1 Împăraţilor 12-22

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

ÎMPĂRAŢII LUI IUDA

ŞI ÎMPĂRAŢII LUI ISRAEL, DE LA DEZBINAREA ÎMPĂRĂŢIEI PÂNĂ LA IOSAFAT, ÎMPĂRATUL LUI IUDA, ŞI AHAB, ÎMPĂRATUL LUI ISRAEL

Capitolele 12—22. 2 Cronici 10—20. Osea 4:15,17; 6:10,11.

Dezbinarea împărăţiei

12 Roboam^(A) s-a dus la Sihem, căci tot Israelul venise la Sihem să-l facă împărat. ² Când a auzit lucrul acesta Ieroboam^(B), fiul lui Nebat, era tot în Egipt^(C), unde fugise de împăratul Solomon, şi în Egipt locuia. ³ Au trimis să-l cheme. Atunci, Ieroboam şi toată adunarea lui Israel au venit la Roboam şi i-au vorbit aşa: ⁴ „Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul^(D); acum, tu uşurează această aspră robie şi jugul greu pe care l-a pus peste noi tatăl tău. Şi îţi vom sluji.” ⁵ El le-a zis: „Duceţi-vă şi întoarceţi-vă la mine peste trei zile.” Şi poporul a plecat. ⁶ Împăratul Roboam s-a sfătuit cu bătrânii care fuseseră pe lângă tatăl său, Solomon, în timpul vieţii lui şi a zis: „Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia?” ⁷ Şi iată ce i-au zis ei: „Dacă^(E) vei îndatora astăzi pe poporul acesta, dacă le faci ce cer şi dacă le vei răspunde cu vorbe binevoitoare, îţi vor sluji pe vecie.” ⁸ Dar Roboam a lăsat sfatul pe care i-l dădeau bătrânii şi s-a sfătuit cu tinerii care crescuseră cu el şi care erau împrejurul lui. ⁹ El a zis: „Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia, care-mi vorbeşte aşa: ‘Uşurează-ne jugul pe care l-a pus peste noi tatăl tău’?” ¹⁰ Şi iată ce i-au zis tinerii care crescuseră cu el: „Să spui aşa poporului acestuia care ţi-a vorbit astfel: ‘Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, tu uşurează-ni-l!’ Să le vorbeşti aşa: ‘Degetul meu cel mic va fi mai gros decât coapsele tatălui meu. ¹¹ Acum, tatăl meu a pus peste voi un jug greu, dar eu vi-l voi face şi mai greu; tatăl meu v-a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioane’.” ¹² Ieroboam şi tot poporul au venit la Roboam a treia zi, după cum zisese împăratul: „Întoarceţi-vă la mine peste trei zile!” ¹³ Împăratul a răspuns aspru poporului. A lăsat sfatul pe care i-l dăduseră bătrânii ¹⁴ şi le-a vorbit astfel, după sfatul tinerilor: „Tatăl meu v-a îngreuiat jugul, dar eu vi-l voi face şi mai greu; tatăl meu v-a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioane.” ¹⁵ Astfel, împăratul n-a ascultat pe popor, căci lucrul acesta a fost cârmuit^(F) de Domnul în vederea împlinirii cuvântului pe care-l spusese^(G) Domnul prin Ahia din Silo lui Ieroboam, fiul lui Nebat. ¹⁶ Când a văzut tot Israelul că împăratul nu-l ascultă, poporul a răspuns împăratului: „Ce^(H) parte avem noi cu David? Noi n-avem moştenire cu fiul lui Isai! La corturile tale, Israele! Acum vezi-ţi de casă, Davide!” Şi Israel s-a dus în corturile lui. ¹⁷ Copiii lui Israel^(I) care locuiau în cetăţile lui Iuda au fost singurii peste care a domnit Roboam. ¹⁸ Atunci, împăratul Roboam a trimis^(J) la ei pe Adoram, care era mai-mare peste biruri. Dar Adoram a fost ucis cu pietre de tot Israelul şi a murit. Şi împăratul Roboam s-a grăbit să se suie într-un car, ca să fugă la Ierusalim. ¹⁹ Astfel s-a dezlipit^(K) Israel de casa lui David până în ziua de azi. ²⁰ Tot Israelul, auzind că Ieroboam s-a întors, au trimis să-l cheme în adunare şi l-au făcut împărat peste tot Israelul. Seminţia lui Iuda a fost singura^(L) care a mers după casa lui David. ²¹ Roboam^(M), ajungând la Ierusalim, a strâns toată casa lui Iuda şi seminţia lui Beniamin, o sută optzeci de mii de oameni aleşi, buni pentru război, ca să lupte împotriva casei lui Israel şi s-o aducă înapoi sub stăpânirea lui Roboam, fiul lui Solomon. ²² Dar Cuvântul^(N) lui Dumnezeu a vorbit astfel lui Şemaia, omul lui Dumnezeu: ²³ „Vorbeşte lui Roboam, fiul lui Solomon, împăratul lui Iuda, şi întregii case a lui Iuda şi a lui Beniamin, şi celuilalt popor şi spune-le: ²⁴ ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Nu vă suiţi şi nu faceţi război împotriva fraţilor voştri, copiii lui Israel! Fiecare din voi să se întoarcă acasă, căci de la Mine^(O) s-a întâmplat lucrul acesta»’.” Ei au ascultat de Cuvântul Domnului şi s-au întors acasă, după Cuvântul Domnului.

Cei doi viţei de aur

²⁵ Ieroboam a zidit Sihemul^(P) pe muntele lui Efraim şi a locuit acolo; apoi a ieşit de acolo şi a zidit^(Q) Penuel. ²⁶ Ieroboam a zis în inima sa: „Împărăţia s-ar putea acum să se întoarcă la casa lui David. ²⁷ Dacă poporul acesta se va^(R) sui la Ierusalim să aducă jertfe în Casa Domnului, inima poporului acestuia se va întoarce la domnul său, la Roboam, împăratul lui Iuda, şi mă vor omorî şi se vor întoarce la Roboam, împăratul lui Iuda.” ²⁸ După ce s-a sfătuit, împăratul a făcut^(S) doi viţei de aur şi a zis poporului: „Destul te-ai suit la Ierusalim, Israele! Iată^(T) Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului.” ²⁹ A aşezat unul din aceşti viţei la Betel^(U), iar pe celălalt l-a pus în Dan. ³⁰ Şi fapta aceasta a fost un prilej^(V) de păcătuire. Poporul se ducea să se închine înaintea unuia din viţei până la^(W) Dan. ³¹ Ieroboam a făcut o casă^(X) de înălţimi şi a pus^(Y) preoţi luaţi din tot poporul, care nu făceau parte din fiii lui Levi. ³² A rânduit o sărbătoare în luna a opta, în ziua a cincisprezecea a lunii, ca sărbătoarea^(Z) care se prăznuia în Iuda, şi a adus jertfe pe altar. Iată ce a făcut la Betel, ca să se aducă jertfe viţeilor pe care-i făcuse el. A pus^(AA) în slujbă la Betel pe preoţii înălţimilor ridicate de el. ³³ Şi a jertfit pe altarul pe care-l făcuse la Betel în ziua a cincisprezecea a lunii a opta, lună pe care o alesese^(AB) după bunul lui plac. A hotărât-o ca sărbătoare pentru copiii lui Israel şi s-a suit la altar să ardă tămâie^(AC).

Un om al lui Dumnezeu vorbeşte împotriva altarului

13 Dar iată că un om al lui Dumnezeu a venit^(AD) din Iuda la Betel, trimis de Cuvântul Domnului, tocmai pe când stătea^(AE) Ieroboam la altar să ardă tămâie. ² El a strigat împotriva altarului, după Cuvântul Domnului, şi a zis: „Altarule! Altarule! Aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată că se va naşte un fiu casei lui David; numele lui va fi Iosia^(AF); el va înjunghia pe tine pe preoţii înălţimilor care ard tămâie pe tine, şi pe tine se vor arde oseminte omeneşti!’ ” ³ Şi în aceeaşi zi a dat un^(AG) semn zicând: „Acesta este semnul care arată că Domnul a vorbit: Altarul se va despica şi cenuşa de pe el se va vărsa.” ⁴ Când a auzit împăratul cuvântul pe care-l strigase omul lui Dumnezeu împotriva altarului din Betel, a întins mâna de pe altar, zicând: „Prindeţi-l!” Şi mâna pe care o întinsese Ieroboam împotriva lui s-a uscat şi n-a putut s-o întoarcă înapoi. ⁵ Altarul s-a despicat şi cenuşa de pe el s-a vărsat, după semnul pe care-l dăduse omul lui Dumnezeu, potrivit cu Cuvântul Domnului. ⁶ Atunci, împăratul a luat cuvântul şi a zis omului lui Dumnezeu: „Roagă-te^(AH) Domnului, Dumnezeului tău, şi cere-I să-mi pot trage mâna înapoi.” Omul lui Dumnezeu s-a rugat Domnului şi împăratul a putut să-şi tragă înapoi mâna, care s-a făcut sănătoasă ca mai înainte. ⁷ Împăratul a zis omului lui Dumnezeu: „Intră cu mine în casă, să iei ceva de mâncare, şi-ţi voi da^(AI) un dar.” ⁸ Omul lui Dumnezeu a zis împăratului: „Jumătate^(AJ) din casa ta să-mi dai, şi n-aş intra cu tine. Nu voi mânca pâine şi nu voi bea apă în locul acesta, ⁹ căci iată ce poruncă mi-a fost dată prin Cuvântul Domnului: ‘Să^(AK) nu mănânci pâine, nici să nu bei apă şi nici să nu te întorci pe drumul pe care te vei duce’.” ¹⁰ El a plecat pe un alt drum şi nu s-a întors pe drumul pe care venise la Betel.

Omul lui Dumnezeu, omorât de un leu

¹¹ În Betel locuia un proroc bătrân. Fiii săi au venit şi i-au istorisit toate lucrurile pe care le făcuse omul lui Dumnezeu la Betel în ziua aceea, precum şi cuvintele pe care le spusese împăratului. După ce au istorisit tatălui lor toate, ¹² el le-a zis: „Pe ce drum a plecat?” Fiii săi văzuseră pe ce drum plecase omul lui Dumnezeu, care venise din Iuda. ¹³ Şi a zis fiilor săi: „Puneţi-mi şaua pe măgar.” I-au pus şaua pe măgar şi a încălecat pe el. ¹⁴ S-a dus după omul lui Dumnezeu şi l-a găsit stând sub un stejar. Şi i-a zis: „Tu eşti omul lui Dumnezeu care a venit din Iuda?” El a răspuns: „Eu sunt.” ¹⁵ Atunci, el i-a zis: „Vino cu mine acasă şi să iei ceva să mănânci.” ¹⁶ Dar el a răspuns: „Nu pot^(AL) nici să mă întorc cu tine, nici să intru la tine. Nu voi mânca pâine şi nici nu voi bea apă cu tine în locul acesta, ¹⁷ căci mi s-a spus prin Cuvântul^(AM) Domnului: ‘Să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă acolo şi nici să nu te întorci pe drumul pe care te vei duce’.” ¹⁸ Şi el i-a zis: „Şi eu sunt proroc ca tine, şi un înger mi-a vorbit din partea Domnului şi mi-a zis: ‘Adu-l acasă cu tine ca să mănânce pâine şi să bea apă’.” Îl minţea. ¹⁹ Omul lui Dumnezeu s-a întors cu el şi a mâncat pâine şi a băut apă în casa lui. ²⁰ Pe când stăteau ei la masă, Cuvântul Domnului a vorbit prorocului care-l adusese înapoi. ²¹ Şi el a strigat omului lui Dumnezeu care venise din Iuda: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Pentru că n-ai ascultat porunca Domnului şi n-ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul, Dumnezeul tău, ²² pentru că te-ai întors şi ai mâncat pâine şi ai băut apă în locul despre care^(AN) îţi spusese: «Să nu mănânci pâine şi să nu bei apă acolo», trupul tău mort nu va intra în mormântul părinţilor tăi’.” ²³ Şi, după ce a mâncat pâine şi a băut apă prorocul pe care-l întorsese, i-a pus şaua pe măgar. ²⁴ Omul lui Dumnezeu a plecat şi a fost întâlnit pe drum de un leu^(AO) care l-a omorât. Trupul lui mort era întins pe drum; măgarul a rămas lângă el şi leul stătea şi el lângă trup. ²⁵ Şi nişte oameni care treceau pe acolo au văzut trupul întins în drum şi leul stând lângă trup şi au spus lucrul acesta la venirea lor în cetatea în care locuia prorocul cel bătrân. ²⁶ Când a auzit lucrul acesta, prorocul care întorsese de pe drum pe omul lui Dumnezeu a zis: „Este omul lui Dumnezeu care n-a ascultat de porunca Domnului, şi Domnul l-a dat în ghearele leului, care l-a sfâşiat şi l-a omorât după cuvântul pe care i-l spusese Domnul.” ²⁷ Apoi, îndreptându-se către fiii săi, a zis: „Puneţi-mi şaua pe măgar.” Au pus şaua pe măgar ²⁸ şi el a plecat. A găsit trupul întins în drum şi măgarul şi leul stând lângă trup. Leul nu mâncase trupul şi nu sfâşiase pe măgar. ²⁹ Prorocul a ridicat trupul omului lui Dumnezeu, l-a pus pe măgar şi l-a dus înapoi, şi bătrânul proroc s-a întors în cetate să-l jelească şi să-l îngroape. ³⁰ I-a pus trupul în mormânt şi l-a jelit zicând: „Vai^(AP), frate!” ³¹ După ce l-a îngropat, a zis fiilor săi: „Când voi muri, să mă îngropaţi în mormântul în care este îngropat omul lui Dumnezeu; să-mi puneţi oasele^(AQ) lângă oasele lui. ³² Căci se^(AR) va împlini cuvântul pe care l-a strigat el din partea Domnului împotriva altarului din Betel şi împotriva tuturor capiştilor de înălţimi din cetăţile^(AS) Samariei.”

Neascultarea lui Ieroboam

³³ După întâmplarea^(AT) aceasta, Ieroboam nu s-a abătut de pe calea lui cea rea. A pus iarăşi preoţi pentru înălţimi, luaţi din tot poporul – pe oricine dorea, îl sfinţea preot al înălţimilor. ³⁴ Şi fapta aceasta a fost^(AU) un prilej de păcătuire pentru casa lui Ieroboam şi pentru aceasta a fost nimicită^(AV) ea şi ştearsă de pe faţa pământului.

Nevasta lui Ieroboam, la prorocul Ahia

14 În vremea aceea, s-a îmbolnăvit Abiia, fiul lui Ieroboam. ² Şi Ieroboam a zis nevestei sale: „Scoală-te, te rog, şi schimbă-ţi hainele, ca să nu se ştie că eşti nevasta lui Ieroboam, şi du-te la Silo. Iată că acolo este Ahia, prorocul; el mi-a spus că voi^(AW) fi împăratul poporului acestuia. ³ Ia^(AX) cu tine zece pâini, turte şi un vas cu miere şi intră la el: el îţi va spune ce va fi cu copilul.” ⁴ Nevasta lui Ieroboam a făcut aşa; s-a sculat, s-a dus^(AY) la Silo şi a intrat în casa lui Ahia. Ahia nu mai putea să vadă, căci ochii i se întunecaseră de bătrâneţe. ⁵ Domnul spusese lui Ahia: „Nevasta lui Ieroboam are să vină să te întrebe de fiul ei, pentru că este bolnav. Să vorbeşti aşa şi aşa. Ea, când va veni, se va da drept alta.” ⁶ Când a auzit Ahia vuietul paşilor ei, în clipa când intra pe uşă, a zis: „Intră, nevasta lui Ieroboam. Pentru ce vrei să te dai drept alta? Sunt însărcinat să-ţi vestesc lucruri aspre. ⁷ Du-te şi spune lui Ieroboam: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Te-am^(AZ) ridicat din mijlocul poporului, te-am pus căpetenie peste poporul Meu Israel, ⁸ am^(BA) rupt împărăţia de la casa lui David şi ţi-am dat-o ţie, şi n-ai fost ca robul Meu David, care^(BB) a păzit poruncile Mele şi a umblat după Mine din toată inima lui, nefăcând decât ce este drept înaintea Mea. ⁹ Tu ai făcut^(BC) mai rău decât toţi cei ce au fost înaintea ta: te-ai dus să-ţi faci alţi dumnezei şi chipuri turnate, ca să Mă mânii, şi M-ai lepădat^(BD) înapoia ta! ¹⁰ De aceea, voi trimite nenorocirea^(BE) peste casa lui Ieroboam, voi nimici^(BF) pe oricine este al lui Ieroboam, fie rob^(BG), fie slobod în Israel, şi voi mătura casa lui Ieroboam cum se mătură murdăriile, până va pieri. ¹¹ Cel^(BH) ce va muri în cetate din casa lui Ieroboam va fi mâncat de câini şi cel ce va muri pe câmp va fi mâncat de păsările cerului».’ Căci Domnul a vorbit. ¹² Tu scoală-te şi du-te acasă. Şi, cum îţi vor păşi^(BI) picioarele în cetate, copilul va muri. ¹³ Tot Israelul îl va plânge şi-l vor îngropa, căci el este singurul din casa lui Ieroboam care va fi pus într-un mormânt, pentru că este singurul^(BJ) din casa lui Ieroboam în care s-a găsit ceva bun înaintea Domnului, Dumnezeului lui Israel. ¹⁴ Domnul va pune peste Israel un împărat^(BK) care va nimici casa lui Ieroboam în ziua aceea. Şi nu se întâmplă oare chiar acum lucrul acesta? ¹⁵ Domnul va lovi pe Israel, şi Israel va fi ca trestia clătinată în ape; va smulge^(BL) pe Israel din această ţară bună^(BM) pe care o dăduse părinţilor lor şi-i va împrăştia dincolo^(BN) de Râu, pentru că^(BO) şi-au făcut idoli, mâniind pe Domnul. ¹⁶ Va părăsi pe Israel, din pricina păcatelor^(BP) pe care le-a făcut Ieroboam şi în care a târât şi pe Israel.” ¹⁷ Nevasta lui Ieroboam s-a sculat şi a plecat. A ajuns la Tirţa^(BQ) şi, cum^(BR) a atins pragul casei, copilul a murit. ¹⁸ L-au îngropat, şi tot Israelul l-a plâns, după Cuvântul^(BS) Domnului pe care-l spusese prin robul Său Ahia, prorocul.

Moartea lui Ieroboam

¹⁹ Celelalte fapte ale lui Ieroboam, cum a făcut^(BT) război şi cum a domnit, sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel. ²⁰ Ieroboam a împărăţit douăzeci şi doi de ani, apoi a adormit cu părinţii săi. Şi în locul lui a împărăţit fiul său Nadab.

Domnia lui Roboam

²¹ Roboam, fiul lui Solomon, a împărăţit peste Iuda. Avea patruzeci^(BU) şi unu de ani când s-a făcut împărat şi a împărăţit şaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea^(BV) pe care o alesese Domnul din toate seminţiile lui Israel, ca să-Şi pună Numele în ea. Mamă-sa se chema^(BW) Naama, Amonita. ²² Iuda^(BX) a făcut ce este rău înaintea Domnului şi, prin păcatele pe care le-au săvârşit, I-au stârnit^(BY) gelozia mai mult decât părinţii lor. ²³ Şi-au zidit şi ei înălţimi^(BZ) cu stâlpi închinaţi idolilor şi Astartee^(CA) pe orice deal înalt şi sub^(CB) orice copac verde. ²⁴ Au fost chiar şi sodomiţi^(CC) în ţară. Au făcut de toate urâciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. ²⁵ În al cincilea an^(CD) al domniei lui Roboam, Şişac, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva Ierusalimului. ²⁶ A luat vistieriile^(CE) Casei Domnului şi vistieriile casei împăratului, a luat tot. A luat toate scuturile de aur pe care le făcuse^(CF) Solomon. ²⁷ Împăratul Roboam a făcut în locul lor nişte scuturi de aramă şi le-a dat în grija căpeteniilor alergătorilor, care păzeau intrarea casei împăratului. ²⁸ Ori de câte ori se ducea împăratul la Casa Domnului, alergătorii le purtau, apoi le aduceau iarăşi în odaia alergătorilor. ²⁹ Celelalte^(CG) fapte ale lui Roboam şi tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? ³⁰ Totdeauna a fost război^(CH) între Roboam şi Ieroboam. ³¹ Roboam^(CI) a adormit cu părinţii lui şi a fost îngropat cu părinţii lui în cetatea lui David. Mamă-sa se numea^(CJ) Naama, Amonita. Şi în locul lui a împărăţit fiul său Abiam^(CK).

Abiam

15 În al optsprezecelea^(CL) an al domniei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, a început să împărăţească peste Iuda Abiam. ² A împărăţit trei ani la Ierusalim. Mamă-sa^(CM) se chema Maaca^(CN), fata lui Abisalom. ³ El s-a dedat la toate păcatele pe care le făcuse tatăl său înaintea lui şi inima^(CO) lui n-a fost întreagă a Domnului, Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său David. ⁴ Dar din pricina^(CP) lui David, Domnul, Dumnezeul lui, i-a dat o lumină la Ierusalim, punând pe fiul lui după el şi lăsând Ierusalimul în picioare. ⁵ Căci David făcuse^(CQ) ce este plăcut înaintea Domnului şi nu se abătuse de la niciuna din poruncile Lui în tot timpul vieţii lui, afară^(CR) de întâmplarea cu Urie, Hetitul. ⁶ Între Roboam şi Ieroboam a fost război^(CS) tot timpul cât a trăit Roboam. ⁷ Celelalte^(CT) fapte ale lui Abiam şi tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? Între Abiam şi Ieroboam a fost război. ⁸ Abiam^(CU) a adormit cu părinţii lui şi l-au îngropat în cetatea lui David. Şi în locul lui a domnit fiul său Asa.

Asa

⁹ În al douăzecilea an al lui Ieroboam, împăratul lui Israel, a început să domnească peste Iuda Asa. ¹⁰ El a domnit patruzeci şi unu de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Maaca, fata lui Abisalom. ¹¹ Asa^(CV) a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, ca tatăl său David. ¹² A scos^(CW) din ţară pe sodomiţi şi a îndepărtat toţi idolii pe care-i făcuseră părinţii lui. ¹³ Şi chiar pe mama^(CX) sa, Maaca, n-a mai lăsat-o să fie împărăteasă, pentru că făcuse un idol Astarteei. Asa i-a sfărâmat idolul şi l-a ars^(CY) în pârâul Chedron. ¹⁴ Dar înălţimile^(CZ) n-au pierit, măcar că inima^(DA) lui Asa a fost în totul a Domnului în tot timpul vieţii lui. ¹⁵ El a pus în Casa Domnului lucrurile hărăzite de tatăl său şi de el însuşi: argint, aur şi vase.

Războiul dintre Asa şi Baeşa

¹⁶ Între Asa şi Baeşa, împăratul lui Israel, a fost război în tot timpul vieţii lor. ¹⁷ Baeşa^(DB), împăratul lui Israel, s-a suit împotriva lui Iuda şi a întărit Rama^(DC), ca să^(DD) împiedice pe ai lui Asa, împăratul lui Iuda, să iasă şi să intre. ¹⁸ Asa a luat tot argintul şi tot aurul care rămăseseră în vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei împăratului şi le-a pus în mâinile slujitorilor lui, pe care i-a trimis la Ben-Hadad^(DE), fiul lui Tabrimon, fiul lui Hezion, împăratul Siriei, care locuia la Damasc^(DF). Împăratul Asa a trimis să-i spună: ¹⁹ „Să fie un legământ între mine şi tine cum a fost între tatăl meu şi tatăl tău. Iată, îţi trimit un dar în argint şi în aur. Du-te, rupe legământul tău cu Baeşa, împăratul lui Israel, ca să se depărteze de la mine.” ²⁰ Ben-Hadad a ascultat pe împăratul Asa; a trimis pe căpeteniile oştirii lui împotriva cetăţilor lui Israel şi au pustiit Iionul^(DG), Dan^(DH), Abel-Bet-Maaca^(DI), tot Chinerotul şi toată ţara lui Neftali. ²¹ Când a auzit Baeşa lucrul acesta, a încetat să mai întărească Rama şi s-a întors la Tirţa. ²² Împăratul Asa a chemat^(DJ) pe tot Iuda, fără să lase la o parte pe cineva, şi au ridicat pietrele şi lemnul pe care le întrebuinţa Baeşa la întărirea Ramei, şi împăratul Asa le-a întrebuinţat la întărirea Ghebei^(DK) lui Beniamin şi Miţpei^(DL). ²³ Toate celelalte fapte ale lui Asa, toate isprăvile lui şi tot ce a făcut, şi cetăţile pe care le-a zidit nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? Totuşi, la bătrâneţe^(DM), a fost bolnav de picioare. ²⁴ Asa a adormit cu părinţii lui şi a fost îngropat cu părinţii lui în cetatea tatălui său David. Şi în^(DN) locul lui a domnit fiul său Iosafat^(DO).

Domnia lui Nadab

²⁵ Nadab, fiul lui Ieroboam, a început să domnească peste Israel în al doilea an al lui Asa, împăratul lui Iuda. El a domnit doi ani peste Israel. ²⁶ El a făcut ce este rău înaintea Domnului şi a umblat pe calea tatălui său, săvârşind păcatele^(DP) în care târâse tatăl său pe Israel. ²⁷ Baeşa^(DQ), fiul lui Ahia, din casa lui Isahar, a uneltit împotriva lui şi Baeşa l-a omorât la Ghibeton^(DR), care era al filistenilor, pe când Nadab şi tot Israelul împresurau Ghibetonul. ²⁸ Baeşa l-a omorât în al treilea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, şi a domnit el în locul lui. ²⁹ Când s-a făcut împărat, a ucis toată casa lui Ieroboam, n-a lăsat să scape nimeni cu viaţă, ci a nimicit totul, după cuvântul^(DS) pe care-l spusese Domnul prin robul său Ahia din Silo, ³⁰ din pricina păcatelor^(DT) pe care le făcuse Ieroboam şi în care târâse şi pe Israel, mâniind astfel pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. ³¹ Celelalte fapte ale lui Nadab şi tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel? ³² Între Asa şi Baeşa, împăratul lui Israel, a fost război^(DU) în tot timpul vieţii lor.

Domnia lui Baeşa

³³ În al treilea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste tot Israelul, la Tirţa, Baeşa, fiul lui Ahia. A domnit douăzeci şi patru de ani. ³⁴ El a făcut ce este rău înaintea Domnului şi a umblat pe calea^(DV) lui Ieroboam, săvârşind păcatele în care târâse Ieroboam pe Israel.

16 Cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Iehu^(DW), fiul lui Hanani, împotriva lui Baeşa: ² „Eu te-am ridicat^(DX) din ţărână şi te-am pus mai-mare peste poporul Meu Israel, dar, pentru că ai umblat pe calea^(DY) lui Ieroboam şi ai făcut pe poporul Meu Israel să păcătuiască, pentru ca să Mă mânii prin păcatele lor, ³ iată că voi mătura^(DZ) pe Baeşa şi casa lui şi casa ta o voi face ca şi casa lui^(EA) Ieroboam, fiul lui Nebat. ⁴ Cine^(EB) va muri în cetate din casa lui Baeşa va fi mâncat de câini şi cine va muri pe câmp dintr-ai lui va fi mâncat de păsările cerului.” ⁵ Celelalte fapte ale lui Baeşa, ce a făcut el, şi isprăvile lui nu sunt scrise^(EC) oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel? ⁶ Baeşa a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat la Tirţa^(ED). Şi în locul lui a domnit fiul său Ela. ⁷ Cuvântul Domnului vorbise prin prorocul Iehu^(EE), fiul lui Hanani, împotriva lui Baeşa şi împotriva casei lui, pe de o parte, pentru tot răul pe care-l făcuse sub ochii Domnului, mâniindu-L prin lucrul mâinilor lui şi ajungând ca şi casa lui Ieroboam, iar pe de alta, pentru că lovise^(EF) casa lui Ieroboam.

Domnia lui Ela

⁸ În al douăzeci şi şaselea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, a început să domnească Ela, fiul lui Baeşa. El a domnit peste Israel la Tirţa. A domnit doi ani. ⁹ Slujitorul său Zimri, care era mai-mare peste jumătate din carele lui, a uneltit^(EG) împotriva lui. Ela era la Tirţa chefuind şi îmbătându-se în casa lui Arţa, căpetenia casei împăratului la Tirţa. ¹⁰ Zimri a intrat, l-a lovit şi l-a ucis în al douăzeci şi şaptelea an al lui Asa, împăratul lui Iuda. Şi a domnit el în locul lui. ¹¹ Când s-a făcut împărat şi a şezut pe scaunul lui de domnie, a omorât toată casa lui Baeşa, n-a lăsat să scape nimeni^(EH) din ai lui, nici rudă, nici prieten. ¹² Zimri a nimicit toată casa lui Baeşa, după^(EI) cuvântul pe care-l spusese Domnul împotriva lui Baeşa, prin prorocul^(EJ) Iehu, ¹³ din pricina tuturor păcatelor pe care le săvârşise Baeşa şi fiul său Ela şi în care târâseră şi pe Israel, mâniind, prin idolii^(EK) lor, pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. ¹⁴ Celelalte fapte ale lui Ela şi tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?

Zimri

¹⁵ În al douăzeci şi şaptelea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, Zimri a domnit şapte zile la Tirţa. Poporul tăbăra împotriva Ghibetonului^(EL), care era al filistenilor. ¹⁶ Şi poporul a auzit în tabără vestea aceasta: „Zimri a uneltit şi chiar a ucis pe împărat!” Şi în ziua aceea, tot Israelul a pus în tabără ca împărat al lui Israel pe Omri, căpetenia oştirii. ¹⁷ Omri şi tot Israelul cu el au pornit din Ghibeton şi au împresurat Tirţa. ¹⁸ Zimri, văzând că cetatea este luată, a intrat în cetăţuia casei împăratului şi a dat foc casei împăratului peste el. Astfel a murit el ¹⁹ din pricina păcatelor pe care le săvârşise, făcând ce este rău înaintea Domnului, umblând^(EM) pe calea lui Ieroboam, săvârşind păcatele pe care le făcuse Ieroboam şi făcând şi pe Israel să păcătuiască. ²⁰ Celelalte fapte ale lui Zimri şi uneltirea pe care a făcut-o el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel? ²¹ Atunci, poporul lui Israel s-a dezbinat în două părţi: jumătate din popor voia să facă împărat pe Tibni, fiul lui Ghinat, şi jumătate era pentru Omri. ²² Cei ce urmau pe Omri au biruit pe cei ce urmau pe Tibni, fiul lui Ghinat. Tibni a murit, şi Omri a domnit.

Domnia lui Omri

²³ În al treizeci şi unulea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel Omri. A domnit doisprezece ani. După ce a domnit şase ani la Tirţa, ²⁴ a cumpărat de la Şemer muntele Samariei cu doi talanţi de argint, a întărit muntele şi a pus cetăţii pe care a zidit-o numele Samaria^(EN), după numele lui Şemer, domnul muntelui. ²⁵ Omri^(EO) a făcut ce este rău înaintea Domnului şi a lucrat mai rău decât toţi cei ce fuseseră înaintea lui. ²⁶ A umblat^(EP) în toată calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi s-a dedat la păcatele în care târâse Ieroboam pe Israel, mâniind prin idolii^(EQ) lor pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. ²⁷ Celelalte fapte ale lui Omri, ce a făcut el şi isprăvile lui, nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel? ²⁸ Omri a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat la Samaria. Şi în locul lui a domnit fiul său Ahab.

Ahab şi Izabela

²⁹ Ahab, fiul lui Omri, a început să domnească peste Israel în al treizeci şi optulea an al lui Asa, împăratul lui Iuda. Ahab, fiul lui Omri, a domnit douăzeci şi doi de ani peste Israel la Samaria. ³⁰ Ahab, fiul lui Omri, a făcut ce este rău înaintea Domnului, mai mult decât toţi cei ce fuseseră înaintea lui. ³¹ Şi, ca şi cum ar fi fost puţin lucru pentru el să se dedea la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, a mai luat de^(ER) nevastă şi pe Izabela, fata lui Etbaal, împăratul sidoniţilor^(ES), şi a^(ET) slujit lui Baal şi s-a închinat înaintea lui. ³² A ridicat un altar lui Baal în templul^(EU) lui Baal, pe care l-a zidit la Samaria, ³³ şi a făcut^(EV) un idol Astarteei. Ahab^(EW) a făcut mai multe rele decât toţi împăraţii lui Israel care fuseseră înaintea lui, ca să mânie pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. ³⁴ Pe vremea lui, Hiel din Betel a zidit iarăşi Ierihonul, i-a pus temeliile cu preţul lui Abiram, întâiul lui născut, şi i-a pus porţile cu preţul lui Segub, cel mai tânăr fiu al lui, după^(EX) cuvântul pe care-l spusese Domnul prin Iosua, fiul lui Nun.

Prorocul Ilie

17 Ilie, Tişbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: „Viu^(EY) este Domnul, Dumnezeul lui Israel, al^(EZ) cărui slujitor sunt, că în^(FA) anii aceştia nu^(FB) va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu.” ² Şi Cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie cu aceste vorbe: ³ „Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit şi ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. ⁴ Vei bea apă din pârâu şi am poruncit corbilor să te hrănească acolo.” ⁵ El a plecat şi a făcut după Cuvântul Domnului. S-a dus şi s-a aşezat lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. ⁶ Corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa şi pâine şi carne seara şi bea apă din pârâu. ⁷ Dar, după câtăva vreme, pârâul a secat, căci nu căzuse ploaie în ţară.

Văduva din Sarepta

⁸ Atunci, Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: ⁹ „Scoală-te, du-te la Sarepta^(FC), care ţine de Sidon, şi rămâi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.” ¹⁰ Ilie s-a sculat şi s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetăţii, acolo era o femeie văduvă care strângea lemne. El a chemat-o şi a zis: „Du-te şi adu-mi, te rog, puţină apă într-un vas, ca să beau.” ¹¹ Pe când se ducea ea să-i aducă, a chemat-o din nou şi a zis: „Adu-mi, te rog, şi o bucată de pâine în mâna ta.” ¹² Şi ea a răspuns: „Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că n-am nimic copt, n-am decât un pumn de făină într-o oală şi puţin untdelemn într-un urcior. Şi iată, strâng două bucăţi de lemne, apoi mă voi întoarce şi voi pregăti ce am pentru mine şi pentru fiul meu: vom mânca şi apoi vom muri.” ¹³ Ilie i-a zis: „Nu te teme, întoarce-te şi fă cum ai zis. Numai pregăteşte-mi întâi mie cu untdelemnul şi făina aceea o mică turtă şi adu-mi-o; pe urmă să faci şi pentru tine şi pentru fiul tău. ¹⁴ Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Făina din oală nu va scădea şi untdelemnul din urcior nu se va împuţina până în ziua când va da Domnul ploaie pe faţa pământului’.” ¹⁵ Ea s-a dus şi a făcut după cuvântul lui Ilie. Şi multă vreme a avut ce să mănânce, ea şi familia ei, şi Ilie. ¹⁶ Făina din oală n-a scăzut şi untdelemnul din urcior nu s-a împuţinat, după cuvântul pe care-l rostise Domnul prin Ilie.

Învierea fiului văduvei

¹⁷ După aceea, fiul femeii, stăpâna casei, s-a îmbolnăvit. Şi boala lui a fost atât de cumplită încât n-a mai rămas suflare în el. ¹⁸ Femeia a zis atunci lui Ilie: „Ce am^(FD) eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea şi să-mi omori astfel fiul?” ¹⁹ El i-a răspuns: „Dă-mi încoace pe fiul tău.” Şi l-a luat de la sânul femeii, l-a suit în odaia de sus unde locuia el şi l-a culcat pe patul lui. ²⁰ Apoi a chemat pe Domnul şi a zis: „Doamne, Dumnezeule, oare atât de mult să mâhneşti Tu chiar pe văduva aceasta, la care am fost primit ca oaspete, încât să-i omori fiul?” ²¹ Şi s-a întins^(FE) de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul şi a zis: „Doamne, Dumnezeule, Te rog, fă să se întoarcă sufletul copilului în el!” ²² Domnul a ascultat glasul lui Ilie, şi sufletul copilului s-a întors în el şi a înviat. ²³ Ilie a luat^(FF) copilul, l-a pogorât în casă din odaia de sus şi l-a dat mamei sale. Şi Ilie a zis: „Iată, fiul tău este viu.” ²⁴ Şi femeia a zis lui Ilie: „Cunosc^(FG) acum că eşti un om al lui Dumnezeu şi cuvântul Domnului în gura ta este adevăr!”

Ilie înaintea lui Ahab

18 Au trecut multe^(FH) zile şi Cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Ilie în al treilea an: „Du-te şi înfăţişează-te înaintea lui Ahab, ca să dau^(FI) ploaie pe faţa pământului.” ² Şi Ilie s-a dus să se înfăţişeze înaintea lui Ahab. Era mare foamete în Samaria. ³ Şi Ahab a trimis să cheme pe Obadia, mai-marele casei lui. Obadia se temea mult de Domnul. ⁴ De aceea, când a nimicit Izabela pe prorocii Domnului, Obadia a luat o sută de proroci, i-a ascuns câte cincizeci într-o peşteră şi i-a hrănit cu pâine şi cu apă. ⁵ Ahab a zis lui Obadia: „Haidem prin ţară, pe la toate izvoarele de apă şi pe la toate pâraiele; poate că vom găsi iarbă ca să păstrăm viaţa cailor şi catârilor şi să n-avem nevoie să omorâm vitele.” ⁶ Şi-au împărţit ţara s-o cutreiere. Ahab a plecat singur pe un drum, şi Obadia a plecat singur pe un alt drum. ⁷ Pe când era Obadia pe drum, iată că l-a întâlnit Ilie. Obadia, cunoscându-l, a căzut cu faţa la pământ şi a zis: „Tu eşti, domnul meu Ilie?” ⁸ El i-a răspuns: „Eu sunt; du-te şi spune stăpânului tău: ‘Iată că a venit Ilie!’ ” ⁹ Şi Obadia a zis: „Ce păcat am săvârşit eu ca să dai pe robul tău în mâinile lui Ahab, ca să mă omoare? ¹⁰ Viu este Domnul că n-a rămas popor sau împărăţie unde să nu fi trimis stăpânul meu să te caute şi, când se spunea că nu eşti acolo, punea pe împărăţia şi poporul acela să jure că nu te-au găsit. ¹¹ Şi acum zici: ‘Du-te şi spune stăpânului tău: «Iată că a venit Ilie!»’ ¹² Şi apoi, când voi pleca de la tine, Duhul^(FJ) Domnului te va duce nu-ştiu-unde. Dacă m-aş duce să dau de ştire lui Ahab şi nu te-ar găsi, mă va omorî. Şi totuşi robul tău se teme de Domnul din tinereţea lui. ¹³ Nu s-a spus oare domnului meu ce am făcut când a ucis Izabela pe prorocii Domnului? Cum am ascuns o sută de proroci ai Domnului, câte cincizeci într-o peşteră, şi i-am hrănit cu pâine şi cu apă? ¹⁴ Şi acum tu zici: ‘Du-te şi spune stăpânului tău: «Iată că a venit Ilie!»’ El mă va ucide.” ¹⁵ Dar Ilie a zis: „Viu este Domnul oştirilor, al cărui slujitor sunt, că astăzi mă voi înfăţişa înaintea lui Ahab.”

Ilie şi prorocii lui Baal

¹⁶ Obadia, ducându-se înaintea lui Ahab, l-a înştiinţat despre lucrul acesta. Şi Ahab s-a dus înaintea lui Ilie. ¹⁷ Abia l-a zărit Ahab pe Ilie şi i-a zis: „Tu eşti^(FK) acela care nenoroceşti pe^(FL) Israel?” ¹⁸ Ilie a răspuns: „Nu eu nenorocesc pe Israel, ci tu şi casa tatălui tău, fiindcă^(FM) aţi părăsit poruncile Domnului şi v-aţi dus după Baali. ¹⁹ Strânge acum pe tot Israelul la mine, la muntele Carmel^(FN), pe cei patru sute cincizeci de proroci ai lui Baal şi pe cei patru sute^(FO) de proroci ai Astarteei, care mănâncă la masa Izabelei”. ²⁰ Ahab a trimis soli la toţi copiii lui Israel şi a strâns^(FP) pe proroci la muntele Carmel. ²¹ Atunci, Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis: „Până^(FQ) când vreţi să şchiopătaţi de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El, iar dacă este Baal, mergeţi^(FR) după Baal!” Poporul nu i-a răspuns nimic. ²² Şi Ilie a zis poporului: „Eu singur^(FS) am rămas din prorocii Domnului, pe când proroci^(FT) ai lui Baal sunt patru sute cincizeci. ²³ Să ni se dea doi junci. Ei să-şi aleagă un junc, pe care să-l taie în bucăţi şi să-l pună pe lemne fără să pună foc. Şi eu voi pregăti celălalt junc şi-l voi pune pe lemne fără să pun foc. ²⁴ Apoi, voi să chemaţi numele dumnezeului vostru, şi eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin^(FU) foc, acela să fie adevăratul Dumnezeu.” Şi tot poporul a răspuns şi a zis: „Bine!” ²⁵ Ilie a zis prorocilor lui Baal: „Alegeţi-vă un junc din cei doi, pregătiţi-l voi întâi, căci sunteţi mai mulţi, şi chemaţi numele dumnezeului vostru, dar să nu puneţi foc.” ²⁶ Ei au luat juncul pe care li l-au dat şi l-au pregătit. Şi au chemat numele lui Baal, de dimineaţă până la amiază, zicând: „Baale, auzi-ne!” Dar nu s-a auzit nici glas^(FV), nici răspuns. Şi săreau împrejurul altarului pe care-l făcuseră. ²⁷ La amiază, Ilie şi-a bătut joc de ei şi a zis: „Strigaţi tare, fiindcă este dumnezeu; se gândeşte la ceva sau are treabă, sau este în călătorie, sau poate că doarme, şi se va trezi.” ²⁸ Ei au strigat tare şi, după obiceiul lor, şi-au făcut tăieturi^(FW) cu săbiile şi cu suliţele, până ce a curs sânge pe ei. ²⁹ Când a trecut amiaza, au aiurat până în clipa când se aducea jertfa de seară. Dar nu s-a auzit nici glas^(FX), nici răspuns, nici semn de luare-aminte. ³⁰ Ilie a zis atunci întregului popor: „Apropiaţi-vă de mine”! Tot^(FY) poporul s-a apropiat de el. Şi Ilie a dres altarul Domnului care fusese sfărâmat. ³¹ A luat douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor fiilor lui Iacov, căruia Domnul îi zisese: „Israel^(FZ) îţi va fi numele”, ³² şi a zidit cu pietrele acestea un altar în Numele Domnului. A făcut împrejurul altarului un şanţ, în care încăpeau două măsuri de sămânţă. ³³ A aşezat^(GA) apoi lemnele, a tăiat juncul în bucăţi şi l-a pus pe lemne. Apoi a zis: „Umpleţi patru vedre cu apă şi vărsaţi-le^(GB) pe arderea-de-tot şi pe lemne.” Şi au făcut aşa. ³⁴ Apoi a zis: „Mai faceţi lucrul acesta o dată.” Şi l-au făcut încă o dată. Apoi a zis: „Mai faceţi-l şi a treia oară.” Şi l-au făcut şi a treia oară. ³⁵ Apa curgea în jurul altarului şi au umplut^(GC) cu apă şi şanţul. ³⁶ În clipa când se aducea jertfa de seară, prorocul Ilie s-a apropiat şi a zis: „Doamne, Dumnezeul^(GD) lui Avraam, Isaac şi Israel! Fă să se^(GE) ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău şi că toate aceste lucruri le-am făcut^(GF) după porunca Ta. ³⁷ Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti adevăratul Dumnezeu, şi să le întorci astfel inima spre bine!” ³⁸ Atunci a căzut foc^(GG) de la Domnul şi a mistuit arderea-de-tot, lemnele, pietrele şi pământul şi a supt şi apa care era în şanţ. ³⁹ Când a văzut tot poporul lucrul acesta, au căzut cu faţa la pământ şi au zis: „Domnul^(GH) este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!” ⁴⁰ „Puneţi^(GI) mâna pe prorocii lui Baal”, le-a zis Ilie, „niciunul să nu scape!” Şi au pus mâna pe ei. Ilie i-a pogorât la pârâul Chison şi i-a înjunghiat^(GJ) acolo.

Ploaia

⁴¹ Apoi Ilie a zis lui Ahab: „Suie-te de mănâncă şi bea, căci se aude vuiet de ploaie.” ⁴² Ahab s-a suit să mănânce şi să bea. Dar Ilie s-a suit pe vârful Carmelului şi, plecându-se^(GK) la pământ, s-a aşezat cu faţa între genunchi ⁴³ şi a zis slujitorului său: „Suie-te şi uită-te înspre mare.” Slujitorul s-a suit, s-a uitat şi a zis: „Nu este nimic!” Ilie a zis de şapte ori: „Du-te iarăşi.” ⁴⁴ A şaptea oară, slujitorul a zis: „Iată că se ridică un mic nor din mare, ca o palmă de om.” Ilie a zis: „Suie-te şi spune lui Ahab: ‘Înhamă şi pogoară-te, ca să nu te oprească ploaia’.” ⁴⁵ Peste câteva clipe, cerul s-a înnegrit de nori, a început vântul şi a venit o ploaie mare. Ahab s-a suit în car şi a plecat la Izreel. ⁴⁶ Şi mâna Domnului a venit peste Ilie, care şi-a încins^(GL) mijlocul şi a alergat înaintea lui Ahab până la intrarea în Izreel.

Fuga lui Ilie în pustie

19 Ahab a spus Izabelei tot ce făcuse Ilie şi cum ucisese^(GM) cu sabia pe toţi prorocii. ² Izabela a trimis un sol la Ilie să-i spună: „Să mă^(GN) pedepsească zeii cu toată asprimea lor dacă mâine, la ceasul acesta, nu voi face cu viaţa ta ce ai făcut tu cu viaţa fiecăruia din ei.” ³ Ilie, când a văzut lucrul acesta, s-a sculat şi a plecat, ca să-şi scape viaţa. A ajuns la Beer-Şeba, care ţine de Iuda, şi şi-a lăsat slujitorul acolo. ⁴ El s-a dus în pustie unde, după un drum de o zi, a şezut sub un ienupăr şi dorea^(GO) să moară zicând: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinţii mei.” ⁵ S-a culcat şi a adormit sub un ienupăr. Şi iată, l-a atins un înger şi i-a zis: „Scoală-te şi mănâncă.” ⁶ El s-a uitat şi, la căpătâiul lui, erau o turtă coaptă pe nişte pietre încălzite şi un urcior cu apă. A mâncat şi a băut, apoi s-a culcat din nou. ⁷ Îngerul Domnului a venit a doua oară, l-a atins şi a zis: „Scoală-te şi mănâncă, fiindcă drumul pe care-l ai de făcut este prea lung pentru tine.” ⁸ El s-a sculat, a mâncat şi a băut şi, cu puterea pe care i-a dat-o mâncarea aceasta, a mers patruzeci de zile şi patruzeci^(GP) de nopţi până la muntele lui Dumnezeu, Horeb^(GQ).

Dumnezeu Se arată

⁹ Şi acolo, Ilie a intrat într-o peşteră şi a rămas în ea peste noapte. Şi Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Ce faci tu aici, Ilie?” ¹⁰ El a răspuns: „Am^(GR) fost plin de râvnă^(GS) pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe prorocii^(GT) Tăi; am rămas^(GU) numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa!” ¹¹ Domnul i-a zis: „Ieşi şi stai pe munte^(GV) înaintea Domnului!” Şi iată că Domnul a trecut pe lângă peşteră. Şi înaintea Domnului a trecut un vânt^(GW) tare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Şi, după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ. ¹² Şi, după cutremurul de pământ, a venit un foc. Domnul nu era în focul acela. Şi după foc, a venit un susur blând şi subţire. ¹³ Când l-a auzit, Ilie şi-a acoperit faţa^(GX) cu mantaua, a ieşit şi a stat la gura peşterii.

Şi^(GY) un glas i-a vorbit zicând: „Ce faci tu aici, Ilie?” ¹⁴ El a^(GZ) răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa.” ¹⁵ Domnul i-a zis: „Du-te, întoarce-te pe drumul tău prin pustie până la Damasc şi, când^(HA) vei ajunge, să ungi pe Hazael ca împărat al Siriei. ¹⁶ Să ungi şi pe Iehu^(HB), fiul lui Nimşi, ca împărat al lui Israel şi să ungi pe Elisei^(HC), fiul lui Şafat, din Abel-Mehola, ca proroc în locul tău. ¹⁷ Şi se va întâmpla^(HD) că pe cel ce va scăpa de sabia lui Hazael îl va omorî Iehu şi pe cel ce va scăpa de sabia lui Iehu îl va omorî^(HE) Elisei. ¹⁸ Dar voi lăsa în Israel^(HF) şapte mii de bărbaţi, şi anume pe toţi cei ce nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal şi a căror gură^(HG) nu l-au sărutat.”

Elisei, ucenicul lui Ilie

¹⁹ Ilie a plecat de acolo şi a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, arând. Înaintea lui erau douăsprezece perechi de boi, şi el era cu a douăsprezecea. Ilie s-a apropiat de el şi şi-a aruncat mantaua pe el. ²⁰ Elisei a părăsit boii, a alergat după Ilie şi a zis: „Lasă-mă să sărut^(HH) pe tatăl meu şi pe mama mea, şi te voi urma.” Ilie i-a răspuns: „Du-te şi apoi întoarce-te, dar gândeşte-te la ce ţi-am făcut.” ²¹ După ce s-a depărtat de Ilie, s-a întors şi a luat o pereche de boi pe care i-a adus jertfă; cu uneltele boilor le-a fiert^(HI) carnea şi a dat-o oamenilor s-o mănânce. Apoi s-a sculat, a urmat pe Ilie şi a fost în slujba lui.

Biruinţa lui Ahab

20 Ben-Hadad, împăratul Siriei, şi-a strâns toată oştirea – avea cu el treizeci şi doi de împăraţi, cai şi care. S-a suit, a împresurat Samaria şi a început lupta împotriva ei. ² A trimis în cetate soli la Ahab, împăratul lui Israel, să-i spună: „Aşa vorbeşte Ben-Hadad: ³ ‘Argintul şi aurul tău sunt ale mele, nevestele şi cei mai frumoşi copii ai tăi sunt tot ai mei’.” ⁴ Împăratul lui Israel a răspuns: „Împărate, domnul meu, fie cum zici! Sunt al tău cu tot ce am.” ⁵ Solii s-au întors şi au zis: „Aşa vorbeşte Ben-Hadad: ‘Am trimis să-ţi spună: «Să-mi dai argintul şi aurul tău, nevestele şi copiii tăi». ⁶ De aceea, voi trimite mâine, la ceasul acesta, pe slujitorii mei la tine. Ei îţi vor scormoni casa ta şi casele slujitorilor tăi, vor pune mâna pe tot ce ai mai scump şi vor lua’.” ⁷ Împăratul lui Israel a chemat pe toţi bătrânii ţării şi a zis: „Vedeţi bine şi înţelegeţi că omul acesta ne vrea răul, căci a trimis să-mi ceară nevestele şi copiii, argintul şi aurul, şi n-am zis că nu i le dau!” ⁸ Toţi bătrânii şi tot poporul au zis lui Ahab: „Nu-l asculta şi nu te învoi.” ⁹ Şi el a zis solilor lui Ben-Hadad: „Spuneţi domnului meu, împăratul: ‘Voi face tot ce ai trimis să ceri robului tău întâia dată, dar lucrul acesta nu-l pot face.’ ” Solii au plecat şi i-au dus răspunsul. ¹⁰ Ben-Hadad a trimis să spună lui Ahab: „Să^(HJ) mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor, de va ajunge praful Samariei să umple mâna întregului popor care mă urmează!” ¹¹ Şi împăratul lui Israel a răspuns: „Cine încinge armele să nu se laude ca cel ce le pune jos!” ¹² Când a primit Ben-Hadad răspunsul acesta, stătea la băut^(HK) cu împăraţii în corturi şi a zis slujitorilor lui: „Pregătiţi-vă!” Şi ei s-au pregătit de năvală împotriva cetăţii. ¹³ Dar iată că un proroc s-a apropiat de Ahab, împăratul lui Israel, şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Vezi toată această mulţime mare? O voi da^(HL) astăzi în mâinile tale, ca să cunoşti că Eu sunt Domnul’.” ¹⁴ Ahab a zis: „Prin cine?” Şi el a răspuns: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Prin slujitorii mai-marilor peste ţinuturi’.” Ahab a zis: „Cine va începe lupta?” Şi el a răspuns: „Tu”. ¹⁵ Atunci, Ahab a numărat slujitorii mai-marilor peste ţinuturi şi s-au găsit două sute treizeci şi doi şi, după ei, a numărat tot poporul, pe toţi copiii lui Israel, şi erau şapte mii. ¹⁶ Au făcut o ieşire pe la miazăzi. Ben-Hadad bea şi se îmbăta^(HM) în corturile lui cu cei treizeci şi doi de împăraţi care-l ajutau. ¹⁷ Slujitorii mai-marilor peste ţinuturi au ieşit cei dintâi. Ben-Hadad a cercetat şi i-au spus astfel: „Au ieşit nişte oameni din Samaria.” ¹⁸ El a zis: „Dacă ies pentru pace, prindeţi-i vii şi, chiar dacă ies pentru luptă, prindeţi-i vii.” ¹⁹ Când au ieşit din cetate, slujitorii mai-marilor peste ţinuturi şi armata care-i urma ²⁰ au lovit, fiecare pe omul dinaintea lui, şi sirienii au luat-o la fugă. Israel i-a urmărit. Ben-Hadad, împăratul Siriei, a scăpat pe un cal, cu nişte călăreţi. ²¹ Împăratul lui Israel a ieşit, a lovit caii şi carele şi a pricinuit sirienilor o mare înfrângere.

A doua biruinţă asupra lui Ben-Hadad

²² Atunci, prorocul s-a apropiat de împăratul lui Israel şi i-a zis: „Du-te, întăreşte-te, cercetează şi vezi ce ai de făcut, căci, la anul^(HN), împăratul Siriei se va sui din nou împotriva ta.” ²³ Slujitorii împăratului Siriei i-au zis: „Dumnezeul lor este un dumnezeu al munţilor, de aceea au fost mai tari decât noi. Dar ia să ne luptăm cu ei în câmpie, şi se va vedea dacă nu vom fi mai tari decât ei. ²⁴ Fă şi lucrul acesta: scoate pe fiecare din împăraţi de la locul lui şi înlocuieşte-i cu căpetenii ²⁵ şi fă-ţi o armată ca aceea pe care ai pierdut-o, cu tot atâţia cai şi tot atâtea care. Apoi să ne batem cu ei în câmpie şi se va vedea dacă nu vom fi mai tari decât ei.” El i-a ascultat şi a făcut aşa. ²⁶ În anul următor, Ben-Hadad a numărat pe sirieni şi s-a suit la Afec^(HO) să lupte împotriva lui Israel. ²⁷ Copiii lui Israel au fost număraţi şi ei; au primit merinde şi au ieşit în întâmpinarea sirienilor. Au tăbărât în faţa lor, ca două turme mici de capre, pe când sirienii umpleau ţara. ²⁸ Omul lui Dumnezeu s-a apropiat şi a zis împăratului lui Israel: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Pentru că sirienii au zis: «Domnul este un dumnezeu al munţilor, şi nu un dumnezeu al văilor», voi da^(HP) toată această mare mulţime în mâinile tale şi veţi şti că Eu sunt Domnul’.” ²⁹ Au stat tăbărâţi şapte zile unii în faţa altora. În ziua a şaptea, au început lupta şi copiii lui Israel au omorât sirienilor o sută de mii de oameni pedestraşi, într-o zi. ³⁰ Ceilalţi au fugit în cetatea Afec şi a căzut zidul cetăţii peste douăzeci şi şapte de mii de oameni care mai rămăseseră.

Ahab dă drumul lui Ben-Hadad

Ben-Hadad fugise şi el în cetate şi umbla din odaie în odaie. ³¹ Slujitorii lui i-au zis: „Iată, am auzit că împăraţii casei lui Israel sunt nişte împăraţi miloşi: să ne încingem deci coapsele^(HQ) cu saci, să ne punem funii pe capetele noastre şi să ieşim la împăratul lui Israel – poate că te va lăsa cu viaţă.” ³² Şi-au pus saci împrejurul coapselor şi funii împrejurul capului, s-au dus la împăratul lui Israel şi au zis: „Robul tău Ben-Hadad a zis: ‘Lasă-mă cu viaţă!’ ” Ahab a răspuns: „Mai este încă în viaţă? Este fratele meu!” ³³ Oamenii aceştia au luat lucrul acesta ca un semn bun şi s-au grăbit să-l ia pe cuvânt şi să zică: „Ben-Hadad este fratele tău!” Şi el a zis: „Duceţi-vă şi aduceţi-l!” Ben-Hadad a venit la el şi Ahab l-a suit în carul lui. ³⁴ Ben-Hadad i-a zis: „Îţi voi da înapoi cetăţile^(HR) pe care le-a luat tatăl meu de la tatăl tău şi-ţi vei face uliţi în Damasc, cum făcuse tatăl meu în Samaria.” „Şi eu”, a răspuns Ahab, „îţi voi da drumul, făcând un legământ.” A făcut legământ cu el şi i-a dat drumul. ³⁵ Unul din fiii^(HS) prorocilor a zis tovarăşului său, după porunca^(HT) Domnului: „Loveşte-mă, te rog!” Dar omul acela n-a vrut să-l lovească. ³⁶ Atunci, el i-a zis: „Pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului, iată, când vei pleca de la mine, te va omorî un leu.” Şi, când a plecat de la el, l-a întâlnit un leu^(HU) şi l-a omorât. ³⁷ A găsit pe un alt om şi a zis: „Loveşte-mă, te rog!” Omul acela l-a lovit şi l-a rănit. ³⁸ Prorocul s-a dus şi s-a aşezat pe drumul împăratului şi s-a legat la ochi. ³⁹ Când a trecut împăratul^(HV), prorocul a strigat şi i-a zis: „Robul tău era în mijlocul luptei şi iată că un om se apropie şi-mi aduce pe un alt om, zicând: ‘Păzeşte pe omul acesta; dacă va fugi, viaţa ta va răspunde pentru viaţa^(HW) lui sau vei plăti un talant de argint!’ ⁴⁰ Şi, pe când robul tău făcea câte ceva încoace şi încolo, omul s-a făcut nevăzut.” Împăratul lui Israel i-a zis: „Aceasta îţi este osânda; tu însuţi ai rostit-o.” ⁴¹ Îndată, prorocul şi-a scos legătura de la ochi, şi împăratul lui Israel l-a cunoscut că făcea parte din proroci. ⁴² El a zis atunci împăratului: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Pentru că^(HX) ai lăsat să-ţi scape din mâini omul pe care-l sortisem nimicirii, viaţa ta va răspunde pentru viaţa lui şi poporul tău, pentru poporul lui’.” ⁴³ Împăratul lui Israel s-a dus^(HY) acasă trist şi mânios şi a ajuns la Samaria.

Via lui Nabot

21 După aceste lucruri, iată ce s-a întâmplat. Nabot, din Izreel, avea o vie la Izreel, lângă casa lui Ahab, împăratul Samariei. ² Şi Ahab a vorbit astfel lui Nabot: „Dă-mi mie via^(HZ) ta să fac din ea o grădină de verdeţuri, căci este foarte aproape de casa mea. În locul ei îţi voi da o vie mai bună sau, dacă-ţi vine mai bine, îţi voi plăti preţul ei în argint.” ³ Dar Nabot a răspuns lui Ahab: „Să mă ferească Domnul să-ţi dau moştenirea părinţilor mei!” ⁴ Ahab a intrat în casă trist şi mâniat din pricina cuvintelor pe care i le spusese Nabot din Izreel: „Nu-ţi voi da^(IA) moştenirea părinţilor mei!” Şi s-a culcat pe pat, şi-a întors faţa şi n-a mâncat nimic. ⁵ Nevastă-sa, Izabela, a venit la el şi i-a zis: „Pentru ce îţi este tristă inima şi nu mănânci?” ⁶ El i-a răspuns: „Am vorbit cu Nabot din Izreel şi i-am zis: ‘Dă-mi via ta pe preţ de argint sau, dacă vrei, îţi voi da o altă vie în locul ei’. Dar el a zis: ‘Nu pot să-ţi dau via mea!’ ” ⁷ Atunci, Izabela, nevasta lui, i-a zis: „Oare nu domneşti tu acum peste Israel? Scoală-te, ia şi mănâncă şi fii cu inima veselă, căci eu îţi voi da via lui Nabot din Izreel!” ⁸ Şi ea a scris nişte scrisori în numele lui Ahab, le-a pecetluit cu pecetea lui Ahab şi le-a trimis bătrânilor şi dregătorilor care locuiau cu Nabot în cetatea lui. ⁹ Iată ce a scris în aceste scrisori: „Vestiţi un post, puneţi pe Nabot în fruntea poporului ¹⁰ şi puneţi-i în faţă doi oameni de nimic, care să mărturisească astfel împotriva lui: ‘Tu ai blestemat^(IB) pe Dumnezeu şi pe împăratul!’ Apoi scoateţi-l afară, împroşcaţi-l^(IC) cu pietre şi să moară.” ¹¹ Oamenii din cetatea lui Nabot, bătrânii şi dregătorii care locuiau în cetate au făcut cum le spusese Izabela, după cum era scris în scrisorile pe care li le trimisese ea. ¹² Au vestit^(ID) un post şi au pus pe Nabot în fruntea poporului. ¹³ Cei doi oameni de nimic au venit şi s-au aşezat în faţa lui şi aceşti oameni răi au mărturisit aşa înaintea poporului, împotriva lui Nabot: „Nabot a blestemat pe Dumnezeu şi pe împăratul!” Apoi l-au scos^(IE) afară din cetate, l-au împroşcat cu pietre şi a murit. ¹⁴ Şi au trimis să spună Izabelei: „Nabot a fost împroşcat cu pietre şi a murit.” ¹⁵ Când a auzit Izabela că Nabot fusese împroşcat cu pietre şi că murise, a zis lui Ahab: „Scoală-te şi ia în stăpânire via lui Nabot din Izreel, care n-a vrut să ţi-o dea pe preţ de argint, căci Nabot nu mai trăieşte, a murit.” ¹⁶ Ahab, auzind că a murit Nabot, s-a sculat să se pogoare la via lui Nabot din Izreel ca s-o ia în stăpânire.

Vestirea pedepsei

¹⁷ Atunci, cuvântul^(IF) Domnului a vorbit lui Ilie, Tişbitul, astfel: ¹⁸ „Scoală-te şi pogoară-te înaintea lui Ahab, împăratul lui Israel, la Samaria^(IG); iată-l, este în via lui Nabot, unde s-a pogorât s-o ia în stăpânire. ¹⁹ Să-i spui: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Nu eşti tu un ucigaş şi un hoţ?»’ Şi să-i mai spui: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Chiar în locul^(IH) unde au lins câinii sângele lui Nabot vor linge câinii şi sângele tău»’.” ²⁰ Ahab a zis lui Ilie: „M-ai găsit^(II), vrăjmaşule?” Şi el a răspuns: „Te-am găsit, pentru că te-ai vândut^(IJ) ca să faci ce este rău înaintea Domnului. ²¹ Iată ce zice Domnul: ‘Voi aduce nenorocirea^(IK) peste tine; te voi mătura, voi nimici pe oricine este^(IL) al lui Ahab, fie rob^(IM), fie slobod în Israel, ²² şi voi face casei^(IN) tale cum am făcut casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi casei lui Baeşa^(IO), fiul lui Ahia, pentru că M-ai mâniat şi ai făcut pe Israel să păcătuiască’.” ²³ Domnul a vorbit şi despre Izabela^(IP) şi a zis: „Câinii vor mânca pe Izabela lângă întăritura Izreelului. ²⁴ Cine^(IQ) va muri în cetate din casa lui Ahab va fi mâncat de câini, iar cine va muri pe câmp va fi mâncat de păsările cerului.” ²⁵ N-a fost nimeni^(IR) care să se fi vândut pentru ca să facă ce este rău înaintea Domnului ca Ahab, pe care nevastă-sa Izabela îl aţâţa^(IS) la aceasta. ²⁶ El a lucrat în chipul cel mai urâcios mergând după idoli, cum^(IT) făceau amoriţii, pe care-i izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.

Smerirea lui Ahab

²⁷ După ce a auzit cuvintele lui Ilie, Ahab şi-a rupt hainele, şi-a pus^(IU) un sac pe trup şi a postit: se culca cu sacul acesta şi mergea încet. ²⁸ Şi cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie, Tişbitul, astfel: ²⁹ „Ai văzut cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Pentru că s-a smerit înaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea în timpul vieţii lui, ci în timpul vieţii^(IV) fiului său voi aduce nenorocirea casei lui!”

Legământul cu Iosafat

22 Au stat trei ani liniştiţi, fără să fie război între Siria şi Israel. ² În anul al treilea, Iosafat^(IW), împăratul lui Iuda, s-a pogorât la împăratul lui Israel. ³ Împăratul lui Israel a zis slujitorilor săi: „Ştiţi că Ramot din^(IX) Galaad este al nostru. Şi noi stăm fără grijă, în loc să-l luăm înapoi, din mâinile împăratului Siriei.” ⁴ Şi a zis lui Iosafat: „Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Ramotului din Galaad?” Iosafat a răspuns împăratului lui Israel: „Eu^(IY) voi fi ca tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi.” ⁵ Apoi Iosafat a zis împăratului lui Israel: „Întreabă acum, te rog, cuvântul Domnului.” ⁶ Împăratul lui Israel a strâns^(IZ) pe proroci, în număr de aproape patru sute, şi le-a zis: „Să merg să lupt împotriva Ramotului din Galaad sau să mă las?” Şi ei au răspuns: „Suie-te, şi Domnul îl va da în mâinile împăratului.” ⁷ Dar Iosafat^(JA) a zis: „Nu mai este aici niciun proroc al Domnului, ca să-L putem întreba?” ⁸ Împăratul lui Israel a răspuns lui Iosafat: „Mai este un om prin care am putea să întrebăm pe Domnul, dar îl urăsc, căci nu-mi proroceşte nimic bun, nu proroceşte decât rău: este Mica, fiul lui Imla.” Şi Iosafat a zis: „Să nu vorbească împăratul aşa!” ⁹ Atunci, împăratul lui Israel a chemat un dregător şi a zis: „Trimite şi adu îndată pe Mica, fiul lui Imla.” ¹⁰ Împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, şedeau, fiecare pe scaunul lui de domnie, îmbrăcaţi cu hainele lor împărăteşti, în locul de la intrarea porţii Samariei. Şi toţi prorocii proroceau înaintea lor. ¹¹ Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse nişte coarne de fier şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Cu coarnele acestea vei bate pe sirieni până îi vei nimici’.” ¹² Şi toţi prorocii proroceau la fel, zicând: „Suie-te la Ramot din Galaad! Căci vei izbândi şi Domnul îl va da în mâinile împăratului.” ¹³ Solul care se dusese să cheme pe Mica i-a vorbit aşa: „Iată că prorocii, într-un glas, prorocesc bine împăratului; să fie dar şi cuvântul tău ca al fiecăruia din ei! Vesteşte-i bine!” ¹⁴ Mica a răspuns: „Viu este Domnul că voi vesti ce-mi^(JB) va spune Domnul.” ¹⁵ Când a ajuns la împărat, împăratul i-a zis: „Mica, să mergem să luptăm împotriva Ramotului din Galaad sau să ne lăsăm?” El a răspuns: „Suie-te, căci vei izbândi şi Domnul îl va da în mâinile împăratului.” ¹⁶ Şi împăratul i-a zis: „De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?” ¹⁷ Mica a răspuns: „Văd^(JC) tot Israelul risipit pe munţi, ca nişte oi care n-au păstor. Şi Domnul zice: ‘Oamenii aceştia n-au stăpân; să se întoarcă fiecare acasă în pace’.” ¹⁸ Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Nu ţi-am spus că el nu proroceşte nimic bun despre mine, ci proroceşte numai rău?” ¹⁹ Şi Mica a zis: „Ascultă dar cuvântul Domnului! Am văzut^(JD) pe Domnul stând pe scaunul Lui de domnie şi toată oştirea^(JE) cerurilor stând lângă El, la dreapta şi la stânga Lui. ²⁰ Şi Domnul a zis: ‘Cine va amăgi pe Ahab ca să se suie la Ramot din Galaad şi să piară acolo?’ Şi au răspuns unul într-un fel, altul într-altul. ²¹ Şi un duh a venit şi s-a înfăţişat înaintea Domnului şi a zis: ‘Eu îl voi amăgi.’ ²² Domnul i-a zis: ‘Cum?’ ‘Voi ieşi, a răspuns el, şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor prorocilor lui.’ Domnul a zis: ‘Îl vei^(JF) amăgi şi-ţi vei ajunge ţinta; ieşi şi fă aşa!’ ²³ Şi acum^(JG), iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura tuturor prorocilor tăi care sunt de faţă. Dar Domnul a hotărât lucruri rele împotriva ta.” ²⁴ Atunci, Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica peste obraz şi a zis: „Pe unde^(JH) a ieşit Duhul Domnului din mine ca să-ţi vorbească?” ²⁵ Mica a răspuns: „Vei vedea în ziua când vei umbla din odaie în odaie ca să te ascunzi.” ²⁶ Împăratul lui Israel a zis: „Ia pe Mica, du-l la Amon, mai-marele cetăţii, şi la Ioas, fiul împăratului, ²⁷ şi să le spui: ‘Aşa vorbeşte împăratul: «Puneţi pe omul acesta la închisoare şi hrăniţi-l cu pâinea şi cu apa întristării până când mă voi întoarce în pace.»’ ” ²⁸ Şi Mica a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a^(JI) vorbit prin mine.” Apoi a mai zis: „Auziţi, popoare, toate.”

Moartea lui Ahab

²⁹ Împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au suit la Ramot din Galaad. ³⁰ Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Vreau să-mi schimb^(JJ) hainele ca să merg la luptă, dar tu îmbracă-te cu hainele tale împărăteşti.” Şi împăratul lui Israel şi-a schimbat hainele şi s-a dus la luptă. ³¹ Împăratul Siriei dăduse următoarea poruncă celor treizeci şi două de căpetenii ale carelor lui: „Să nu vă luptaţi nici cu cei mici, nici cu cei mari, ci să vă luptaţi numai cu împăratul lui Israel.” ³² Când au zărit căpeteniile carelor pe Iosafat, au zis: „Negreşit, acesta este împăratul lui Israel.” Şi s-au apropiat de el să-l lovească. Iosafat a scos^(JK) un ţipăt. ³³ Căpeteniile carelor, văzând că nu este împăratul lui Israel, s-au depărtat de el. ³⁴ Atunci, un om a tras cu arcul la întâmplare şi a lovit pe împăratul lui Israel la încheietura platoşei. Împăratul a zis cărăuşului său: „Întoarce şi scoate-mă din câmpul de bătaie, căci sunt greu rănit.” ³⁵ Lupta a fost din ce în ce mai crâncenă în ziua aceea. Împăratul a stat drept în carul lui în faţa sirienilor şi seara a murit. Sângele a curs din rană înăuntrul carului. ³⁶ La apusul soarelui, s-a strigat prin toată tabăra: „Să plece fiecare în cetatea lui şi să plece fiecare în ţara lui, ³⁷ căci a murit împăratul.” S-au întors la Samaria şi împăratul a fost îngropat la Samaria. ³⁸ Când au spălat carul în iazul Samariei, câinii au lins sângele lui Ahab, şi curvele s-au scăldat în el, după^(JL) cuvântul pe care-l spusese Domnul. ³⁹ Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el, casa^(JM) de fildeş pe care a zidit-o şi toate cetăţile pe care le-a zidit nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel? ⁴⁰ Ahab a adormit cu părinţii săi. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ahazia.

Iosafat, împăratul lui Iuda

⁴¹ Iosafat^(JN), fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda în al patrulea an al lui Ahab, împăratul lui Israel. ⁴² Iosafat era de treizeci şi cinci de ani când s-a făcut împărat şi a domnit douăzeci şi cinci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se numea Azuba, fata lui Şilhi. ⁴³ El a umblat^(JO) în toată calea tatălui său, Asa, şi nu s-a abătut deloc de la ea, făcând ce este plăcut înaintea Domnului. Numai că înălţimile^(JP) n-au fost îndepărtate: poporul tot mai aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi. ⁴⁴ Iosafat^(JQ) a trăit în pace cu împăratul lui Israel. ⁴⁵ Celelalte fapte ale lui Iosafat, isprăvile şi războaiele lui, nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? ⁴⁶ El a scos din ţară pe sodomiţii^(JR) care mai rămăseseră de pe vremea tatălui său, Asa. ⁴⁷ În Edom^(JS) nu era împărat pe atunci: cârmuia un dregător. ⁴⁸ Iosafat^(JT) a^(JU) făcut corăbii din Tars ca să meargă la Ofir să aducă aur, dar^(JV) nu s-au dus, căci corăbiile s-au sfărâmat la Eţion-Gheber^(JW). ⁴⁹ Atunci, Ahazia, fiul lui Ahab, a zis lui Iosafat: „Vrei ca slujitorii mei să meargă împreună cu ai tăi pe corăbii?” Dar Iosafat n-a voit. ⁵⁰ Iosafat^(JX) a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea tatălui său David. Şi în locul lui a domnit fiul său Ioram.

Domnia lui Ahazia

⁵¹ Ahazia^(JY), fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel la Samaria, în al şaptesprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda. A domnit doi ani peste Israel. ⁵² El a făcut ce este rău înaintea Domnului şi a umblat în calea^(JZ) tatălui său şi în calea mamei sale, şi în calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască. ⁵³ A slujit^(KA) lui Baal şi s-a închinat înaintea lui şi a mâniat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, cum făcuse şi tatăl său.