M’Cheyne Bible Reading Plan
Înălţarea lui Ilie la cer
2 Când a vrut Domnul să-l ridice pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, Ilie şi Elisei[a] ieşeau împreună din Ghilgal.
2 Ilie i-a zis lui Elisei:
– Rămâi aici, te rog, pentru că Domnul mă trimite până la Betel.
– Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi, i-a răspuns Elisei.
Aşa că au coborât împreună la Betel.
3 Fiii profeţilor[b], care erau la Betel, l-au întâmpinat pe Elisei şi i-au zis:
– Ştii că Domnul îl va răpi astăzi pe stăpânul tău de lângă tine[c]?
– Da, ştiu, le-a răspuns Elisei, dar tăceţi!
4 Apoi Ilie i-a zis lui Elisei:
– Rămâi aici, te rog, pentru că Domnul mă trimite la Ierihon.
– Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi, i-a răspuns Elisei.
Aşa că s-au dus împreună la Ierihon.
5 Profeţii care erau la Ierihon l-au întâmpinat pe Elisei şi i-au zis:
– Ştii că Domnul îl va răpi astăzi pe stăpânul tău de lângă tine?
– Da, ştiu, a răspuns el, dar tăceţi!
6 Apoi Ilie i-a zis:
– Rămâi aici, te rog, pentru că Domnul mă trimite la Iordan.
– Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi, i-a răspuns Elisei.
Aşa că au plecat împreună. 7 Cincizeci de bărbaţi dintre profeţi au venit şi s-au oprit la o anumită distanţă înaintea lor. Amândoi stăteau pe malul Iordanului. 8 Atunci Ilie şi-a luat mantaua, a făcut-o sul şi a lovit cu ea apele, iar apele s-au despărţit într-o parte şi într-alta şi au trecut amândoi pe uscat.
9 După ce au trecut, Ilie i-a zis lui Elisei:
– Spune-mi ce pot să fac pentru tine înainte de a fi luat de la tine?
– Te rog, aş vrea să-mi revină o îndoită măsură din duhul tău, i-a zis Elisei.
10 Ilie i-a răspuns:
– Ai cerut un lucru greu, dar dacă mă vei vedea când voi fi luat de lângă tine, aşa ţi se va întâmpla; dacă nu, nu ţi se va întâmpla aşa.
11 Şi în timp ce mergeau şi vorbeau unul cu altul, un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de celălalt şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vârtej de vânt. 12 Elisei privea şi striga: „Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israel şi călăreţii lui!“ După ce nu l-a mai văzut, Elisei şi-a luat hainele şi le-a rupt în două. 13 Apoi a ridicat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, s-a întors şi a stat pe malul Iordanului. 14 După ce a luat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, a lovit cu ea apele şi a zis: „Unde este acum Domnul, Dumnezeul lui Ilie?“ Şi de îndată ce a lovit apele, ele s-au despărţit într-o parte şi într-alta, şi Elisei a trecut dincolo. 15 Când au văzut lucrul acesta, profeţii care erau în faţa Ierihonului au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei!“ I-au ieşit în întâmpinare şi i s-au închinat până la pământ. 16 Ei i-au zis:
– Între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni curajoşi. Îngăduie-le, te rugăm, să-l caute pe stăpânul tău. Poate că Duhul Domnului l-a dus şi l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.
– Să nu-i trimiteţi, le-a răspuns el.
17 Însă ei au stăruit până când acesta, stânjenit, le-a zis:
– Trimiteţi-i!
I-au trimis deci pe cei cincizeci de oameni care l-au căutat timp de trei zile fără să-l găsească. 18 Elisei îi aştepta la Ierihon şi când s-au întors la el, le-a zis:
– Nu v-am spus să nu vă duceţi?
Vindecarea apelor de la Ierihon
19 După aceea, bărbaţii din cetate i-au zis lui Elisei:
– Stăpâne, după cum vezi, aşezarea cetăţii este bună, dar apele sunt rele şi pământul este sterp.
20 – Aduceţi-mi un vas nou şi puneţi sare în el, le-a zis el.
Şi ei i-au adus. 21 Apoi Elisei s-a dus la izvorul apelor, a aruncat în el sare şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Vindec aceste ape şi niciodată nu vor mai cauza moartea, nici nu vor mai face pământul neroditor!»“ 22 Şi apele au rămas vindecate până în ziua de azi, potrivit cuvântului rostit de Elisei.
Pedepsirea tinerilor batjocoritori
23 De acolo Elisei s-a dus la Betel. În timp ce mergea pe drum, nişte băieţaşi au ieşit din cetate şi şi-au bătut joc de el, strigându-i: „Suie-te, pleşuvule! Suie-te, pleşuvule!“ 24 El s-a uitat în spate, i-a văzut şi i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieşit din pădure două ursoaice şi au sfâşiat patruzeci şi doi dintre aceşti copii. 25 De acolo Elisei s-a dus la muntele Carmel, iar după aceea s-a întors în Samaria.
Omul fărădelegii
2 În ce priveşte venirea Domnului nostru Isus Cristos şi întâlnirea noastră cu El, vă cerem, fraţilor, 2 să nu vă lăsaţi clătinaţi sau tulburaţi aşa de repede în mintea voastră de vreun duh sau de vreo afirmaţie sau de vreo scrisoare ca venind din partea noastră, care spune că ziua Domnului a şi venit. 3 Nimeni să nu vă înşele în nici un fel, pentru că acea zi nu va veni înainte să vină apostazia[a] şi înainte să fie descoperit omul fărădelegii[b], fiul distrugerii, 4 cel care se opune şi se înalţă pe sine deasupra oricărui aşa-zis dumnezeu sau obiect al închinării. El se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, declarându-se pe sine însuşi Dumnezeu[c]. 5 Nu vă amintiţi că v-am spus aceste lucruri când eram cu voi? 6 Voi ştiţi ce-l împiedică să fie descoperit acum, înainte de vremea lui. 7 Căci taina fărădelegii lucrează deja; trebuie doar ca cel care-l împiedică acum să fie dat la o parte. 8 Şi atunci va fi descoperit cel fără de lege, pe care Domnul Isus îl va omorî cu suflarea gurii Sale şi-l va distruge când Se va arăta la venirea Sa. 9 Venirea celui fără de lege va fi în conformitate cu lucrarea lui Satan[d], cu tot felul de puteri, semne şi miracole mincinoase 10 şi cu orice fel de înşelăciune a fărădelegii pentru cei ce pier, având în vedere că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. 11 De aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, pentru ca ei să creadă minciuna, 12 aşa încât toţi cei care n-au crezut adevărul, ci şi-au găsit plăcerea în nedreptate, să fie condamnaţi.
Rămâneţi fermi!
13 Însă noi Îi mulţumim întotdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţi iubiţi de Domnul, pentru că Dumnezeu v-a ales ca prim rod pentru mântuire[e], prin lucrarea de sfinţire a Duhului şi prin credinţa în adevăr. 14 La aceasta v-a chemat El prin Evanghelia pe care v-am vestit-o, astfel încât să aveţi parte de slava Domnului nostru Isus Cristos. 15 Aşadar, fraţilor, rămâneţi fermi şi păstraţi tradiţiile în care aţi fost învăţaţi, fie prin cuvânt, fie prin scrisoarea noastră. 16 Însuşi Domnul nostru Isus Cristos şi Dumnezeu, Tatăl nostru, Care ne-a iubit şi Care ne-a dat, prin harul Său, o încurajare veşnică şi o nădejde bună, 17 să vă încurajeze inimile şi să vă întărească în orice faptă şi cuvânt bun!
Daniel în groapa cu lei
6 Darius[a] a găsit cu cale să numească peste împărăţia sa o sută douăzeci de satrapi, care să fie răspândiţi în toată împărăţia, 2 iar peste ei a pus trei supraveghetori, între care era şi Daniel. Satrapii erau datori să le dea socoteală acestor trei, astfel încât împăratul să nu sufere vreo pagubă. 3 Daniel însă era mai distins decât toţi supraveghetorii şi satrapii, deoarece în el era un duh deosebit, iar împăratul se gândea să-i dea autoritate peste toată împărăţia.
4 Atunci supraveghetorii şi satrapii au plănuit să găsească o pricină împotriva lui Daniel în privinţa treburilor împărăţiei, dar nu au putut să găsească nici o pricină şi nici o greşeală, deoarece era om de încredere şi nu se putea găsi în el vreo neglijenţă sau vreo greşeală. 5 Oamenii aceia au zis: „Nu găsim în acest Daniel nici o pricină, numai dacă nu am găsi ceva în privinţa Legii Dumnezeului său!“
6 Atunci supraveghetorii şi satrapii aceştia s-au dus cu mare zarvă la împărat şi i-au vorbit astfel: „Să trăieşti veşnic, împărate Darius! 7 Toţi supraveghetorii împărăţiei, demnitarii, satrapii, sfetnicii şi guvernatorii au căzut de acord să se dea un decret împărătesc, întărit printr-o interdicţie, ca oricine se va ruga, în următoarele treizeci de zile, altui zeu sau altui om decât ţie, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei. 8 Acum, împărate, întăreşte interdicţia şi semnează decretul pentru ca nimeni să nu-l poată schimba, după legea mezilor şi perşilor, care, odată ce a fost dată, nu mai poate fi anulată.“
9 În urma celor spuse, împăratul Darius a semnat decretul şi interdicţia.
10 Deşi ştia că s-a semnat decretul, Daniel continua să meargă în casa lui, care avea ferestrele de sus deschise înspre Ierusalim şi, de trei ori pe zi, se punea pe genunchi, se ruga şi Îl lăuda pe Dumnezeul său, aşa cum făcuse şi mai înainte. 11 Atunci oamenii aceia au dat năvală în casă şi l-au găsit pe Daniel rugându-se şi cerând milă de la Dumnezeul său. 12 Apoi s-au înfăţişat înaintea împăratului şi i-au amintit de interdicţia împărătească:
– Oare nu ai semnat o interdicţie potrivit căreia, în următoarele treizeci de zile, oricine se roagă altui zeu sau altui om în afară de tine să fie aruncat în groapa cu lei?
Împăratul a răspuns:
– Lucrul acesta este adevărat, după legea mezilor şi a perşilor, care odată ce a fost dată, nu mai poate fi anulată.
13 Ei i-au mai zis împăratului:
– Daniel, unul dintre exilaţii lui Iuda, nu ţine seama deloc la tine, împărate, şi nici la interdicţia pe care ai semnat-o şi îşi spune rugăciunea de trei ori pe zi.
14 Când a auzit lucrul acesta, împăratul s-a mâhnit foarte tare şi s-a gândit cum să-l scape pe Daniel; până la apusul soarelui s-a frământat cum să-l scape. 15 Apoi oamenii aceia au venit cu mare zarvă la împărat şi i-au zis:
– Să ştii, împărate, că, după legea mezilor şi a perşilor, orice interdicţie şi orice decret dat de împărat nu se poate anula!
16 Atunci împăratul a poruncit să-l aducă pe Daniel şi să-l arunce în groapa cu lei. Împăratul i-a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, Căruia Îi slujeşti neîncetat, să te scape!“
17 A fost adusă o piatră care a fost pusă pe gura gropii, iar împăratul a pecetluit-o cu inelul său şi cu inelul nobililor săi, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel. 18 Apoi împăratul s-a retras în palatul său şi a petrecut noaptea fără să mănânce şi fără să i se aducă vreo dansatoare[b]; nu a avut deloc somn. 19 La revărsatul zorilor, împăratul s-a sculat şi s-a dus în grabă la groapa cu lei. 20 S-a apropiat de groapă şi l-a strigat pe Daniel cu durere în glas. Împăratul i-a zis astfel lui Daniel:
– Daniele, rob al Dumnezeului celui Viu, a putut Dumnezeul tău, Căruia Îi slujeşti neîncetat, să te scape de lei?
21 Daniel i-a răspuns împăratului:
– Să trăieşti veşnic, împărate! 22 Dumnezeul meu l-a trimis pe îngerul Său care a închis gura leilor, iar aceştia nu mi-au făcut nici un rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Şi nici împotriva ta, împărate, nu am făcut nimic rău!
23 Atunci împăratul s-a bucurat mult din pricina lui Daniel şi a poruncit să-l scoată din groapă. Daniel a fost scos din groapă şi nu s-a găsit nici o rană pe el, pentru că s-a încrezut în Dumnezeul său. 24 Împăratul a poruncit să fie aduşi înaintea sa oamenii care-l acuzaseră pe Daniel. Aceştia au fost aruncaţi apoi în groapa cu lei, atât ei, cât şi fiii şi soţiile lor. Nici nu au ajuns bine pe fundul gropii, că leii i-au şi apucat şi le-au sfărâmat toate oasele.
25 După aceea, împăratul Darius a scris tuturor popoarelor, neamurilor şi oamenilor de orice limbă care locuiau pe tot cuprinsul ţării:
„Pacea să vă fie înmulţită!
26 Poruncesc ca în orice parte a împărăţiei mele oamenii să tremure şi să se teamă de Dumnezeul lui Daniel.
Căci El este Dumnezeul cel Viu,
Care dăinuie în veci!
Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată,
iar stăpânirea Lui nu va avea sfârşit.
27 El izbăveşte şi mântuieşte.
El face semne şi minuni
în ceruri şi pe pământ,
El l-a izbăvit pe Daniel
din ghearele leilor.“
28 Daniel a dus-o bine sub domnia lui Darius şi a lui Cirus Persanul[c].
Psalmul 112[a]
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Ferice de omul care se teme de Domnul
şi care găseşte o mare plăcere în poruncile Lui!
2 Urmaşii[b] lui vor fi puternici în ţară;
neamul celor integri va fi binecuvântat.
3 Bogăţie şi belşug sunt în casa lui,
iar dreptatea sa dăinuieşte pentru totdeauna.
4 O lumină străluceşte în întuneric pentru cei integri,
pentru cel ce este îndurător, milostiv şi drept.[c]
5 Îi merge bine omului care îşi face milă împrumutând
şi care îşi chiverniseşte lucrurile potrivit cu dreptatea.
6 Niciodată nu se va clătina.
Cel drept va fi amintit întotdeauna.
7 El nu se teme de veşti rele,
căci inima lui este tare şi se încrede în Domnul.
8 Inima lui este tare şi nu se teme;
el îşi va vedea împlinită dorinţa faţă de duşmanii săi.
9 A împărţit şi a dăruit celor nevoiaşi;
dreptatea lui rămâne pentru totdeauna,
iar puterea[d] îi va fi înălţată cu onoare[e].
10 Cel rău vede aceasta şi se mânie,
scrâşneşte din dinţi şi leşină;
dorinţele celor răi tot neîmplinite rămân.
Psalmul 113
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Lăudaţi, slujitori ai Domnului,
lăudaţi Numele Domnului!
2 Numele Domnului să fie binecuvântat,
de acum şi până-n veci!
3 De la răsăritul soarelui şi până la apusul lui,
binecuvântat fie Numele Domnului!
4 Domnul este înălţat mai presus de toate neamurile,
mai presus de ceruri este slava Lui.
5 Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru,
Cel Ce tronează din înălţime
6 şi totuşi Se apleacă privind
spre ceruri şi spre pământ?
7 El îl ridică din pulbere pe cel sărman
şi îl înalţă din gunoi pe cel nevoiaş,
8 ca să-l aşeze la un loc cu cei de neam ales,
cu cei de neam ales din poporul Său.
9 El îi dă celei sterpe o familie,
face din ea o mamă veselă în mijlocul copiilor ei.
Lăudaţi-L pe Domnul!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.