Book of Common Prayer
49 Aminteşte-Ţi de cuvântul spus robului Tău,
în care m-ai făcut să nădăjduiesc!
50 Iată ce-mi aduce mângâiere în suferinţă:
promisiunea Ta care mă înviorează.
51 Mult mă mai batjocoresc cei mândri,
dar eu nu mă abat de la Legea Ta.
52 Îmi amintesc de judecăţile Tale din vechime
şi sunt mângâiat.
53 Sunt cuprins de furie la vederea celor răi,
a celor ce au părăsit Legea Ta.
54 În casa pribegiei mele
mi-am făcut din orânduirile Tale cântări.
55 Noaptea îmi amintesc Numele Tău, Doamne!
Voi păzi Legea Ta!
56 Aşa-mi doresc să fie,
căci împlinesc hotărârile Tale.
57 Doamne, Tu eşti moştenirea mea: am promis
că voi păzi cuvintele Tale!
58 Te rog din toată inima mea,
îndură-te de mine, după promisiunea Ta!
59 Cuget la căile mele,
îmi îndrept paşii spre mărturiile Tale.
60 Mă grăbesc şi nu întârzii
să împlinesc poruncile Tale.
61 Funiile celor răi m-au înconjurat,
dar eu nu uit Legea Ta.
62 La miezul nopţii mă trezesc să-Ţi aduc laude,
din pricina judecăţilor Tale cele drepte.
63 Eu sunt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine
şi păzesc hotărârile Tale.
64 Doamne, îndurarea Ta umple pământul:
învaţă-mă orânduirile Tale!
65 Tu faci bine robului Tău,
Doamne, după Cuvântul Tău.
66 Învaţă-mă să am cunoaştere şi pricepere,
căci mă încred în poruncile Tale!
67 Înainte să fiu smerit, eu rătăceam;
acum însă păzesc cuvintele Tale.
68 Tu eşti bun şi faci bine:
învaţă-mă orânduirile Tale!
69 Nişte îngâmfaţi m-au tencuit cu neadevăruri,
dar eu împlinesc hotărârile Tale din toată inima.
70 Inima lor este nesimţitoare ca grăsimea,
dar eu îmi găsesc desfătarea în Legea Ta.
71 E bine că m-ai smerit,
pentru că astfel am putut învăţa orânduirile Tale.
72 Mai mult preţuieşte pentru mine Legea gurii Tale,
decât mii de şecheli[a] de aur şi de argint.
Psalmul 49
Pentru dirijor. Al korahiţilor. Un psalm.
1 Popoare, ascultaţi lucrul acesta!
Locuitori ai lumii, luaţi aminte,
2 slabi şi puternici,
bogaţi şi săraci împreună!
3 Gura mea va vorbi cu înţelepciune,
iar gândurile inimii mele vor fi iscusite.
4 Îmi voi pleca urechea la proverbe,
îmi voi începe ghicitoarea în sunet de liră.
5 De ce să mă tem în zilele rele,
când mă împresoară răutatea înşelătorilor mei,
6 a celor ce se încred în averile lor
şi se laudă cu mulţimea bogăţiilor lor?
7 Nimeni nu poate răscumpăra viaţa semenului său,
nici nu-I poate da lui Dumnezeu preţul răscumpărării lui.
8 Preţul răscumpărării pentru viaţa lui este atât de mare,
încât nu va putea plăti niciodată,
9 ca să trăiască veşnic
şi să nu vadă groapa.
10 Se vede că şi înţelepţii mor,
şi cel fără minte şi bruta pier împreună,
părăsindu-şi averile în folosul altora.
11 Totuşi îşi imaginează că-şi vor stăpâni casele pe vecie[a]
şi că locuinţele lor vor dăinui din neam în neam;
de aceea şi-au numit proprietăţile după înseşi numele lor.[b]
12 Însă omul bogat nu dăinuie;
el se aseamănă cu vitele pentru tăiere.[c]
13 Aceasta este soarta celor ce se încred în ei[d]
şi a celor ce-i urmează, care le încuviinţează vorbele.
14 Sunt sortiţi Locuinţei Morţilor ca nişte oi;
moartea îi va paşte.
Cei drepţi vor stăpâni peste ei dimineaţa.
Chipul lor se va veşteji în Locuinţa Morţilor,
departe de locuinţa lor.
15 Dar Dumnezeu îmi va răscumpăra sufletul din Locuinţa Morţilor,
căci El mă va lua sub ocrotirea Lui.Sela
16 Nu te îngrijora când se îmbogăţeşte cineva,
când sporeşte bogăţia casei lui,
17 căci nu ia nimic cu el la moartea sa;
bogăţia lui nu se coboară după el.
18 Chiar dacă sufletul lui a fost fericit în viaţă,
chiar dacă s-a lăudat cu bucuriile de care şi-a făcut parte,
19 tot va merge la neamul părinţilor lui,
care nu vor mai vedea lumina vreodată.
20 Omul bogat şi fără pricepere
se aseamănă cu vitele pentru tăiere.
Psalmul 53
Pentru dirijor. De cântat în mahalat[a]. Un maschil[b] al lui David.
1 Nebunul zice în inima lui:
„Nu există Dumnezeu!“
S-au pervertit oamenii, săvârşesc fărădelegi îngrozitoare;
nu mai există nici unul care să facă binele.
2 Dumnezeu Îşi pleacă privirea din ceruri
peste fiii oamenilor,
ca să vadă dacă există vreunul care să aibă pricepere,
vreunul care să-L caute pe Dumnezeu.
3 Toţi s-au rătăcit,
cu toţii au devenit corupţi!
Nu mai există unul care să facă binele,
nici unul măcar!
4 Oare nu se vor învăţa niciodată minte cei ce săvârşesc nelegiuirea,
cei ce-mi mănâncă poporul ca pe pâine
şi nu-L cheamă pe Dumnezeu?
5 Chiar acolo unde erau i-a apucat groaza,
fără să fie vreo pricină de groază.
Căci Dumnezeu a împrăştiat oasele celor ce te-au luat cu asalt[c]
şi i-ai făcut de ruşine, căci Dumnezeu i-a lepădat.
6 Cine va aduce izbăvire pentru Israel din Sion?
Când Dumnezeu va aduce înapoi captivii poporului Său,
să se înveselească Iacov şi să se bucure Israel!
Judecata Domnului asupra lui Israel
8 Stăpânul a trimis un mesaj împotriva lui Iacov;
acesta va cădea peste Israel;
9 tot poporul –
Efraim şi locuitorii Samariei – va şti,
toţi cei care, cu mândrie
şi aroganţă în inimă, zic:
10 «Au căzut cărămizile,
dar noi vom zidi cu pietre cioplite!
Sicomorii au fost tăiaţi,
dar noi îi vom înlocui cu cedri!»
11 De aceea, Domnul i-a ridicat împotriva lor pe vrăjmaşii lui Reţin,
i-a stârnit pe duşmanii lor:
12 arameii la răsărit şi filistenii la apus;
cu o gură larg deschisă ei l-au mâncat pe Israel!
Cu toate acestea, mânia Lui nu s-a potolit,
iar mâna Sa este încă întinsă.
13 Dar poporul nu s-a întors la Cel Ce îl lovea,
nu L-a căutat pe Domnul Oştirilor.
14 Aşa că Domnul va tăia din Israel capul şi coada,
ramura de palmier şi trestia, într-o singură zi.
15 Bătrânii şi demnitarii sunt capul,
iar profeţii care învaţă minciuni sunt coada.
16 Cei ce conduc acest popor îl duc în rătăcire,
iar cei ce sunt conduşi de ei sunt pierduţi[a].
17 De aceea Stăpânul nu se va mai bucura de tinerii lor,
nici nu va mai avea milă de orfanii şi de văduvele lor,
pentru că toţi sunt lipsiţi de evlavie şi ticăloşi,
toţi spun vorbe de nimic.
Cu toate acestea, mânia Lui nu s-a potolit,
iar mâna Sa este încă întinsă.
Învăţătorii falşi şi nimicirea lor
2 Însă, în popor, s-au şi ridicat profeţi falşi, cum şi între voi vor fi învăţători falşi, care vor strecura erezii[a] distrugătoare şi-L vor nega pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, aducând astfel asupra lor o distrugere năprasnică. 2 Mulţi îi vor urma în depravările lor; din cauza lor calea adevărului va fi batjocorită. 3 În lăcomia lor, vor încerca să profite de voi prin cuvântări născocite. Dar condamnarea lor, dată cu mult timp în urmă, nu stă degeaba, iar distrugerea lor nu dormitează.
4 Căci dacă nu i-a cruţat Dumnezeu pe îngeri atunci când au păcătuit, ci i-a aruncat în Tartar[b] şi i-a lăsat în lanţurile beznei[c], unde sunt ţinuţi până la judecată, 5 dacă n-a cruţat El lumea din vechime, ci a adus potopul peste lumea celor neevlavioşi, însă l-a păzit pe Noe – un predicator al dreptăţii – împreună cu alţi şapte, 6 dacă a condamnat El cetăţile Sodoma şi Gomora la distrugere, transformându-le în cenuşă şi făcându-le astfel un exemplu cu privire la ce urmează pentru cei neevlavioşi, 7 însă l-a scăpat pe Lot, un om drept, care era necăjit de felul de viaţă depravat al celor nelegiuiţi 8 (căci omul acesta drept, în timp ce trăia în mijlocul lor, era chinuit zi de zi în sufletul său drept de faptele nelegiuite pe care le vedea şi auzea), 9 înseamnă că Domnul ştie cum să-i scape pe cei evlavioşi din încercare şi cum să-i ţină pe cei nedrepţi sub pedeapsă, până în[d] ziua judecăţii, 10 mai ales pe cei ce umblă după pofta stricată a firii[e] şi dispreţuiesc autoritatea.
Ei sunt îndrăzneţi, aroganţi şi nu se tem să-i batjocorească pe cei glorioşi,
Lucrarea lui Ioan Botezătorul
1 Începutul[a] Evangheliei[b] lui[c] Isus[d] Cristos[e], (Fiul lui Dumnezeu)[f]. 2 Aşa cum este scris în Isaia, profetul[g]:
„Iată, îl trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu,
care-Ţi va pregăti calea!“
3 „Un glas strigă în pustie:
«Pregătiţi calea Domnului,
neteziţi-I cărările!»“
4 Ioan Botezătorul a venit în pustie şi a început să predice botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor. 5 Toţi cei din ţinutul Iudeii şi toţi locuitorii Ierusalimului au început să vină la el şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan. 6 Ioan avea îmbrăcămintea din păr de cămilă, iar în jurul mijlocului avea un brâu de piele.[h] El se hrănea cu lăcuste şi cu miere sălbatică. 7 Ioan vestea şi zicea: „După mine vine Cel Ce este mai puternic decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să mă aplec să-I dezleg cureaua sandalelor! 8 Eu v-am botezat cu[i] apă, dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.