezeul meu, strig ziua, dar nu-mi răspunzi,
strig noaptea, dar nu găsesc odihnă.
3 Dar Tu eşti sfânt,
eşti întronat în mijlocul laudelor lui Israel.[a]
4 În Tine au nădăjduit strămoşii noştri;
ei au nădăjduit, iar Tu i-ai izbăvit;
5 au strigat către Tine şi au fost scăpaţi;
au nădăjduit în Tine şi nu au fost daţi de ruşine.
6 Dar eu sunt vierme, nu om;
am ajuns de râsul oamenilor şi dispreţuit de popor.
7 Cei ce mă văd îşi bat joc de mine,
rânjesc şi clatină din cap.
8 „S-a încrezut în Domnul! Să-l scape El!
Să-l izbăvească, căci doar Îşi găseşte plăcerea în el!“
9 Şi totuşi Tu m-ai scos din pântecele mamei mele
şi mi-ai dat ocrotire la pieptul ei.
10 Sub privirea Ta am fost scos din pântece;
încă din pântecele maicii mele,
Tu eşti Dumnezeul meu.
11 Nu Te îndepărta de mine,
căci necazul este aproape
şi nu am nici un ajutor!
12 Mă încercuiesc mulţi tauri,
nişte tauri puternici din Başan mă înconjoară.
13 Îşi deschid gura împotriva mea
ca leul care sfâşie şi răcneşte.
14 Sunt turnat ca apa
şi toate oasele mi se despart.
Ca ceara
mi se topeşte inima înăuntrul meu.
15 Mi se usucă puterea ca lutul,
iar limba mi se lipeşte de cerul gurii:
m-ai adus în ţărâna morţii.
16 Mă încercuiesc nişte câini,
o ceată de nelegiuiţi mă învăluieşte;
mi-au străpuns[b] mâinile şi picioarele.
17 Toate oasele aş putea să mi le număr.
Ei se uită, mă privesc;
18 şi-au împărţit veşmintele mele între ei
şi au tras la sorţi pentru cămaşa mea.
19 Dar Tu, Doamne, nu Te îndepărta!
Tăria mea, grăbeşte de-mi ajută!
20 Scapă-mi sufletul de sabie,
şi viaţa din ghearele câinilor!
21 Izbăveşte-mă din gura leului!
Eliberează-mă din coarnele bivolului sălbatic!
22 Voi vesti Numele Tău fraţilor mei;
te voi lăuda în mijlocul adunării!
23 Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L!
Voi, toţi urmaşii lui Iacov, slăviţi-L!
Temeţi-vă de El, voi, toţi urmaşii lui Israel!
24 Căci El nu dispreţuieşte,
nici nu nesocoteşte necazul sărmanului;
nu-Şi ascunde faţa de acesta,
ci-l ascultă când strigă către El după ajutor.
25 Tu eşti pricina laudelor mele în adunarea cea mare!
Îmi voi împlini jurămintele înaintea celor ce se tem de Tine[c]!
26 Cei săraci vor mânca şi se vor sătura;
cei ce Îl caută pe Domnul Îl vor lăuda.
Veşnic să vă trăiască sufletul!
27 Toate marginile pământului
îşi vor aminti şi se vor întoarce la Domnul.
Toate familiile neamurilor
se vor închina înaintea Lui,
28 căci a Domnului este domnia
şi El stăpâneşte peste neamuri!
29 Toţi cei prosperi de pe pământ vor mânca şi I se vor închina;[d]
înaintea Lui vor îngenunchea toţi cei ce se coboară în ţărână,
cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa.
30 Urmaşii[e] Îi vor sluji[f]
şi se va povesti istorisi generaţiei următoare despre Stăpânul.
31 Ei vor veni şi vor vesti dreptatea Lui,
iar poporului care se va naşte îi vor vesti lucrarea Lui.
17 Într-una din zile, Işai i-a spus fiului său David:
– Ia pentru fraţii tăi efa[a] aceasta de grâne prăjite şi aceste zece pâini şi du-le repede în tabără. 18 Ia şi aceste zece bucăţi de brânză şi du-le căpeteniei peste mia lor. Vezi cum le merge fraţilor tăi şi adu-mi veşti[b] de la ei. 19 Ei se află împreună cu Saul şi cu ceilalţi bărbaţi ai lui Israel în valea Ela, unde se luptă cu filistenii.
20 David s-a trezit dis-de-dimineaţă, a lăsat oile în grija unui paznic, a luat cu el tot ce i-a poruncit Işai şi a plecat. A ajuns în tabără tocmai când oştirea se alinia în poziţie de luptă, scoţând strigăte de război. 21 Israel şi filistenii s-au aliniat în poziţii de luptă, faţă în faţă. 22 David şi-a lăsat lucrurile în grija celui ce păzea bagajele şi a fugit la poziţiile de luptă. Cum a ajuns şi-a întrebat fraţii de sănătate. 23 În timp ce stăteau ei de vorbă, din rândurile filistenilor a ieşit luptătorul Goliat din Gat. Acesta a rostit aceleaşi cuvinte ca mai înainte, iar David le-a auzit. 24 Când l-au văzut pe filistean, toţi israeliţii au fugit dinaintea lui foarte înspăimântaţi, 25 zicând:
– L-aţi văzut pe acel bărbat înaintând? A ieşit ca să batjocorească pe Israel. Pe cel care-l va ucide, regele îl va răsplăti cu mari bogăţii, îi va da pe fiica sa de soţie şi-i va scuti neamul de dări în Israel.
26 David i-a întrebat pe luptătorii care se aflau lângă el:
– Ce i se va face celui care-l va ucide pe acest filistean şi va ridica astfel batjocura de peste Israel? Cine este acest filistean, acest necircumcis, ca să batjocorească oştirile Dumnezeului celui Viu?
27 Ei i-au repetat ceea ce spuseseră înainte, zicând: „Astfel i se va face celui care-l va ucide.“
28 Eliab, fratele lui cel mai mare, l-a auzit vorbind cu luptătorii, s-a aprins de mânie împotriva lui şi i-a spus:
– De ce ai venit aici şi cu cine ai lăsat acele puţine oi în pustie? Îţi cunosc eu mândria şi răutatea inimii. Ai venit să vezi lupta.
29 – Cu ce am greşit acum? Nu pot nici măcar să vorbesc? i-a răspuns David.
30 După aceea, s-a întors de la el spre un altul şi l-a întrebat acelaşi lucru. Toţi i-au dat acelaşi răspuns ca mai înainte.
34 Atunci Petru a luat cuvântul şi a zis:
– Într-adevăr, înţeleg acum că Dumnezeu nu este părtinitor, 35 ci că, în orice neam, cel ce se teme de El şi lucrează dreptate este primit de El. 36 El a trimis fiilor lui Israel Cuvântul, vestind Evanghelia păcii prin Isus Cristos, Care este Domnul tuturor. 37 Voi ştiţi ce s-a întâmplat prin toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul predicat de Ioan: 38 cum Dumnezeu L-a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, Care mergea pretutindeni, făcând bine şi vindecându-i pe toţi cei ce erau asupriţi de diavolul[a], căci Dumnezeu era cu El. 39 Noi suntem martori ai tuturor lucrurilor pe care le-a făcut El în ţara iudeilor şi în Ierusalim; El este Cel pe Care ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn. 40 Pe El, Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi a îngăduit să Se facă văzut, 41 nu întregului popor, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat şi am băut împreună cu El după ce a înviat dintre cei morţi. 42 El ne-a poruncit să predicăm poporului şi să depunem mărturie că El este Cel desemnat de Dumnezeu ca Judecător al celor vii şi al celor morţi. 43 Toţi profeţii depun mărturie despre El, şi anume că oricine crede în El primeşte, prin Numele Lui, iertarea de păcate.
44 În timp ce rostea Petru aceste cuvinte, Duhul Sfânt S-a coborât peste toţi cei ce ascultau Cuvântul. 45 Credincioşii circumcişi care veniseră cu Petru au rămas uluiţi de faptul că darul Duhului Sfânt fusese turnat şi peste neamuri. 46 Căci îi auzeau vorbind în limbi şi preamărindu-L pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: 47 „Oare poate opri cineva apa să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?!“ 48 Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele lui Isus Cristos. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.
Lucrarea lui Ioan Botezătorul
1 Începutul[a] Evangheliei[b] lui[c] Isus[d] Cristos[e], (Fiul lui Dumnezeu)[f]. 2 Aşa cum este scris în Isaia, profetul[g]:
„Iată, îl trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu,
care-Ţi va pregăti calea!“
3 „Un glas strigă în pustie:
«Pregătiţi calea Domnului,
neteziţi-I cărările!»“
4 Ioan Botezătorul a venit în pustie şi a început să predice botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor. 5 Toţi cei din ţinutul Iudeii şi toţi locuitorii Ierusalimului au început să vină la el şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan. 6 Ioan avea îmbrăcămintea din păr de cămilă, iar în jurul mijlocului avea un brâu de piele.[h] El se hrănea cu lăcuste şi cu miere sălbatică. 7 Ioan vestea şi zicea: „După mine vine Cel Ce este mai puternic decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să mă aplec să-I dezleg cureaua sandalelor! 8 Eu v-am botezat cu[i] apă, dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.“
Botezul şi ispitirea lui Isus
9 În acele zile a venit Isus din Nazaretul Galileii şi a fost botezat de către Ioan în Iordan. 10 Imediat după ce a ieşit din apă, El a văzut cerurile deschise şi pe Duhul coborând peste El ca un porumbel. 11 Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit; în Tine Îmi găsesc plăcerea!“[j]
12 Imediat[k] Duhul L-a dus în pustie. 13 El a stat în pustie timp de patruzeci de zile[l], fiind ispitit de Satan[m]. Acolo stătea împreună cu animalele sălbatice, iar îngerii Îi slujeau[n].
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.