1 Samuel 1-12

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

ELI ŞI SAMUEL, CEI DIN URMĂ DOI JUDECĂTORI ÎN ISRAEL

Capitolul 1—12. (Psalmul 99:6.)

Penina necăjeşte pe Ana

1 Era un om din Ramataim-Ţofim, din muntele lui Efraim, numit Elcana^(A), fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf, Efratit^(B). ² El avea două neveste: una se numea Ana, iar cealaltă Penina. Penina avea copii, dar Ana n-avea. ³ Omul acesta se suia în fiecare an^(C) din cetatea sa la Silo^(D), ca să se închine^(E) înaintea Domnului oştirilor şi să-I aducă jertfe. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, preoţi ai Domnului. ⁴ În ziua când îşi aducea Elcana jertfa^(F), dădea părţi nevestei sale Penina, tuturor fiilor şi tuturor fiicelor pe care le avea de la ea. ⁵ Dar Anei îi dădea o parte îndoită, căci iubea pe Ana. Dar Domnul^(G) o făcuse stearpă. ⁶ Potrivnica ei o înţepa^(H) deseori, ca s-o facă să se mânie, pentru că Domnul o făcuse stearpă. ⁷ Şi în toţi anii era aşa. Ori de câte ori se suia Ana la Casa Domnului, Penina o înţepa la fel. Atunci, ea plângea şi nu mânca. ⁸ Elcana, bărbatul ei, îi zicea: „Ana, pentru ce plângi şi nu mănânci? Pentru ce ţi-este întristată inima? Oare nu preţuiesc eu pentru tine mai mult^(I) decât zece fii?”

Rugăciunea Anei

⁹ Ana s-a sculat, după ce au mâncat şi au băut ei la Silo. Preotul Eli şedea pe un scaun, lângă unul din uşorii Templului^(J) Domnului. ¹⁰ Şi Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât^(K) şi plângea! ¹¹ Ea a făcut o juruinţă^(L) şi a zis: „Doamne, Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre^(M) întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce^(N) aminte de mine, şi nu vei uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui şi brici^(O) nu va trece peste capul lui.” ¹² Fiindcă ea stătea multă vreme în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei. ¹³ Ana vorbea în inima ei şi numai buzele şi le mişca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea că este beată ¹⁴ şi i-a zis: „Până când vei fi beată? Du-te de te trezeşte.” ¹⁵ Ana a răspuns: „Nu, domnul meu, eu sunt o femeie care suferă în inima ei şi n-am băut nici vin, nici băutură ameţitoare, ci îmi vărsam^(P) sufletul înaintea Domnului. ¹⁶ Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată^(Q), căci numai prea multa mea durere şi supărare m-a făcut să vorbesc până acum.” ¹⁷ Eli a luat din nou cuvântul şi a zis: „Du-te^(R) în pace, şi Dumnezeul^(S) lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut-o!” ¹⁸ Ea a zis: „Să capete^(T) roaba ta trecere înaintea ta!” Şi femeia a plecat^(U). A mâncat şi faţa ei n-a mai fost aceeaşi. ¹⁹ S-au sculat dis-de-dimineaţă şi, după ce s-au închinat până la pământ înaintea Domnului, s-au întors şi au venit acasă, la Rama.

Naşterea lui Samuel

Elcana s-a culcat^(V) cu nevastă-sa Ana, şi Domnul Şi-a adus^(W) aminte de ea. ²⁰ Când i s-au împlinit zilele, Ana a rămas însărcinată şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Samuel (Dumnezeu a ascultat), „căci”, a zis ea, „de la Domnul l-am cerut.” ²¹ Bărbatul său, Elcana, s-a suit^(X) apoi cu toată casa lui, să aducă Domnului jertfa de peste an şi să-şi împlinească juruinţa. ²² Dar Ana nu s-a suit şi a zis bărbatului ei: „Când voi înţărca copilul, îl voi duce^(Y) ca să fie pus înaintea Domnului şi să rămână^(Z) acolo pentru totdeauna^(AA).” ²³ Elcana^(AB), bărbatul ei, i-a zis: „Fă ce vei crede, aşteaptă până-l vei înţărca. Numai^(AC) împlinească-Şi Domnul cuvântul Lui!” Şi femeia a rămas acasă şi a dat ţâţă fiului ei până l-a înţărcat. ²⁴ Când l-a înţărcat, l-a suit cu ea şi a luat trei tauri, o efă de făină şi un burduf cu vin. L-a dus^(AD) în Casa^(AE) Domnului, la Silo; copilul era încă mic de tot. ²⁵ Au junghiat taurii şi au dus^(AF) copilul la Eli. ²⁶ Ana a zis: „Domnul meu, iartă-mă! Cât este de adevărat că sufletul tău^(AG) trăieşte, domnul meu, atât este de adevărat că eu sunt femeia aceea care stăteam aici lângă tine şi mă rugam Domnului! ²⁷ Pentru^(AH) copilul acesta mă rugam, şi Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam. ²⁸ De aceea vreau să-l dau^(AI) Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului.” Şi s-au^(AJ) închinat acolo înaintea Domnului.

Cântarea Anei

2 Ana s-a rugat^(AK) şi a zis:

¹¹ Elcana s-a dus acasă, la Rama, şi copilul a rămas în slujba^(BG) Domnului, înaintea preotului Eli.

Răutatea fiilor lui Eli

¹² Fiii lui Eli erau nişte oameni răi^(BH). Nu^(BI) cunoşteau pe Domnul. ¹³ Şi iată care era felul de purtare al acestor preoţi faţă de popor. Când aducea cineva o jertfă, venea sluga preotului în clipa când se fierbea carnea. Ţinând în mână o furculiţă cu trei coarne, ¹⁴ o vâra în cazan, în căldare, în tigaie sau în oală, şi tot ce apuca cu furculiţa, lua preotul pentru el. Aşa făceau ei tuturor acelora din Israel care veneau la Silo. ¹⁵ Chiar înainte de a arde^(BJ) grăsimea, venea sluga preotului şi zicea celui ce aducea jertfa: „Dă pentru preot carnea de fript; el nu va lua de la tine carne fiartă, ci vrea carne crudă”. ¹⁶ Şi dacă omul zicea: „După ce se va arde grăsimea, vei lua ce-ţi va plăcea”, sluga răspundea: „Nu! Dă-mi acum, căci altfel iau cu sila”. ¹⁷ Tinerii aceştia se făceau vinovaţi înaintea Domnului de un foarte^(BK) mare păcat, pentru că nesocoteau^(BL) darurile Domnului.

Samuel, în slujba Domnului

¹⁸ Samuel^(BM) făcea slujba înaintea Domnului şi copilul acesta era îmbrăcat^(BN) cu un efod de in. ¹⁹ Mamă-sa îi făcea pe fiecare an o mantie mică şi i-o aducea când se suia^(BO) cu bărbatul ei ca să aducă jertfa din fiecare an. ²⁰ Eli a binecuvântat^(BP) pe Elcana şi pe nevastă-sa şi a zis: „Să dea Domnul să ai copii din femeia aceasta, care să înlocuiască pe acela pe care l-a împrumutat^(BQ) ea Domnului!” Şi s-au întors acasă. ²¹ Când a cercetat^(BR) Domnul pe Ana, ea a rămas însărcinată şi a născut trei fii şi două fiice. Şi tânărul Samuel creştea^(BS) înaintea Domnului.

Eli îşi mustră copiii

²² Eli era foarte bătrân şi a aflat cum se purtau fiii lui cu tot Israelul; a aflat şi că se culcau cu femeile^(BT) care slujeau afară, la uşa cortului întâlnirii. ²³ El le-a zis: „Pentru ce faceţi astfel de lucruri? Căci aflu de la tot poporul despre faptele voastre rele. ²⁴ Nu, copii, ce aud spunându-se despre voi nu este bine; voi faceţi pe poporul Domnului să păcătuiască. ²⁵ Dacă un om păcătuieşte împotriva altui om, îl va judeca Dumnezeu, dar dacă păcătuieşte împotriva^(BU) Domnului, cine se va ruga pentru el?” Totuşi ei n-au ascultat de glasul tatălui lor, căci Domnul^(BV) voia să-i omoare. ²⁶ Tânărul Samuel creştea mereu^(BW) şi era plăcut^(BX) Domnului şi oamenilor.

Vestirea pedepsei împotriva casei lui Eli

²⁷ Un om^(BY) al lui Dumnezeu a venit la Eli şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Nu M-am descoperit^(BZ) Eu casei tatălui tău când erau în Egipt, în casa lui Faraon? ²⁸ Eu l-am ales^(CA) dintre toate seminţiile lui Israel, ca să fie în slujba Mea, în preoţie, ca să se suie la altarul Meu, să ardă tămâia şi să poarte efodul înaintea Mea şi am dat^(CB) casei tatălui tău toate jertfele mistuite de foc şi aduse de copiii lui Israel. ²⁹ Pentru ce călcaţi^(CC) voi în picioare jertfele Mele şi darurile Mele, care am poruncit să se facă în Locaşul^(CD) Meu? Şi cum se face că tu cinsteşti pe fiii tăi mai mult decât pe Mine, ca să vă îngrăşaţi din cele dintâi roade luate din toate darurile poporului Meu Israel?’ ³⁰ De aceea, iată ce zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Spusesem^(CE) că şi casa ta şi casa tatălui tău au să umble totdeauna înaintea Mea. Şi acum, zice Domnul, departe^(CF) de Mine lucrul acesta! Căci voi cinsti^(CG) pe cine Mă cinsteşte, dar cei ce Mă dispreţuiesc^(CH) vor fi dispreţuiţi. ³¹ Iată că vine vremea^(CI) când voi tăia braţul tău şi braţul casei tatălui tău, aşa încât nu va mai fi niciun bătrân în casa ta. ³² Vei vedea un potrivnic al tău în locaşul Meu, în timp ce Israel va fi copleşit de bunătăţi de Domnul şi nu va mai fi niciodată niciun bătrân^(CJ) în casa ta. ³³ Voi lăsa să rămână la altarul Meu numai unul dintr-ai tăi, ca să ţi se topească ochii de durere şi să ţi se întristeze sufletul, dar toţi ceilalţi din casa ta vor muri în floarea vârstei. ³⁴ Şi iată semnul^(CK) celor ce se vor întâmpla celor doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas: amândoi vor muri^(CL) într-o zi. ³⁵ Eu^(CM) Îmi voi pune un preot credincios, care va lucra după inima Mea şi după sufletul Meu; îi voi zidi^(CN) o casă stătătoare şi va umbla totdeauna înaintea Unsului^(CO) Meu. ³⁶ Şi^(CP) oricine va mai rămâne din casa ta va veni să se arunce cu faţa la pământ înaintea lui pentru un ban de argint şi pentru o bucată de pâine şi va zice: «Pune-mă, te rog, în una din slujbele preoţiei, ca să am o bucată de pâine să mănânc».’ ”

Domnul Se descoperă

3 Tânărul^(CQ) Samuel slujea Domnului înaintea lui Eli. Cuvântul^(CR) Domnului era rar în vremea aceea şi vedeniile nu erau dese. ² Tot pe vremea aceea, Eli începea să aibă ochii tulburi^(CS) şi nu mai putea să vadă. El stătea culcat la locul lui, ³ iar candela^(CT) lui Dumnezeu nu se stinsese încă şi Samuel era culcat în Templul^(CU) Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu. ⁴ Atunci, Domnul a chemat pe Samuel. El a răspuns: „Iată-mă!” ⁵ Şi a alergat la Eli şi a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat”. Eli a răspuns: „Nu te-am chemat; întoarce-te şi te culcă”. Şi s-a dus şi s-a culcat. ⁶ Domnul a chemat din nou pe Samuel. Şi Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli şi a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat”. Eli a răspuns: „Nu te-am chemat, fiule, întoarce-te şi te culcă”. ⁷ Samuel nu cunoştea^(CV) încă pe Domnul şi Cuvântul Domnului nu-i fusese încă descoperit. ⁸ Domnul a chemat din nou pe Samuel, pentru a treia oară. Şi Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli şi a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat”. Eli a înţeles că Domnul cheamă pe copil ⁹ şi a zis lui Samuel: „Du-te de te culcă şi, dacă vei mai fi chemat, să spui: ‘Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă’.” Şi Samuel s-a dus să se culce la locul lui. ¹⁰ Domnul a venit, S-a înfăţişat şi l-a chemat ca şi în celelalte dăţi: „Samuele, Samuele!” Şi Samuel a răspuns: „Vorbeşte, căci robul Tău ascultă”. ¹¹ Atunci, Domnul a zis lui Samuel: „Iată că voi face în Israel un lucru care va asurzi^(CW) urechile oricui îl va auzi. ¹² În ziua aceea voi împlini asupra lui Eli tot^(CX) ce am rostit împotriva casei lui; voi începe şi voi isprăvi. ¹³ I-am^(CY) spus că vreau să pedepsesc^(CZ) casa lui pentru totdeauna, din pricina fărădelegii de care are cunoştinţă şi prin care fiii lui^(DA) s-au făcut vrednici de lepădat, fără^(DB) ca el să-i fi oprit. ¹⁴ De aceea, jur casei lui Eli că niciodată fărădelegea casei lui Eli nu^(DC) va fi ispăşită, nici prin jertfe, nici prin daruri de mâncare”. ¹⁵ Samuel a rămas culcat până dimineaţa, apoi a deschis uşile Casei Domnului. Samuel s-a temut să istorisească lui Eli vedenia aceea. ¹⁶ Dar Eli a chemat pe Samuel şi a zis: „Samuele, fiule!” El a răspuns: „Iată-mă!” ¹⁷ Şi Eli a zis: „Care este cuvântul pe care ţi l-a vorbit Domnul? Nu-mi ascunde nimic. Dumnezeu să Se poarte^(DD) cu tine cu toată asprimea dacă-mi ascunzi ceva din tot ce ţi-a spus!” ¹⁸ Samuel i-a istorisit tot, fără să-i ascundă nimic. Şi Eli a zis: „Domnul^(DE) este Acesta, să facă ce va crede!” ¹⁹ Samuel creştea^(DF), Domnul^(DG) era cu el şi n-a lăsat să cadă la pământ niciunul^(DH) din cuvintele sale. ²⁰ Tot Israelul, de la Dan^(DI) până la Beer-Şeba, a cunoscut că Domnul pusese pe Samuel proroc al Domnului. ²¹ Domnul nu înceta să Se arate în Silo, căci Domnul Se descoperea lui Samuel, în Silo, prin Cuvântul^(DJ) Domnului.

Israel, bătut de filisteni

4 Chemarea lui Samuel a ajuns la cunoştinţa întregului Israel. Israel a ieşit înaintea filistenilor ca să lupte împotriva lor. Au tăbărât lângă Eben-Ezer^(DK), şi filistenii tăbărâseră la Afec. ² Filistenii s-au aşezat în linie de bătaie împotriva lui Israel şi lupta a început. Israel a fost bătut de filisteni, care au omorât pe câmpul de bătaie aproape patru mii de oameni. ³ Poporul s-a întors în tabără şi bătrânii lui Israel au zis: „Pentru ce ne-a lăsat Domnul să fim bătuţi astăzi de filisteni? Haidem să luăm de la Silo chivotul legământului Domnului, ca să vină în mijlocul nostru şi să ne izbăvească din mâna vrăjmaşilor noştri.” ⁴ Poporul a trimis la Silo, de unde au adus chivotul legământului Domnului oştirilor, care^(DL) şade între heruvimi^(DM). Cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, erau acolo, împreună cu chivotul legământului lui Dumnezeu. ⁵ Când a intrat chivotul legământului Domnului în tabără, tot Israelul a scos strigăte de bucurie de s-a cutremurat pământul. ⁶ Răsunetul acestor strigăte a fost auzit de filisteni şi au zis: „Ce înseamnă strigătele acestea care răsună în tabăra evreilor?” Şi au auzit că sosise chivotul Domnului în tabără. ⁷ Filistenii s-au temut, pentru că au crezut că Dumnezeu venise în tabără. „Vai de noi, au zis ei, căci n-a fost aşa ceva până acum! ⁸ Vai de noi! Cine ne va izbăvi din mâna acestor dumnezei puternici? Dumnezeii aceştia au lovit pe egipteni cu tot felul de urgii în pustie. ⁹ Întăriţi-vă^(DN) şi fiţi oameni, filistenilor, ca nu cumva să fiţi robi evreilor, cum v-au fost ei robi^(DO) vouă: fiţi oameni şi luptaţi!” ¹⁰ Filistenii au început lupta, şi Israel a fost bătut^(DP). Fiecare a fugit în cortul lui. Înfrângerea a fost foarte mare, şi din Israel au căzut treizeci de mii de oameni pedeştri. ¹¹ Chivotul^(DQ) lui Dumnezeu a fost luat, şi cei doi^(DR) fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, au murit. ¹² Un om din Beniamin a alergat din tabăra de bătaie şi a venit la Silo^(DS) în aceeaşi zi cu hainele sfâşiate şi cu capul acoperit^(DT) cu ţărână. ¹³ Când a ajuns, Eli aştepta stând pe un scaun^(DU) lângă drum, căci inima îi era neliniştită pentru chivotul lui Dumnezeu. La intrarea lui în cetate, omul acesta a dat de veste, şi toată cetatea a strigat. ¹⁴ Eli, auzind aceste strigăte, a zis: „Ce înseamnă zarva aceasta?” Şi îndată, omul a venit şi a adus lui Eli vestea aceasta. ¹⁵ Şi Eli era în vârstă de nouăzeci şi opt de ani, avea ochii^(DV) întunecaţi şi nu mai putea să vadă. ¹⁶ Omul a zis lui Eli: „Vin de pe câmpul de bătaie şi din câmpul de bătaie am fugit astăzi”. Eli a zis: „Ce s-a întâmplat^(DW), fiule?” ¹⁷ Cel ce aducea vestea aceasta, ca răspuns, a zis: „Israel a fugit dinaintea filistenilor şi poporul a suferit o mare înfrângere, şi chiar cei doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas, au murit şi chivotul Domnului a fost luat.” ¹⁸ Abia a pomenit de chivotul lui Dumnezeu, şi Eli a căzut de pe scaun pe spate, lângă poartă; şi-a rupt ceafa şi a murit, căci era om bătrân şi greu. El fusese judecător în Israel patruzeci de ani. ¹⁹ Noră-sa, nevasta lui Fineas, era însărcinată şi sta să nască. Când a auzit vestea despre luarea chivotului lui Dumnezeu, despre moartea socrului ei şi despre moartea bărbatului ei, s-a încovoiat şi a născut, căci au apucat-o durerile naşterii. ²⁰ Când trăgea să moară, femeile^(DX) care erau lângă ea i-au zis: „Nu te teme, căci ai născut un fiu!” Dar ea n-a răspuns şi n-a luat seama la ce i se spunea. ²¹ A pus copilului numele I-Cabod^(DY) (Nu mai e slavă), zicând: „S-a dus slava^(DZ) din Israel!” Spunea lucrul acesta din pricina luării chivotului lui Dumnezeu şi din pricina socrului şi bărbatului ei. ²² Ea a zis: „S-a dus slava din Israel, căci chivotul lui Dumnezeu este luat.”

Căderea lui Dagon înaintea chivotului

5 Filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu şi l-au dus din Eben-Ezer^(EA) la Asdod. ² După ce au pus mâna pe chivotul lui Dumnezeu, filistenii l-au dus în casa lui Dagon^(EB) (Zeul peşte) şi l-au aşezat lângă Dagon. ³ A doua zi, asdodenii, care se sculaseră dis-de-dimineaţă, au găsit pe Dagon întins^(EC) cu faţa la pământ înaintea chivotului Domnului. Au luat pe Dagon şi l-au pus^(ED) înapoi la locul lui. ⁴ Şi a doua zi, sculându-se dis-de-dimineaţă, au găsit pe Dagon întins cu faţa la pământ înaintea chivotului Domnului; capul^(EE) lui Dagon şi cele două mâini ale lui erau tăiate pe prag şi nu-i rămăsese decât trunchiul. ⁵ De aceea, până în ziua de azi, preoţii lui Dagon şi toţi cei ce intră^(EF) în casa lui Dagon, la Asdod, nu calcă pe prag.

Pedeapsa filistenilor

⁶ Mâna^(EG) Domnului a apăsat asupra celor din Asdod şi i-a pustiit^(EH); i-a lovit cu bube^(EI) la şezut, atât în Asdod, cât şi în ţinutul lui. ⁷ Când au văzut că aşa stau lucrurile, oamenii din Asdod au zis: „Chivotul Dumnezeului lui Israel să nu rămână la noi, căci mâna Lui apasă asupra noastră şi asupra lui Dagon, dumnezeul nostru.” ⁸ Şi au trimis şi au adunat la ei pe toţi domnitorii filistenilor şi au zis: „Ce să facem cu chivotul Dumnezeului lui Israel?” Domnitorii au răspuns: „Să se ducă la Gat chivotul Dumnezeului lui Israel.” Şi au adus acolo chivotul Dumnezeului lui Israel. ⁹ Dar, după ce a fost dus acolo, mâna^(EJ) Domnului a apăsat asupra cetăţii şi a fost o mare^(EK) groază; a lovit^(EL) pe oamenii cetăţii de la mic până la mare şi au avut o spuzeală de bube la şezut. ¹⁰ Atunci au trimis chivotul lui Dumnezeu la Ecron. Când a intrat chivotul lui Dumnezeu în Ecron, ecroniţii au strigat: „Au adus la noi chivotul Dumnezeului lui Israel ca să ne omoare, pe noi şi poporul nostru.” ¹¹ Şi au trimis şi au strâns pe toţi domnitorii filistenilor, şi au zis: „Trimiteţi înapoi chivotul Dumnezeului lui Israel; să se întoarcă la locul lui, ca să nu ne omoare, pe noi şi poporul nostru.” Căci în toată cetatea era o groază de moarte, şi mâna^(EM) lui Dumnezeu apăsa cu putere. ¹² Oamenii care nu mureau erau loviţi cu bube la şezut, şi ţipetele cetăţii se înălţau până la cer.

Filistenii trimit chivotul înapoi

6 Chivotul Domnului a fost şapte luni în ţara filistenilor. ² Şi filistenii au chemat^(EN) pe preoţi şi pe ghicitori şi au zis: „Ce să facem cu chivotul Domnului? Arătaţi-ne cum trebuie să-l trimitem înapoi la locul lui.” ³ Ei au răspuns: „Dacă trimiteţi înapoi chivotul Dumnezeului lui Israel, să nu-l trimiteţi cu mâna goală^(EO), ci aduceţi lui Dumnezeu o jertfă^(EP) pentru vină; atunci vă veţi vindeca şi veţi şti^(EQ) pentru ce nu s-a îndepărtat mâna Lui de peste voi.” ⁴ Filistenii au zis: „Ce jertfă pentru vină să-I aducem?” Ei au răspuns: „Cinci umflături de aur şi cinci şoareci de aur, după^(ER) numărul domnitorilor filistenilor, căci aceeaşi urgie a fost peste voi toţi şi peste domnitorii voştri. ⁵ Faceţi nişte chipuri după umflăturile^(ES) voastre şi nişte chipuri după şoarecii voştri care pustiesc ţara şi daţi^(ET) slavă Dumnezeului lui Israel: poate că va înceta^(EU) să-Şi apese mâna peste voi, peste dumnezeii^(EV) voştri şi peste ţara voastră. ⁶ Pentru ce să vă împietriţi inima, cum^(EW) şi-au împietrit inima egiptenii şi Faraon? Nu i-a pedepsit El şi n-au lăsat^(EX) ei atunci pe copiii lui Israel să plece? ⁷ Acum, faceţi un^(EY) car nou de tot şi luaţi două vaci tinere, care dau ţâţă şi care n-au tras^(EZ) la jug; înjugaţi vacile la car şi mânaţi înapoi acasă viţeii lor care se ţin după ele. ⁸ Să luaţi chivotul Domnului şi să-l puneţi în car; să puneţi alături de el, într-o ladă, lucrurile de aur^(FA) pe care le daţi Domnului ca dar pentru vină, apoi să-l trimiteţi, şi va pleca. ⁹ Să-l urmăriţi cu privirea, şi, dacă se va sui pe drumul hotarului său spre Bet-Şemeş^(FB), Domnul ne-a făcut acest mare rău; dacă nu, vom şti^(FC) că nu mâna Lui ne-a lovit, ci lucrul acesta a venit peste noi din întâmplare.” ¹⁰ Oamenii au făcut aşa. Au luat două vaci care alăptau, le-au înjugat la car şi le-au închis viţeii acasă. ¹¹ Au pus în car chivotul Domnului şi lada cu şoarecii de aur şi chipurile umflăturilor lor. ¹² Vacile au apucat drept pe drumul spre Bet-Şemeş; au ţinut mereu acelaşi drum, mugind, şi nu s-au abătut nici la dreapta, nici la stânga. Domnitorii filistenilor au mers după ele până la hotarul Bet-Şemeşului.

Chivotul lui Bet-Şemeş

¹³ Locuitorii din Bet-Şemeş secerau grânele în vale: au ridicat ochii, au zărit chivotul şi s-au bucurat când l-au văzut. ¹⁴ Carul a ajuns în câmpul lui Iosua din Bet-Şemeş şi s-a oprit acolo. Acolo era o piatră mare. Au despicat lemnele carului, şi vacile le-au adus ca ardere-de-tot Domnului. ¹⁵ Leviţii au pogorât chivotul Domnului şi lada de lângă el, în care se aflau lucrurile de aur, şi le-au pus pe toate pe piatra cea mare. Oamenii din Bet-Şemeş au adus Domnului în ziua aceea arderi-de-tot şi jertfe. ¹⁶ Cei cinci^(FD) domnitori ai filistenilor, după ce au văzut lucrul acesta, s-au întors la Ecron în aceeaşi zi. ¹⁷ Iată^(FE) umflăturile de aur pe care le-au dat Domnului filistenii ca dar pentru vină; una pentru Asdod, una pentru Gaza, una pentru Ascalon, una pentru Gat, una pentru Ecron. ¹⁸ Erau şi nişte şoareci de aur, după numărul tuturor cetăţilor filistenilor, care erau ale celor cinci căpetenii, atât cetăţi întărite, cât şi cetăţi fără ziduri. Lucrul acesta îl adevereşte piatra cea mare pe care au pus chivotul Domnului şi care este şi astăzi în câmpul lui Iosua din Bet-Şemeş. ¹⁹ Domnul a lovit^(FF) pe oamenii din Bet-Şemeş când s-au uitat în chivotul Domnului; a lovit (cincizeci de mii) şaptezeci de oameni din popor. Şi poporul a plâns, pentru că Domnul îl lovise cu o mare urgie. ²⁰ Oamenii din Bet-Şemeş au zis: „Cine poate^(FG) sta înaintea Domnului, înaintea acestui Dumnezeu sfânt? Şi la cine trebuie să se suie chivotul, dacă se depărtează de la noi?” ²¹ Au trimis soli la locuitorii din Chiriat-Iearim^(FH) ca să le spună: „Filistenii au adus înapoi chivotul Domnului; pogorâţi-vă şi suiţi-l la voi.”

Chivotul la Chiriat-Iearim

7 Locuitorii din Chiriat-Iearim^(FI) au venit şi au suit chivotul Domnului; l-au dus în casa lui Abinadab^(FJ), pe deal, şi au sfinţit pe fiul său Eleazar ca să păzească chivotul Domnului. ² Trecuse destulă vreme din ziua când fusese pus chivotul în Chiriat-Iearim. Trecuseră douăzeci de ani. Atunci, toată casa lui Israel a plâns după Domnul. ³ Samuel a zis întregii case a lui Israel: „Dacă din toată inima voastră vă întoarceţi^(FK) la Domnul, scoateţi^(FL) din mijlocul vostru dumnezeii străini şi Astarteele^(FM), îndreptaţi-vă inima^(FN) spre Domnul şi slujiţi-I numai^(FO) Lui, şi El vă va izbăvi din mâna filistenilor.” ⁴ Şi copiii lui Israel au scos din mijlocul lor Baalii^(FP) şi Astarteele şi au slujit numai Domnului. ⁵ Samuel a zis: „Strângeţi^(FQ) pe tot Israelul la Miţpa, şi eu mă voi ruga Domnului pentru voi.” ⁶ Şi s-au strâns la Miţpa. Au scos^(FR) apă şi au vărsat-o înaintea Domnului şi au postit^(FS) în ziua aceea, zicând: „Am păcătuit^(FT) împotriva Domnului!” Samuel judeca pe copiii lui Israel la Miţpa.

Israel se căieşte

⁷ Filistenii au aflat că fiii lui Israel se adunaseră la Miţpa, şi domnitorii filistenilor s-au suit împotriva lui Israel. La vestea aceasta, copiii lui Israel s-au temut de filisteni ⁸ şi au zis lui Samuel: „Nu înceta^(FU) să strigi pentru noi către Domnul, Dumnezeul nostru, ca să ne scape din mâna filistenilor.” ⁹ Samuel a luat un miel sugar şi l-a adus întreg ca ardere-de-tot Domnului. A strigat^(FV) către Domnul pentru Israel, şi Domnul l-a ascultat. ¹⁰ Pe când aducea Samuel arderea-de-tot, filistenii s-au apropiat ca să bată pe Israel. Domnul a tunat^(FW) în ziua aceea cu mare vuiet împotriva filistenilor şi i-a pus pe fugă. Au fost bătuţi dinaintea lui Israel. ¹¹ Bărbaţii lui Israel au ieşit din Miţpa, au urmărit pe filisteni şi i-au bătut până sub Bet-car. ¹² Samuel a luat^(FX) o piatră pe care a pus-o între Miţpa şi Şen şi i-a pus numele Eben-Ezer (Piatră de ajutor), zicând: „Până aici Domnul ne-a ajutat.” ¹³ Astfel^(FY) au fost smeriţi filistenii şi n-au mai^(FZ) venit pe ţinutul lui Israel. Mâna Domnului a fost împotriva filistenilor în tot timpul vieţii lui Samuel. ¹⁴ Cetăţile pe care le luaseră filistenii de la Israel s-au întors la Israel, de la Ecron până la Gat, cu ţinutul lor; Israel le-a smuls din mâna filistenilor. Şi a fost pace între Israel şi amoriţi.

Samuel judecător

¹⁵ Samuel a fost judecător^(GA) în Israel în tot timpul vieţii lui. ¹⁶ El se ducea în fiecare an de făcea înconjurul Betelului, Ghilgalului şi Miţpei şi judeca pe Israel în toate locurile acestea. ¹⁷ Apoi se întorcea^(GB) la Rama, unde era casa lui, şi acolo judeca pe Israel. Şi a zidit^(GC) acolo un altar Domnului.

Israeliţii cer un împărat

8 Când a îmbătrânit, Samuel a pus^(GD) pe fiii săi^(GE) judecători peste Israel. ² Fiul său întâi născut se numea Ioel şi al doilea, Abia; ei erau judecători la Beer-Şeba. ³ Fiii lui Samuel n-au^(GF) călcat pe urmele lui, ci se dădeau^(GG) la lăcomie, luau mită^(GH) şi călcau dreptatea. ⁴ Toţi bătrânii lui Israel s-au strâns şi au venit la Samuel, la Rama. ⁵ Ei au zis: „Iată că tu eşti bătrân şi copiii tăi nu calcă pe urmele tale, acum pune^(GI) un împărat peste noi să ne judece, cum au toate neamurile.” ⁶ Samuel n-a văzut cu plăcere faptul că ziceau: „Dă-ne un împărat ca să ne judece.” Şi Samuel s-a rugat Domnului. ⁷ Domnul a zis lui Samuel: „Ascultă glasul poporului în tot ce-ţi va spune, căci nu pe^(GJ) tine te leapădă, ci pe^(GK) Mine mă leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei. ⁸ Ei se poartă cu tine cum s-au purtat totdeauna, de când i-am scos din Egipt până în ziua de astăzi; M-au părăsit şi au slujit altor dumnezei. ⁹ Ascultă-le glasul deci, dar înştiinţează-i şi fă-le^(GL) cunoscut dreptul împăratului care va domni peste ei.” ¹⁰ Samuel a spus toate cuvintele Domnului poporului care-i cerea un împărat. ¹¹ El a zis: „Iată^(GM) care va fi dreptul împăratului care va domni peste voi. El^(GN) va lua pe fiii voştri, îi va pune la carele sale şi între călăreţii lui, ca să alerge înaintea carului lui; ¹² îi va pune căpetenii peste o mie şi căpetenii peste cincizeci şi-i va întrebuinţa la aratul pământurilor lui, la seceratul bucatelor lui, la facerea armelor lui de război şi a uneltelor carelor lui. ¹³ Va lua pe fetele voastre să-i facă miresme, de mâncare şi pâine. ¹⁴ Va lua cea mai bună parte din câmpiile^(GO) voastre, din viile voastre şi din măslinii voştri şi o va da slujitorilor lui. ¹⁵ Va lua zeciuială din rodul seminţelor şi viilor voastre şi o va da famenilor şi slujitorilor lui. ¹⁶ Va lua pe robii şi roabele voastre, cei mai buni boi şi măgari ai voştri şi-i va întrebuinţa la lucrările lui. ¹⁷ Va lua zeciuială din oile voastre şi voi înşivă veţi fi slugile lui. ¹⁸ Şi atunci veţi striga împotriva împăratului vostru pe care-l veţi alege, dar Domnul^(GP) nu vă va asculta.” ¹⁹ Poporul n-a^(GQ) vrut să asculte glasul lui Samuel. „Nu, au zis ei, ci să fie un împărat peste noi, ²⁰ ca să fim şi noi ca^(GR) toate neamurile; împăratul nostru ne va judeca, va merge în fruntea noastră şi ne va cârmui în războaiele noastre.” ²¹ Samuel, după ce a auzit toate cuvintele poporului, le-a spus în auzul Domnului. ²² Şi Domnul a zis lui Samuel: „Ascultă-le^(GS) glasul şi pune un împărat peste ei.” Şi Samuel a zis bărbaţilor lui Israel: „Duceţi-vă fiecare în cetatea lui.”

Saul, la Samuel

9 Era un om din Beniamin, numit Chis^(GT), fiul lui Abiel, fiul lui Ţeror, fiul lui Becorat, fiul lui Afiah, fiul unui beniamit, un om tare şi voinic. ² El avea un fiu cu numele Saul, tânăr şi frumos, mai frumos decât oricare din copiii lui Israel. Şi-i întrecea pe toţi în înălţime de la umăr^(GU) în sus. ³ Măgăriţele lui Chis, tatăl lui Saul, s-au rătăcit, şi Chis a zis fiului său Saul: „Ia cu tine o slugă, scoală-te şi du-te de caută măgăriţele.” ⁴ Saul a trecut prin muntele lui Efraim şi a străbătut ţara Şalişa^(GV) fără să le găsească; au trecut prin ţara Şaalim, şi nu erau acolo; au străbătut ţara lui Beniamin, şi nu le-au găsit. ⁵ Ajunseseră în ţara Ţuf, când Saul a zis slugii care îl însoţea: „Haide să ne întoarcem, ca nu cumva tatăl meu, lăsând măgăriţele, să fie îngrijorat de noi.” ⁶ Sluga i-a zis: „Iată că în cetatea aceasta este un om^(GW) al lui Dumnezeu, un om cu vază; tot ce spune^(GX) el nu se poate să nu se întâmple. Haidem la el dar; poate că ne va arăta drumul pe care trebuie să apucăm.” ⁷ Saul a zis slugii sale: „Dar dacă mergem acolo, ce să^(GY) aducem omului lui Dumnezeu? Căci nu mai avem merinde în saci şi n-avem niciun dar de adus omului lui Dumnezeu. Ce avem?” ⁸ Sluga a luat din nou cuvântul şi a zis lui Saul: „Uite, eu am la mine un sfert de siclu de argint; îl voi da omului lui Dumnezeu şi ne va arăta drumul.” ⁹ Odinioară, în Israel, când se ducea cineva să întrebe^(GZ) pe Dumnezeu, zicea: „Haidem să mergem la văzător!” Căci acela care se numeşte azi proroc se numea odinioară văzător^(HA). ¹⁰ Saul a zis slugii: „Ai dreptate; haidem să mergem!” Şi s-au dus în cetatea unde era omul lui Dumnezeu. ¹¹ Pe când se suiau ei spre cetate, au întâlnit nişte fete^(HB) care ieşiseră să scoată apă şi le-au zis: „Aici este văzătorul?” ¹² Ele le-au răspuns: „Da, iată-l înaintea ta, dar du-te repede, astăzi^(HC) a venit în cetate, pentru că poporul aduce jertfă^(HD) pe înălţime. ¹³ Când veţi intra în cetate, îl veţi găsi înainte ca să se suie la locul înalt să mănânce, căci poporul nu mănâncă până nu vine el, fiindcă el trebuie să binecuvânteze jertfa; după aceea, mănâncă şi cei poftiţi. Suiţi-vă dar, căci acum îl veţi găsi.” ¹⁴ Şi s-au suit în cetate. Tocmai când intrau pe poarta cetăţii, au fost întâlniţi de Samuel, care ieşea să se suie pe înălţime. ¹⁵ Dar, cu o zi mai înainte de venirea lui Saul, Domnul^(HE) înştiinţase pe Samuel şi-i zisese: ¹⁶ „Mâine, la ceasul acesta, îţi voi trimite un om din ţara lui Beniamin şi să-l ungi^(HF) drept căpetenie a poporului Meu Israel. El va scăpa poporul Meu din mâna filistenilor, căci am căutat^(HG) cu îndurare spre poporul Meu, pentru că strigătul lui a ajuns până la Mine.” ¹⁷ Când a zărit Samuel pe Saul, Domnul i-a zis: „Iată^(HH) omul despre care ţi-am vorbit; el va domni peste poporul Meu.” ¹⁸ Saul s-a apropiat de Samuel la mijlocul porţii şi a zis: „Arată-mi, te rog, unde este casa văzătorului.” ¹⁹ Samuel a răspuns lui Saul: „Eu sunt văzătorul. Suie-te înaintea mea pe înălţime, şi veţi mânca astăzi cu mine. Mâine te voi lăsa să pleci şi-ţi voi spune tot ce se petrece în inima ta. ²⁰ Nu te nelinişti de măgăriţele^(HI) pe care le-ai pierdut acum trei zile, căci s-au găsit. Şi pentru cine este păstrat^(HJ) tot ce este mai de preţ în Israel? Oare nu pentru tine şi pentru toată casa tatălui tău?” ²¹ Saul a răspuns: „Oare nu sunt eu beniamit^(HK), din una din cele mai mici^(HL) seminţii ale lui Israel? Şi familia^(HM) mea nu este cea mai mică dintre toate familiile din seminţia lui Beniamin? Pentru ce dar îmi vorbeşti astfel?” ²² Samuel a luat pe Saul şi pe sluga lui, i-a vârât în odaia de mâncare, le-a dat locul cel dintâi între cei poftiţi, care erau aproape treizeci de inşi. ²³ Samuel a zis bucătarului: „Adu porţia pe care ţi-am dat-o când ţi-am zis: ‘Pune-o deoparte’.” ²⁴ Bucătarul a dat spata^(HN) şi ce era pe ea şi a pus-o înaintea lui Saul. Şi Samuel a zis: „Iată ce a fost păstrat, pune-o înainte şi mănâncă, fiindcă pentru tine s-a păstrat când am poftit poporul.” Astfel, Saul a mâncat cu Samuel în ziua aceea. ²⁵ S-au pogorât apoi de pe înălţime în cetate, şi Samuel a stat de vorbă cu Saul pe acoperişul^(HO) casei. ²⁶ Apoi s-au sculat dis-de-dimineaţă, şi, în revărsatul zorilor, Samuel a chemat pe Saul de pe acoperiş şi a zis: „Scoală-te, şi te voi însoţi”. Saul s-a sculat şi au ieşit amândoi, el şi Samuel. ²⁷ Când s-au pogorât la marginea cetăţii, Samuel a zis lui Saul: „Spune slugii tale să treacă înaintea noastră”. Şi sluga a trecut înainte. „Opreşte-te acum”, a zis iarăşi Samuel, „şi-ţi voi face cunoscut cuvântul lui Dumnezeu”.

Saul este uns de Samuel ca împărat

10 Samuel^(HP) a luat sticluţa cu untdelemn şi a turnat-o pe capul lui Saul. Apoi l-a sărutat^(HQ) şi a zis: „Nu te-a uns Domnul^(HR) ca să fii căpetenia moştenirii^(HS) Lui? ² Astăzi, după ce mă vei părăsi, vei găsi doi oameni la mormântul^(HT) Rahelei, în hotarul lui Beniamin, la Ţelţah^(HU). Ei îţi vor zice: ‘Măgăriţele pe care te-ai dus să le cauţi s-au găsit, şi iată că tatăl tău nu se mai gândeşte la măgăriţe, ci este îngrijorat de voi şi zice: «Ce să fac pentru fiul meu?»’ ³ De acolo vei merge mai departe şi vei ajunge la stejarul din Tabor, unde vei fi întâmpinat de trei oameni suindu-se la^(HV) Dumnezeu, în Betel, şi ducând unul trei iezi, altul trei turte de pâine, iar altul un burduf cu vin. ⁴ Ei te vor întreba de sănătate şi-ţi vor da două pâini, pe care le vei lua din mâna lor. ⁵ După aceea, vei ajunge la Ghibea Elohim^(HW), unde^(HX) se află garnizoana filistenilor. Când vei intra în cetate, vei întâlni o ceată de proroci pogorându-se^(HY) de pe înălţimea pentru jertfă, cu lăute, timpane, fluiere şi cobze înainte, şi^(HZ) prorocind. ⁶ Duhul^(IA) Domnului va veni peste tine, vei proroci^(IB) cu ei şi vei fi prefăcut într-alt om. ⁷ Când ţi se vor împlini semnele^(IC) acestea, fă ce vei găsi de făcut, căci Dumnezeu^(ID) este cu tine. ⁸ Apoi să te pogori înaintea mea la^(IE) Ghilgal, şi eu mă voi pogorî la tine ca să aduc arderi-de-tot şi jertfe de mulţumire. Să mă aştepţi şapte^(IF) zile acolo, până voi ajunge eu la tine şi-ţi voi spune ce ai să faci.” ⁹ De îndată ce Saul a întors spatele ca să se despartă de Samuel, Dumnezeu i-a dat o altă inimă, şi toate semnele acestea s-au împlinit în aceeaşi zi. ¹⁰ Când au ajuns^(IG) la Ghibea, iată că i-a ieşit înainte o ceată de^(IH) proroci. Duhul^(II) lui Dumnezeu a venit peste el şi el a prorocit în mijlocul lor. ¹¹ Toţi cei ce-l cunoscuseră mai înainte au văzut că prorocea împreună cu prorocii şi îşi ziceau unul altuia în popor: „Ce s-a întâmplat cu fiul lui Chis? Oare şi Saul este între proroci?” ¹² Cineva din Ghibea a răspuns: „Şi cine este tatăl lor?” De acolo zicala: „Oare şi Saul^(IJ) este între proroci?” ¹³ Când a sfârşit de prorocit, s-a dus pe înălţime. ¹⁴ Unchiul lui Saul a zis lui Saul şi slugii lui: „Unde v-aţi dus?” Saul a răspuns: „Să căutăm măgăriţele, dar, când am văzut că nu le găsim, ne-am dus la Samuel.” ¹⁵ Unchiul lui Saul a zis din nou: „Istoriseşte-mi dar ce v-a spus Samuel.” ¹⁶ Şi Saul a răspuns unchiului său: „Ne-a spus că măgăriţele s-au găsit.” Şi nu i-a spus nimic despre împărăţia despre care vorbise Samuel.

Saul, ales împărat prin sorţi

¹⁷ Samuel a chemat poporul înaintea^(IK) Domnului la Miţpa^{(IL) 18} şi a zis copiilor lui Israel: „Aşa vorbeşte^(IM) Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Eu am scos din Egipt pe Israel şi v-am izbăvit din mâna egiptenilor şi din mâna tuturor împărăţiilor care vă apăsau. ¹⁹ Şi astăzi, voi^(IN) lepădaţi pe Dumnezeul vostru, care v-a izbăvit din toate relele şi din toate suferinţele voastre, şi-I ziceţi: «Pune un împărat peste noi!» Înfăţişaţi-vă acum înaintea Domnului, după seminţiile voastre şi după miile voastre’.” ²⁰ Samuel a apropiat^(IO) toate seminţiile lui Israel şi a ieşit la sorţi seminţia lui Beniamin. ²¹ A apropiat seminţia lui Beniamin pe familii şi a ieşit la sorţ familia lui Matri. Apoi a ieşit la sorţ Saul, fiul lui Chis. L-au căutat, dar nu l-au găsit. ²² Au întrebat^(IP) din nou pe Domnul: „A venit oare omul acesta aici?” Şi Domnul a zis: „Iată că este ascuns între vase.” ²³ Au alergat şi l-au scos de acolo, şi el s-a înfăţişat în mijlocul poporului. Îi întrecea pe toţi în înălţime^(IQ), de la umăr în sus. ²⁴ Samuel a zis întregului popor: „Vedeţi pe cel pe care l-a ales^(IR) Domnul? Nu este nimeni în tot poporul care să fie ca el”. Şi tot poporul a strigat: „Trăiască^(IS) împăratul!” ²⁵ Samuel a făcut cunoscut poporului dreptul^(IT) împărăţiei şi l-a scris într-o carte, pe care a pus-o înaintea Domnului. Apoi a dat drumul întregului popor, trimiţând pe fiecare acasă. ²⁶ Şi Saul s-a dus acasă, în^(IU) Ghibea, însoţit de o parte din ostaşi, a căror inimă o mişcase Dumnezeu. ²⁷ S-au găsit însă^(IV) şi oameni răi^(IW), care ziceau: „Ce ne poate ajuta acesta?” Şi l-au dispreţuit şi nu^(IX) i-au adus niciun dar. Dar Saul s-a făcut că nu-i aude.

Înfrângerea amoniţilor

11 Nahaş^(IY), Amonitul, a venit şi a împresurat Iabesul^(IZ) din Galaad. Toţi locuitorii din Iabes au zis lui Nahaş: „Fă^(JA) legământ cu noi, şi-ţi vom fi supuşi.” ² Dar Nahaş, Amonitul, le-a răspuns: „Voi face legământ cu voi dacă mă lăsaţi să vă scot la toţi ochiul drept şi să arunc astfel o ocară^(JB) asupra întregului Israel.” ³ Bătrânii din Iabes i-au zis: „Dă-ne un răgaz de şapte zile ca să trimitem soli în tot ţinutul lui Israel, şi, dacă nu va fi nimeni să ne ajute, ne vom supune ţie”. ⁴ Solii au ajuns la^(JC) Ghibea, cetatea lui Saul, şi au spus aceste lucruri în auzul poporului. Şi tot poporul^(JD) a ridicat glasul şi a plâns. ⁵ Saul tocmai se întorcea de la câmp, în urma boilor, şi a întrebat: „Ce are poporul de plânge?” I-au istorisit ce spuseseră cei din Iabes. ⁶ Cum a auzit Saul aceste lucruri, Duhul^(JE) lui Dumnezeu a venit peste el şi s-a mâniat foarte tare. ⁷ A luat o pereche de boi, i-a tăiat^(JF) în bucăţi şi le-a trimis prin soli în tot ţinutul lui Israel, zicând: „Oricine^(JG) nu va merge după Saul şi Samuel îşi va vedea boii tăiaţi la fel”. Groaza Domnului a apucat pe popor, care a pornit ca un singur om. ⁸ Saul le-a făcut numărătoarea la Bezec^(JH); copiii lui Israel^(JI) erau trei sute de mii şi bărbaţii lui Iuda, treizeci de mii. ⁹ Ei au zis solilor care veniseră: „Aşa să vorbiţi locuitorilor Iabesului din Galaad: ‘Mâine, când va dogori soarele, veţi avea ajutor’.” Solii au dus vestea aceasta celor din Iabes, care s-au umplut de bucurie ¹⁰ şi au zis amoniţilor: „Mâine ne vom^(JJ) supune vouă, şi ne veţi face ce vă va plăcea”. ¹¹ A două zi, Saul^(JK) a împărţit poporul în trei^(JL) cete. Au pătruns în tabăra amoniţilor în straja dimineţii şi i-au bătut până la căldura zilei. Cei ce au scăpat au fost risipiţi şi n-au mai rămas doi laolaltă dintre ei.

Bunătatea lui Saul. Jertfa din Ghilgal

¹² Poporul a zis lui Samuel: „Cine^(JM) zicea: ‘Saul să domnească peste noi?’? Daţi^(JN) încoace pe oamenii aceia, ca să-i omorâm.” ¹³ Dar Saul a zis: „Nimeni^(JO) nu va fi omorât în ziua aceasta, căci astăzi Domnul a dat o izbăvire^(JP) lui Israel”. ¹⁴ Şi Samuel a zis poporului: „Veniţi şi să mergem la Ghilgal, ca să întărim acolo împărăţia.” ¹⁵ Tot poporul s-a dus la Ghilgal^(JQ) şi au pus pe Saul împărat, înaintea^(JR) Domnului, la Ghilgal. Acolo, au adus jertfe^(JS) de mulţumire înaintea Domnului şi Saul şi toţi oamenii lui Israel s-au veselit foarte mult acolo.

Curăţia de inimă a lui Samuel

12 Samuel a zis întregului Israel: „Iată că v-am ascultat glasul^(JT) în tot ce mi-aţi zis şi am pus un împărat^(JU) peste voi. ² De acum, iată împăratul^(JV) care va merge înaintea voastră. Cât despre mine, eu^(JW) sunt bătrân, am albit, aşa că fiii mei sunt cu voi; am umblat înaintea voastră din tinereţe până în ziua de azi. ³ Iată-mă! Mărturisiţi împotriva mea în faţa Domnului şi în faţa unsului^(JX) Lui: Cui i-am^(JY) luat boul sau cui i-am luat măgarul? Pe cine am apăsat şi pe cine am năpăstuit? De la cine am luat mită ca să închid ochii^(JZ) asupra lui? Mărturisiţi, şi vă voi da înapoi.” ⁴ Ei au răspuns: „Nu ne-ai apăsat, nu ne-ai năpăstuit şi nici n-ai primit nimic din mâna nimănui”. ⁵ El le-a mai zis: „Domnul este martor împotriva voastră şi unsul Lui este martor în ziua aceasta că n-aţi^(KA) găsit nimic în^(KB) mâinile mele”. Şi ei au răspuns: „Sunt martori!”

Samuel nu mai e judecător

⁶ Atunci, Samuel a zis poporului: „Domnul^(KC) a pus pe Moise şi pe Aaron şi a scos pe părinţii voştri din Egipt. ⁷ Acum, înfăţişaţi-vă ca să vă judec^(KD) înaintea Domnului pentru toate binefacerile pe care vi le-a făcut Domnul, vouă şi părinţilor voştri. ⁸ După ce^(KE) a venit Iacov în Egipt, părinţii voştri au strigat^(KF) către Domnul, şi Domnul a trimis^(KG) pe Moise şi pe Aaron, care au scos pe părinţii voştri din Egipt şi i-au adus să locuiască în locul acesta. ⁹ Dar ei au uitat^(KH) pe Domnul, Dumnezeul lor, şi El i-a vândut^(KI) în mâinile lui Sisera, căpetenia oştirii Haţorului, în mâinile filistenilor^(KJ) şi în mâinile împăratului Moabului^(KK), care au început lupta împotriva lor. ¹⁰ Au strigat iarăşi către Domnul şi au zis: ‘Am păcătuit^(KL), căci am părăsit pe Domnul şi am^(KM) slujit Baalilor şi Astarteelor; izbăveşte-ne^(KN) acum din mâna vrăjmaşilor noştri, şi-Ţi vom sluji’. ¹¹ Şi Domnul a trimis pe Ierubaal^(KO) şi pe Barac, şi pe Iefta^(KP), şi pe Samuel^(KQ) şi v-a izbăvit din mâna vrăjmaşilor voştri care vă înconjurau şi aţi locuit în linişte. ¹² Apoi, când aţi văzut că Nahaş^(KR), împăratul fiilor lui Amon, mergea împotriva voastră, mi-aţi^(KS) zis: ‘Nu, ci un împărat să domnească peste noi’. Şi totuşi Domnul^(KT), Dumnezeul vostru, era Împăratul vostru. ¹³ Iată^(KU) dar împăratul pe care^(KV) l-aţi ales şi pe care l-aţi cerut; iată că Domnul^(KW) a pus un împărat peste voi. ¹⁴ Dacă vă veţi teme^(KX) de Domnul, dacă-I veţi sluji, dacă veţi asculta de glasul Lui şi dacă nu vă veţi împotrivi Cuvântului Domnului, vă veţi alipi de Domnul, Dumnezeul vostru, atât voi, cât şi împăratul care domneşte peste voi. ¹⁵ Dar, dacă nu veţi asculta^(KY) de glasul Domnului şi vă veţi împotrivi Cuvântului Domnului, mâna Domnului va fi împotriva voastră, cum^(KZ) a fost împotriva părinţilor voştri. ¹⁶ Acum mai aşteptaţi^(LA) aici, ca să vedeţi minunea pe care o va face Domnul sub ochii voştri. ¹⁷ Nu suntem noi la seceratul^(LB) grânelor? Voi^(LC) striga către Domnul şi va trimite tunete şi ploaie. Să ştiţi atunci şi să vedeţi cât de rău aţi^(LD) făcut înaintea Domnului când aţi cerut un împărat pentru voi”. ¹⁸ Samuel a strigat către Domnul, şi Domnul a trimis chiar în ziua aceea tunete şi ploaie. Tot poporul^(LE) a avut o mare frică de Domnul şi de Samuel. ¹⁹ Şi tot poporul a zis lui Samuel: „Roagă-te^(LF) Domnului, Dumnezeului tău, pentru robii tăi, ca să nu murim, căci, la toate păcatele noastre, am mai adăugat şi pe acela de a cere un împărat pentru noi”. ²⁰ Samuel a zis poporului: „Nu vă temeţi! Aţi făcut tot răul acesta, dar nu vă abateţi de la Domnul şi slujiţi Domnului din toată inima voastră. ²¹ Nu vă abateţi^(LG) de la El, altfel aţi^(LH) merge după lucruri de nimic, care n-aduc nici folos, nici izbăvire, pentru că sunt lucruri de nimic. ²² Domnul^(LI) nu va părăsi pe poporul Lui din pricina Numelui^(LJ) Lui celui mare, căci Domnul a hotărât^(LK) să facă din voi poporul Lui. ²³ Departe iarăşi de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând^(LL) să mă rog pentru voi! Vă voi^(LM) învăţa calea^(LN) cea bună şi cea dreaptă. ²⁴ Temeţi-vă numai^(LO) de Domnul şi slujiţi-I cu credincioşie, din toată inima voastră, căci vedeţi^(LP) ce putere desfăşură^(LQ) El printre voi. ²⁵ Dar, dacă veţi face răul, veţi^(LR) pieri, voi^(LS) şi împăratul vostru.”