¹¹ Ea a făcut o juruinţă^(A) şi a zis: „Doamne, Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre^(B) întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce^(C) aminte de mine, şi nu vei uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui şi brici^(D) nu va trece peste capul lui.”

²² Dar Ana nu s-a suit şi a zis bărbatului ei: „Când voi înţărca copilul, îl voi duce^(A) ca să fie pus înaintea Domnului şi să rămână^(B) acolo pentru totdeauna^(C).”