Old/New Testament
Prolog: scopul şi tema cărţii
1 Proverbele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel,
2 pentru a cunoaşte înţelepciunea şi învăţătura,
pentru a înţelege cuvintele cunoaşterii,
3 pentru a primi îndrumare în ce priveşte chibzuinţa,
dreptatea, judecata şi nepărtinirea
4 pentru a da agerime[a] celui neştiutor[b],
iar tânărului – cunoştinţă şi prudenţă,
5 pentru ca cel înţelept să asculte şi să-şi sporească cunoaşterea,
iar cel cu discernământ să primească îndrumare
6 pentru a înţelege un proverb sau o pildă,
pentru a pricepe cuvintele şi ghicitorile înţelepţilor.
7 Frica de Domnul este începutul cunoaşterii,
dar nebunii[c] dispreţuiesc înţelepciunea şi disciplinarea.
Îndemnuri la a căuta înţelepciunea
Avertizare împotriva ispitirii
8 Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău
şi nu părăsi îndrumarea mamei tale.
9 Căci ele vor fi o cunună graţioasă pe capul tău
şi un colier în jurul gâtului tău.
10 Fiul meu, dacă nişte păcătoşi vor să te ademenească
nu te lăsa înduplecat de ei.
11 Dacă-ţi vor spune: „Vino cu noi!
Haidem să stăm la pândă ca să vărsăm sânge,
să întindem fără motiv curse celui nevinovat!
12 Haidem să-i înghiţim de vii ca Locuinţa Morţilor[d]
şi întregi ca pe cei ce se coboară în groapă!
13 Vom câştiga tot felul de lucruri scumpe
şi ne vom umple casele cu pradă.
14 Pune partea ta cu noi
şi vom avea o pungă împreună!“
15 Fiul meu, să nu mergi împreună cu ei,
abate-ţi piciorul de pe căile lor,
16 căci picioarele lor aleargă spre rău
şi se grăbesc să verse sânge.
17 Este însă atât de zadarnic să se arunce plasa
în văzul tuturor păsărilor!
18 Căci aceştia îşi pândesc însăşi viaţa lor,
îşi întind curse înseşi sufletelor lor.
19 Aceasta este soarta tuturor celor ce umblă după câştig necinstit;
el curmă viaţa celor ce şi-l însuşesc.
Chemarea înţelepciunii şi consecinţele respingerii ei
20 Înţelepciunea strigă pe străzi,
îşi înalţă glasul în locuri publice,
21 strigă acolo unde e zarva mai mare[e],
la porţile cetăţii îşi rosteşte cuvintele:
22 „Nesăbuiţilor, până când veţi iubi prostia?
Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura
şi vor urî proştii cunoaşterea?
23 Dacă v-aţi întoarce la mustrarea mea,
aş revărsa duhul meu peste voi
şi v-aş dezvălui cuvintele mele.
24 Dar pentru că mă respingeţi când vă chem,
iar când îmi întind mâna, nimeni nu ia seama,
25 pentru că ignoraţi toate sfaturile mele
şi nu primiţi mustrările mele,
26 de aceea şi eu voi râde când vă va lovi dezastrul,
îmi voi bate joc de voi când groaza vă va ajunge,
27 când spaima vă va cuprinde ca o furtună
şi nenorocirea va veni ca o rafală de vânt,
când necazul şi suferinţa vă vor copleşi.
28 Atunci mă vor chema dar nu voi răspunde,
mă vor căuta dar nu mă vor găsi.
29 Pentru că au urât cunoştinţa
şi n-au ales frica de Domnul,
30 pentru că n-au acceptat sfaturile mele
şi au dispreţuit toate mustrările mele,
31 de aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor
şi se vor sătura cu roada planurilor lor.
32 Căci încăpăţânarea îi ucide pe cei nesăbuiţi
şi mulţumirea de sine îi distruge pe cei proşti;
33 dar cel ce mă ascultă va locui în siguranţă,
va trăi liniştit, fără să-l apuce groaza de vreun rău.“
Beneficiile morale ale înţelepciunii
2 Fiul meu, dacă vei primi cuvintele mele
şi vei păstra în tine îndrumările mele,
2 dacă-ţi vei apleca urechea spre înţelepciune
şi inima spre pricepere,
3 dacă vei cere înţelepciune
şi te vei ruga pentru pricepere,
4 dacă o vei dori ca pe argint
şi o vei căuta ca pe o comoară ascunsă,
5 atunci vei înţelege frica de Domnul
şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.
6 Căci Domnul dă înţelepciune;
din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.
7 El păstrează izbânda pentru cel drept
şi este scut pentru cei ce umblă în integritate.
8 El păzeşte căile judecăţii
şi protejează calea credincioşilor Lui.
9 Atunci vei înţelege dreptatea, corectitudinea
şi integritatea; vei înţelege orice cale bună.
10 Căci înţelepciunea va veni în inima ta
şi cunoaşterea va fi plăcută sufletului tău.
11 Prudenţa te va proteja
şi priceperea te va păzi.
12 Înţelepciunea te va scăpa de calea celui rău,
de omul care vorbeşte lucruri stricate,
13 de cel ce părăseşte cărările dreptăţii,
ca să umble pe căile întunericului,
14 căruia îi place să facă rău
şi se bucură de perversitatea răului,
15 ale cărui cărări sunt întortocheate
şi ale cărui drumuri sunt lăturalnice.
16 Ea te va îndepărta de femeia adulteră,
de străina care rosteşte cuvinte ademenitoare,
17 de cea care îşi părăseşte partenerul tinereţii ei
şi uită legământul făcut înaintea Dumnezeului ei[f].
18 Casa ei conduce spre moarte
şi urmele ei duc la duhurile celor morţi.
19 Nimeni, din cei ce merg la ea, nu se mai întoarce,
nici nu mai găseşte cărările vieţii.
20 De aceea tu să mergi pe căile oamenilor buni
şi să păstrezi cărările celor drepţi.
21 Căci cei drepţi vor locui ţara
şi cei integri vor rămâne în ea,
22 dar cei răi vor fi stârpiţi din ţară
şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea.
Strângerea de ajutoare pentru sfinţi
16 Cu privire la strângerea de ajutoare pentru sfinţi, faceţi şi voi ceea ce le-am spus şi bisericilor din Galatia să facă: 2 în prima zi a fiecărei săptămâni, fiecare dintre voi să pună deoparte, din ceea ce a câştigat, pentru ca atunci când vin să nu mai fie necesar să se strângă nimic. 3 Când voi sosi, pe cei pe care-i consideraţi vrednici îi voi trimite cu scrisori să ducă darul vostru la Ierusalim. 4 Dacă mi se va părea potrivit să merg şi eu, vor merge cu mine.
Planuri de călătorie
5 Voi veni la voi după ce voi trece prin Macedonia, căci prin Macedonia voi trece. 6 Probabil voi petrece un timp cu voi, poate chiar toată iarna, pentru ca voi să mă puteţi trimite mai departe, oriunde aş merge. 7 Nu vreau să vă văd doar în treacăt. Sper să rămân un timp la voi, dacă Domnul îmi va permite. 8 Însă voi rămâne în Efes până la Cincizecime, 9 întrucât mi s-a deschis o uşă largă pentru o mare lucrare, dar sunt mulţi potrivnici.
10 Dacă vine Timotei, vedeţi să se simtă fără frică între voi, pentru că şi el face lucrarea Domnului, ca şi mine. 11 De aceea, nimeni să nu-l dispreţuiască. Trimiteţi-l mai departe, ca să poată veni la mine, pentru că eu îl aştept împreună cu fraţii.
12 Cu privire la fratele Apolos, l-am rugat stăruitor să vină la voi, împreună cu fraţii. El însă n-a dorit să vină acum, ci va veni atunci când va avea o ocazie potrivită.
Îndemnuri şi saluturi finale
13 Vegheaţi, staţi fermi în credinţă, fiţi bărbaţi, fiţi tari! 14 Tot ceea ce faceţi să faceţi cu dragoste.
15 Vă dau un îndemn, fraţilor: ştiţi despre cei din casa lui Stefanas, că ei sunt cel dintâi rod al Ahaiei[a] şi că s-au dat pe ei înşişi pentru a-i sluji pe sfinţi. 16 Supuneţi-vă unor astfel de oameni şi fiecăruia care lucrează şi trudeşte împreună cu ei! 17 Mă bucur de venirea lui Ştefanas, a lui Fortunatus şi a lui Ahaicus, pentru că ei, în lipsa voastră, v-au ţinut locul. 18 Ei au înviorat duhul meu şi al vostru. Apreciaţi astfel de oameni!
19 Bisericile din Asia[b] vă salută. Aquila şi Prisca[c], împreună cu biserica din casa lor, vă salută călduros în Domnul. 20 Toţi fraţii vă salută. Salutaţi-vă unul pe altul cu o sărutare sfântă!
21 Eu, Pavel, scriu acest salut cu mâna mea. 22 Dacă cineva nu-L iubeşte pe Domnul, să fie blestemat! Marana tha![d] 23 Harul Domnului Isus să fie cu voi! 24 Dragostea mea este cu voi toţi, în Cristos Isus. (Amin.)[e]
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.