2 Cronici 10-20

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

ISTORIA ÎMPĂRĂŢIEI LUI IUDA, DE LA DEZBINARE PÂNĂ LA ROBIE

Capitolele 10—36. Ieremia 25:4-11.

Dezbinarea împărăţiei

10 Roboam^(A) s-a dus la Sihem, căci tot Israelul venise la Sihem să-l facă împărat. ² Când a auzit lucrul acesta, Ieroboam, fiul lui Nebat, era în Egipt, unde^(B) fugise de împăratul Solomon, şi s-a întors din Egipt. ³ Au trimis să-l cheme. Atunci, Ieroboam şi tot Israelul au venit la Roboam şi i-au vorbit aşa: ⁴ „Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, acum uşurează această aspră robie şi jugul greu pe care l-a pus peste noi tatăl tău. Şi îţi vom sluji.” ⁵ El le-a zis: „Întoarceţi-vă la mine după trei zile.” Şi poporul a plecat. ⁶ Împăratul Roboam a întrebat pe bătrânii care fuseseră cu tatăl său, Solomon, în timpul vieţii lui şi a zis: „Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia?” ⁷ Şi iată ce i-au zis ei: „Dacă vei fi bun cu poporul acesta, dacă-i vei primi bine şi dacă le vei vorbi cu bunăvoinţă, îţi vor sluji pe vecie.” ⁸ Dar Roboam a lăsat sfatul pe care i-l dădeau bătrânii şi a întrebat pe tinerii care crescuseră cu el şi care-l înconjurau. ⁹ El le-a zis: „Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia care-mi vorbeşte astfel: ‘Uşurează jugul pe care l-a pus tatăl tău peste noi’?” ¹⁰ Şi iată ce i-au zis tinerii care crescuseră cu el: „Aşa să vorbeşti poporului acestuia care ţi-a vorbit aşa: ‘Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, iar tu uşurează-ni-l!’ să le vorbeşti aşa: ‘Degetul meu cel mic este mai gros decât coapsele tatălui meu. ¹¹ Acum, tatăl meu a pus peste voi un jug greu, dar eu îl voi face şi mai greu; tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioane’.” ¹² Ieroboam şi tot poporul au venit la Roboam a treia zi, după cum le spusese împăratul: „Întoarceţi-vă la mine peste trei zile.” ¹³ Împăratul le-a răspuns aspru. Împăratul Roboam a lăsat sfatul bătrânilor ¹⁴ şi le-a vorbit aşa, după sfatul tinerilor: „Tatăl meu v-a îngreuiat jugul, dar eu îl voi îngreuia şi mai mult; tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioane.” ¹⁵ Astfel, împăratul n-a ascultat pe popor, căci^(C) aşa rânduise Dumnezeu în vederea împlinirii cuvântului pe care-l spusese Domnul prin Ahia^(D) din Silo lui Ieroboam, fiul lui Nebat. ¹⁶ Când a văzut tot Israelul că împăratul nu-l ascultă, poporul a răspuns împăratului: „Ce parte avem noi cu David? Noi n-avem nicio moştenire cu fiul lui Isai! La corturile tale, Israele! Acum, vezi-ţi de casă, Davide!” Şi tot Israelul s-a dus în corturile lui. ¹⁷ Copiii lui Israel care locuiau în cetăţile lui Iuda au fost singurii peste care a domnit Roboam. ¹⁸ Atunci, împăratul Roboam a trimis pe Hadoram, care era mai-mare peste dări. Hadoram a fost împroşcat cu pietre de copiii lui Israel şi a murit. Şi împăratul Roboam s-a^(E) grăbit şi s-a suit într-un car, ca să fugă la Ierusalim. ¹⁹ Astfel s-a dezlipit Israel de casa lui David până în ziua de azi.

Măsurile luate de Roboam

11 Roboam, venind^(F) la Ierusalim, a strâns casa lui Iuda şi a lui Beniamin – o sută optzeci de mii de oameni de frunte, buni pentru război – ca să lupte împotriva lui Israel şi să-l aducă iarăşi sub stăpânirea lui Roboam. ² Dar Cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Şemaia^(G), omul lui Dumnezeu: ³ „Vorbeşte lui Roboam, fiul lui Solomon, împăratul lui Iuda, şi întregului Israel din Iuda şi din Beniamin. Şi spune-le: ⁴ ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Să nu vă suiţi şi să nu faceţi război împotriva fraţilor voştri! Fiecare din voi să se întoarcă acasă, căci de la Mine s-a întâmplat lucrul acesta».’ ” Ei au ascultat de cuvintele Domnului, s-au întors acasă şi nu s-au mai dus împotriva lui Ieroboam. ⁵ Roboam a locuit la Ierusalim şi a zidit cetăţi întărite în Iuda. ⁶ A zidit Betleemul, Etamul, Tecoa, ⁷ Bet-Ţur, Soco, Adulam, ⁸ Gat, Mareşa, Zif, ⁹ Adoraim, Lachis, Azeca, ¹⁰ Ţorea, Aialon şi Hebronul, care erau în Iuda şi în Beniamin, şi a făcut din ele nişte cetăţi întărite. ¹¹ Le-a întărit, a pus în ele căpitani şi magazii de bucate, de untdelemn şi vin. ¹² A pus în fiecare din aceste cetăţi scuturi şi suliţe şi le-a făcut foarte tari. Iuda şi Beniamin erau ai lui. ¹³ Preoţii şi leviţii care se aflau în tot Israelul şi-au părăsit locuinţele şi s-au dus la el, ¹⁴ căci leviţii şi-au părăsit^(H) ţinuturile şi moşiile şi au venit în Iuda şi la Ierusalim, pentru că Ieroboam^(I) şi fiii săi i-au împiedicat să-şi împlinească slujbele ca preoţi ai Domnului. ¹⁵ Ieroboam a pus^(J) preoţi pentru înălţimile pentru ţapii^(K) şi pentru viţeii^(L) pe care îi făcuse. ¹⁶ Aceia din toate seminţiile lui Israel care aveau pe inimă să caute pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, au urmat^(M) pe leviţi la Ierusalim, ca să jertfească Domnului, Dumnezeului părinţilor lor. ¹⁷ Ei au dat astfel tărie^(N) împărăţiei lui Iuda şi au întărit pe Roboam, fiul lui Solomon, timp de trei ani, căci trei ani au umblat în calea lui David şi a lui Solomon.

Nevestele şi copiii lui Roboam

¹⁸ Roboam a luat de nevastă pe Mahalat, fata lui Ierimot, fiul lui David şi al Abihailei, fata lui Eliab, fiul lui Isai. ¹⁹ Ea i-a născut fii pe: Ieuş, Şemaria şi Zaham. ²⁰ După ea, a luat pe Maaca^(O), fata lui Absalom. Ea i-a născut pe Abia, pe Atai, pe Ziza şi pe Şelomit. ²¹ Roboam iubea pe Maaca, fata lui Absalom, mai mult decât pe toate nevestele şi ţiitoarele lui, căci a avut optsprezece neveste şi şaizeci de ţiitoare şi a născut douăzeci şi opt de fii şi şaizeci de fete. ²² Roboam a dat cel dintâi loc lui Abia, fiul Maachei, şi l-a pus^(P) căpetenie peste fraţii lui, căci voia să-l facă împărat. ²³ El a lucrat cu minte, împrăştiind pe toţi fiii săi în toate ţinuturile lui Iuda şi lui Beniamin, în toate cetăţile întărite; le-a dat de mâncare din belşug şi le-a căutat o mulţime de neveste.

Năvălirea lui Şişac

12 Când^(Q) s-a întărit Roboam în domnie şi a căpătat putere, a părăsit^(R) Legea Domnului, şi tot Israelul a părăsit-o împreună cu el. ² În al cincilea^(S) an al domniei lui Roboam, Şişac, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva Ierusalimului, pentru că păcătuiseră împotriva Domnului. ³ Avea o mie două sute de care şi şaizeci de mii de călăreţi şi, împreună cu el, a venit din Egipt un popor fără număr, dintre libieni^(T), suchieni şi etiopieni. ⁴ A luat cetăţile întărite ale lui Iuda şi a ajuns până la Ierusalim. ⁵ Atunci, prorocul^(U) Şemaia s-a dus la Roboam şi la căpeteniile lui Iuda, care se adunaseră în Ierusalim la apropierea lui Şişac, şi le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Voi^(V) M-aţi părăsit; vă părăsesc şi Eu şi vă dau în mâinile lui Şişac’.” ⁶ Căpeteniile lui Israel şi împăratul s-au smerit^(W) şi au zis: „Domnul este^(X) drept!” ⁷ Şi, dacă a văzut Domnul că s-au smerit, cuvântul Domnului a^(Y) vorbit astfel lui Şemaia: „S-au smerit, nu-i voi nimici, nu voi zăbovi să le vin în ajutor şi mânia Mea nu va veni asupra Ierusalimului prin Şişac, ⁸ dar îi vor fi supuşi^(Z) şi vor şti ce înseamnă să-Mi slujească Mie^(AA) sau să slujească împărăţiilor altor ţări.” ⁹ Şişac, împăratul Egiptului, s-a suit^(AB) împotriva Ierusalimului. A luat vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei împăratului, a luat tot. A luat scuturile de aur, pe care le făcuse^(AC) Solomon. ¹⁰ Împăratul Roboam a făcut în locul lor nişte scuturi de aramă şi le-a dat în grija căpeteniilor^(AD) alergătorilor, care păzeau intrarea casei împăratului. ¹¹ Ori de câte ori se ducea împăratul la Casa Domnului, alergătorii veneau şi le purtau înaintea lui, apoi le aduceau iarăşi în odaia alergătorilor. ¹² Pentru că Roboam se smerise, Domnul Şi-a abătut mânia de la el şi nu l-a nimicit de tot. Şi tot mai era ceva bun în Iuda. ¹³ Împăratul Roboam s-a întărit în Ierusalim şi a domnit. Avea patruzeci şi unu^(AE) de ani când a ajuns împărat şi a domnit şaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea^(AF) pe care o alesese Domnul din toate seminţiile lui Israel ca să-Şi pună Numele în ea. Mamă-sa se numea Naama, Amonita. ¹⁴ El a făcut lucruri rele, pentru că nu şi-a pus inima să caute pe Domnul. ¹⁵ Faptele lui Roboam, cele dintâi şi cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în cartea prorocului Şemaia şi a prorocului Ido^(AG), în cărţile spiţelor de neam? Totdeauna a fost război^(AH) între Roboam şi Ieroboam. ¹⁶ Roboam a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Abia^(AI).

Abia, împăratul lui Iuda

13 În^(AJ) al optsprezecelea an al domniei lui Ieroboam, peste Iuda a început să domnească Abia. ² El a domnit trei ani la Ierusalim. Mamă-sa se numea Micaia^(AK), fata lui Uriel, din Ghibea. Între Abia şi Ieroboam a fost război. ³ Abia a început lupta cu o oaste de războinici viteji, patru sute de mii de oameni aleşi, şi Ieroboam s-a înşiruit de bătaie împotriva lui cu opt sute de mii de oameni aleşi, războinici viteji. ⁴ De pe vârful muntelui Ţemaraim^(AL), care face parte din muntele lui Efraim, Abia s-a sculat şi a zis: „Ascultaţi-mă, Ieroboame şi tot Israelul! ⁵ Nu trebuie oare să ştiţi că Domnul, Dumnezeul lui Israel, a dat^(AM) pe vecie domnia peste Israel lui David şi fiilor lui printr-un legământ^(AN) care nu se poate călca? ⁶ Dar Ieroboam, fiul lui Nebat, slujitorul lui Solomon, fiul lui David, s-a sculat^(AO) şi s-a răzvrătit împotriva stăpânului său. ⁷ Nişte oameni^(AP) de nimic, oameni răi, s-au strâns la el şi s-au împotrivit lui Roboam, fiul lui Solomon. Roboam era tânăr şi fricos şi nu putea să li se împotrivească. ⁸ Şi acum, voi credeţi că puteţi ieşi biruitori asupra împărăţiei Domnului, care este în mâinile fiilor lui David, şi voi sunteţi o mare mulţime şi aveţi cu voi viţeii de aur pe care vi i-a făcut^(AQ) Ieroboam ca dumnezei. ⁹ N-aţi^(AR) îndepărtat voi pe preoţii Domnului, pe fiii lui Aaron şi pe leviţi şi nu v-aţi făcut voi preoţi, ca şi popoarele celorlalte ţări? Oricine^(AS) venea cu un viţel şi şapte berbeci ca să fie sfinţit se făcea preot al celui ce nu este Dumnezeu. ¹⁰ Dar, cât despre noi, Domnul este Dumnezeul nostru şi noi nu L-am părăsit, preoţii din slujba Domnului sunt fii ai lui Aaron şi leviţii stau şi îşi împlinesc slujbele. ¹¹ Noi aducem^(AT) în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară arderi-de-tot Domnului, ardem tămâie mirositoare, punem pâinile^(AU) pentru punerea înaintea Domnului pe masa cea curată şi aprindem^(AV) în fiecare seară sfeşnicul de aur cu candelele lui, căci păzim poruncile Domnului, Dumnezeului nostru. Dar voi L-aţi părăsit. ¹² Iată că Dumnezeu şi preoţii Lui^(AW) sunt cu noi, în fruntea noastră, şi avem şi trâmbiţele răsunătoare, ca să sunăm din ele împotriva voastră. Copii ai lui Israel, nu faceţi^(AX) război împotriva Domnului, Dumnezeului părinţilor voştri, căci nu veţi avea nicio izbândă!” ¹³ Ieroboam i-a luat pe dinapoi, cu ajutorul unor oameni puşi la pândă, aşa că oştile lui erau în faţa lui Iuda, iar cei ce stăteau la pândă erau înapoia lor. ¹⁴ Cei din Iuda, întorcându-se, au avut de luptat înainte şi înapoi. Au strigat către Domnul, şi preoţii au sunat din trâmbiţe. ¹⁵ Oamenii lui Iuda au scos un strigăt de război şi, la strigătul de război al oamenilor lui Iuda, Domnul a lovit^(AY) pe Ieroboam şi pe tot Israelul dinaintea lui Abia şi a lui Iuda. ¹⁶ Copiii lui Israel au fugit dinaintea lui Iuda şi Dumnezeu i-a dat în mâinile lui. ¹⁷ Abia şi poporul lui le-au pricinuit o mare înfrângere şi cinci sute de mii de oameni aleşi au căzut morţi printre cei din Israel. ¹⁸ Copiii lui Israel au fost smeriţi în vremea aceea, şi copiii lui Iuda au câştigat biruinţa pentru că se sprijiniseră^(AZ) pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor. ¹⁹ Abia a urmărit pe Ieroboam şi i-a luat cetăţi: Betelul cu satele lui, Ieşana cu satele ei şi Efronul^(BA) cu satele lui. ²⁰ Ieroboam n-a mai avut putere pe vremea lui Abia, şi Domnul l-a^(BB) lovit şi a^(BC) murit. ²¹ Dar Abia a ajuns puternic; a avut paisprezece neveste şi a născut douăzeci şi doi de fii şi şaisprezece fete. ²² Celelalte fapte ale lui Abia, ce a făcut şi ce a spus el, sunt scrise în cartea prorocului Ido^(BD).

14 Abia a adormit cu părinţii lui şi a fost îngropat în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Asa. Pe vremea lui, ţara a avut odihnă zece ani.

Asa, împăratul lui Iuda

² Asa^(BE) a făcut ce este bine şi plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului său. ³ A îndepărtat altarele dumnezeilor străini şi înălţimile^(BF), a sfărâmat^(BG) stâlpii idoleşti şi a tăiat^(BH) Astarteele. ⁴ A poruncit lui Iuda să caute pe Domnul, Dumnezeul părinţilor săi, şi să împlinească Legea şi poruncile. ⁵ A îndepărtat din toate cetăţile lui Iuda înălţimile şi stâlpii închinaţi soarelui. Şi împărăţia a avut pace sub el. ⁶ A zidit cetăţi întărite în Iuda, căci ţara a fost liniştită şi împotriva lui n-a fost război în anii aceia, pentru că Domnul i-a dat odihnă. ⁷ El a zis lui Iuda: „Să zidim aceste cetăţi şi să le înconjurăm cu ziduri, cu turnuri, cu porţi şi cu zăvoare; ţara este încă a noastră, căci am căutat pe Domnul, Dumnezeul nostru. L-am căutat, şi El ne-a dat odihnă de toate părţile.” Au zidit dar şi au izbutit. ⁸ Asa avea o oştire de trei sute de mii de oameni din Iuda, care purtau scut şi suliţă, şi două sute optzeci de mii din Beniamin, care purtau scut şi trăgeau cu arcul, toţi oameni viteji.

Asa biruieşte pe etiopieni

⁹ Zerah^(BI), Etiopianul, a ieşit împotriva lor cu o oştire de un milion de oameni şi trei sute de care şi a înaintat până la Mareşa^(BJ). ¹⁰ Asa a mers înaintea lui şi s-au înşiruit de bătaie în valea Ţefata, lângă Mareşa. ¹¹ Asa^(BK) a chemat pe Domnul, Dumnezeul lui, şi a zis: „Doamne, numai Tu poţi veni în ajutor^(BL) celui slab ca şi celui tare, vino în ajutorul nostru, Doamne, Dumnezeul nostru! Căci pe Tine ne sprijinim şi în Numele Tău^(BM) am venit împotriva acestei mulţimi. Doamne, Tu eşti Dumnezeul nostru: să nu iasă biruitor omul împotriva Ta!” ¹² Domnul a lovit^(BN) pe etiopieni dinaintea lui Asa şi dinaintea lui Iuda, şi etiopienii au luat-o la fugă. ¹³ Asa şi poporul care era cu el i-au urmărit până la Gherar^(BO), şi etiopienii au căzut fără să-şi poată scăpa viaţa, căci au fost nimiciţi de Domnul şi de oştirea Lui. Asa şi poporul lui au făcut o pradă mare; ¹⁴ au bătut toate cetăţile din împrejurimile Gherarului, căci groaza^(BP) Domnului căzuse peste ele, şi au jefuit toate cetăţile a căror pradă era mare. ¹⁵ Au lovit şi corturile turmelor şi au luat cu ei o mare mulţime de oi şi de cămile. Apoi s-au întors la Ierusalim.

Cuvântul lui Dumnezeu către Asa

15 Duhul^(BQ) lui Dumnezeu a venit peste Azaria, fiul lui Oded, ² şi Azaria s-a dus înaintea lui Asa şi i-a zis: „Ascultaţi-mă, Asa şi tot Iuda şi Beniamin! Domnul^(BR) este cu voi când sunteţi cu El; dacă-L^(BS) căutaţi, Îl veţi găsi; iar dacă-L^(BT) părăsiţi, şi El vă va părăsi. ³ Multă vreme^(BU) Israel a fost fără Dumnezeul cel adevărat, fără^(BV) preot care să înveţe pe oameni şi fără lege. ⁴ Dar în mijlocul strâmtorării lor s-au întors^(BW) la Domnul, Dumnezeul lui Israel, L-au căutat şi L-au găsit. ⁵ În vremile^(BX) acelea, nu era linişte pentru cei ce se duceau şi veneau, căci erau mari tulburări printre toţi locuitorii ţării; ⁶ un^(BY) popor se bătea împotriva altui popor, o cetate împotriva altei cetăţi, pentru că Dumnezeu le tulbura cu tot felul de strâmtorări, ⁷ voi dar întăriţi-vă şi nu lăsaţi să vă slăbească mâinile, căci faptele voastre vor avea o răsplată.”

Râvna lui Asa

⁸ După ce a auzit aceste cuvinte şi prorocia lui Oded, prorocul, Asa s-a întărit şi a îndepărtat urâciunile din toată ţara lui Iuda şi Beniamin şi din cetăţile pe^(BZ) care le luase în muntele lui Efraim şi a înnoit altarul Domnului care era înaintea pridvorului Domnului. ⁹ A strâns pe tot Iuda şi Beniamin, şi pe cei din Efraim, din Manase şi din Simeon, care locuiau^(CA) printre ei, căci un mare număr dintre oamenii lui Israel au trecut la el când au văzut că Domnul, Dumnezeul lui, era cu el. ¹⁰ S-au adunat la Ierusalim în luna a treia a anului al cincisprezecelea al domniei lui Asa. În ziua aceasta, ¹¹ au^(CB) jertfit Domnului, din prada^(CC) pe care o aduseseră, şapte sute de boi şi şapte mii de oi. ¹² Au făcut^(CD) legământ să caute pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, din toată inima şi din tot sufletul lor, ¹³ şi oricine^(CE) nu căuta pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, trebuia^(CF) omorât, fie mic, fie mare, fie bărbat, fie femeie. ¹⁴ Au jurat credinţă Domnului cu glas tare, cu strigăte de bucurie şi cu sunet de trâmbiţe şi de buciume; ¹⁵ tot Iuda s-a bucurat de jurământul acesta, căci juraseră din toată inima lor, căutaseră pe Domnul de bunăvoia^(CG) lor şi-L găsiseră. Şi Domnul le-a dat odihnă de jur împrejur. ¹⁶ Împăratul Asa n-a lăsat nici chiar pe mamă-sa Maaca^(CH) să mai fie împărăteasă, pentru că făcuse un idol Astarteei. Asa i-a dărâmat idolul, pe care l-a făcut praf şi l-a ars lângă pârâul Chedron. ¹⁷ Dar înălţimile^(CI) tot n-au fost îndepărtate din Israel, măcar că inima lui Asa a fost în totul a Domnului în tot timpul vieţii lui. ¹⁸ A pus în Casa lui Dumnezeu lucrurile închinate Domnului de tatăl său şi de el însuşi: argint, aur şi vase. ¹⁹ N-a fost niciun război până la al treizeci şi cincilea an al domniei lui Asa.

Asa face legământ cu împăratul Siriei

16 În al treizeci şi şaselea an al domniei lui Asa, Baeşa^(CJ), împăratul lui Israel, s-a suit împotriva lui Iuda şi a întărit Rama, ca să^(CK) nu lase pe ai lui Asa, împăratul lui Iuda, să iasă şi să intre. ² Asa a scos argint şi aur din vistieriile Casei Domnului şi ale casei împăratului şi a trimis soli la Ben-Hadad, împăratul Siriei, care locuia la Damasc. Şi a pus să-i spună: ³ „Să fie un legământ între mine şi tine, cum a fost unul între tatăl meu şi tatăl tău. Iată, îţi trimit argint şi aur. Du-te şi rupe legământul tău cu Baeşa, împăratul lui Israel, ca să se depărteze de la mine.” ⁴ Ben-Hadad a ascultat pe împăratul Asa; a trimis pe căpeteniile oştirii sale împotriva cetăţilor lui Israel şi au bătut Iionul, Dan, Abel-Maim şi toate locurile pentru merinde din cetăţile lui Neftali. ⁵ Când a auzit, Baeşa a încetat să mai întărească Rama şi a pus capăt lucrărilor sale. ⁶ Împăratul Asa a pus pe tot Iuda să ridice pietrele şi lemnele pe care le întrebuinţa Baeşa la întărirea Ramei şi le-a întrebuinţat la întărirea Ghebei şi Miţpei.

Mustrarea lui Asa

⁷ În vremea aceea, Hanani^(CL), văzătorul, s-a dus la Asa, împăratul lui Iuda, şi i-a zis: „Pentru că^(CM) te-ai sprijinit pe împăratul Siriei, şi nu te-ai sprijinit pe Domnul, Dumnezeul tău, de aceea a scăpat oastea împăratului Siriei din mâinile tale. ⁸ Etiopienii^(CN) şi libienii^(CO) nu alcătuiau oare o oaste mare, cu o mulţime de care şi călăreţi? Şi totuşi Domnul i-a dat în mâinile tale pentru că te sprijiniseşi pe El. ⁹ Căci Domnul Îşi întinde^(CP) privirile peste tot pământul ca să sprijinească pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui. Ai lucrat ca un^(CQ) nebun în privinţa aceasta, căci de acum vei avea^(CR) războaie.” ¹⁰ Asa s-a mâniat pe văzător şi l-a^(CS) pus la închisoare, pentru că era înfuriat împotriva lui. Tot în acelaşi timp, Asa a apăsat şi pe unii din popor. ¹¹ Faptele^(CT) lui Asa, cele dintâi şi cele de pe urmă, sunt scrise în cartea împăraţilor lui Iuda şi Israel. ¹² În al treizeci şi nouălea an al domniei sale, Asa s-a îmbolnăvit de picioare aşa încât avea mari dureri; chiar în timpul bolii lui, n-a^(CU) căutat pe Domnul, ci a întrebat pe doctori. ¹³ Asa a adormit^(CV) cu părinţii săi şi a murit în al patruzeci şi unulea an al domniei lui; ¹⁴ l-au îngropat în mormântul pe care şi-l săpase în cetatea lui David. L-au culcat pe un pat pe care-l umpluseră cu mirodenii^(CW) şi mirosuri pregătite după meşteşugul celui ce pregăteşte mirul şi au ars^(CX) în cinstea lui foarte multe mirodenii.

Iosafat, împăratul lui Iuda

17 În locul lui a domnit fiul său Iosafat^(CY). El s-a întărit împotriva lui Israel: ² a pus oşti în toate cetăţile întărite ale lui Iuda şi a rânduit căpetenii în ţara lui Iuda şi în cetăţile lui Efraim, pe care le luase^(CZ) tatăl său, Asa. ³ Domnul a fost cu Iosafat, pentru că a umblat în cele dintâi căi ale tatălui său David şi n-a căutat pe Baali, ⁴ căci a alergat la Dumnezeul tatălui său şi a urmat poruncile Lui, fără să facă^(DA) ce făcea Israel. ⁵ Domnul a întărit domnia în mâinile lui Iosafat, căruia tot Iuda îi aducea daruri^(DB). Şi a avut^(DC) o mulţime de bogăţii şi slavă. ⁶ Inima lui s-a întărit din ce în ce în căile Domnului şi a îndepărtat^(DD) din Iuda chiar şi înălţimile şi idolii. ⁷ În al treilea an al domniei lui, a însărcinat pe căpeteniile sale Ben-Hail, Obadia, Zaharia, Netaneel şi Mica să se ducă^(DE) să înveţe pe oameni în cetăţile lui Iuda. ⁸ A trimis cu ei pe leviţii Şemaia, Netania, Zebadia, Asael, Şemiramot, Ionatan, Adonia, Tobia şi Tob-Adonia, leviţi, şi pe preoţii Elişama şi Ioram. ⁹ Ei^(DF) au învăţat pe oameni în Iuda, având cu ei cartea Legii Domnului. Au străbătut toate cetăţile lui Iuda şi au învăţat pe oameni în mijlocul poporului. ¹⁰ Groaza^(DG) Domnului a apucat toate împărăţiile ţărilor dimprejurul lui Iuda şi n-au făcut război împotriva lui Iosafat. ¹¹ Nişte filisteni^(DH) au adus lui Iosafat daruri şi un bir în argint şi arabii i-au adus şi ei vite, şapte mii şapte sute de berbeci şi şapte mii şapte sute de ţapi. ¹² Iosafat se ridicase la cea mai înaltă treaptă de mărire. A zidit în Iuda cetăţui şi cetăţi pentru merinde. ¹³ A strâns merinde în cetăţile lui Iuda şi avea la Ierusalim o ceată de oameni viteji ca ostaşi. ¹⁴ Iată numărul lor, după casele părinţilor lor. Din Iuda, căpetenii peste o mie: Adna, căpetenia cu trei sute de mii de viteji; ¹⁵ după el, Iohanan, căpetenia cu două sute optzeci de mii de oameni; ¹⁶ după el, Amasia, fiul lui Zicri, care se predase^(DI) de bunăvoie Domnului, cu două sute de mii de viteji. ¹⁷ Din Beniamin: Eliada, om viteaz, cu două sute de mii de oameni înarmaţi cu arc şi cu scut, ¹⁸ şi, după el, Zozabad, cu o sută optzeci de mii de oameni înarmaţi pentru război. ¹⁹ Aceştia sunt cei ce erau în slujba împăratului, afară de aceia^(DJ) pe care îi pusese împăratul în toate cetăţile întărite ale lui Iuda.

Ahab şi Iosafat împotriva sirienilor

18 Iosafat a avut^(DK) bogăţii şi slavă din belşug şi s-a încuscrit^(DL) cu Ahab. ² După câţiva^(DM) ani, s-a pogorât la Ahab, în Samaria. Ahab a tăiat pentru el şi pentru poporul care era cu el un mare număr de oi şi boi şi l-a rugat să se suie la Ramot din Galaad. ³ Ahab, împăratul lui Israel, a zis lui Iosafat, împăratul lui Iuda: „Vrei să vii cu mine la Ramot, în Galaad?” Iosafat i-a răspuns: „Eu ca tine şi poporul meu ca poporul tău, vom merge la luptă împotriva lui cu tine.” ⁴ Apoi Iosafat a zis împăratului lui Israel: „Întreabă^(DN) acum, te rog, Cuvântul Domnului.” ⁵ Împăratul lui Israel a strâns pe proroci, în număr de patru sute, şi le-a zis: „Să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad sau să-mi văd de treabă?” Şi ei au răspuns: „Suie-te, şi Dumnezeu o va da în mâinile împăratului.” ⁶ Dar Iosafat a zis: „Nu mai este aici nici un proroc al Domnului prin care să-L putem întreba?” ⁷ Împăratul lui Israel a răspuns lui Iosafat: „Mai este un om prin care am putea să întrebăm pe Domnul, dar îl urăsc, căci nu-mi proroceşte nimic bun, nu proroceşte niciodată decât rău – este Mica, fiul lui Imla.” Şi Iosafat a zis: „Să nu vorbească aşa împăratul!” ⁸ Atunci, împăratul lui Israel a chemat un dregător şi i-a zis: „Trimite să vină îndată Mica, fiul lui Imla.” ⁹ Împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, şedeau fiecare pe scaunul lui de domnie, îmbrăcaţi cu hainele lor împărăteşti; şedeau în locul de la intrarea porţii Samariei. Şi toţi prorocii proroceau înaintea lor. ¹⁰ Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse nişte coarne de fier şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Cu aceste coarne vei bate pe sirieni până îi vei nimici’.” ¹¹ Şi toţi prorocii au prorocit la fel, zicând: „Suie-te la Ramot, în Galaad, căci vei avea izbândă şi Domnul o va da în mâinile împăratului.” ¹² Solul care se dusese să cheme pe Mica i-a vorbit aşa: „Iată, prorocii cu un gând prorocesc de bine împăratului; cuvântul tău să fie dar ca şi cuvântul fiecăruia din ei! Vesteşte de bine!” ¹³ Mica a răspuns: „Viu este Domnul că voi vesti^(DO) ce va spune Dumnezeul meu.” ¹⁴ Când a venit la împărat, împăratul i-a zis: „Mica, să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad sau să-mi văd de treabă?” El a răspuns: „Suiţi-vă! Căci veţi avea izbândă şi vor fi daţi în mâinile voastre.” ¹⁵ Şi împăratul i-a zis: „De câte ori va trebui să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?” ¹⁶ Mica a răspuns: „Văd tot Israelul risipit pe munţi, ca nişte oi care n-au păstor, şi Domnul a zis: ‘Oamenii aceştia n-au stăpân, fiecare să se întoarcă în pace acasă!’ ” ¹⁷ Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Nu ţi-am spus eu? El nu-mi proroceşte nimic bun, nu-mi proroceşte decât rău.” ¹⁸ Şi Mica a zis: „Ascultaţi dar Cuvântul Domnului! Am văzut pe Domnul stând pe scaunul Său de domnie şi toată oastea cerurilor stând la dreapta şi la stânga Lui. ¹⁹ Şi Domnul a zis: ‘Cine va amăgi pe Ahab, împăratul lui Israel, ca să se suie la Ramot, în Galaad, şi să piară acolo?’ Au răspuns unul într-un fel, altul într-altul. ²⁰ Şi un duh^(DP) a venit şi s-a înfăţişat înaintea Domnului şi a zis: ‘Eu îl voi amăgi.’ Domnul i-a zis: ‘Cum?’ ²¹ ‘Voi ieşi, a răspuns el, şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor prorocilor lui.’ Domnul a zis: ‘Îl vei amăgi şi vei izbuti; ieşi şi fă aşa.’ ²² Şi acum, iată că Domnul a pus^(DQ) un duh de minciună în gura prorocilor tăi care sunt de faţă. Dar Domnul a vorbit rău împotriva ta.” ²³ Atunci, Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica^(DR) peste obraz şi a zis: „Pe ce drum a ieşit duhul Domnului din mine ca să-ţi vorbească?” ²⁴ Mica a răspuns: „Vei vedea în ziua când vei umbla din odaie în odaie ca să te ascunzi.” ²⁵ Împăratul lui Israel a zis: „Luaţi pe Mica şi duceţi-l la Amon, căpetenia cetăţii, şi la Ioas, fiul împăratului. ²⁶ Şi spuneţi: ‘Aşa vorbeşte împăratul: «Băgaţi^(DS) pe omul acesta în temniţă şi hrăniţi-l cu pâinea şi cu apa întristării până mă voi întoarce în pace»’.” ²⁷ Şi Mica a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, n-a vorbit Domnul prin mine!” Apoi a mai zis: „Voi, toate popoarele, auziţi!”

Moartea lui Ahab

²⁸ Împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au suit la Ramot, în Galaad. ²⁹ Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Vreau să-mi schimb hainele ca să mă duc la luptă, dar tu îmbracă-te cu hainele tale.” Şi împăratul lui Israel şi-a schimbat hainele şi s-au dus la luptă. ³⁰ Împăratul Siriei dăduse următoarea poruncă mai-marilor peste carele lui: „Să nu vă luptaţi nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci să vă luptaţi numai cu împăratul lui Israel.” ³¹ Când au zărit mai-marii carelor pe Iosafat, au zis: „Este împăratul lui Israel.” Şi l-au înconjurat ca să lupte cu el. Iosafat a scos un ţipăt. Domnul l-a ajutat şi Dumnezeu i-a îndepărtat de la el. ³² Mai-marii carelor, văzând că nu era împăratul lui Israel, s-au depărtat de el. ³³ Atunci, un om a tras cu arcul la întâmplare şi a lovit pe împăratul lui Israel între încheieturile armurii. Împăratul a zis celui ce-i mâna carul: „Întoarce şi scoate-mă din câmpul de bătaie, căci sunt rănit.” ³⁴ Lupta a fost înverşunată în ziua aceea. Împăratul lui Israel a stat în car, în faţa sirienilor, până seara şi a murit pe la apusul soarelui.

Hanani mustră pe Iosafat

19 Iosafat, împăratul lui Iuda, s-a întors în pace acasă, la Ierusalim. ² Iehu, fiul prorocului^(DT) Hanani, i-a ieşit înainte şi a zis împăratului Iosafat: „Cum de ai ajutat tu pe cel rău şi ai iubit^(DU) pe cei ce urăsc pe Domnul? Din pricina aceasta este mâniat^(DV) Domnul pe tine. ³ Dar tot se mai găseşte şi ceva^(DW) bun în tine, căci ai înlăturat din ţară idolii şi ţi-ai pus^(DX) inima să caute pe Dumnezeu.”

Măsurile pentru împărţirea dreptăţii

⁴ Iosafat a rămas la Ierusalim. Apoi a mai făcut o călătorie prin mijlocul poporului, de la Beer-Şeba până la muntele lui Efraim, şi i-a adus înapoi la Domnul, Dumnezeul părinţilor lor. ⁵ A pus judecători în toate cetăţile întărite din ţara lui Iuda, în fiecare cetate. ⁶ Şi a zis judecătorilor: „Luaţi seama la ce veţi face, căci nu pentru oameni^(DY) veţi rosti judecăţi, ci pentru Domnul^(DZ), care va fi lângă voi când le veţi rosti. ⁷ Acum, frica Domnului să fie peste voi; vegheaţi asupra faptelor voastre, căci la Domnul^(EA), Dumnezeul nostru, nu este nicio nelegiuire, nici nu se are^(EB) în vedere faţa oamenilor, nici nu se primesc daruri.” ⁸ Când s-a întors la Ierusalim, Iosafat^(EC) a pus şi aici, pentru judecăţile Domnului şi pentru neînţelegeri, leviţi, preoţi şi căpetenii peste casele părinteşti ale lui Israel. ⁹ Şi iată poruncile pe care li le-a dat: „Voi să lucraţi în frica^(ED) Domnului, cu credinţă şi curăţie de inimă. ¹⁰ În orice^(EE) neînţelegere, care vă va fi supusă de fraţii voştri, care locuiesc în cetăţile lor, şi anume cu privire la un omor, la o lege, la o poruncă, la învăţături şi rânduieli, să-i luminaţi, ca să nu se facă vinovaţi faţă de Domnul şi să nu izbucnească mânia^(EF) Lui peste voi^(EG) şi peste fraţii voştri. Aşa să lucraţi, şi nu veţi fi vinovaţi. ¹¹ Şi iată că aveţi în frunte pe marele preot Amaria pentru toate treburile^(EH) Domnului şi pe Zebadia, fiul lui Ismael, căpetenia casei lui Iuda, pentru toate treburile împăratului şi aveţi înainte ca dregători pe leviţi. Întăriţi-vă şi lucraţi şi Domnul să fie cu cel ce va face^(EI) binele!”

Biruinţa lui Iosafat asupra moabiţilor şi amoniţilor

20 După aceea, fiii lui Moab şi fiii lui Amon şi cu ei nişte maoniţi au pornit cu război împotriva lui Iosafat. ² Au venit şi au dat de ştire lui Iosafat, zicând: „O mare mulţime înaintează împotriva ta de dincolo de mare, din Siria, şi sunt la^(EJ) Haţaţon-Tamar, adică^(EK) En-Ghedi.” ³ În spaima sa, Iosafat şi-a îndreptat faţa să caute^(EL) pe Domnul şi a vestit^(EM) un post pentru tot Iuda. ⁴ Iuda s-a adunat să cheme pe Domnul şi au venit din toate cetăţile lui Iuda să caute pe Domnul. ⁵ Iosafat a venit în mijlocul adunării lui Iuda şi a Ierusalimului, în Casa Domnului, înaintea curţii celei noi. ⁶ Şi a zis: „Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, nu eşti Tu Dumnezeu în ceruri^(EN) şi nu stăpâneşti^(EO) Tu peste toate împărăţiile neamurilor? Oare n-ai Tu în mână^(EP) tăria şi puterea, aşa că nimeni nu Ţi se poate împotrivi? ⁷ Oare n-ai izgonit^(EQ) Tu, Dumnezeul^(ER) nostru, pe locuitorii ţării acesteia dinaintea poporului Tău Israel şi n-ai dat-o Tu pentru totdeauna de moştenire seminţei lui Avraam, care Te^(ES) iubea? ⁸ Ei au locuit-o şi Ţi-au zidit în ea un locaş sfânt pentru Numele Tău, zicând: ⁹ ‘Dacă^(ET) va veni peste noi vreo nenorocire, sabia, judecata, ciuma sau foametea, ne vom înfăţişa înaintea casei acesteia şi înaintea Ta, căci^(EU) Numele Tău este în casa aceasta; vom striga către Tine din mijlocul strâmtorării noastre, şi Tu ne vei asculta şi ne vei mântui!’ ¹⁰ Acum, iată, fiii lui Amon şi ai lui Moab şi cei din muntele Seir, la care n-ai îngăduit^(EV) lui Israel să intre când venea din ţara Egiptului – căci s-a abătut^(EW) de la ei şi nu i-a nimicit –, ¹¹ iată-i cum ne răsplătesc acum, venind^(EX) să ne izgonească din moştenirea Ta, pe care ne-ai dat-o în stăpânire! ¹² O, Dumnezeul nostru, nu-i vei judeca^(EY) Tu pe ei? Căci noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi care înaintează împotriva noastră şi nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi^(EZ) spre Tine!” ¹³ Tot Iuda stătea în picioare înaintea Domnului, cu pruncii, nevestele şi fiii lor. ¹⁴ Atunci, Duhul^(FA) Domnului a venit în mijlocul adunării peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, Levitul, dintre fiii lui Asaf. ¹⁵ Şi Iahaziel a zis: „Ascultaţi, tot Iuda şi locuitorii din Ierusalim, şi tu, împărate Iosafat! Aşa vă vorbeşte Domnul: ‘Nu^(FB) vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi dinaintea acestei mari mulţimi, căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu. ¹⁶ Mâine pogorâţi-vă împotriva lor. Ei se vor sui pe dealul Ţiţ şi-i veţi găsi la capătul văii, în faţa pustiei Ieruel. ¹⁷ Nu veţi^(FC) avea de luptat în lupta aceasta; aşezaţi-vă, staţi acolo şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul. Iuda şi Ierusalim, nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi; mâine, ieşiţi-le înainte, şi Domnul^(FD) va fi cu voi!’ ” ¹⁸ Iosafat s-a plecat^(FE) cu faţa la pământ şi tot Iuda şi locuitorii Ierusalimului s-au aruncat înaintea Domnului să se închine înaintea Lui. ¹⁹ Leviţii dintre fiii chehatiţilor şi dintre fiii coreiţilor s-au sculat şi au lăudat cu glas tare şi puternic pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. ²⁰ A doua zi, au pornit dis-de-dimineaţă spre pustia Tecoa. La plecarea lor, Iosafat a venit şi a zis: „Ascultaţi-mă, Iuda şi locuitorii Ierusalimului! Încredeţi-vă^(FF) în Domnul, Dumnezeul vostru, şi veţi fi întăriţi; încredeţi-vă în prorocii Lui, şi veţi izbuti.” ²¹ Apoi, în învoire cu poporul, a numit nişte cântăreţi care, îmbrăcaţi cu podoabe sfinte şi mergând înaintea oştirii, lăudau^(FG) pe Domnul şi ziceau: „Lăudaţi^(FH) pe Domnul, căci^(FI) îndurarea Lui ţine în veac!” ²² În clipa când au început cântările şi laudele, Domnul a pus^(FJ) o pândă împotriva fiilor lui Amon şi ai lui Moab şi împotriva celor din muntele Seir, care veniseră împotriva lui Iuda. Şi au fost bătuţi. ²³ Fiii lui Amon şi ai lui Moab s-au aruncat asupra locuitorilor din muntele Seir ca să-i nimicească cu desăvârşire şi să-i prăpădească. Şi, după ce au isprăvit cu locuitorii din Seir, s-au ajutat unii pe alţii să se nimicească. ²⁴ Când a ajuns Iuda pe înălţimea de unde se zăreşte pustia, s-au uitat înspre mulţime, şi iată că ei erau nişte trupuri moarte întinse pe pământ şi nimeni nu scăpase. ²⁵ Iosafat şi poporul său s-au dus să ia prăzile; au găsit printre trupuri multe bogăţii şi lucruri scumpe şi au luat atât de multe, că n-au putut să le ducă pe toate. Trei zile au prădat, căci era multă pradă. ²⁶ A patra zi, s-au strâns în Valea Beraca (Binecuvântare), unde au binecuvântat pe Domnul, de aceea au numit locul acesta Valea Beraca, nume care i-a rămas până în ziua de azi. ²⁷ Toţi oamenii din Iuda şi din Ierusalim, în frunte cu Iosafat, au plecat veseli şi s-au întors la Ierusalim, căci Domnul îi umpluse de bucurie^(FK), izbăvindu-i de vrăjmaşii lor. ²⁸ Au intrat în Ierusalim şi în Casa Domnului, în sunete de alăute şi de harpe şi trâmbiţe. ²⁹ Groaza^(FL) Domnului a apucat toate împărăţiile celorlalte ţări când au auzit că Domnul luptase împotriva vrăjmaşilor lui Israel. ³⁰ Şi împărăţia lui Iosafat a fost liniştită şi Dumnezeul^(FM) lui i-a dat pace de jur împrejur.

Sfârşitul domniei lui Iosafat

³¹ Iosafat^(FN) a domnit peste Iuda. Avea treizeci şi cinci de ani când a ajuns împărat şi a domnit douăzeci şi cinci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Azuba, fata lui Şilhi. ³² El a mers pe calea tatălui său, Asa, şi nu s-a abătut deloc, făcând ce este bine înaintea Domnului. ³³ Numai că înălţimile^(FO) n-au fost îndepărtate, şi poporul tot n-avea inima^(FP) strâns lipită de Dumnezeul părinţilor săi. ³⁴ Celelalte fapte ale lui Iosafat, cele dintâi şi cele de pe urmă, sunt scrise în istoria lui Iehu, fiul lui Hanani, care^(FQ) este cuprinsă în cartea împăraţilor lui Israel. ³⁵ După aceea, Iosafat, împăratul lui Iuda, s-a unit^(FR) cu împăratul lui Israel, Ahazia, a cărui purtare era nelegiuită. ³⁶ S-a unit cu el ca să zidească nişte corăbii, care să meargă la Tarsis, şi au făcut corăbii la Eţion-Gheber. ³⁷ Atunci, Eliezer, fiul lui Dodava, din Mareşa, a prorocit împotriva lui Iosafat şi a zis: „Pentru că te-ai unit cu Ahazia, Domnul îţi nimiceşte lucrarea.” Şi corăbiile^(FS) au fost sfărâmate şi n-au putut să se ducă la Tarsis^(FT).