M’Cheyne Bible Reading Plan
Nazireatul
6 Domnul i-a zis lui Moise: 2 „Spune-le israeliţilor: «Când un bărbat sau o femeie face un jurământ deosebit, un jurământ de nazireat, pentru a se dedica Domnului, 3 ei trebuie să se abţină de la vin şi băutură tare; să nu bea nici oţet făcut din vin, nici oţet făcut din băutură tare, să nu bea nici o băutură făcută din struguri, nici să nu mănânce struguri proaspeţi sau uscaţi. 4 În toate zilele sale de nazireat să nu mănânce nimic care vine din viţă, nici măcar sâmburi sau pieliţa strugurelui. 5 În toate zilele jurământului său de nazireat să nu treacă briciul pe capul lui; el va fi sfânt până se termină perioada pentru care s-a pus deoparte pentru Domnul; să-şi lase părul să crească în voie. 6 În toate zilele dedicării sale pentru Domnul să nu se atingă de vreun mort. 7 Să nu se pângărească nici pentru tatăl său, nici pentru mama sa, nici pentru fratele său, nici pentru sora sa, când aceştia vor muri, pentru că semnul dedicării sale pentru Dumnezeu este pe capul lui. 8 În toate zilele nazireatului său să fie sfânt pentru Domnul. 9 Dar dacă un om moare brusc lângă el şi astfel îşi pângăreşte capul care a fost consacrat, va trebui să-şi radă capul în ziua curăţirii lui; să şi-l radă în ziua a şaptea. 10 Apoi, în ziua a opta, să aducă preotului, la intrarea în Cortul Întâlnirii, două turturele sau doi pui de porumbei. 11 Preotul s-o aducă pe una ca jertfă pentru păcat, iar pe cealaltă ca ardere de tot şi să facă ispăşire pentru nazireu cu privire la păcatul făcut din cauza mortului. În aceeaşi zi nazireul trebuie să-şi consacre capul; 12 să dedice din nou Domnului zilele sale ca nazireu şi să aducă un miel de un an ca jertfă pentru vină. De zilele dinainte nu se va ţine seama pentru că nazireatul său a fost pângărit.
13 Iată care este legea nazireului în ziua când ia sfârşit perioada lui de nazireat: nazireul trebuie să fie adus la intrarea Cortului Întâlnirii. 14 Acolo va trebui să aducă Domnului jertfa sa: un miel de un an, fără meteahnă, ca ardere de tot; o oaie de un an, fără meteahnă ca jertfă pentru păcat; un berbec fără meteahnă ca jertfă de pace[a]; 15 un coş cu azime, turte făcute din făină aleasă, amestecată cu ulei, turte nedospite stropite cu ulei, împreună cu darurile de mâncare şi jertfele de băutură obişnuite. 16 Preotul să le aducă înaintea Domnului, împreună cu jertfa lui pentru păcat şi arderea lui de tot. 17 Să aducă şi berbecul ca jertfă de pace în cinstea Domnului alături de coşul cu azime; de asemenea, preotul va trebui să aducă şi darul lui de mâncare şi jertfa lui de băutură. 18 Apoi nazireul va trebui să-şi radă capul consacrat Domnului la intrarea Cortului Întâlnirii, să ia părul capului său care a fost consacrat şi să-l pună pe foc, sub jertfele de pace. 19 Preotul va trebui să ia unul din membrele din faţă ale berbecului, după ce a fiert, precum şi o turtă nedospită din coş şi o azimă şi să le pună în mâinile nazireului, după ce acesta şi-a ras capul consacrat Domnului. 20 Preotul să le legene ca jertfă legănată înaintea Domnului. Acestea sunt sfinte şi aparţin preotului, împreună cu pieptul adus ca jertfă legănată şi spata adusă ca jertfă prin ridicare. După aceea nazireul va putea să bea vin.
21 Aceasta este legea pentru nazireul care face un jurământ. Aşa trebuie să-şi aducă el jertfa Domnului pentru nazireatul său, în afară de ceea ce poate dărui de la sine. Să facă potrivit cu jurământul pe care l-a făcut, urmând legea nazireatului său.»“
Binecuvântarea poporului de către preoţi
22 Apoi Domnul i-a zis lui Moise: 23 „Spune-le lui Aaron şi fiilor săi: «Aşa să-i binecuvântaţi pe israeliţi. Să le spuneţi:
24 ‘Domnul să te binecuvânteze
şi să te păzească!
25 Domnul să facă să lumineze faţa Sa peste tine
şi să se îndure de tine!
26 Domnul să-Şi înalţe faţa peste tine
şi să-ţi dea pacea!’»
27 Aşa să pună Numele Meu peste israeliţi şi Eu îi voi binecuvânta.“
Psalmul 40
Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm.
1 Am nădăjduit în Domnul,
iar El S-a aplecat înspre mine
şi mi-a ascultat strigătul.
2 M-a scos din groapa pieirii,
din murdăria mocirlei.
Mi-a pus piciorul pe stâncă
şi mi-a întărit paşii.
3 Mi-a pus în gură un cântec nou,
o laudă pentru Dumnezeul nostru.
Mulţi vor vedea, se vor teme
şi se vor încrede în Domnul.
4 Ferice de omul
care îşi pune încrederea în Domnul,
care nu se abate spre cei mândri
şi nici spre cei ce se închină la idoli[a]!
5 Doamne, Dumnezeul meu,
multe sunt minunile şi planurile Tale
pe care le-ai făcut faţă de noi!
Nimeni nu se poate asemăna cu Tine!
Am vrut să le vestesc şi să vorbesc despre ele,
dar sunt prea multe ca să le povestesc!
6 Tu nu ai dorit nici jertfă, nici dar de mâncare,
ci mi-ai străpuns[b] urechile[c].
Tu nu ai cerut nici ardere de tot, nici jertfă pentru păcat.
7 Atunci am zis: „Iată că vin!
În sulul cărţii este scris despre mine.
8 Îmi găsesc plăcerea în a face voia Ta, Dumnezeul meu;
Legea Ta este înăuntrul meu.“
9 Vestesc dreptatea Ta
în adunarea cea mare;
Tu, Doamne, ştii
că nu-mi închid buzele!
10 Nu ascund dreptatea Ta în inima mea,
ci vorbesc despre credincioşia şi mântuirea Ta;
nu acopăr îndurarea şi adevărul Tău
în adunarea cea mare.
11 Doamne, nu-Ţi opri
mila faţă de mine!
Fie ca îndurarea Ta şi adevărul Tău
să mă păzească mereu!
12 Căci rele fără număr
mă înconjoară;
păcatele mele m-au copleşit
şi nu mai sunt în stare să văd;
sunt mai multe decât perii capului meu
şi-mi înmoaie inima.
13 Binevoieşte, Doamne, de mă izbăveşte!
Doamne, vino degrabă în ajutorul meu!
14 Să se facă de râs şi să rămână de ruşine cu toţii,
cei ce caută să-mi piardă viaţa!
Să dea înapoi şi să fie umiliţi
cei ce-mi doresc răul!
15 Să rămână înmărmuriţi din pricina ruşinii lor
cei ce-mi ziceau: „Ha! Ha!“
16 Să tresalte de veselie însă şi să se bucure în Tine
toţi cei ce Te caută!
Cei ce iubesc mântuirea Ta
să zică mereu: „Mărit să fie Domnul!“
17 Cât despre mine, eu sunt chinuit şi în nevoie,
dar Stăpânul se va gândi la mine.
Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu!
Dumnezeul meu, nu întârzia!
Psalmul 41
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1 Ferice de cel ce îngrijeşte de sărac[d],
căci Domnul îl va scăpa în ziua cea rea.
2 Domnul îl va păzi, îl va ţine în viaţă,
îl va binecuvânta în ţară
şi nu-l va lăsa la bunul plac al duşmanilor lui.
3 Domnul îl va întări când va fi pe patul de suferinţă,
iar patul în care suferea va fi strâns.
4 Cât despre mine, eu am zis: „Doamne, ai milă de mine!“
Vindecă-mă, căci am păcătuit împotriva Ta!
5 Duşmanii mei vorbesc despre mine cu răutate, spunând:
„Când va muri şi-i va pieri numele?“
6 Chiar dacă vine vreunul să mă vadă,
grăieşte făţarnic[e], în timp ce inima lui adună duşmănie
pe care o împrăştie când iese afară.
7 Potrivnicii mei şuşotesc cu toţii împotriva mea
şi gândesc ce e mai rău pentru mine.
8 „O boală necruţătoare l-a atins!
Nu se va mai scula din locul în care s-a culcat!“
9 Chiar şi prietenul apropiat în care m-am încrezut,
cel ce mănâncă pâinea mea,
şi-a ridicat călcâiul împotriva mea!
10 Tu însă, Doamne, ai milă de mine!
Ridică-mă, ca să le dau răsplata cuvenită!
11 Voi şti că-Ţi găseşti plăcerea în mine
prin aceea că duşmanul meu nu va triumfa asupra mea.
12 Cât despre mine, Tu mă sprijini în integritatea mea
şi mă aşezi în prezenţa Ta pe vecie.
13 Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
din veşnicie în veşnicie.
Amin! Amin!
Iubitul
4 Cât de frumoasă eşti, iubita mea,
oh, cât de frumoasă!
Ochii tăi sunt ca nişte porumbei
ascunşi în spatele voalului;
părul tău este ca o turmă de capre
care coboară zbenguindu-se din muntele Ghilad!
2 Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi, tunse de curând,
care ies din scăldătoare;
fiecare dintre ele are gemeni
şi nici una din ele nu este singură!
3 Buzele tale sunt ca o panglică roşie
şi gura ta este minunată!
Tâmplele tale sunt ca nişte jumătăţi de rodie,
în spatele voalului!
4 Gâtul tău este ca turnul lui David,
zidit piatră pe piatră![a]
O mie de scuturi sunt expuse pe el,
toate scuturi de războinici.
5 Cei doi sâni ai tăi sunt ca doi cerbi tineri,
ca gemenii unei gazele,
care pasc între crini!
6 Până când se va lumina de ziuă
şi vor zbura umbrele,
voi merge la muntele de smirnă
şi la dealul de tămâie!
7 Eşti desăvârşit de frumoasă, iubita mea,
şi nu ai nici un cusur!
8 Vino cu mine din Liban, mireasa mea,
vino cu mine din Liban!
Coboară din vârful Amana,
de pe culmea Senirului şi de pe Hermon;
din hăţişurile leilor
şi din munţii leoparzilor.
9 Mi-ai fermecat inima, sora mea, mireasa mea,
mi-ai fermecat inima
cu o singură privire a ochilor tăi
şi doar cu colierul de la gâtul tău.
10 Cât de încântătoare este iubirea ta, sora mea, mireasa mea!
Iubirea ta este mai încântătoare decât vinul,
iar mirosul parfumului tău este mai plăcut decât toate mirodeniile.
11 De pe buzele tale se prelinge miere, mireasa mea!
Miere şi lapte se află sub limba ta,
iar mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.
12 Eşti o grădină închisă, sora mea, mireasa mea,
un izvor închis, o fântână pecetluită!
13 Plantele tale sunt o grădină cu rodii,
cu fructe alese,
cu hena şi cu nard,
14 cu nard şi cu şofran,
cu trestie mirositoare şi cu scorţişoară,
cu toate soiurile de arbori de tămâie,
cu smirnă şi aloe,
cu toate mirodeniile cele mai fine.
15 Eşti[b] o fântână din grădină,
un izvor de ape vii,
ce curge din Liban!
Sulamita
16 Trezeşte-te, vânt din nord,
şi vino, vânt din sud!
Suflaţi peste grădina mea
ca să-şi reverse parfumurile!
Să intre iubitul meu în grădina lui
şi să-i mănânce fructele cele alese!
Odihna promisă de Dumnezeu
4 De aceea, întrucât promisiunea intrării în odihna Lui rămâne încă deschisă, să avem grijă ca nici unul dintre voi să nu se pomenească venit prea târziu. 2 Şi nouă ne-a fost vestită Evanghelia[a] ca şi lor, dar lor, cuvântul pe care l-au auzit nu le-a fost de nici un folos, pentru că cei care l-au auzit nu l-au unit cu credinţa[b], 3 însă cei care am crezut intrăm în acea odihnă, aşa cum a spus:
„De aceea am jurat în mânia Mea:
«Nu vor intra în odihna Mea!»“[c]
Şi totuşi lucrările Sale au fost terminate încă de la crearea lumii – 4 pentru că a spus undeva, despre ziua a şaptea, astfel: „Dumnezeu s-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui“[d] 5 şi, din nou, în acelaşi loc: „Nu vor intra în odihna Mea!“ 6 Deci, fiindcă rămâne ca unii să intre în ea, şi întrucât cei dintâi, cărora li s-a vestit Evanghelia, n-au intrat din cauza neascultării, 7 El stabileşte din nou o zi: „astăzi“, spunând, prin David, după atât de mult timp, aşa cum a fost spus mai înainte:
„Astăzi dacă auziţi glasul Lui,
nu vă împietriţi inimile!“[e]
8 Dacă Iosua le-ar fi dat odihnă, atunci Dumnezeu nu le-ar fi vorbit mai târziu despre o altă zi. 9 Rămâne încă pentru poporul lui Dumnezeu o odihnă de Sabat, 10 pentru că oricine intră în odihna Lui se va odihni de lucrările lui, ca şi Dumnezeu de ale Sale. 11 Să ne grăbim[f] deci să intrăm în acea odihnă, pentru ca nimeni să nu cadă printr-o neascultare ca a lor!
12 Într-adevăr, Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi activ, mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, străpungând până desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, şi poate judeca gândurile şi intenţiile inimii. 13 Nu este nimic care să poată fi ascuns de El, ci totul este gol şi descoperit ochilor Lui, ai Celui înaintea Căruia trebuie să dăm socoteală.
Isus, Marele nostru Preot
14 Aşadar, fiindcă avem un Mare Preot Care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ne ţinem tare de mărturisirea noastră. 15 Căci n-avem un Mare Preot Care să nu poată avea milă de[g] slăbiciunile noastre, ci Unul Care a fost ispitit în toate felurile, ca şi noi, dar fără să păcătuiască. 16 Aşadar, să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim îndurare şi să găsim har care să ne ajute la timpul potrivit.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.